Completarea actiunii in raspundere civila delictuala din cadrul procesului penal cu art. 138 din Legea nr. 85/2006

Nu este posibil ca creditorul sa apeleze in subsidiar, in completare, la actiunea prevazuta de art. 138 din Legea nr. 85/2006, daca in actiune se invoca aceeasi fapta cu cea analizata de instanta penala cu ocazia solutionarii laturii civile a procesului penal. Odata ce creditorul a optat pentru repararea prejudiciului pe calea actiunii civile in cadrul procesului penal, pentru aceeasi fapta cauzatoare de prejudicii creditorul nu are deschisa calea actiunii in raspundere prevazuta de art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Aceasta cu atat mai mult cu cat raspunderea materiala delictuala prevazuta de art. 138 este o raspundere limitata la prejudiciul efectiv suferit, pe cand raspunderea delictuala de drept comun este o raspundere integrala, in cadrul actiunii in raspunderea de drept comun putandu-se pretinde atat repararea prejudiciului efectiv, cat si repararea beneficiului nerealizat.

Prin sentinta nr. 1090/2013 din data de 27 iunie 2013, pronuntata de Tribunalul Dolj Sectia a-II-a Civila, in dosarul nr. 8344/63/2010/a1 a fost respinsa actiunea formulata de lichidatorul judiciar CII Nedelea Constantina, desemnat sa administreze procedura insolventei debitorului SC DTI - E SRL fata de paratul M.G. A fost admisa actiunea formulata de lichidatorul judiciar CII NC, desemnat sa administreze procedura insolventei debitorului SC DTI - ESRL fata de paratul M. D. A fost obligat paratul sa suporte cu averea personala pasivul debitoarei in suma de 144.483 lei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta tribunalul a retinut urmatoarele:

In speta, in ceea ce priveste cererea de antrenarea raspunderii formulata impotriva paratului M. G., tribunalul a apreciat ca este neintemeiata, intrucat asa cum rezulta din intampinarea depusa la dosarul cauzei, paratul nu s-a ocupat in fapt de administrarea societatii, ci fiul sau M.D., fapt retinut si prin sentinta penala nr.1201/03.05.2011 emisa de Judecatoria Craiova, in dosarul nr.9216/215/2010, acesta fiind condamnat pentru evaziune fiscala.

Astfel, tribunalul a retinut ca lichidatorul judiciar nu a facut dovada indubitabila a faptului ca paratul M.G. s-a ocupat in fapt de administrarea societatii, ca a semnat acte sau a intocmit documente, iar de la dosar lipseste si adresa de la Primaria Craiova din care sa rezulte existenta in patrimoniu a unui apartament pe care paratul avea obligatia sa il predea lichidatorului judiciar.

Astfel, tribunalul a apreciat ca in speta nu sunt indeplinite si dovedite conditiile de admisibilitate a cererii de antrenare a raspunderii fata de paratul M.G.

In ceea ce priveste cererea de antrenare a raspunderii formulata impotriva paratului M. D., tribunalul a apreciat ca este intemeiata.

Potrivit art. 138 din Legea 85/2006, la cererea lichidatorului judiciar, desemnat sa administreze procedura insolventei unui debitor, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoana juridica sa fie suportata de membrii organelor de administrare, daca acestia au folosit bunurile societatii in interes propriu, au facut acte de comert in interes personal sub acoperirea persoanei juridice sau au tinut o contabilitate fictiva, facand sa dispara documente ale societatii.

Pentru angajarea raspunderii membrilor acestor organe de conducere trebuie indeplinite mai multe conditii: savarsirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existenta prejudiciului, existenta legaturii de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatia persoanei care raspunde. Probarea acestor patru conditii revine lichidatorului judiciar, titular al actiunii, conform art. 1169 Cod civil.

Tribunalul a constatat astfel ca refuzul paratului de prezentare a documentelor solicitate de catre lichidator, reprezinta indicii ale tinerii unei contabilitati deficitare si a unei dispozitii a sa de bunurile societatii debitoare, fapte ilicite prevazute de art. 138 lit. a) si d) si care au produs un prejudiciu societatii, prejudiciu constand in suma reprezentand pasiv neacoperit inregistrat de catre debitoare.

A apreciat totodata ca starea de insolventa a debitoarei a fost determinata si accentuata de faptele paratului, care, refuzand sa predea documentele contabile solicitate conform art. 28 Legea 85/2006, a creat aparenta folosirii in interes propriu a bunurilor debitoarei, a ascunderii acestora si a marit in mod fictiv pasivul acesteia, legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu fiind astfel dovedita.

In consecinta, a constatat ca s-a facut dovada indeplinirii conditiilor angajarii raspunderii civile delictuale fata de paratul M. D., conform art. 138 si urm. Legea 85/2006.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul M. D. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia nr. 1363 din data de 17.10.2013, Curtea de Apel Craiova - Sectia a Il-a Civila a respins ca nefondat recursul declarat de paratul M.D. , impotriva sentintei nr. 1090/2013 din data de 27 iunie 2013, pronuntata de Tribunalul Dolj Sectia a-II-a Civila, in dosarul nr. 8344/63/2010/a1, cu urmatoarea motivare:

Sustinerea recurentului prin care contesta pasivul debitoarei in suma de 144.483 lei este straina cauzei de vreme ce acesta poate fi contestat doar pe calea speciala prevazuta de Legea 85/2006 a contestatiei la tabelul creantelor.

Obiectul cauzei de fata il constituie antrenarea raspunderii fostului administrator social al debitoarei, cadru procesual in care se analizeaza doar indeplinirea conditiilor prevazute la art. 138 din Legea 85/2006, eventual partea din pasiv pentru care raspund persoanele carora le este imputabila starea de insolventa, nu si intinderea pasivului debitoarei.

In speta, recurentul parat a fost obligat intr-adevar prin sentinta penala nr. 1201/3.05.2011 pronuntata in dosarul nr. 9216/215/2010, ramasa irevocabila prin decizia penala nr. 142/2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in acelasi dosar, la plata catre partea civila DGFP DOLJ a sumei de 22288 lei, precum si la plata dobanzilor si penalitatilor aferente incepand cu data de 1.12.2006 si pana la data platii efective a debitului.

Obiectul cauzei penale a vizat efectuarea de acte si fapte de comert care nu au fost inregistrate in evidenta contabila a societatii in perioada iulie 2005 - noiembrie 2006.

Curtea a apreciat ca in mod corect judecatorul sindic a obligat paratul sa acopere intregul pasiv al debitoarei intrucat prejudiciul din cauza penala priveste doar o parte din perioada anterioara deschiderii procedurii insolventei.

In procedura insolventei fapta prevazuta la art. 138 lit. d din Legea 85/2006, respectiv netinerea evidentei contabile in conformitate cu legea, a determinat aparitia starii de insolventa si in consecinta raspunderea pentru intreg pasivul debitoarei.

Desi recurentul a sustinut ca a predat documentele contabile ale debitoarei organelor de cercetare penala si au fost avute in vedere la stabilirea prejudiciului in cauza penala, iar Curtea i-a pus in vedere sa depuna o copie certificata a procesului verbal de ridicare a acestor acte, precum si o copie a expertizei efectuata in cauza penala, acesta nu a depus actele solicitate.

In consecinta, Curtea a retinut ca recurentul nu a facut dovada acestor sustineri.

A apreciat, in lipsa evidentelor contabile ale debitoarei, ca simple afirmatii sustinerile recurentului ca in patrimoniul debitoarei nu au existat bunuri care sa fi fost vandute prin fapte ilicite.

Tot ca simpla afirmatie a fost apreciata si sustinerea recurentului potrivit careia documentele contabile ale debitoarei se afla la contabilul sau care a decedat, intrucat acesta avea obligatia sa le recupereze si sa le puna la dispozitia lichidatorului judiciar.

Impotriva acestei decizii a formulat contestatie in anulare contestatorul M.D., invocand dispozitiile art. 318 teza I si teza a Il-a Cod procedura civila 1865.

Prin decizia nr. 276 din data de 20.05.2014, Curtea de Apel Craiova - Sectia a Il-a Civila a admis contestatia in anulare formulata de contestatorul M.D. impotriva deciziei nr. 1363 din data de 17.10.2013 pronuntata de Curtea de Apel Craiova - Sectia a Il-a Civila in dosarul nr. 8344/63/2010/a1 in contradictoriu cu intimatii CII NC lichidator al debitoarei SC DT I - E SRL si M.G. . A anulat decizia nr. 1363 pronuntata de Curtea de Apel Craiova la data de 17 octombrie 2013. A stabilit termen la 1 iulie 2014 pentru solutionarea recursului.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut ca intemeiat cel de al doilea motiv prevazut de art. 318 alin. 1 teza a II-a Cod procedura civila 1865, omisiunea cercetarii unui motiv de casare, stabilind urmatoarele:

In motivele de recurs, recurentul a sustinut ca solutia penala are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile, ca debitorul SC DTIE nu are alte datorii decat cele de la bugetul de stat, datorii ce au fost analizate in cadrul laturii civile a procesului penal.

In considerentele deciziei, Curtea s-a limitat, cu privire la procesul penal solutionat prin sentinta penala nr. 1201/03.05.2013, sa constate ca obiectul cauzei de fata il constituie antrenarea raspunderii fostului administrator social cu privire la care se analizeaza indeplinirea conditiilor prevazute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, ca solutionand latura civila a procesului penal s-a dispus obligarea catre DGFP DOLJ la plata sumei de 22.282 lei, cu dobanzi si penalitati si ca obiectul cauzei penale a privit acte si fapte de neinregistrare in evidenta contabila in perioada iulie 2005 - noiembrie 2006, celelalte considerente vizand intrunirea conditiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Ca urmare, Curtea nu a analizat motivele invocate in recurs privind autoritatea de lucru judecat a solutiei penale in fata instantei civile, constituirea ca parte civila a Directiei Generale a Finantelor Publice Dolj cu suma de 55.158 reprezentand TVA si impozit pe profit in raport de faptul ca debitorul SC DTIE nu are alte datorii decat cele de la bugetul de stat si, in acest context, nu a verificat identitatea sau nu a creantei cu care s-a inscris DGFP Dolj la masa credala a debitorului cu creanta analizata in cadrul laturii civile a procesului penal.

Analizand recursul prin prisma motivelor neanalizate conform celor stabilite prin decizia nr. 276 din data de 20.05.2014, Curtea a retinut urmatoarele:

Recurentul parat M.D. a fost trimis in judecata pentru infractiunea de evaziune fiscala retinandu-se ca in perioada iulie 2005-noiembrie 2006, in calitate de administrator al SC DTI - ESRL CRAIOVA, nu a inregistrat in evidenta contabila a societatii actele si faptele de comert care au condus la realizarea de venituri de catre societate si ca, prin neevidentierea in contabilitate, s-a sustras de la plata catre bugetul de stat a sumei totale de 110.300 lei compusa din 55.158 lei debit (37.515 lei taxa pe valoare adaugata, 17.643 lei impozit pe profit) si 55.142 accesorii (considerentele deciziei penale nr. 142/2012/25.01.2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova - Sectia Penala in dosarul nr. 9216/215/2010)..

In cadrul procesului penal cererea formulata de partea civila ANAF-DGFP DOLJ a fost admisa, in parte, inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente SC DTI - ET SRL, fiind obligat la plata sumei de 22.288 lei, precum si la plata dobanzilor si penalitatilor aferente incepand cu data de 01.12.2006 pana la data platii efective a debitului (sentinta penala nr.1201/03.05.2011 a Judecatoriei Craiova ramasa definitiva conform deciziei penale nr. 142/2012/25.01.2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova - Sectia Penala in dosarul nr. 9216/215/2010).

Fata de solutia pronuntata cu privire la latura civila a procesului penal, referitor la cererea de antrenare a raspunderii materiale a administratorului social M.D., Curtea a constatat ca motivele de recurs neanalizate sunt intemeiate.

Prin cererea promovata la data de 09.02.2010 lichidatorul judiciar al debitoarei SC DT IESLR Craiova a solicitat antrenarea raspunderii materiale a administratorului M.D. pentru suma de 144.483 lei reprezentand pasivul debitoarei constand in creanta unicului creditor DGFP Dolj.

Din declaratia de creanta a creditoarei DGFP Dolj rezulta ca aceasta este compusa din TVA - 37.515 lei, impozit pe profit - 17.743 si accesorii.

Cererea de antrenare a fost intemeiata pe dispozitiile art. 138 alin.1 lit. a si d din Legea nr. 85/2006.

Potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a si d din Legea nr. 85/2006 judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa prin folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folos propriu sau in folosul altei persoane (lit. a) si prin tinerea unei contabilitati fictive, actionarea in sensul disparitiei unor documente contabile sau netinerea contabilitatii in conformitate cu legea (lit. d).

Ca urmare, pentru atragerea raspunderii, textul art. 138 alin. 1 lit. a si d prevede necesitatea intrunirii cumulative a urmatoarelor conditii: folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice in folos propriu sau in folosul altei persoane ori savarsirea faptei de a tine o contabilitate fictiva, de a face sa dispara unele documente contabile sau de a nu tine o contabilitate in conformitate cu legea; vinovatia; starea de insolventa a debitorului; existenta unei legaturi de cauzalitate intre una din faptele mentionate si starea de insolventa.

Cum faptele cauzatoare de prejudicii sunt aceleasi cu cele analizate in cadrul laturii civile a procesului penal, autorul M.D. nu poate raspunde de doua ori pentru aceeasi fapta cauzatoare de prejudicii.

Asa cum am aratat, prin sentinta penala nr.1201/03.05.2011 a Judecatoriei Craiova ramasa definitiva conform deciziei penale nr. 142/2012/25.01.2012 pronuntata de Curtea de

Apel Craiova - Sectia Penala in dosarul nr. 9216/215/2010, inculpatul M.D. in solidar cu partea responsabila civilmente SC DTI - E SRL au fost obligati la plata sumei de 22.288 lei, precum si la plata dobanzilor si penalitatilor aferente incepand cu data de 01.12.2006 pana la data platii efective a debitului.

In conditiile in care raspunderea civila delictuala este o sanctiune civila si se aplica nu atat in considerarea persoanei care a savarsit fapta cauzatoare de prejudicii, cat in considerarea patrimoniului acesteia, fapta cauzatoare de prejudicii savarsita de M.D. nu este susceptibila de aplicarea decat a unei singure sanctiuni.

Intrucat, raspunderea prevazuta de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o raspundere cu caracter special care se circumscrie raspunderii civile delictuale ce alcatuieste dreptul comun al raspunderii civile, se pune problema de a sti daca creditorul, dupa ce a ales actiunea in raspundere civila delictuala de drept comun in cadrul procesului penal, ar putea sa apeleze in subsidiar, in completare, la actiunea in raspundere delictuala speciala pentru a obtine repararea integrala a prejudiciului.

Curtea a apreciat ca nu este posibil ca creditorul sa apeleze in subsidiar, in completare, la actiunea prevazuta de art. 138 din Legea nr. 85/2006, daca in actiune se invoca aceeasi fapta cu cea analizata de instanta penala cu ocazia solutionarii laturii civile a procesului penal.

Odata ce creditorul a optat pentru repararea prejudiciului pe calea actiunii civile in cadrul procesului penal, pentru aceeasi fapta cauzatoare de prejudicii creditorul nu are deschisa calea actiunii in raspundere prevazuta de art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Aceasta cu atat mai mult cu cat raspunderea materiala delictuala prevazuta de art. 138 este o raspundere limitata la prejudiciul efectiv suferit, pe cand raspunderea delictuala de drept comun este o raspundere integrala, in cadrul actiunii in raspunderea de drept comun putandu-se pretinde atat repararea prejudiciului efectiv, cat si repararea beneficiului nerealizat.

Ca urmare, in conditiile in care are un titlu executoriu impotriva persoanei fizice M.D. , anume sentinta penala nr. 1201/03.05.2011 a Judecatoriei Craiova, creditorul DGFP OLT nu poate sa promoveze actiune in completare intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, pentru aceeasi creanta (TVA - 37.515 lei, impozit pe profit - 17.743 si accesorii).

Pentru actualizarea sumei creditorul poate sa puna in executare titlul, in cadrul executarii avand posibilitatea sa solicite actualizarea potrivit art. 371

²

alin.3 Cod procedura civila.

In ceea ce priveste debitul si accesoriile, s-a statuat cu putere de lucru judecat printr-o hotarare penala definitiva.

Pentru considerentele expuse, avand in vedere dispozitiile art. 312 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul, a modificat, in parte, sentinta nr. 1090/2013 din data de 27 iunie 2013, pronuntata de Tribunalul Dolj Sectia a-II-a Civila, in dosarul nr. 8344/63/2010/a1.

A respins cererea lichidatorului CII NC fata de recurentul parat M.D. A mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.
(Decizia nr. 358/01.07.2014 - Sectia a 11-a civila, rezumat judecator Constantin Popescu).