Concediere colectiva. Evaluarea realizarii obiectivelor de performanta. Aplicarea criteriilor de concediere.

 

Codul muncii, 17 alin. 2 lit. d indice 1, art. 69 alin. 2 lit. d, alin.2

¹

, art. 74, art. 76 lit. c, art. 258 si art. 262 alin. 1

CCM in vigoare al CFR Marfa, art. 60 (6)

 

Prevederile Legii nr. 40/2011 privind evaluarea realizarii obiectivelor de performanta se aplica numai pentru perioadele lucrate de un salariat dupa intrarea in vigoare a acestor dispozitii legale, dupa inscrierea criteriilor de evaluare in contractele individuale de munca si in Regulamentul intern. Concedierea efectuata de angajator fara departajarea salariatilor dupa evaluarea obiectivelor de performanta, conform dispozitiilor 17 alin. 2 lit. d indice 1,  art. 258 si art. 262 alin. 1 din Codul Muncii  modificat,  nu este in aceste conditii afectata de nulitate
.

Textul art. 74 alin. 1 lit. c din Codul muncii  presupune nu doar o simpla enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritati astfel cum acestea sunt prevazute de contractul colectiv de munca sau de lege, ci si justificarea motivului pentru care, potrivit acestor criterii
,
salariatul in cauza a fost ales sa fie concediat  in conditiile art. 68 C.muncii.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 4064 din 4 decembrie 2012

 

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova contestatoarea P. G., a solicitat in contradictoriu cu intimata S N de T F Marfa CFR Marfa SA, ca instanta, prin hotararea ce o va pronunta sa constate nelegalitatea si netemeinicia masurii concedierii sale prin decizia din data de 07.06.2011, sa constate nulitatea deciziei, sa oblige intimata la reintegrarea sa efectiva pe functia si postul ocupate la momentul concedierii, sa oblige intimata la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care as fi beneficiat de la data concedierii pana la momentul reintegrarii efective, sa oblige intimata la plata sumei de 10.000 RON, cu titlul de daune morale, pentru prejudiciul moral creat ca urmare a masurii nelegale de incetare a raporturilor de munca.

In motivarea cererii contestatoarea a aratat ca decizia de concediere este nelegala si netemeinica pentru ca nu cuprinde motivele pentru care s-a considerat necesara masura concedierii sale, nu se arata cu precizie si claritate care sunt cauzele reale si serioase care ar fi trebuit sa fundamenteze decizia concedierii, iar referirile generice la situatia economica a paratei, fara individualizarea parametrilor economico-financiari avuti in vedere de catre angajator, nu pot constitui motivarea in fapt a deciziei.

In privinta nelegalitatii, a subliniat faptul ca la aplicarea criteriilor de concediere nu s-a tinut cont de prevederile art.69 alin.3 din Codul muncii republicat, in sensul ca angajatorul avea obligatia sa procedeze mai intai la evaluarea obiectivelor de performanta profesionala a salariatilor si in functie de acestea sa aplice criteriile prevazute de art.60(6) din CCM si  apoi sa faca concedieri .

Conform art.5 din decizia de concediere, a fost concediata pe motiv ca au fost desfiintate o parte dintre posturile de natura celui ocupat de ea si criteriul prevazut la art. 4 alin. II lit. k din prezenta decizie .

A aratat ca acest criteriu stabilit de angajator, vine in contradictie cu dispozitiile imperative ale art.59 lit. a din Codul muncii republicat, care interzice concedierea salariatilor pe criterii de situatie sau responsabilitate familiala.

Pe de alta parte, art.76(l) lit. c din Codul muncii republicat, prevede imperativ decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art.69 alin.2 lit.d), numai  in cazul concedierilor colective.

Conform prevederilor art.69 alin.3 din Codul muncii republicat "Criteriile prevazute la alin.(2) lit.d se aplica pentru departajarea salariatilor dupa evaluarea obiectivelor de performanta".

Intimata a formulat

intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata si mentinerea deciziei de concediere nr. X/ 07.06.2011 ca temeinica si legala.

A mai aratat ca decizia de concediere a contestatoarei P. G.  a fost emisa avand in vedere dispozitiile art. 58, art. 65, art. 68 din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii Republicat si prevederile Programului de Restructurare si Reorganizare a CFR Marfa SA aprobate prin Hotararea A.G.A din data de 06.05.2011.

Astfel, incepand cu data de 08.07.2011, contestatoarei P. G., avand functia de LMAET, in cadrul Post Revizie Ploiesti Triaj, i-a incetat contractul individual de munca, din initiativa angajatorului pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art. 65 alin (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii Republicat.

A mentionat ca motivele de fapt ale concedierii colective au fost determinate de situatia economico-financiara a societatii care impune masuri de echilibrare a cheltuielilor in raport cu nivelul prestatiilor si al veniturilor, masuri concretizate in Programul de Restructurare si Reorganizare a CFR Marfa SA a caror aplicare are drept consecinta desfiintarea unor posturi printre care si pe cel al contestatoarei.

A mai aratat intimata ca societatea a respectat intocmai prevederile legale prevazute de Codul Muncii si si-a indeplinit obligatiile in ceea ce priveste informarea, consultarea si notificarea masurilor de restructurare, reorganizare si concediere colectiva, atat organizatiilor sindicale cat si a Inspectoratelor Teritoriale de Munca si a Agentiilor Teritoriale de Ocupare a Fortelor de Munca

A precizat ca urmare a Programului de Restructurare si Reorganizare a CFR Marfa SA, una dintre masuri a fost si reorganizarea reviziilor, astfel ca datorita scaderii volumului activitatii de transport marfa, diminuarea numarului de vagoane incarcate/descarcate si a parcului activ de vagoane a condus implicit la scaderea activitatii Post Revizie Ploiesti Triaj, in acest context s-a impus reorganizarea unitatilor corespunzator activitatii desfasurate.

Acest lucru a avut ca efect desfiintarea unor posturi intre care si posturi de LMAET de natura celui ocupat de contestatoare.

In dovedirea faptului ca reorganizarea si restructurarea este reala, efectiva si serioasa, a prezentat alaturat intampinarii statul de functii al inainte de reorganizare care prevedea un nr. de 32 posturi - LMAET si  statul de functii al Postului de  Revizie dupa reorganizare ( actul nr. CI. 2/191/30.05.2011) care prevede un nr. de 11 posturi - LMAET.

De asemenea, la luarea masurii de concediere au fost respectate dispozitiile Codului Muncii Republicat cu privire la stabilirea ordinii de prioritate respectiv art. 69 al.2, lit. d si art. 76 lit. c, coroborat cu art. 60 (6) din CCM in vigoare al CFR Marfa, care de altfel sunt precizate si in cuprinsul Deciziei de concediere.

S-a precizat ca potrivit art. 5 din Decizia de concediere nr. CI2.1/ 2769 /07.06.2011 criteriul care a stat la baza concedierii contestatoarei, este faptul ca au fost desfiintate o parte dintre posturile de natura celui ocupat de contestatoare .

Totodata, a aratat ca potrivit Programului de Restructurare si Reorganizare, SNTFM CFR Marfa SA nu dispune de posturi vacante in unitate, corespunzatoare pregatirii profesionale a contestatoarei si pe cale de consecinta nu a putut prezenta o lista de optiuni.

S-a mai aratat ca salariatilor concediati li se acorda suma de 670 lunar pe o perioada de 6 luni, avand in vedere prevederile CCM, precum si ale art. l din HG 1193/2010.

In ceea ce priveste temeinicia deciziei de concediere contestata, intimata a solicitat a se retine si a se constata ca aceasta respecta in totalitate prevederile art. 65 C. Muncii, cauza concedierii salariatului fiind desfiintarea locului de munca al acestuia din motive ce nu tin de persoana salariatului, desfiintare care este efectiva, reala si serioasa.

A mentionat ca reorganizarea unitatii in conditiile prevazute de lege, in scopul eficientizarii activitatii constituie un temei al efectuarii unor concedieri pentru motive ce nu tin de persoana salariatului.

A mai aratat ca desfiintarea postului este efectiva, acesta a fost suprimat din structura functional-organizatorica a societatii, este evidentiata in statul de functii si organigrama si este definitiv desfiintat (statele de functii inainte si dupa reorganizare), are o cauza reala si prezinta un caracter obiectiv, este serioasa si nu disimuleaza realitatea are la baza studii temeinice pentru imbunatatirea activitatii (Programul de Restructurare si  Reorganizare).

A precizat ca cele trei conditii, respectiv desfiintarea efectiva, cauza reala si serioasa, sunt indeplinite in mod cumulativ, drept pentru care a considerat ca masura dispusa in privinta contestatorului (decizia de concediere) este temeinica si legala.

Tribunalul Prahova a admis in parte contestatia, a anulat  decizia nr. X/07.06.2011 emisa de intimata, a repus partile in situatia anterioara actului de concediere, a dispus reintegrarea contestatoarei in postul detinut anterior, a obligat intimata sa plateasca contestatoarei o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea pana la data reintegrarii efective, a respins cererea de acordare a daunelor morale ca neintemeiata si a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a  retinut, in esenta, ca in speta contestatoarea P. G, , salariata intimatei Societatea Nationala de Transport Feroviar de Marfa „CFR Marfa” SA in meseria de lacatus montator agregate energetice transport (LMAET), urmare a Programului de restructurare si reorganizare a CFR Marfa SA, aprobat prin Hotararea AGA nr. 8/06.05.2011 (programul de concediere colectiva), prin Decizia nr. X  din data de 07.06.2011 a fost  concediata in  temeiul dispozitiilor art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, incepand cu data de 08.07.2011.

A  retinut tribunalul ca in conformitate cu art. 5 din decizia contestata, intimata a mentionat ca si criterii ce au stat la baza concedierii faptul ca au fost desfiintate o parte din posturile de natura celui detinut de contestator, precum si criteriul prevazut de art. 4 alin. II lit. k din decizia contestata, fara a detalia, in concret, in se masura acest criteriu ar fi aplicabil in privinta contestatoarei.

Tribunalul a constatat ca in acord cu dispozitiile art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, criteriile pentru departajarea salariatilor in situatia concedierii colective prevazute de contractele colective de munca se aplica dupa evaluarea obiectivelor de performanta.

A retinut tribunalul ca intimata nu a facut nicio dovada din care sa rezulte ca ar fi intreprins vreun fel de masuri pentru evaluarea propriilor salariati, sub aspectul competentei profesionale, respectiv obiectivele de performanta, limitandu-se sa aplice in mod unilateral criteriile prevazute in Notificarea nr. 9582/09.05.2011, respectiv criterii de natura sociala.

Prin urmare, tribunalul a apreciat ca in aceasta situatie neluarea in considerare a dispozitiilor art. 69 alin. 3 din Codul Muncii constituie un motiv temeinic pentru anularea deciziei contestate, cu atat mai mult cu cat societatea intimata nu a desfiintat toate

posturile de lacatus LMAET din cadrul Postului de Revizie Y, ci doar o parte dintre acestea, dupa reorganizare statul de functii prevazand un numar de 11 posturi de lacatus LMAET.

In consecinta, tribunalul a dispus anularea Deciziei de concediere nr. X din data de 07.06.2011 emise de intimata pe numele contestatorului, iar in temeiul art. 80 din Codul Muncii, a mai dispus repunerea contestatoarei in situatia anterioara, in sensul reintegrarii acestuia pe postul detinut anterior concedierii.

De asemenea, intimata a fost obligata sa plateasca contestatoarei o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si actualizate, si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, de la data concedierii si pana la data reintegrarii efective.

Impotriva  sentintei tribunalului a declarat recurs intimata S. N. T. F.  CFR Marfa SA, cu motivarea ca procesul de restructurare si reorganizare este un proces complex ce a necesitat timp pentru elaborare, societatea respectand intocmai prevederile legale. S-a precizat  ca reprezentantii administratiei s-au intalnit cu reprezentantii salariatilor inca din noiembrie 2010  in scopul aplicarii programului de restructurare si reorganizare al societatii.

S-a mentioneaza ca programul de restructurare si reorganizare al SNTFM CFR Marfa SA a fost inaintat Inspectoratului Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti si Agentiei Municipale pentru Ocuparea Fortei de Munca Bucuresti inca din data de 08.04.2011, anterior intrarii in vigoare a Legii 53/2003 republicata si modificata.

S-a subliniat ca SNTFM „CFR Marfa" SA, a notificat Proiectul de Concediere Colectiva catre Inspectoratul Teritorial de Munca al Municipiului Bucuresti inregistrat sub nr. 18796/08.04.2011 si Agentia Teritoriala Pentru Ocuparea Fortei de Munca Bucuresti, inregistrat sub nr. 7780/08.04.2011.

A aratat recurenta  ca legiuitorul a introdus si reglementat  in art. 69 alin.(3)  in mod expres, drept criteriu principal ce trebuie avut de catre angajator la stabilirea ordinii de prioritate la concediere, realizarea obiectivelor de performanta de catre salariati, urmand ca celelalte criterii, de natura sociala sa fie avute  in vedere  in subsidiar dupa departajarea salariatilor. insa aceste prevederi trebuie corelate cu dispozitiile art. 17 alin.(3) lit.e din Legea 53/2003 care prevede obligativitatea informarii  in scris a salariatului cu privire la criteriile de evaluare a activitatii profesionale aplicabile.

Deci criteriul mentionat putea fi avut  in vedere numai  in situatia  in care aceste obiective de performanta erau stabilite si reglementate,  in prealabil,  in continutul contractului individual de munca, in reglementarile interne, in fisa postului sau intr-o anexa a contractului individual de munca si aduse la cunostinta angajatului.

Avand in vedere termenul scurt de la data intrarii in vigoare a noului cod al muncii (01.05.2011) si data comunicarii deciziei de concediere (08.06.2011) respectiv a datei concedierii (08.07.2011), recurenta a apreciat  ca daca s-ar fi stabilit criterii suplimentare de evaluare a realizarii obiectivelor de performanta, ar fi fost considerate subiective si formulate „pro causa" si totodata nerelevante.

In continuare s-a sustinut ca procesul de reorganizare si restructurare al societatii era deja declansat si in curs de desfasurare, se stia deja ca urmeaza a fi operata o concediere colectiva, se stia numarul de salariati si functiile care erau vizate.

In opinia recurentei, stabilirea unor criterii suplimentare  de departajare in vederea evaluarii realizarii obiectivelor de performanta, conform noului cod, ar fi fost considerate subiective sau chiar abuzive acestea putand fiind considerate ca fiind stabilite „pro causa" tocmai pentru a putea fi concediati, fapt ce ar fi putut declansa chiar miscari sindicale (greve, proteste etc.) .

Mai mult, a precizat  recurenta, aceste criterii trebuiau stabilite si reglementate, in prealabil, in continutul contractului individual de munca, in reglementarile interne,  in fisa postului sau intr-o anexa a contractului individual de munca si aduse la cunostinta angajatului.

Deci perioada vizata pentru evaluare este cea ulterioara stabilirii si luarii la cunostinta a criteriilor, ori de la data intrarii in vigoare a noului Cod al Muncii si pana la data comunicarii deciziei de concediere (08.06.2011) respectiv a concedierii (08.07.2011), a trecut o perioada foarte scurta de timp care nu este relevanta in vederea evaluarii realizarii obiectivelor de performanta.

Mentioneaza ca din coroborarea dispozitiilor art. 17 alin. (3) cu cele ale art. 69 alin.(3) din Legea 53/2003 rezulta ca salariatilor societatii nu li s-a aplicat acest criteriu deoarece obiectivele de performanta nu erau stabilite si aduse la cunostinta angajatilor la momentul respectiv, drept pentru care au fost aplicate criteriile stabilite in CCM al SNTFM "CFR Marfa" SA pe anii 2011-2012.

Arata ca la  luarea masurii de concediere  au fost respectate dispozitiile Codului muncii republicat cu privire la stabilitatea ordinii de prioritate, respectiv art.69 alin.2 lit.d si art.76 lit.c, coroborat cu art. 60 ( 6) din CCM in vigoare al CFR Marfa, care sunt precizate si in cuprinsul deciziei de concediere.

Arata ca la aplicarea efectiva a reducerii de personal dupa anularea posturilor vacante de natura celor desfiintate, masurile au afectat toti salariatii in conditii de competenta egale, in ordinea stabilita de art.60(60) din CCM pe anii 2011-2012al SNTFM CFR Marfa SA.

           Precizeaza ca potrivit art.5 din Decizia de concediere nr. X/07.06.2011 criteriul care a stat la baza concedierii d-nei P. G.  este faptul ca au fost desfiintate o parte dintre posturile de natura celui ocupat de contestatoare si criteriul prevazut la art. 4 alin II lit. k din CCM.

Totodata, urmare aplicarii Programului de Restructurare si Reorganizare, SNTFM CFR Marfa SA nu dispune de posturi vacante in unitate, corespunzatoare pregatirii profesionale a reclamantei si pe cale de consecinta nu a putut prezenta o lista de optiuni.

Precizeaza ca desfiintarea postului este efectiva, acesta a fost suprimat din structura functional-organizatorica a societatii, este evidentiata in statul de functii si organigrama si este definitiv desfiintat (statele de functii inainte si dupa reorganizare), are o cauza reala si prezinta un caracter obiectiv, este serioasa si nu disimuleaza realitatea are la baza studii temeinice pentru imbunatatirea activitatii (Programul de Restructurare si Reorganizare).

Curtea de Apel Ploiesti a respins recursul ca nefondat, retinand urmatoarele :  

Dispozitiile art. 69 alin. 2 indice 1 din Codul Muncii introduse prin Legea nr. 40/2011 (art. 69 alin. 3 Codul Muncii, republicat), intrate in vigoare la 30.04.2011 trebuiau  aplicate si interpretate prin coroborare cu celelalte modificari si completari ale Codului Muncii introduse prin Legea nr. 40/2011 respectiv, cu modificarile si completarile art. 17  alin. 2 , art. 40  lit. f si art. 258 din Codul Muncii toate referindu-se la introducerea criteriilor de evaluare a activitatii profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului si efectele evaluarii asupra contractului individual de munca.

Rezulta din dispozitiile legale mentionate mai sus ca prin Legea nr. 40/2011, intrata in vigoare la data de  30.04.2011 s-au prevazut criterii de evaluare a activitatii profesionale a fiecarui salariat aplicabile la nivelul angajatorului, precum si obiective de performanta individuale, ca stabilirea acestor criterii si obiective sunt o prerogativa a angajatorului care are insa obligatia sa inscrie aceste criterii si obiective in contractul individual de munca si in Regulamentul intern, iar in ipoteza in care, in viitor in unitate vor avea loc concedieri colective, la stabilirea ordinii de prioritate se vor avea in vedere in primul rand modul de indeplinire a obiectivelor de performanta individuale stabilite pe baza criteriilor de evaluare, si numai dupa aceea la nivelul angajatorului se vor aplica celelalte criterii de departajare stabilite la nivelul fiecarui angajator prin contracte colective de munca:

Prin urmare, raportat la modificarile aduse Codului Muncii prin Legea nr. 40/2011, intrata in vigoare la data de 30.04.2011 intimata SNTFM CFR Marfa SA avea obligatia sa incheie cu contestatoarea  un act aditional la contractul individual de munca in care sa se inscrie „criteriile de evaluare a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului” prevazute in art. 17 alin. 2 lit. d indice 1 din Codul Muncii intr-un termen de 20 de zile de la aparitia modificarii, aceasta inscriere decurgand din obligatia angajatorului de a-l informa pe angajat in legatura cu clauzele esentiale ale contractului individual de munca.  Din actele dosarului nu reiese ca parata a incheiat act aditional la contractul individual de munca pentru indeplinirea obligatiei de informare prevazuta in art. 17 alin. 4 Codul Muncii, modificat si ca deci, asemenea criterii de evaluare a activitatii profesionale nu au fost stabilite pana la data emiterii deciziei de concediere a acesteia – 07.06.2011.

In conformitate cu art. 162 din Codul Muncii intocmirea Regulamentului intern la nivelul fiecarui angajator se realizeaza in termen de 60 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentului cod. In consecinta, raportat la aceasta dispozitie legala parata avea obligatia sa completeze Regulamentul intern modificarea introdusa in art. 258 lit. i din Codul Muncii prin Legea nr. 40/2011 in 60 de zile de la intrarea in vigoare a acestei legi, adica pana la 30 iunie 2011. In fapt, s-a  constatat  ca parata nu a completat Regulamentul intern cu modificarile aduse prin Legea nr. 40/2011 pana la concedierea intimatei -contestatoare .

Cu privire la evaluarea profesionala a fiecarui salariat in functie de criteriile  stabilite la nivelul fiecarui angajator Curtea a retinut   ca aceasta activitate de evaluare reprezinta un proces complex  care implica: stabilirea criteriilor de evaluare; informarea salariatului cu privire la aceste criterii; rezultatele activitatii profesionale raportate la criteriile de evaluare dupa trecerea unui perioade determinate de timp si in final, evaluarea performantelor profesionale.

Avandu-se in vedere considerentele retinute mai sus instanta de fond in mod gresit a apreciat ca departajarea salariatilor in vederea concedierii numai pe baza criteriilor stabilite la nivelul unitatii prin art. 60, alin. 6 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivelul CFR Marfa SA fara ca, in prealabil, intimata sa fi stabilit criteriile de evaluare profesionala (art. 17 alin. 2 lit. d , indice 1 din Codul Muncii – art. 17 lit. e din Codul Muncii, republicat) si sa fi procedat la evaluarea realizarii obiectivelor de performanta  conduce, in prezenta cauza la nulitatea absoluta a deciziei de concediere a contestatorului, si pentru urmatoarele considerente :

Modificarea adusa Codului Muncii prin Legea nr. 40/2011 intrata in vigoare la data de 30.04.2011 a fost concomitenta cu intocmirea si punerea in practica a Programului de Restructurare si Reorganizare aprobat prin Hotararea Adunarii Generale a Actionarilor din data de  6.05.2011; obligatia incheierii in baza art. 17 alin. 2 lit. d indice 1 din Codul Muncii a unui act aditional la contractul de munca al reclamantului a devenit obligatoriu la data de 26.05.2011, deci, dupa aprobarea Programului de Restructurare si Reorganizare, iar obligatia modificarii Regulamentului intern conform art. 258 si art. 262 alin. 1 din Codul Muncii a devenit obligatorie la 30.06.2011, iar decizia de concediere a contestatoareii a fost emisa la 07.06.2011 .

Pentru ca un salariat sa fi fost  evaluat in raport cu criteriile de performanta prev. in art. 17 alin. 2 lit. d indice 1 Codul Muncii era  nevoie ca aceste criterii sa fie stabilite anterior astfel incat sa treaca o perioada rezonabila, dupa care sa se procedeze la evaluarea profesionala.

Aceasta ratiune rezida din faptul ca salariatul avea  dreptul sa cunoasca din timp  aceste criterii de evaluare a caror nerespectare pot conduce in final , in caz de concedieri colective la pierderea locului de munca (art. 69 alin. 2 indice 1 Codul Muncii).

Raportat la situatia din prezenta speta contestatoarea  nu  ar fi trebuit sa fie evaluata dupa criterii stabilite dupa data de  26.05.2011 in conditiile in care Programul de Restructurare si Reorganizare a CFR Marfa SA  a fost aprobat de Adunarea Generala a Actionarilor la  data de 6.05.2011, iar decizia prin care a fost concediat a fost emisa la 7.06.2011, cu un preaviz de 20 de zile lucratoare.

Unitatea intimata nu este in culpa fata de cele retinute mai sus pentru nestabilirea si neaplicarea criteriilor de evaluare a activitatii profesionale, deoarece potrivit art. 258 lit. 1 raportat la art. 262 din Codul Muncii avea obligatia sa prevada in Regulamentul intern aceste criterii la 30 iunie 2011, deci dupa emiterea deciziei de concediere.

Este evident ca, prevederile Legii nr. 40/2011 privind evaluarea realizarii obiectivelor de performanta se aplica numai pentru perioadele lucrate de un salariat dupa intrarea in vigoare a acestor dispozitii legale, dupa inscrierea criteriilor de evaluare in contractele individuale de munca si in Regulamentul intern.

Prin urmare, in contextul modificarilor legislative retinute mai sus, in mod gresit si nelegal a retinut instanta de fond ca s-a  procedat nelegal  la concedierea reclamantului, fara ca in prealabil, sa fie evaluat profesional potrivit noilor dispozitii ale Codului muncii introduse prin Legea nr. 40/2011, deoarece o asemenea masura ar fi fost excesiva atat pentru angajator, cat si pentru salariat, care ar fi fost evaluat in functie de criterii pe care nu le-ar fi cunoscut anterior.

Curtea a retinut insa, ca angajatorul nu a respectat dispozitiile art. 74 Codul muncii  indicarea criteriilor de stabilire a ordinii de prioritati, precum si a modului de aplicare a acestora.

Astfel, la  art. 4 din decizia de concediere au fost enumerate criteriile avute in vedere, potrivit legii sau contractelor colective de munca, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, precizandu-se ca in ceea ce o priveste pe contestatoarea- intimata criteriul care a stat la baza concedierii acesteia a fost cel prevazut la art. 4 alin. II lit. k din decizie – „ masura sa afecteze numai in ultimul rand pe femeile care au in ingrijire copii, barbati, vaduvi sau divortati care au in ingrijire copii, pe intretinatorii unici de familie, precum si pe salariatii barbati sau femei, care au cel mult 3 ani pana la pensionare la cererea lor.   

Textul de lege presupune nu doar o simpla enumerare a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritati astfel cum acestea sunt prevazute de contractul colectiv de munca sau de lege, ci si justificarea motivului pentru care, potrivit acestor criterii, salariatul in cauza a fost ales printre cei concediati in conditiile art. 68 C.muncii.

In speta, din proba cu inscrisuri administrata in cauza reiese ca prin concedierea al carui obiect l-a format si contestatoarea- intimata  la Postul Revizia Vagoane din 32 de posturi de lacatus montator agregate au mai ramas 11 la data de 08.07.2011, conform statului de functii de la fila 29 dosar de fond.

Din interpretarea per a contrario   criteriului mentionat in decizia de concediere, a rezultat  faptul ca intimata contestatoare a fost concediata intrucat nu are in ingrijire copii, nu este unic intretinator de familie si nici nu are cel mult 3 ani pana la pensionare.

Din tabelul depus in recurs ( fila 28 dosar recurs)   cu numele persoanelor mentinute pe acelasi post cu cel anterior ocupat de intimata-contestatoare Curtea a constatat  ca din cele 11 persoane nominalizate doar 6 aveau copii in intretinere si erau singurii intretinatori de familie, pentru ceilalti nefiind  invederate si probate motivele pentru care au fost mentinuti in functie.

In consecinta, Curtea a retinut  ca recurenta – intimata nu a facut dovada aplicarii corecte a criteriilor prioritare la concediere in ceea ce o priveste pe intimata-contestatoare in conditiile in care,  raportat la  o parte din persoanele mentinute in postul detinut de aceasta anterior,  nu se cunosc motivele pentru care aceasta a fost preferata la concediere  si a mentinut sentinta pronuntata de instanta de fond, inlocuind insa considerentele pentru care decizia de concediere era afectata de nulitate.

(Judecator Simona Lazar)