Plangere impotriva ordonantei de instituire a sechestrului asigurator. Competenta de solutionare.
18 martie 2020Procedura insolventei art. 126 din Legea nr. 85/2006 - executarea silita impotriva asociatilor cu raspundere nelimitata
18 martie 2020
Competenta materiala.
Cod proc. penala, art.27 pct.3
Recursul declarat impotriva unei sentinte prin care se dispune condamnarea unei persoane pentru o infractiune pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate se solutioneaza de Tribunal.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,
Decizia penala nr. 1262 din 25 septembrie 2013.
Prin sentinta penala nr. 113/15.04.2013 pronuntata de catre Judecatoria Racari in temeiul art. 184 alin. 1 si 3 Cod Penal cu aplicarea art. 72 Cod Penal si art.63 Cod Penal, a fost condamnata inculpata C.M.N., la pedeapsa cu 5.000 lei amenda penala.
In temeiul art. 998 – 999 Cod Civil, coroborat cu art. 50 si urm. din Legea 136/1995 si Ordinul CSA 8/2008, a fost obligata inculpata alaturi de asiguratorul GR la plata sumei de 1.000 lei catre partea vatamata GAC cu titlul de daune morale, si la plata catre partea civila Spitalul Judetean de Urgenta a sumei de 138,35 lei reprezentand daune materiale.
De asemenea a fost, respinsa actiunea civila formulata de partea civila Institutul National de Neurologie si Boli Cardiovasculare.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca la data de 04.09.2008, in jurul orei 13,00, in timp ce rula la volanul autoturismului M pe DN 71 pe directia Bucuresti Targoviste, inculpata C.M.N s-a angajat fara sa se asigure ca poate efectua manevra in conditii de siguranta, in depasirea a doua auto trenuri care circulau in fata sa, pe aceeasi directie de mers. Intrucat nu a mai putut reveni pe banda sa de mers inculpata a intrat in coliziune cu partea din fata a masinii in autoturismul marca K, condus de catre GAC, care se angajase in efectuarea unui viraj la stanga pentru a se incadra de DJ 701.
Autoturismul condus de partea vatamata circula in fata celor doua tiruri, in depasirea carora se angajase inculpata.
Ca urmare a accidentului, numita GAC a suferit vatamari corporale pentru vindecarea carora a necesitat un numar de 11 – 12 zile de ingrijiri medicale, asa cum rezulta din certificatul medico-legal eliberat de catre SML D.
In drept, fapta inculpatei C.M.N s-a apreciat ca intruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala din culpa prevazuta si sanctionata de art. 184 alin. 1 si 3 Cod Penal.
La individualizarea pedepsei, instanta de fond a retinut conform art. 72 Cod Penal, limitele speciale prevazute textul de lege incriminator, gradul de pericol social al faptei apreciat ca fiind relativ ridicat si de persoana inculpatei, care a avut o conduita buna a anterior savarsirii infractiunii, aceasta din urma situatie fiind retinuta cu titlu de circumstante atenuante art. 74 alin. 1 lit. a) Cod Penal.
A apreciat instanta de fond ca fata de culpa comuna a partilor implicate in evenimentul rutier, fata de consecintele faptei (11-12 zile ingrijiri medicale), dar si de pericolul social concret al faptei, apreciat ca fiind relativ ridicat, se impune condamnarea inculpatei la pedeapsa cu amenda penala intr-un cuantum de 8.000 lei, pedeapsa stabilita in acord cu prevederile art. 63 Cod Penal.
Nu fost retinuta, apararea inculpatei, conform careia faptei ii lipseste pericolul social ceea ca ar atrage achitarea acesteia in temeiul art. 11 alin. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. 1 lit. b ind. 1 Cod Penal. Motivand aceasta opinie instanta de fond a aratat ca inculpata, in apropierea unei intersectii, s-a angajat in depasirea a doua autotrenuri, fiecare cu lungime probabila de min. 8 m (conform aprecierii expertului), cu toate ca in acea intersectie depasirea era interzisa, sensurile de mers fiind despartite de linie continua. Este adevarat ca rezultatul concret (rasturnarea masinii partii vatamate si provocarea unor leziuni acestei parti) s-a petrecut ca urmare inclusiv a culpei partii vatamate, iar numarul de zile de ingrijiri medicale nu a fost extrem de mare insa fapta inculpatei ar fi putut avea consecinte deosebit de grave, aspect ce contureaza, in opinia instantei de fond, pericolul social concret relativ ridicat al faptei, nefiind justificata achitarea inculpatei.
In ceea ce priveste solutionarea laturii civile, a fost obligata inculpata alaturi de asiguratorul GR la plata sumei de 1.000 lei catre partea vatamata, corespunzator culpei de 50% retinuta in sarcina sa, cu titlul de daune morale retinand declaratiile martorilor propusi de partea civila, care au confirmat sustinerile acesteia din urma cu privire la suferintele morale pricinuite de accident, in cadrul caruia masina condusa de aceasta s-a rasturnat, provocandu-i nu numai suferinte fizice dar si psihice.
S-a mai retinut ca daunele materiale pretinse de partea vatamata reprezinta in parte cheltuieli cu spitalizarea si interventia chirurgicala la nivel cervical (15.000 lei), pe care inculpata nu poate fi tinuta a le repara nefiind retinuta legatura de cauzalitate dintre accident si hernia de disc cervicala.
Instanta de fond nu a retinut nici obligatia inculpatei de a plati partii civile suma de 20.000 lei reprezentand contravaloarea autoturismului nou cumparat, deoarece nu s-a facut dovada acestui prejudiciu.
A fost admisa actiunea civila alaturata celei penale formulata de Spitalul Judetean de Urgenta si obligata inculpata la plata catre aceasta partea civila a sumei de 138,35 lei reprezentand daune materiale, dovedite prin inscrisurile depuse la dosar reprezentand cheltuieli cu ingrijirile medicale acordate partii vatamate la unitatea Garda - UPU.
Totodata a fost respinsa actiunea civila formulata de partea civila Institutul National de Neurologie si Boli Cardiovasculare, intrucat nu a dovedit daunele solicitate.
Impotriva acestei solutii au declarat recurs inculpata si partea civila, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
La termenul de judecata din data de 25.09.2013 Curtea de Apel Ploiesti, din oficiu, a pus in discutie lipsa competentei sale materiale de solutionare a celor doua cai de atac, avand in vedere obiectul dedus judecatii, dar si infractiunea pentru care a fost condamnata inculpata, in ambele situatii a fiind cea prev. de art.184 alin.1 si 3 Cod penal a carei actiune penala se pune in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat declinarea competentei de solutionare a celor doua cai de atac in favoarea Tribunalului D, avand in vedere prevederile art.27 pct.3 Cod proc. penala iar avocatul inculpatului a lasat la aprecierea instantei solutia ce o va da referitor la aceasta exceptie.
Curtea, solutionand aceasta exceptie de necompetenta materiala invocata din oficiu, a constat ca actiunea penala in ceea ce priveste infractiunea prev. de art.184 alin.1 si 3 Cod penal se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, asa cum dispune alineatul (5) al aceluiasi text de lege.
Pe de alta parte, statuand competenta tribunalului, legiuitorul in prevederile art.27 pct.3 Cod proc. penala a stabilit ca aceasta instanta, printre altele, „ … judeca recursurile impotriva sentintelor pronuntate de judecatorii privind infractiunile pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate…”.
Avand in vedere dispozitiile legale anterior amintite, Curtea a declinat competenta de solutionare a recursurilor formulate de inculpata C.M.N si partea civila GAC impotriva sentintei penale nr.113/15.04.2013 a Judecatoriei Racari in favoarea Tribunalului D.
( Judecator Florentin Teisanu)