Conditiile sesizarii ICCJ pentru dezlegarea unei probleme de drept

Cuprins pe materii
:
Drept procesual civil.

Legislatie relevanta
:
art. 519  C.pr. civ.

Rezumat
:
Din dispozitiile art. 519 Cod procedura civila, rezulta conditiile pentru admisibilitatea sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea dezlegarii unor chestiuni de drept. Una dintre aceste conditii este aceea ca „problema de drept trebuie sa fie una veritabila, in sensul ca exista posibilitatea unor interpretari diferite din diverse cauze, cum ar fi: textul de lege are o formulare neclara, este incomplet, nu este corelat cu alte norme legale, nu ar mai fi in vigoare etc.” Prin urmare, nu este admisibila sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru interpretarea unor dispozitii legale care nu sunt susceptibile de interpretari diferite, dupa cum nu pot face obiectul unei sesizari a instantei supreme in conditiile art. 519 si urm. Cod procedura civila, solicitarile privind modul de aplicare a unei norme legale la situatia de fapt dedusa in litigiul pendinte.

 

                     Incheierea din 23 iunie 2016 a Curtii de Apel Galati

 

Prin cererea formulata de recurenta S.C. M. S.R.L. formulata in dosarul nr. xx73/196/2015, in cadrul cererii de recurs, s-a solicitat sesizarea I.C.C.J. in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept de care depinde, in opinia recurentei, solutionarea litigiului privind obligarea sa la plata catre parata A.F.M. a taxei de poluare in cuantum de 3 % din veniturile realizate din vanzarea deseurilor feroase si neferoase.

In motivarea cererii, petenta a invederat instantei de recurs urmatoarele:

Instanta de fond a apreciat ca „reclamanta (S.C. M. S.R.L.), in calitatea de achizitor de deseuri feroase si neferoase, are obligatia de a vira 3% din veniturile realizate din vanzarea acestora”, in temeiul disp. art. 9 alin. 1 din O.U.G. nr. 196/2005 (in forma in vigoare la data controlului) potrivit carora: „(1) Veniturile Fondului pentru mediu se constituie din:

a) o contributie de 3% din veniturile realizate din vanzarea deseurilor metalice feroase si neferoase, inclusiv a bunurilor destinate dezmembrarii, obtinute de catre generatorul deseurilor, respectiv detinatorul bunurilor destinate dezmembrarii, persoana fizica sau juridica. Sumele se retin prin stopaj la sursa de catre operatorii economici care desfasoara activitati de colectare si/sau valorificare a deseurilor, care au obligatia sa le vireze la Fondul pentru mediu”;

Cu alte cuvinte, instanta de fond apreciaza ca sunt obligati la plata taxei de mediu nu doar generatorii deseurilor, ci si persoanele care valorifica aceste deseuri, ceea ce reclama interventia instantei supreme pentru interpretarea textului legal in discutie.

Intimata-parata, prin intampinarea formulata la motivele de recurs, a solicitat respingerea ca inadmisibila a cererii recurentei de sesizarea a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, apreciind ca „chestiunile criticate nu necesita lamuriri suplimentare de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, in vederea solutionarii cauzei”.

Cererea de sesizare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in temeiul disp. art. 519 Cod procedura civila, este nefondata pentru cele ce se vor arata in continuare:

Potrivit disp.art. 519 Cod procedura civila,

           „Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata”.

Din dispozitiile art. 519 Cod procedura civila, rezulta urmatoarele conditii pentru admisibilitatea sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea dezlegarii unor chestiuni de drept:

- existenta unei chestiuni de drept. Problema de drept trebuie sa fie una veritabila, in sensul ca exista posibilitatea unor interpretari diferite din diverse cauze, cum ar fi: textul de lege are o formulare neclara, este incomplet, nu este corelat cu alte norme legale, nu ar mai fi in vigoare etc. Asadar, nu este admisibila sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru interpretarea unor dispozitii legale care nu sunt susceptibile de interpretari diferite, dupa cum nu pot face obiectul unei sesizari a instantei supreme in conditiile art. 519 si urm. Cod procedura civila, solicitarile privind modul de aplicare a unei norme legale la situatia de fapt dedusa in litigiul pendinte;

- problema de drept sa se ridice in cadrul unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta;

- chestiunea de drept sa fie esentiala, in sensul ca de lamurirea acesteia sa depinda solutionarea pe fond a cauzei pendinte;

- chestiunea de drept este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.

Conditiile susmentionate sunt prevazute de lege in mod cumulativ.

In speta, Curtea apreciaza ca nu este indeplinita prima conditie, de vreme ce textul vizat de catre recurenta si pe care si-a fundamentat solutia instanta de fond este unul clar, nefiind susceptibil  decat de interpretare literala.

Asa fiind, este de prisos verificarea indeplinirii celorlalte conditii, impunandu-se respingerea cererii de fata si fixarea termenului pentru judecarea in fond a recursului.