Competenta  materiala de solutionare in fond a cererilor avand ca obiect obligarea autoritatii nationale  pentru  restituirea  proprietatilor la plata de despagubiri.

 

Legea nr.290/2003

Legea nr.554/2004

Codul de procedura civila

Solutia de principiu a ICCJ – SCAF din 23 noiembrie
2009

Competenta  materiala de solutionare in fond  a cererilor avand ca obiect obligarea A.N.R.P.  la plata de despagubiri, in temeiul Legii nr.290/2003, apartine Sectiei de contencios administrativ si fiscal a tribunalului, iar nu curtii de apel.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 81 din 12 martie 2012.

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Ploiesti sub nr.97/42/2012, reclamanta Speianu Constanta a chemat in judecata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor Bucuresti si Statul Roman – prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand obligarea in solidar a celor doi parati sa plateasca in termen de 20 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii, suma de 134.767,20 lei reprezentand prima transa si sa constate refuzul nejustificat al paratilor de a plati aceasta suma cu titlu de despagubiri, sa dispuna amendarea cu 20% din salariul minim brut pe economie, pe fiecare zi de intarziere, a reprezentantului legal al ANRP, sa oblige parata precizata sa plateasca dobanda medie bancara anuala aferenta sumei datorate si neachitate, sa oblige paratii la plata de penalitati de intarziere de 50 lei pentru7 fiecare zi de intarziere scursa de la momentul implinirii unui an de la emiterea hotararii nr.138/2010 a Comisiei Judetene Buzau, precum si sa dispuna investirea cu formula executorie a acestei hotarari.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, prin hotararea Comisiei Judetene pentru aplicarea prevederilor Legii nr.290/2003Buzau nr.138 /28.09.2010, s-a dispus plata unei compensatii banesti de 336.918 lei, esalonat in doua transe, respectiv 40% in primul an si restul in cel de al doilea an, ca parata nu a respectat prevederile art.18 al.5 lit.c din HG 1120/2006, pentru a achita prima transa pana la data de 28.09.2011, refuzand sa raspunda notificarii ce i-a fost adresata in acest scop, astfel ca se impune obligarea acesteia sa plateasca suma precizata, actualizata cu dobanda solicitata.

Reclamanta a mai precizat ca dispozitiile art.24 al.1 din Legea nr.554 /2004 prevad posibilitatea amendarii conducatorului autoritatii sau institutiei publice care se fac vinovate de neexecutarea titlului executoriu/hotararii judecatoresti irevocabile pronuntate de instanta de contencios administrativ, iar dispozitiile alin 2 al aceluiasi articol prevad posibilitatea solicitarii de despagubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a refuzului de executare.

In drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr.290/2003, HG 1120/2006 si ale Legii nr.554/2004.

In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar certificatul de deces nr.898595, copie carte de identitate, cererea din 12.10.2011, adresa nr.12772/2010, hotararea nr.138/2010 cu anexa, extrase de pe portalul ICCJ si al Curtii de Apel Ploiesti, precum si sentinta nr.189/2008 a acestei ultime instante.

Prin intampinare, Statul Roman - reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, prin Directia Generala a Finantelor Publice Dambovita, ainvocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata.

De asemenea, A.N.R.P. a formulat intampinare, prin care a solicitat, in esenta, respingerea solicitarilor reclamantei.

La termenul de judecata din data de 12.03.2012, fata de dispozitiile art.159 ind.1 al.4 c.pr.civila, Curtea a invocat din oficiu exceptia de necompetenta materiala, pe care a pus-o in discutia partii prezente si fata de care a ramas apoi in pronuntare.

Examinand exceptia precizata, Curtea a constatat urmatoarele :

Astfel, obiectul principal al prezentei actiuni il constituie obligarea paratilor la plata unei sume reprezentand prima transa din despagubirile stabilite in baza prevederilor Legii nr.290/2003, prin hotararea nr.138/2010 emisa de catre Comisia Judeteana Buzau pentru aplicarea acestei legi, plata solicitata in temeiul prevederilor art.18 al.5 din HG 1120/2006, restul capetelor de cerere ( plata de dobanzi, penalitati de intarziere, aplicarea unei amenzi pentru neexecutare..etc ) fiind accesorii acestuia.

Curtea a retinut ca prevederile art.8 alin.(5) si (6) din Legea nr.290/2003, statueaza ca „
hotararile Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecatoresc, putand fi atacate   in   conditiile   Legii   contenciosului    administrativ   nr.554/2004,    cu modificarile ulterioare”, precum si ca „hotararile pronuntate de tribunal sunt supuse cailor de atac prevazute de lege
."

De asemenea,
dispozitiile legale citate
- care sunt norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun in materie, reprezentat de prevederile art.10 alin.(l) din Legea nr.554/2004 -
prevad competenta exclusiva a Sectiei de contencios administrativ a tribunalului
in ceea ce priveste actiunile avand ca obiect contestarea hotararilor A.N.R.P. -Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003,
pentru identitate de ratiune, competenta materiala este aceeasi si in privinta actiunilor avand ca obiect obligarea A.N.R.P
. de a emite asemenea hotarari sau
de a efectua plata despagubirilor
stabilite prin hotararile Comisiilor Judetene pentru aplicarea prevederilor Legii nr.290/2003, concluzie fundamentata pe principiul de drept
specialia generalibus  derogant.

De altfel,
aceasta solutie de principiu a fost stabilita si de catre plenul judecatorilor Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in sedinta de unificare a practicii judiciare din data de 23 noiembrie 2009.

Asadar, in cauza competenta de solutionare a capatului principal de cerere revine Tribunalului Buzau – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal - concluzie dedusa din dispozitiile art.10 al.3 din Legea nr.554/2004, precum si din imprejurarea ca reclamanta a sesizat instanta de contencios administrativ (apreciata a fi competenta) de la domiciliul ei, iar nu de la sediul paratilor (Curtea de Apel Bucuresti)-, astfel ca fata de restul capetelor de cerere devin aplicabile dispozitiile art.17 din codul de procedura civila.

In consecinta, Curtea a considerat ca exceptia de necompetenta materiala, invocata din oficiu, este intemeiata, astfel ca a admis-o si, potrivit dispozitiilor art.158 si urmatoarele C.pr.civ., a declinat competenta de judecata a prezentei cereri in favoarea Tribunalul Buzau – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal.

(Judecator Ionel Stanescu)