Concurs infractional. Spor de pedeapsa.

 

Decizia ICCJ nr. 27 din 19 noiembrie 2015

 

In conformitate cu Decizia ICCJ nr. 27 din 19 noiembrie 2015, in cadrul operatiunilor de contopire a unei pedepse cu inchisoarea aplicata in temeiul Vechiului Cod penal, pentru o infractiune savarsita sub imperiul acestei legi, cu o pedeapsa cu inchisoarea aplicata in temeiul Noului Cod penal, pentru o infractiune savarsita tot sub imperiul vechiului act normativ, concursul infractional se realizeaza conform reglementarii din Vechiul Cod penal, astfel incat sporul de pedeapsa nu mai este obligatoriu, ci facultativ.

 

(Decizia penala nr. 682/A
/
08 Iunie 2016)

 

Prin sentinta penala nr. 564 din data de 10 decembrie 2015 pronuntata de Judecatoria Rm. Valcea, in baza art. 386 Cod procedura penala, s-a admis cererea inculpatului, precum si cererea procurorului de schimbare a incadrarii juridice a faptelor, din infractiunile de talharie in forma agravanta si violare de domiciliu in forma agravanta, in concurs real, prevazute de art. 211 alin. (1), alin. (2) indice 1 lit. a) si c) din Codul penal din 1969 si art. 192 alin. (2) din Codul penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969 in infractiunea de talharie calificata prevazuta de art. 234 alin. (1) lit. f) din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal si, in consecinta:

S-a schimbat incadrarea juridica a faptelor pentru care inculpatul I a fost trimis in judecata, din infractiunile de talharie in forma agravanta si violare de domiciliu in forma agravanta, in concurs real, prevazute de art. 211 alin. (1), alin. (2) indice 1 lit. a) si c) din Codul penal din 1969 si art. 192 alin. (2) din Codul penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969 in infractiunea de talharie calificata prevazuta de art. 234 alin. (1) lit. f) din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal.

S-a respins cererea inculpatului de schimbare a incadrarii juridice a faptei din infractiunea de talharie calificata prevazuta de art. 234 alin. (1) lit. f) din Noul Cod penal in infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 228, 229 alin. (2) lit. b) din Noul Cod penal sau de art. 208, 209 din Codul penal din 1969.

In baza art. 234 alin. (1) lit. f) din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal – text de lege rezultat in urma schimbarii incadrarii juridice, a fost condamnat inculpatul I, la 3 ani inchisoare pentru infractiunea de talharie calificata.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii pe o perioada de 3 ani a urmatoarelor drepturi, prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), Cod penal: dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice (lit. a); dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat (lit. b).

In conformitate cu dispozitiile art. 65 alin. (1) si (3) Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal, a caror exercitare a fost interzisa de instanta ca pedeapsa complementara, pedeapsa accesorie executandu-se din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa privativa de libertate va fi executata sau considerata ca executata.

In baza art. 15 din Legea nr. 87/2002 corob. cu art. 85 din Codul penal din 1969, comb. cu art. 10 din Legea nr. 87/2002 rap. la art. 38 alin. (1), 39 alin. (1) lit. b), 45 din Noul Cod penal, s-a anulat suspendarea conditionata a executarii pedepsei rezultante de 1 an si 6 luni inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 1719 din 31.05.2012 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 23469/215/2011, ramasa definitiva prin nerecurare la data de 12.06.2012.

S-a dispus descontopirea acestei pedepse rezultante si s-au repus in individualitatea lor pedepsele componente de cate 1 an si 6 luni inchisoare si, respectiv: 1 an si 6 luni inchisoare aplicate pentru savarsirea la datele de 15.11.2009 si, respectiv, 01.03.2000, a infractiunilor concurente de conducere fara permis, prevazute de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 rep. si, respectiv, art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 rep.

Au fost contopite aceste doua pedepse cu pedeapsa de 3 ani inchisoare stabilita in prezenta cauza si s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani inchisoare, la care s-a adaugat un spor de 1 an inchisoare (reprezentand o treime din totalul celorlalte doua pedepse), pedeapsa rezultanta fiind de 4 ani inchisoare, alaturi de care s-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii pe o perioada de 3 ani a urmatoarelor drepturi, prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal: dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice (lit. a); dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat (lit. b).

S-au aplicat inculpatului prevederile art. 60 Cod penal, dispunandu-se executarea pedepsei rezultante de 4 ani in regim de detentie.

S-a dispus ca pedeapsa complementara aplicata in cauza sa fie executata conform dispozitiilor art. 68 alin. (1) lit. c) Cod penal – dupa executarea pedepsei inchisorii, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de supraveghere a liberarii conditionate.

In conformitate cu dispozitiile art. 65 alin. (1) si (3) Cod penal, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) Cod penal, a caror exercitare a fost interzisa de instanta ca pedeapsa complementara, se executa din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa privativa de libertate va fi executata sau considerata ca executata.

In baza art. 72 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei perioada retinerii de 24 ore, incepand cu data de 18.06.2013, ora 16:20, dispusa in cauza prin ordonanta nr. 2354/P/2011 din 18.06.2013.

In baza art. 25, 397 Cod procedura penala, rap. la art. 998 si urm. C. civ. (din 1864), a fost obligat inculpatul I la plata urmatoarelor sumei de 2.000 lei catre persoana vatamata – parte civila
P
, cu titlu de despagubiri materiale (contravaloarea bijuteriilor din aur sustrase). S-a constatat ca prin sentinta penala nr. 354 din 09 mai 2012 pronuntata de Judecatoria Rm. Valcea in dosarul nr. 6308/288/2011, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 991/R din 19.11.2012 a Curtii de Apel Pitesti, celalalt participant la comiterea faptei, P, a fost obligat la plata acestei sume de bani, cu acelasi titlu, catre aceeasi persoana vatamata. Constata solidaritatea celor doi participanti (I si P) in ceea ce priveste obligatia de plata a acestei sume.

 A fost obligat inculpatul I la plata urmatoarelor sume de bani catre persoana vatamata – parte civila L: 4.000 lei, despagubiri morale si 90 lei, despagubiri materiale (suma de bani sustrasa). Constata ca prin sentinta penala nr. 354 din 09 mai 2012 pronuntata de Judecatoria Rm. Valcea in dosarul nr. 6308/288/2011, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 991/R din 19.11.2012 a Curtii de Apel Pitesti, celalalt participant la comiterea faptei, P, a fost obligat la plata acelorasi sume de bani, cu acelasi titlu, catre aceeasi persoana vatamata. S-a constatat solidaritatea celor doi participanti (I si P) in ceea ce priveste obligatia de plata a acestor sume.

A fost obligat inculpatul I la plata sumei de 4.000 lei catre persoana vatamata – parte civila S.

Au fost respinse, in rest, pretentiile formulate in cauza.

Au fost respinse cererile persoanelor vatamate – parti civile L si S, vizand obligarea inculpatului catre acestea la plata sumelor de 500 lei, respectiv 320 euro, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, la data de 02.08.2009, persoana vatamata P, proprietara apartamentului situat in municipiul Rm. Valcea a plecat pe litoral, in locuinta ramanand sora sa, persoana vatamata S, impreuna cu fiica acesteia, persoana vatamata L.

Persoana vatamata S lucreaza de mai multa vreme in Italia si venise in tara, in concediu, din seara de 02.08.2009.

La data de 03.08.2009, in jurul orei 10:00, persoanele vatamate S si L au iesit in oras, la plecare asigurand usa de acces in locuinta, prevazuta cu o incuietoare tip yala, pe care au inchis-o cu cheia.

In jurul orei 12:00, persoanele vatamate s-au intors la domiciliu, au urcat cu liftul la etajul 7 al imobilului si au intalnit-o pe scara blocului pe martora D, vecina de apartament, cu care au stat de vorba timp de cateva minute in scara blocului.

Ajungand in dreptul usii locuintei lor, au constatat ca aceasta este descuiata. Persoanele vatamate au intrat sa verifice daca a patruns vreo persoana in apartament, ocazie cu care au surprins in sufragerie doua persoane de sex masculin.

La aparitia persoanelor vatamate in locuinta, cei doi barbati s-au indreptat catre holul apartamentului pentru a fugi. S a strigat la ei, intrebandu-i ce cauta in locuinta, spunandu-le sa nu plece pana cand nu vor veni la fata locului organele de politie, moment in care, pentru a-si asigura scaparea, cei doi intrusi le-au impins, le-au apucat de incheieturile mainilor pe persoanele vatamate, acestea, la randul lor, incercand sa opuna rezistenta.

Mai exact, pentru a-si asigura scaparea unul din autori – inculpatul I, a  strans-o de incheietura mainii drepte si a impins-o inspre perete cu putere pe persoana vatamata L, iar celalalt autor – condamnatul P a strans-o de mana si a impins-o pe persoana vatamata S.

Consecutiv acestor acte de violenta, cei doi autori au reusit sa fuga din locuinta, iar persoana vatamata S i-a urmarit cu privirea din balconul locuintei in momentul in care au iesit din scara blocului, observand ca se indreapta catre piata Ostroveni, dupa care, la scurt timp (la ora 12:15) cele doua persoane vatamate, aflate in stare de panica, au sesizat organele de politie prin apelul de urgenta 112, reclamand faptul ca au surprins doi indivizi in apartament in timp ce sustrageau bunuri, acestia exercitand acte de agresiune si violente asupra lor, pentru a-si asigura scaparea.

Victimele au descris prin apelul de urgenta (ca de altfel si, ulterior, cu ocazia audierilor) semnalmentele celor doi autori, aducand la cunostinta organelor de politie ca una dintre persoane este mai solida, de statura mijlocie, era imbracat in pantaloni trei sferturi si tricou de culoare galbena, iar celalalt este mai inalt, are o constitutie atletica, purta pantaloni trei sferturi si tricou de culoare rosie.

La scurt timp dupa ce au ajuns la fata locului, in baza semnalmentele descrise de partile vatamate, lucratorii de politie l-au identificat in zona pe inculpatul I in apropierea blocului A11/3, pe bulevardul Tineretului din municipiul Rm. Valcea. La momentul depistarii inculpatul I era imbracat cu pantaloni trei sferturi si purta pe umar un tricou de culoare galbena.

Fiind intrebat de lucratorii de politie in legatura cu prezenta sa in zona, inculpatul I – care locuieste in municipiul Craiova, nu a putut justifica prezenta sa in acel loc.

Cu ocazia controlului corporal efectuat la momentul depistarii asupra inculpatului I au fost identificate, printre alte bunuri, un bon valoric de masa, in valoare de 8,48 lei, emis de SC Oltchim SA Rm. Valcea, precum si un spray iritant lacrimogen.

Cu ocazia identificarii (dupa fotografii), persoanele vatamate S si L l-au recunoscut fara ezitare pe inculpatul I ca fiind unul dintre cei doi autori pe care i-au gasit in apartamentul persoanei vatamate P.

Cu ocazia cercetarii la fata locului efectuata la data de 03.08.2009, s-a constatat ca usa de acces in apartamentul persoanei vatamate P este prevazuta cu un sistem de inchidere tip broasca cu butuc, care nu prezenta urme de fortare. Acest aspect a rezultat si din concluziile raportului de constatare tehnico-stiintifica criminalistica nr. 178247 din 14.10.2009, in care se precizeaza ca butucul sistemului de inchidere nu prezenta in interior corpuri straine si de asemenea nu prezenta nici urme de fortare sau urme materiale create de alte obiecte sau instrumente folosite pentru patrunderea in locuinte (prin efractie).

Prin urmare, patrunderea in locuinta persoanei vatamate s-a realizat prin folosirea de chei potrivite.

Ulterior, la data de 18.09.2009, P a fost depistat de organele de politie in timp ce se afla in municipiul Pitesti, judetul Arges, impreuna cu C din municipiul Craiova, intentionand sa patrunda in apartamentele situate in blocul *** de pe Bulevardul Republicii, cu scopul de a sustrage bunuri. Cu ocazia controlului corporal efectuat, asupra lui P a fost identificata o soseta ascunsa in lenjeria intima, in interiorul careia se aflau 27 de legaturi de chei, de diferite forme si dimensiuni, continand un numar total de 167 chei tip yala pentru usi de acces in locuinte.

Potrivit raportului de constatare tehnico-stiintifica criminalistica nr. 80819 din 28.03.2011, butucul ridicat cu ocazia cercetarii la fata locului de la usa de acces in locuinta persoanei vatamate P poate fi deschis cu doua chei din cele 167 de chei ridicate de organele de politie de la P.

Prin urmare, patrunderea in locuinta persoanei vatamate P s-a realizat prin folosirea uneia din cele doua chei potrivite compatibile ridicate de la unul din cei doi autori.

Persoanele vatamate S si L au declarat ca ambii autori s-au manifestat agresiv fata de ele, impingandu-le si strangandu-le de maini, intr-o actiune conjugata, incercand sa-si faca loc sa iasa din apartament.

Persoana vatamata L a precizat ca I este cel care, in incercarea de a-si asigura scaparea, a sa si a celuilalt autor, a strans-o de incheietura mainii drepte si a impins-o cu forta inspre perete.

Persoana vatamata P, proprietara imobilului in care locuiau celelalte doua parti vatamate in perioada verii, a relatat ca a aflat de la sora sa, S si de la nepoata sa, L, ce s-a intamplat, ca a fost o lupta intre doi barbati care patrunsesera in locuinta si persoanele vatamate, in timpul careia s-au imbrancit, in incercarea celor doi de a parasi locuinta.

Aceasta a sustinut ca din locuinta au fost sustrase bijuteriile din aur, pe care le tinea intr-o cutie de carton in noptiera din dormitor, constand in doua inele din aur de 18 k in greutate de circa 3 grame fiecare, un lantisor de dama de 18 k in greutate de 3 grame, prevazut cu cruciulita de 0,5 grame, o pereche de cercei din aur de 18 k in greutate de 1 gram si o verigheta din aur de 18 k in greutate de 4 grame.

A mai sustinut ca in apartament mai avea suma de 100 lei, pe o noptiera din dormitor, precum si un bon valoric, de  8,48 lei, emis de SC Oltchim SA pe care  aceasta il detinea din luna iunie 2009, din perioada in care era angajata la aceasta societate. Acest bon a fost identificat asupra inculpatului I cu ocazia depistarii sale de organele de polite la scurt timp dupa sesizarea lor de catre persoanele vatamate. Sustinerile inculpatului in sensul ca ar fi gasit acest bon pe strada, in timp ce se plimba, au fost apreciate ca nesincere in contextul in care probele de la dosar demonstreaza dincolo de orice  indoiala rezonabila ca acesta este una din cele doua persoane care au patruns in apartamentul persoanelor vatamate, in care se afla si acest bon (de altfel, P a precizat cu exactitate si locul din apartament unde se afla acest bon valoric).

Persoana vatamata L a reclamat sustragerea din locuinta a sumei totale de 190 lei, declarand ca suma de 90 de lei o detinea intr-un portofel aflat pe masuta din holul apartamentului, iar suma de 100 de lei o se afla pe o masuta din sufrageria locuintei, despre care ulterior a precizat ca o lasase P.  

Martora D, vecina de apartament a persoanei vatamate P, i-a observat pe cei doi autori – I si P pe scara blocului, recunoscand din fotografiile prezentate de organele de politie pe inculpatul I, relatand in fata organelor de urmarire penala ca I coborat initial scarile de la etajul 7 unde este situat apartamentul partilor vatamate, in timp ce vorbea la telefon, l-a salutat, iar dupa circa o jumatate de ora, aceasta a iesit din apartament, indreptandu-se catre lift, unde l-a observat din nou pe acesta, insotit de alta persoana, un barbat imbracat in tricou rosu, intrand in apartamentul persoanelor vatamate.

Martora a sustinut ca a crezut ca acele doua persoane de sex masculin sunt cunostinte ale persoanelor vatamate, astfel ca in momentul cand s-a intalnit cu S si L care tocmai ieseau din lift, cat timp au stat de vorba, nu le-a amintit acestora despre faptul ca a sesizat prezenta celor intrand in apartament.

Martora a sustinut ca din comportarea celor doi a crezut ca sunt rude sau cunostinte cu persoanele vatamate, deoarece au salutat-o cand i-a intalnit, au deschis usa apartamentului cu o cheie potrivita, astfel ca nu au dat de banuit. A precizat ca unul din cei doi barbati era mai scund, mai solid (I) – pe care l-a recunoscut din fotografiile prezentate, iar celalalt era mai inalt, mai brunet.

Si cu ocazia audierilor in fata instantei, in prezenta cauza, martora, precum si cele doua persoane vatamate, l-au recunoscut pe inculpatul I ca fiind una din persoanele care au patruns in locuinta la data de 03.08.2009.

De altfel, persoana vatamata L a declarat si in fata instantei investite cu solutionarea cauzei penale nr. 6308/288/2011 – in care s-a dispus condamnarea celuilalt participant, P, pentru faptele din data de 03.08.2009 – ca i-a recunoscut pe ambii agresori, ca nu are indoiala cu privire la cele doua persoane ce i-au fost prezentate de organele de politie, spre recunoastere, direct si din plansele fotografice si inregistrarile camerelor video.

Dupa ce a fost audiat in calitate de faptuitor (la momentul identificarii sale), ulterior inculpatul I s-a sustras de la cercetari.

In aceste conditii, prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Rm. Valcea nr. 4375/P/2009 din 10.05.2011, s-a dispus trimiterea separata in judecata a lui Popescu Florin Cristian pentru faptele de talharie in forma agravanta si violare de domiciliu in forma agravanta, in concurs real, prevazute de art. 211 alin. (1), alin. (2) indice 1 lit. a) si c) din Codul penal din 1969 si art. 192 alin. (2) din Codul penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969 iar in privinta lui I s-a dispus disjungerea cauzei si continuarea cercetarilor fata de acesta, pentru aceleasi infractiuni.

Prin sentinta penala nr. 354 din 09.05.2012 pronuntata de Judecatoria Rm. Valcea in dosarul nr. 6308/288/2011 (rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Rm. Valcea nr. 4375/P/2009 din 10.05.2011), ramasa definitiva prin decizia penala nr. 991/R din 19.11.2012 a Curtii de Apel Pitesti (prin care s-a respins, ca nefondat, recursul inculpatului trimis in judecata), P a fost condamnat la pedeapsa (rezultanta) de 7 ani inchisoare pentru infractiunile susmentionate, instanta dispunand totodata obligarea acestuia la plata de despagubiri materiale si morale catre persoanele vatamate P, S si L.

Mandatul de executare a pedepsei emis la data de 20.11.2012, privind pe P, nu a putut fi pus in executare pana in prezent, nereusindu-se prinderea si incarcerarea acestuia. Din acest motiv, de altfel, condamnatul P nu a putut fi audiat nici ca martor in prezenta cauza.

In cauza disjunsa (in dosarul Parchetului de pe langa Judecatoria Rm. Valcea nr. 2354/P/2011), pe parcursul urmaririi penale, I a negat in continuare comiterea faptei, declarand ca nu a patruns in apartamentul persoanei vatamate P si sustinand ca a venit singur in municipiul Rm. Valcea, cu scopul de a intalni o persoana de sex feminin la pensiunea Relax, ca a plecat din Craiova, in jurul orei 09:15, conducand autoturismul marca Fiat, cu numarul de inmatriculare ***, inmatriculat in Bulgaria, iar in timpul deplasarii a oprit in orasul Bals la o statie Peco unde a alimentat autoturismul cu combustibil si a achizitionat o rovinieta

valabila pentru o zi.

In aceasta privinta, celalalt participant, P, a declarat in cauza penala in care a fost condamnat, ca la data de 3.08.2009 nu s-a aflat in municipiul Rm. Valcea si nu a patruns in apartamentul persoanei vatamate P. Acesta a sustinut ca la data de 3.08.2009, dimineata, s-a deplasat impreuna cu I in municipiul Bals, judetul Olt, cu autoturismul marca Fiat Bravo, proprietatea acestuia, dupa care l-a lasat pe I in fata scarii unui bloc din apropiere unde locuiesc sotia si copilul acestuia, intorcandu-se in Craiova cu o masina de ocazie.

Dincolo de contradictiile evidente dintre declaratiile celor doua persoane, din vizionarea inregistrarilor video surprinse de camerele de supraveghere amplasate in statia Peco Bals si din plansele fotografice aflate la dosar a reiesit ca la data de 3.08.08, in intervalul orar 8,15-8,20, P si I erau in acel loc – in statia peco anterior mentionata. Asadar, sustinerea inculpatului I ca ar fi plecat singur in acea zi, in jurul orei 9:50, din municipiul Craiova, a fost apreciata ca fiind vadit nereala.

Din inregistrarile video a rezultat ca la volanul autoturismului susmentionat s-a aflat P, iar I era ocupantul locului din dreapta fata.

Totodata, instanta de fond a remarcat ca semnalmentele celor doua persoane surprinse in apartament, inclusiv obiectele de imbracaminte pe care le purtau, furnizate de persoanele vatamate S si L, sunt similare cu cele ale celor doua persoane surprinse de camerele de supraveghere amplasate la statia peco Bals, in data de 3.08.2009, in intervalul orar 08:15-08:20.

Pe baza probelor de la dosar, astfel cum au fost prezentate si analizate, instanta a constatat ca s-a dovedit, dincolo de orice indoiala rezonabila, ca I si P (condamnat definitiv) au patruns fara drept la data de 3.08.2009 in apartamentul persoanei vatamate P, au sustras bani, bunuri si bijuterii din apartament, dupa care, pentru a-si asigura scaparea, printr-o actiunea conjugata de impotrivire la incercarile victimelor de a-i opri pana la venirea organelor de politie, au folosit forta si au exercitate acte de violenta fizica impotriva persoanelor vatamate S si L.

Agresiunea si actele de violenta au fost exercitate pentru ca faptuitorii sa pastreze bunurile furate si sa isi asigura scaparea, fapta inculpatului constituind infractiunea complexa de talharie – in a carei structura intra furtul, ce constituie componenta principala, si actele de violenta fizica, ca element adiacent fata de primul, intre aceste doua componente ale elementului material existand o relatie de conditionare, in sensul ca violentele au fost savarsite in scopul pastrarii bunurilor sustrase si asigurarii scaparii.

Prin urmare, cererea inculpatului de schimbare a incadrarii juridice a faptei din infractiunea de talharie calificata in infractiunea de furt calificat prevazuta in oricare din incadrarile juridice prevazute de legea noua sau legea veche (art. 228, 229 alin. (2) lit. b) din Noul Cod penal sau de art. 208, 209 din Codul penal din 1969) a fost respinsa.

Pe de alta parte, insa, avand in vedere ca potrivit Noului Cod penal, in cazul talhariei comise intr-o locuinta, prin violare de domiciliu, legiuitorul a renuntat la sanctionarea faptelor potrivit regulilor concursului de infractiuni (nemaifiind aplicabila, in aceste conditii, nici Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. XXXI/2007 data intr-un recurs in interesul legii), faptele constituind potrivit legii noi o infractiune complexa unica in forma agravanta (in a carei alcatuire intra ca element circumstantial agravant o alta infractiune), prevazuta de art. 234 alin. (1) lit. f) din Noul Cod penal, sanctionata cu pedeapsa de la 3 la 10 ani inchisoarea si interzicerea unor drepturi – fata de inchisoare de la 7 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi (pentru talharie in forma agravanta), respectiv inchisoarea de la 3 la 10 de ani (pentru violare de domiciliu in forma agravanta), cum prevedea legea veche potrivit incadrarilor mentionate in rechizitoriu, instanta de fond a apreciat ca in cauza legea penala mai favorabila este, in mod evident, legea noua.

Prin urmare, in baza art. 386 Cod procedura penala, instanta a admis cererea inculpatului, precum si cererea procurorului de schimbare a incadrarii juridice a faptelor din infractiunile de talharie in forma agravanta si violare de domiciliu in forma agravanta, in concurs real, prevazute de art. 211 alin. (1), alin. (2) indice 1 lit. a) si c) din Codul penal din 1969 si art. 192 alin. (2) din Codul penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969 in infractiunea de talharie calificata prevazuta de art. 234 alin. (1) lit. f) din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 N. C. pen. si, in consecinta, a schimbat incadrarea juridica a faptelor pentru care inculpatul I a fost trimis in judecata, din infractiunile de talharie in forma agravanta si violare de domiciliu in forma agravanta, in concurs real, prevazute de art. 211 alin. (1), alin. (2) indice 1 lit. a) si c) din Codul penal din 1969 si art. 192 alin. (2) din Codul penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969 in infractiunea de talharie calificata prevazuta de art. 234 alin. (1) lit. f) din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal.

In drept, fapta inculpatului I care, la data de 03.08.2009, in jurul orei 12:00, impreuna cu P, a patruns fara drept prin folosirea de chei potrivite in apartamentul persoanei vatamate P situat la etajul 7 al blocului A11/3, scara C de pe bulevardul Tineretului din Rm. Valcea, de unde cei doi au sustras bijuterii din aur, sume de bani si un bon valoric de masa, iar in momentul in care au fost surprinsi in locuinta de catre persoanele vatamate S si L au exercitat acte de violenta fizica asupra acestora pentru a-si asigura scaparea, a fost incadrata in dispozitiile art. 234 alin. (1) lit. f) din Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 din Noul Cod penal, text de lege in baza caruia inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei,

judecatorul fondului a tinut seama de limitele prevazute de legea noua, identificata ca fiind mai favorabila, imprejurarile de comitere a faptei, continutul concret al acesteia, lipsa altor urmari, varsta si statutul social si familial al victimelor, datele privitoare la persoana

inculpatului, varsta acestuia (38 de ani), nivelul studiilor (8 clase), mediul social si familial din care provine, datele relevate de inscrisurile in circumstantiere personala depuse la dosar, situatia sociala si familiala a acestuia (nu are o ocupatie stabila, este casatorit, are un copil minor), situatia antecedentelor penale. Fata de toate aceste aspecte, instanta s-a orientat la stabilirea unei pedepse orientate la nivelul minimului special.

Totodata, apreciind ca prin condamnarea sa la o pedeapsa privativa de libertate pentru o infractiune de talharie inculpatul este nedemn sa ocupe functii publice, instanta de fond i-a aplicat acestuia pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii pe o perioada de 3 ani a urmatoarelor drepturi, prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen.: dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice (lit. a); dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat (lit. b).

In conformitate cu dispozitiile art. 65 alin. (1) si (3) C. pen., i-a fost aplicata inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a caror exercitare a fost interzisa de instanta ca pedeapsa complementara, pedeapsa accesorie executandu-se din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa privativa de libertate va fi executata sau considerata ca executata.

In baza art. 15 din Legea nr. 87/2002 corob. cu art. 85 din Codul penal din 1969, comb. cu art. 10 din Legea nr. 87/2002 rap. la art. 38 alin. (1), 39 alin. (1) lit. b), 45 din Noul Cod penal, s-a anulat suspendarea conditionata a executarii pedepsei rezultante de 1 an si 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1719 din 31.05.2012 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 23469/215/2011, ramasa definitiva prin nerecurare la data de 12.06.2012.

S-a dispus descontopirea acestei pedepse rezultante si s-a repus in individualitatea lor pedepsele componente de cate 1 an si 6 luni inchisoare si, respectiv, 1 an si 6 luni inchisoare aplicate pentru savarsirea la datele de 15.11.2009 si, respectiv, 01.03.2000, a infractiunilor concurente de conducere fara permis, prevazute de art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 rep. si, respectiv, art. 86 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 rep.

Au fost contopite aceste doua pedepse cu pedeapsa de 3 ani inchisoare stabilita in prezenta cauza si i-a fost aplicata inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani inchisoare, la care s-a adaugat un spor de 1 an inchisoare (reprezentand o treime din totalul celorlalte doua pedepse), pedeapsa rezultanta fiind de 4 ani inchisoare, alaturi de care s-a aplicat pedeapsa complementara a interzicerii exercitarii pe o perioada de 3 ani a urmatoarelor drepturi, prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), C. pen.: dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in orice alte functii publice (lit. a); dreptul de a ocupa o functie care implica exercitiul autoritatii de stat (lit. b).

Instanta de fond i-a aplicat inculpatului prevederile art. 60 Cod penal, dispunand executarea pedepsei rezultante de 4 ani in regim de detentie.

S-a dispus ca pedeapsa complementara aplicata in cauza sa fie executata conform dispozitiilor art. 68 alin. (1) lit. c) Cod penal – dupa executarea pedepsei inchisorii, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa, dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei sau dupa expirarea termenului de supraveghere a liberarii conditionate.

In conformitate cu dispozitiile art. 65 alin. (1) si (3) C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a caror exercitare a fost interzisa de instanta ca pedeapsa complementara, s-a dispus a se executa din momentul ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana cand pedeapsa privativa de libertate va fi executata sau considerata ca executata.

In baza art. 72 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei perioada retinerii de 24 ore, incepand cu data de 18.06.2013, ora 16:20, dispusa in prezenta cauza prin ordonanta organelor de cercetare penala nr. 2354/P/2011 din 18.06.2013.

In cauza, pe parcursul urmaririi penale s-a dispus, prin ordonanta Parchetul de pe langa Judecatoria Rm. Valcea nr. 2354/P/2011 din 19.06.2013, obligarea inculpatului de a nu parasi localitatea de domiciliu fara incuviintarea procurorului pe o durata de 29 de zile, incepand cu 19.06.2013 pana la data de 17.07.2013, inclusiv.

Sub aspectul laturii civile, in baza art. 25, 397 Cod procedura penala rap. la art. 998 si urm. C. civ. (din 1864), prima instanta l-a obligat pe inculpatul I la plata urmatoarelor sumei de 2.000 lei catre persoana vatamata – parte civila
P
, cu titlu de despagubiri materiale (contravaloarea bijuteriilor din aur sustrase). S-a constatat ca prin sentinta penala nr. 354 din 09 mai 2012 pronuntata de Judecatoria Rm. Valcea in dosarul nr. 6308/288/2011, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 991/R din 19.11.2012 a Curtii de Apel Pitesti, celalalt participant la comiterea faptei, P, a fost obligat la plata acestei sume de bani, cu acelasi titlu, catre aceeasi persoana vatamata. In aceste conditii, s-a constatat solidaritatea celor doi participanti (I si P) in ceea ce priveste obligatia de plata a acestei sume.

A fost obligat inculpatul I la plata urmatoarelor sume de bani catre persoana vatamata – parte civila
L
: 4.000 lei, despagubiri morale si 90 lei, despagubiri materiale (suma de bani sustrasa). S-a constatat ca prin sentinta penala nr. 354 din 09 mai 2012 pronuntata de Judecatoria Rm. Valcea in dosarul nr. 6308/288/2011, ramasa definitiva prin decizia penala nr. 991/R din 19.11.2012 a Curtii de Apel Pitesti, celalalt participant la comiterea faptei, P, a fost obligat la plata acelorasi sume de bani, cu acelasi titlu, catre aceeasi persoana vatamata. In aceste conditii, s-a constatat solidaritatea celor doi participanti (I si P) in ceea ce priveste obligatia de plata a acestor sume.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei catre persoana vatamata – parte civila
S
, cu titlu de despagubiri morale pentru prejudiciul cauzat prin comiterea faptei de talharie, consecutiv traumelor fizice si psihice suferite de aceasta.

S-au respins, in rest, pretentiile formulate in cauza.

Prima instanta a respins ca neintemeiate /nedovedite cererile persoanelor vatamate – parti civile L si S vizand obligarea inculpatului catre acestea la plata sumelor de 500 lei, respectiv 320 euro, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Impotriva acestei sentintei a declarat apel inculpatul I, sustinand, prin aparatorul sau, motive de netemeinicie, in sensul ca instanta de fond a apreciat in mod gresit ca inculpatul a comis o infractiune de talharie, fiind vorba cel mult de un furt calificat, in conditiile art.229 alin.2 lit.b Cod penal.

In al doilea rand, instanta ar fi trebuit sa eficientizeze in favoarea inculpatului circumstante atenuante, avand in vedere ca este integrat in societate, are un loc de munca si are in intretinere un copil minor.

Examinand apelul inculpatului, in raport cu motivele invocate, cat si din oficiu, conform disp.art.417, 418 Cod pr.penala, Curtea il apreciaza intemeiat, insa pentru alte argumente decat cele care au fundamentat calea de atac.

In legatura cu incadrarea juridica a faptelor, Curtea subliniaza ca infractiunea de talharie, complexa prin vointa legiuitorului, se realizeaza din punct de vedere obiectiv, nu numai atunci cand furtul este comis prin violente sau amenintari ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau a neputintei de a se apara, ci si atunci cand sustragerea este urmata de intrebuinta unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii, ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea.

In prezenta cauza,  conduita inculpatului, care surprins asupra comiterii actelor de sustragere, a izbit partile vatamate de pereti, pentru a-si asigura scaparea si bunurile sustrase, se inscrie in notiunea de violenta, ce presupune, in sensul legii penale, orice acte cauzatoare de suferinte fizice, astfel incat, in mod corect instanta de fond a considerat ca faptele comise de inculpat  intrunesc, in drept, elementele constitutive ale infractiunii de talharie si nu de furt, cum a solicitat acesta.

In alta ordine de idei, individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpatului, se conformeaza criteriilor stabilite de legiuitor in art.74 Cod penal, instanta ajungand, astfel, la o pedeapsa proportionala cu gravitatea faptelor concrete, urmarile produse, circumstantele de actiune, antecedentele penale ale inculpatului, modul de mijloacele de savarsire, conduita inculpatului, starea de sanatate, varsta acestuia, astfel incat, prin acest regim sanctionator se raspunde functiilor de constrangere si reeducare specifice pedepsei.

Din oficiu, Curtea retine, insa, ca in conformitate cu Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.29 din 19 noiembrie 2015, in cadrul operatiunilor de contopire a unei pedepse cu inchisoarea aplicata in temeiul vechiului Cod penal, pentru o infractiune savarsita sub imperiul acestei legi, cu o pedeapsa cu inchisoarea aplicata in temeiul noului Cod penal, pentru o infractiune comisa tot sub imperiul vechiului act normativ, concursul infractional se realizeaza conform reglementarii din vechiul Cod penal, astfel incat sporul de pedeapsa nu mai este obligatoriu, ci facultativ.

Din aceasta perspectiva, hotararea instantei de fond urmeaza a fi reformata, Curtea efectuand contopirea in conformitate cu disp.art.33, 34 din vechiul Cod pr.penala,  va aplica inculpatului un spor de pedeapsa redus la jumatate, fata de cel stabilit de instanta de fond, considerand ca legea penala mai favorabila trebuie sa se refere, in ansamblu, la un regim sanctionator mai favorabil de care poate beneficia inculpatul.

Pe baza tuturor acestor considerente si pentru ca din oficiu nu s-au constatat alte aspecte care sa determine reformarea hotararii atacate, Curtea, in conformitate cu dispozitiile art. 421 alin. 2 lit. a) Cod de procedura penala, a admis apelul inculpatului, a desfiintat in parte sentinta si, rejudecand, a redus sporul de pedeapsa de la 1 an la 6 luni inchisoare si, corelativ, pedeapsa principala rezultanta de la 4 ani la 3 ani si 6 luni inchisoare.

Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.