Sediul social inregistrat la ORC Necesitatea primirii corespondentei
18 martie 2020Principiul bugetar al anualitatii este consacrat de prevederile art. ii alin.(l) din Legea nr. 273/2006, actualizata, conform caruia "veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate, in conditiile legii, pe o perioada de un an, care corespunde exercitiului bugetar".
18 martie 2020
Conflict negativ de competenta. Aplicarea prioritara a dispozitiilor speciale din OUG 34/2006, fata de cele generale ale Codului de Procedura Civila.
Legea nr.554/2004
OUG nr.34/2006
Codul de procedura civila
Contractul de concesiune privind delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare a unei comune este un act administrativ asimilat, in sensul dispozitiilor art.2 al.1 lit.c teza finala din Legea nr.554/2004 si, totodata, un contract de achizitie publica– asa cum este definit in cadrul dispozitiilor art.3 lit.c si art.6 din OUG nr.34/2006, astfel ca stabilirea competentei de judecata a unei cereri vizand executarea acestuia se face potrivit dispozitiilor art.286 al.1 din OUG 34/2006, iar nu in baza criteriului valoric prevazut de dispozitiile art.1 si 2 din Codul de procedura civila.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de
Contencios Administrativ si Fiscal,
Sentinta nr. 13CC din 6 martie 2014.
Prin actiunea
inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 6855/105/2012, reclamanta S.C. CR S S.A. a solicitat, in contradictoriu cu paratele Unitatea Administrativ Teritoriala a Comunei S – prin Primar si Consiliul Local al Comunei S, ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei la plata catre reclamanta a sumei de 115.114,64 lei datorata pentru serviciile prestate, cat si a penalitatilor de intarziere aferente.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat, in esenta, ca intre S.C. C R S S.A si paratul Consiliul Local al Comunei S a intervenit Contractul de concesiune privind delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare a comunei Sirna nr.5168/06.11.2006, iar parata nu a achitat contravaloarea serviciilor prestate in perioada 06.11.2006 - 05.03.2011, evaluate la suma de 115.114,64 lei.
Prin sentinta nr.169 din 14 iunie 2013, Tribunalul Prahova a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Ploiesti, apreciind, in esenta, faptul ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.2 al.1 lit.b din c,pr,civila, astfel incat, raportat la valoarea pretentiilor deduse judecatii, competenta apartine Judecatoriei Ploiesti.
La data de 13 septembrie 2013, ZM a formulat cerere de interventie accesorie in favoarea paratilor, prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Ploiesti si exceptia inadmisibilitatii actiunii.
In data de 16 septembrie 2013, reclamanta S.C. CR S S.A si-a completat actiunea, in sensul ca a invocat exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Ploiesti, motivat de faptul ca, fata de cuantumul pretentiilor si dispozitiile art.2 din C.pr.civila, competenta de solutionare a cauzei ii revine Tribunalul Prahova, precum si ca in cauza s-a solicitat obligarea paratelor la plata sumei de 115.114,64 lei in baza unui contract administrativ, fapt pentru care sunt aplicabile dispozitiile Legii nr.554/2004 si ale art.286 alin.3 si art.287 din O.U.G. nr.34/2006.
La data de 16 septembrie 2013, paratii au formulat cerere reconventionala, solicitand instantei sa constate nulitatea absoluta a clauzei contractuale inserata in art.5 alin.3 din Actul aditional nr.1/22.08.2008 al Contractului de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare prin concesiune, si anume „valoarea totala a penalitatilor poate depasi valoare debitului”.
Prin sentinta nr. 169/14.06.2014 Tribunalul Prahova a admis exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Ploiesti, invocata de parata, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Prahova, Sectia a II–a Civila si de Contencios Administrativ si Fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competenta intre Tribunalul Prahova si Judecatoria Ploiesti si a inaintat dosarul catre Curtea de Apel Ploiesti, in vederea solutionarii acestuia.
Pentru a hotari astfel, tribunalul, a retinut, in esenta, ca in cauza sunt incidente dispozitiile Legii nr.554/2004, ca urmare a faptului ca litigiul dintre parti s-a nascut din executarea unui contract administrativ.
Pe rolul Curtii de Apel Ploiesti, dosarul a fost inregistrat sub nr.700/42/2012.
Curtea, investita fiind cu solutionarea conflictului negativ de competenta, analizand actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Obiectul cererii introductive consta in obligarea paratilor la plata sumei de 115.114,64 lei, reprezentand contravaloarea serviilor prestate de catre reclamanta, in baza contractului de concesiune privind delegarea gestiunii serviciului public de salubrizare a comunei Sirna nr.5168/6.11.2006, precum si a penalitatilor de intarziere aferente.
Curtea retine ca
acest contact este un act administrativ asimilat
, in sensul dispozitiilor art.2 al.1 lit.c teza finala din Legea nr.554/2004, intrucat este incheiat cu o autoritate publica si are ca obiect prestarea unui serviciu public.
De asemenea, Curtea retine ca in preambulul contractului precizat se mentioneaza, expressis verbis, ca acesta a fost incheiat in temeiul dispozitiilor OUG 34/2006, fiind asadar un contract de achizitie publica/ contract de servicii – asa cum este definit in cadrul dispozitiilor art.3 lit.c si art.6 din acest ultim act normativ.
Cata vreme litigiul dedus judecatii de catre reclamanta este rezultat din executarea contractului mentionat – ca urmare a unei pretinse neexecutari a obligatiilor de catre parati -, Curtea considera ca sunt pe deplin incidente dispozitiile art.286 al.1 din OUG 34/2006, in vigoare la data sesizarii instantei, conform carora
„procesele si cererile … privind executarea … contractelor de achizitie publica se solutioneaza in prima instanta de catre sectia comerciala a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante.”
Este corect ca dispozitiile art. 10 al.3 din Legea nr.554/2004 reglementeaza o competenta teritoriala alternativa, respectiv instanta de contencios administrativ si fiscal de la domiciliul reclamantului sau sediul paratului, insa Curtea considera ca aceste dispozitii nu sunt aplicabile, ci cele ale art.286 al.1 din OUG 34/2006, care sunt norme speciale si se aplica cu intaietate, potrivit principiului de drept
specialia generalibus derogant.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat ca este competent sa solutioneze fondului cauzei Tribunalul Prahova - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal –
ca instanta in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante
-, astfel ca, potrivit dispozitiilor art.21 al.5 din codul de procedura fiscala (in vigoare la data introducerii actiunii), a stabilit competenta de judecata a cererii in favoarea acestuia.
(Judecator Ionel Stanescu)