Concediere colectiva. Contract colectiv de munca. Criterii privind concedierea stabilite in contractul colectiv de munca aplicabil.

 

Codul Muncii, art.55 lit.c), art.58, art.59, art.60(1), art.65 alin.1, art.68

 

Este obligatorie respectarea criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate in situatia concedierii colective,criterii inserate in decizia de incetare a contractului individual de munca conform clauzelor CCM la nivel de unitate.Angajatorul are obligatia de a face dovada respectarii acestor criterii.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 995 din 13 martie 2012.  

 

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Dambovita sub nr.4599/120/2011 din 21.07.2011 reclamanta Federatia Sindicatelor Transportatorilor Feroviari din Romania, in numele salariatului V. F.,  in contradictoriu cu CNFC CFR SA Bucuresti, a solicitat anularea deciziei de desfacere a contractului de munca nr.RU/2/1217 din 27.06.2011 ca fiind nelegala si netemeinica, repunerea salariatului in situatia anterioara emiterii deciziei, anume reintegrarea in functia de lacatus montator agregate energetice si de transport, cu obligarea intimatei la despagubiri echivalente drepturilor salariale cuvenite si neincasate actualizate cu rata inflatiei si la plata cheltuielilor de judecata.

A apreciat reclamanta ca desfacerea contractului de munca al membrului sau de sindicat este abuziva si netemeinica intrucat s-a aplicat cu incalcarea dispozitiilor contractului colectiv de munca in vigoare – sindicatul nu a fost invitat sa participe la sedintele Consiliului de administratie pentru elaborarea programului de reorganizare si restructurare a companiei, program care nu contine motive obiective si cauze reale de desfiintare a unor functii si posturi.

In fine, a aratat ca parata nu a motivat in decizia contestata in baza caror analize a constatat ca sunt cauze concrete si reale de concediere, ce criterii de disponibilizare obiectiv legale a avut pentru fiecare salariat concediat.

Parata a formulat intampinare apreciind ca legala si temeinica solutia pe care a luat-o, deoarece concedierile colective au fost generate de aplicarea masurilor cuprinse in programul de restructurare si redresare economico-financiara a CN CFR SA pentru anul 2011 conform recomandarilor Ministerului Transportului si Infrastructurii; programul de restructurare a fost adoptat si aplicat conform prevederilor legale (reprezentantii salariatilor au discutat cu administratia paratei despre concedieri conform procesului verbal incheiat cu ocazia acelor intalniri; s-a comunicat reclamantei intentia de concediere cat si toate informatiile relevante, nefiind astfel incalcate dispozitiile art.69 al.1 din Codul muncii si art.61 din CCM din 2011-2012).

In concret, s-a precizat ca postul de lacatus montator pe care salariatul  a fost angajat a fost desfiintat urmare programului de restructurare. De asemenea, in cadrul companiei nu exista posturi de muncitor necalificat sau posturi conforme pregatirii salariatului (electromecanic) si nici nu exista personal care sa indeplineasca conditii de varsta standard si stagiu de cotizare, care sa fi fost pensionat si sa cumuleze mai multe functii.

  Prin sentinta civila nr. 2139 din data de 24.10.2011 pronuntata de Tribunalul Dambovita s-a admis contestatia formulata de catre V. F., s-a anulat  decizia nr.RU.2/1217/27.06.2011 emisa de catre parata si s-a dispus repunerea contestatorului in situatia anterioara emiterii deciziei atacate, in sensul reintegrarii sale pe functia ocupata anterior.

De asemenea, a fost obligata parata CNFC CFR SA Bucuresti catre contestator la plata drepturilor salariale, incepand cu data emiterii deciziei atacate (27.06.2011) pana la data reintegrarii efective, actualizata cu rata inflatiei.

  S-a apreciat ca decizia nr. RU/2/1217/27.06.2011 emisa de parata si prin care incepand cu data de 28.07.2011 a incetat contractul colectiv de munca nr. RU/5/33/16.04.2007 al salariatului V.F, avand functia de lacatus montator agregate energetice si de transport in cadrul diviziei linii – sectia speciala exploatare material rulant din cadrul societatii parate, este nefondata.

Astfel, decizia de concediere a fost emisa de parata cu incalcarea prevederilor art.69 al.2 si 3 din Codul muncii, republicat, referitoare la criterii obiective de selectie a personalului ce urmeaza a fi disponibilizat ca urmare a restructurarii societatii parate, intrucat desfiintarea locului de munca din program nu a vizat functii sau posturi unicat, ci mai multe locuri de munca ocupate de salariatii care exercita meserii identice.

Din actele depuse de parti la dosar a rezultat ca in societatea parata au ramas posturi de lacatus montator identice cu cel pe care a lucrat contestatorul, astfel ca se impunea ca parata sa selecteze personalul disponibilizat pe criterii efectiv obiective.

S-a constatat ca societatea parata nu a avut in vedere primul criteriu obiectiv prevazut de dispozitiile art.69 al.3 din Codul muncii urmat de celelalte criterii prevazute de dispozitiile art.62 alin.2 lit.d, art.61 alin.8 si 9 din contractul colectiv de munca pe 2011-2012, mai mult, desi decizia contestata enumera – dar numai formal – toate criteriile de disponibilizare, nu arata in mod precis care sunt acele criterii aplicabile salariatului.

Desfacerea contractului de munca al acestei persoane, prin concediere colectiva, este nelegala si netemeinica si sub aspectul nerespectarii criteriilor sociale de concediere prevazute in contractul colectiv de munca 2011-2012, V. F. fiind un salariat divortat si obligat la plata unei pensii lunare de intretinere de 300 lei lunar in favoarea minorei in varsta de 14 ani.

In consecinta, s-a constatat ca, atata timp cat in societatea parata nu s-au desfiintat toate posturile de lacatus montator, similar aceluia pe care a lucrat si salariatul, atata timp cat situatia lui sociala mai sus aratata impunea o analiza obiectiva a criteriilor de disponibilizare colectiva, s-a constatat in baza art.68, 69 din Codul muncii si ale 61 din contractul colectiv de  munca 2011-2012 ca actiunea formulata de reclamanta este fondata, fiind admisa, anulata decizia de concediere si s-a dispus reintegrarea contestatorului salariat pe functia ocupata anterior concedierii cu plata drepturilor salariale cuvenite si de care a fost lipsit.

Impotriva sentintei primei instante a declarat recurs parata,aceasta sustinand ca in mod gresit instanta de fond a apreciat ca desfiintarea locului de munca al salariatului s-a facut cu incalcarea art. 69 alin 2 si 3 din Codul muncii, intrucat din probatoriul administrat a rezultat ca prevederile legale invocate de instanta in motivarea hotararii atacate, au fost respectate.

Sustine recurenta ca prevederile art.69 alin.(1) din Codul Muncii, republicat, art. 61 din CCM 2011/2012, au fost ,de asemenea, respectate.

Recurenta invoca prevederile art. 69 alin 3 din Codul muncii, potrivit carora: „Criteriile prevazute la alin. (2) lit. d) se aplica pentru departajarea salariatilor dupa evaluarea realizarii obiectivelor de performanta” care, in opinia sa, au fost respectate.

Invedereaza ca fostul salariat are ca studii scoala profesionala, specializare electromecanic si in cadrul companiei nu exista posturi conform pregatirii pe care o are si de asemenea, nu exista nici posturi de muncitor necalificat.

Arata ca salariatul  a fost concediat in urma departajarii care s-a facut functie de criteriile prevazute de lege, in urma careia conducerea subunitatii in care isi desfasoara activitatea a stabilit ca fostul salariat, divortat, tatal unui copil minor dat spre ingrijire fostei sotii, avand un comportament recalcitrant, angajat la CFR dupa ce fostul angajator SELC Basarab i-a desfacut contractul de munca disciplinar, sa fie trecut pe lista salariatilor care urmau sa fie concediati.

Mai arata recurenta ca in posturile existente in schema organizatorica a subunitatii in care fostul salariat si-a desfasurat activitatea, au fost pastrati doi salariati care au pregatire corespunzatoare, au vechime mai mare in munca la CFR si in subunitate si implicit mai multa experienta, nu au abateri disciplinare, au spirit de echipa, sunt disciplinati si nu in ultimul rand, au copii minori in intretinere.

Considera, ca sustinerile reclamantei FS.T.F.R sunt cu atat mai mult neintemeiate cu cat in cadrul C.N. CF „ CFR" SA - SRCF Bucuresti nu exista personal care sa indeplineasca conditiile de varsta standard si stagiu de cotizare care sa nu fi fost pensionat si ca nu exista personal care sa cumuleze mai multe functii.

De asemenea, mentioneaza ca prevederile art. 61 alin 9 din CCM 2011/2012, pe care reclamanta sustine ca le-ar fi incalcat, se aplica doar in cazul in care ambele posturi ale salariatilor casatoriti, respectiv sot si sotie, sunt supuse restructurarii, nicidecum pentru orice posturi din cadrul companiei.

Examinand sentinta atacata, Curtea a constatat ca recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmeaza
:

Prin decizia nr. RU2/1217/27.06.2011 emisa de Directorul Sucursalei Regionala CF Bucuresti, contestatorului-intimat i-a incetat contract individual de munca nr. RU 5/33/16.04.2007,acesta detinand functia de lacatus montator agregate energetice si de transport in cadrul Sucursalei Regionala CF Bucuresti-Divizia Linii-Sectia Speciala Exploatare Material Rulant, contract de munca incetat in temeiul art. 55 lit.c)., art. 58 coroborat cu art.65 alin.1 si art. 68 din Codul muncii, ca urmare a desfiintarii postului.

In cuprinsul deciziei sunt enumerate criteriile de stabilire a ordinii de prioritate care s-au avut in vedere la concediere, respectiv cele prevazute de art. 61 (8) si 61(9) din CCM al CNCF „ CFR” SA pe anul 2011-2012 cu aplicarea art. 59 si 60(1) din Codul muncii republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Sub aspectul respectarii criteriilor de disponibilizare in cazul intimatului-contestator Curtea a retinut urmatoarele:

Recurenta sustine, in primul rand ca intimatul are ca studii, scoala profesionala-specializare electromecanic, iar in cadrul companiei nu exista posturi conform pregatirii. In continuare, arata aceasta ca intimatul-contestator este divortat, tatal unui copil minor aflat in intretinerea fostei sotii, a avut un comportament recalcitrant, fiind angajat la CFR dupa desfacerea disciplinara a contractului de munca de catre fostul angajator SELC Basarab. In schimb, au fost pastrati in schema organizatorica  a subunitatii, doi salariati cu pregatire corespunzatoare, vechime mai mare la CFR, mai multa experienta si fara abateri disciplinare, cu copii minori in intretinere.

Din fisele de evaluare a performantelor profesionale ale intimatului si a celorlalti doi salariati, cu functii identice, pastrati de recurenta rezulta ca la evaluarea din 15.06.2011 contestatorul a primit  nota finala 4,1, numitul M .R. nota finala 4, iar numitul I. G., nota finala 4,3.

Prin urmare, raportandu-se la acest criteriu de  disponibilizare, Curtea a retinut, pe de o parte, ca acesta nu se regaseste printre cele invocate in decizia de incetare a contractului individual de munca, contestata in  cauza, respectiv cele prevazute de art. 61(8) si 61 (9) din CCM pe anul 2011-2012.Pe de alta parte, chiar si in situatia in care ar fi apreciat drept criteriu valabil din punct de vedere al performantelor profesionale constata ca intimatul-contestator se situa intre primii doi angajati cu aceeasi functie astfel incat nu se impunea concedierea sa. In plus, existenta unei eventuale abateri disciplinare anterioare, ce ar fi determinat desfacerea disciplinara a  contractului individual de munca la o alta societate, nu este dovedita si nu reprezinta de altminteri, un criteriu de disponibilizare, potrivit contractului colectiv de munca pe anii 2011-2012.

In ce priveste criteriile de disponibilizare prevazute de art. 61 alin.8 din CCM 2011-2012, acestea nu sunt  aplicabile intimatului care nu se afla niciuna din situatiile invocate de acest articol.

Referitor la aplicarea si incidenta in cauza a art.61 alin.9 din CCM 2011-2012 astfel cum a fost invocat in decizia  contestata, instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 61 alin.9 lit.b)., la luarea masurii desfacerii contractelor individuale de munca va fi avut in vedere drept criteriu minimal, ca masura sa afecteze mai intai, persoanele care nu au copii in intretinere, iar potrivit lit.c). a aceluiasi articol, masura  sa afecteze in ultimul rand pe femeile care au in ingrijire copii, barbati vaduvi sau divortati, care au in ingrijire copii, pe intretinatorii unici de familie, precum  si pe salariatii, barbati sau femei, care mai au cel mult trei ani pana la pensionare la cererea lor.

Sub acest aspect, Curtea a retinut ca, potrivit sentintei civile nr. 289/10.02.2009 a Judecatoriei Racari, contestatorul-intimat este obligat la plata unei pensii de intretinere in suma de 300 lei lunar pentru minora rezultata dintr-o casatorie a acestuia, neputandu-se, deci, aprecia ca acesta nu are obligatii pecuniare fata de un minor, intrucat obligatia de plata lunara a unei pensii de intretinere reprezinta, in fapt, obligatia de a contribui la intretinerea unui minor.

Pe de alta parte, sustinerile recurentei in sensul ca si ceilalti doi salariati, pastrati in functii identice cu a contestatorului au copii minori in intretinere, nu au fost dovedite, iar in situatia in care aceste afirmatii ar fi conforme cu realitatea, incidente in cauza sunt disp. art. 61 alin.11 din CCM 2011-2012 care stipuleaza ca in ipoteza in care doua sau mai multe persoane salariate sunt in aceeasi situatie, disponibilizarea se va face cu consultarea sindicatelor.

Ori, recurenta nu a facut dovada faptului ca la situatii egale s-a procedat la consultarea sindicatelor, punctual, cu referire la fiecare din cei trei salariati.

Pentru considerentele expuse, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin.1 Cod pr.civila a respins recursul ca nefondat.

 

(Judecator Iuliana Lucacel)