Codul civil  art. 1266-1269 regulile comune de interpretare a contractului

Aplicand regulile comune de interpretare a contractului statornicite de art. 1266-1269 C.civ., nu se poate nega natura de act aditional la contractul individual de munca a intelegerii intervenite intre parti, o astfel de calificare fundamentandu-se pe acordul de vointe suficient de clar exprimat in preambulul actului, intelegerea incheiata reprezentand o anexa la contractul individual de munca. Odata calificat actul juridic analizat, operatiunea subsecventa aplicabila in procesul de determinare si clarificare a continutului contractului, a clauzelor sale, in scopul stabilirii drepturilor si obligatiilor nascute din acesta, privitor la care exista un litigiu intre partile contractante, o constituie stabilirea regimului juridic aplicabil actului analizat, in sensul aplicarii regulilor generale sau, dimpotriva, a celor specifice anumitor tipuri de contracte. De regula, contractul individual de munca este un contract pur si simplu, dar, cu toate acestea, el nu este incompatibil cu prevederea unui termen suspensiv sau extinctiv ca modalitate de afectare a actului juridic. Transpusa in practica, aceasta regula se traduce prin aceea ca dreptul reclamantului de a beneficia de majorarea salariala si obligatia corelativa a angajatorului de a-i achita retributia majorata se nasc si sunt valabile din chiar momentul incheierii actului juridic, dar drepturile nu incep sa se exercite si obligatiile nu devin exigibile decat din momentul implinirii termenului suspensiv.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 95 din 19 februarie 2019, rezumata de judecator Camelia Lucaciuc)

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Arad, la data de 30 iulie 2018, reclamantul A... a solicitat obligarea paratilor Intreprinderea Individuala B... si C... la plata sumei de 57260 RON cu titlu de diferenta salariu restant, aferent perioadei septembrie 2016 -

2018. si dobanda legala calculata de la data scadentei fiecarei sume pana la momentul platii; cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinta civila nr. 826/22.10.2018 pronuntata in dosarul nr. [.. ,]/108/2018, Tribunalul Arad a respins actiunea civila formulata de reclamantul A..., in contradictoriu cu paratii Intreprinderea Individuala B... si C..., avand ca obiect drepturi banesti.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca:

La data de 29.02.2016, intre parata Intreprinderea Individuala B... in calitate de angajator si reclamant in calitate de angajat s-a incheiat contractul individual de munca cu nr. 28 in cuprinsul caruia a fost stabilit un salariu de baza lunar brut de 2841 lei (2.000 lei net). Intreprinderea Individuala B... are ca obiect de activitate procesarea semintelor oleaginoase prin presare la rece, reclamantul fiind angajat in functia de manager.

La aceeasi data s-a incheiat un inscris denumit
„intelegere intre parti (anexa la contract de munca nr. .../29.02.2016”
prin care partile au stabilit ca din momentul in care uleiul procesat in fabrica intra in vanzare si se incaseaza contravaloarea acestuia, salariul de incadrare al reclamantului se va majora de la 2841 lei (2000 lei net) la 5704 lei (4000 lei net), stabilindu-se totodata un sistem de bonusare reglementat la data respectiva.

Analizand inscrisul „Intelegere intre parti” instanta a apreciat ca acesta este afectat de o conditie suspensiva. Chiar daca in cuprinsul inscrisului se foloseste sintagma „din momentul” ceea ce sugereaza un termen, intrarea in vanzare a uleiului procesat si incasarea contravalorii acestuia nu pot fi catalogate ca termene incerte, mai precis evenimente viitoare si sigure ca realizare. In aceste conditii instanta a constatat ca inscrisul este afectat de o conditie suspensiva, atat intrarea in vanzare a uleiului procesat, cat si incasarea contravalorii acestuia reprezentand evenimente viitoare si nesigure ca realizare (art. 1399 si art. 1400 Cod civil). Literatura de specialitate este unanima in a aprecia caracterul de act juridic pur si simplu al contractului individual de munca, acesta neputand fi afectat de o conditie suspensiva sau rezolutorie. El nu poate fi incheiat sub conditie suspensiva deoarece nu se poate concepe ca nasterea efectelor acestui contract sa fie in functie de realizarea unui eveniment deopotriva viitor si incert.

Avand in vedere cele expuse mai sus rezulta ca intelegerea intre parti nu indeplineste conditiile cerute pentru valabilitatea contractului individual de munca, fiind valabila ca o promisiune de a incheia un act aditional, ceea ce da nastere unei obligatii de a face si nu unei obligatii de a da.

Mai mult, instanta a apreciat ca vointa partilor la incheierea intelegerii a fost sa-i confere acesteia caracterul unei promisiuni de a incheia un act aditional la contractul individual de munca. Un argument in acest sens il reprezinta faptul ca atat intelegerea intre parti cat si contractul individual de munca poarta aceeasi data, 29.02.2016. Cu toate acestea, partile n-au inteles sa insereze prevederile intelegerii intre parti in cuprinsul contractului individual de munca.

De asemenea, instanta a constatat ca din actele dosarului reiese ca nu s-a facut dovada inregistrarii inscrisului „intelegere intre parti” in registrul general de evidenta a salariatilor potrivit art. 4 alin. (2) din HG nr. 500/2011 (abrogata prin HG nr. 905/2017, dar in vigoare pentru perioada de referinta. Intelegerea intre parti nu are niciun numar de inregistrare.

Avand in vedere considerentele anterior mentionate, instanta a respins actiunea civila formulata de reclamantul A... in contradictoriu cu paratii Intreprinderea Individuala B... si C... avand ca obiect drepturi banesti.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul A..., solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei atacate, cu consecinta admiterii in integralitate a actiunii introductive de instanta, cu cheltuieli de judecata in ambele cicluri procesuale.

In motivare a aratat ca prima instanta a pronuntat o hotarare profund netemeinica si nelegala, prin aceea ca (in esenta), a incalcat vointa reala si clara a partilor, legea acestora -
pacta sunt servanda,
denaturand si lipsind de efecte un act juridic perfect valabil, pe care de la sine putere (in lipsa unei solicitarii/investiri in acest sens) practic l-a anulat, l-a aneantizat, imbogatind astfel fara justa cauza angajatorul si saracind corelativ angajatul. Astfel, este foarte frecventa in campul raporturilor de munca stabilirea (prin vointa comuna/concordanta a partilor) unei clauze prin care salariul angajatului sa se mareasca in anumite auspicii. O atare conventie apare cel mai frecvent in cazul contractelor de munca ale managerilor (si cazul de fata). Nu este nimic ilegal astfel (dimpotriva, fiind de un just, legal, firesc si natural incontestabil) ca o clauza contractuala sa prevada majorarea salariului unui manager daca acesta atinge anumite Target-uri (tinte), obiective, performante, succese. Printr-o atare clauza nu este afectata esenta contractului individual de munca, nu este pusa in discutia existenta unui atare contract, nasterea si fiintarea sa juridica. El (contractul individual de munca) continua nestingherit a se derula si a-si produce efectele chiar si daca managerul nu atinge acele Target-uri (tinte), obiective, performante, succese, singura consecinta fiind ca salariul acestuia nu se va mai majora, ramanand astfel la cuantumul salariului initial convenit.

Vointa reala a partilor a fost una foarte clara, vointa concordanta pe care au reusit sa o materializeze in mod corespunzator si scriptic:
Din momentul in care uleiul procesat in fabrica intra in vanzare si se incaseaza contravaloarea acestuia, salariul de incadrare al angajatului A... se va majora de la 2841 lei (net 2000 lei) la 5704 lei (net 4000 lei), totodata se va stabili un sistem de bonusare reglementat la data respectiva.

Asadar, reiese cu maxima evidenta, cu incontestabila certitudine, ca intelegere partilor a fost aceea ca la momentul, adica la timpul, termenul, temporalul in care uleiul se va produce/procesa in fabrica, va intra in vanzare si se va incasa contravaloarea acestuia, salariul managerului sa creasca. Producerea/procesarea in fabrica a uleiului, intrarea in vanzare si incasarea contravalorii acestuia sunt de altfel acele Target-uri (tinte), obiective, performante, succese, care fiind atinse trebuie sa conduca consecintional la majorarea salariului angajatului/managerului.

In fine, este irelevant in economia cauzei ca acest act aditional nu a fost inregistrat in REVISAL, inregistrarea sau neinregistrarea in acest sistem nu afecteaza cu nimic conditiile de fond si forma a unui contract individual de munca, nasterea si derularea acestuia (totul aplicabil si in cazul unui act aditional la respectivul CIM).

In sfarsit, ideea de principiu a instantei cum ca daca se incheie un act juridic sub conditie, acesta reprezinta invariabil doar o promisiune de a contracta, fiind astfel necesar ca ulterior indeplinirii conditiei partile sa incheie un nou act, de asta data un veritabil contract, pentru ca numai asa se vor putea naste obligatii de a da in patrimoniul lor nu poate sa fie sustinuta de niciun text de lege si/sau de vreun principiu de drept.

Conchizand, actul aditional din speta nu poate sa fie catalogat nicidecum ca o promisiune de a incheia un act aditional, ci el este deja un veritabil act aditional, un act juridic complet, desavarsit.

In drept, a invocat dispozitiile art. 293, art. 456, art. 466, art. 470, art. 471, art. 476, art. 480 alin. (2) NCPC; art. 1270 NCC; orice alte texte normative si/sau principii de drept evocate in cuprinsul apelului.

Prin intampinare, paratii Intreprindere Individuala B... si C... au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiate, cu cheltuieli de judecata, aratand in esenta ca B... - C... este o afacere mica in agricultura care a beneficiat printr-o finantare pe fonduri europene de construirea unei mici fabrici de procesare seminte oleaginoase prin presare la rece. Dupa punerea in functiune a fabricii, deoarece titularul C... nu avea experienta manageriala in productie si vanzari, fiind agricultor, a decis angajarea unui manager care sa se ocupe de productie si de vanzari. A mentionat ca linia de productie a fost pusa in functiune inca din august 2015, dar cu toate ca exista cerere pe piata, era necesara o persoana competenta care sa creasca productia si vanzarile in conditiile in care linia de productie are o capacitate de 2250 litri/zi la un randament de 90%. In acest sens, in data de 01.03.2016 a fost angajat reclamantul, care potrivit CV-ului sa avea experienta manageriala. Dupa cum a aratat, scopul angajarii unui manager si in special al reclamantului a fost acela de crestere a productiei spre capacitatea maxima de 2250 litri/zi, respectiv un randament de 90% si de stimulare a vanzarilor. Pe perioada de management a reclamantului nu s-a atins niciunul dintre aceste obiective in conditiile in care media de productie a fost de 4,44% iar vanzarile sub asteptari.

Anexa la contractul individual de munca nr. [.. ,]/29.02.2016 are natura juridica a unei promisiuni de a incheia un act aditional care sa prevada un salar majorat ca si bonificatie pentru activitatea de manager a reclamantului. Aceasta promisiune da nastere unei obligatii de a face si nu a unei obligatii de a da. Potrivit art. 17 alin. (5) din Codul muncii se prevede ca orice modificare a unuia dintre elementele prevazute la alin. (3) in timpul executarii contractului individual de munca impune incheierea unui act aditional la contract, intr-un termen de 20 de zile lucratoare de la data aparitiei modificarii, cu exceptia situatiilor in care o asemenea modificare este prevazuta in mod expres de lege.

De asemenea, potrivit art. 4 alin. (2) din HG nr. 500/2011 privind registrul general de evidenta al salariatilor (in vigoare pana la data de 19.12.2017 cand a fost abrogat prin HG nr. 905/2017 care reia intr-o forma aproximativ similara dar cu termene mai scurte, vechile prevederi) orice modificare a elementelor prevazute la art. 3 alin. (2) lit. a). c) - g) se inregistreaza in registru cel tarziu in ziua lucratoare anterioara implinirii termenului de 20 de zile lucratoare prevazut la art. 17 alin. (5) din Legea nr. 53/2003, republicata. Exceptie fac situatiile in care modificarile se produc ca urmare a unei hotarari judecatoresti sau ca efect al unui act normativ cand inregistrarea in registru se face in ziua in care angajatorul se prezuma, potrivit legii, ca a luat cunostinta de continutul acestora.

Referitor la pretentiile reclamantului, a mentionat ca acesta nu isi poate intemeia cererea decat pe valoarea neta si nu pe valoarea bruta a salariului, care se retine de angajator si se vireaza la bugetul de stat.

In drept, a invocat dispozitiile art. 205-208 NCPC, art. 17 alin. (5) CM, art. 4 alin. (2) din HG nr. 500/2011.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Reclamantul A... a dedus judecatii o actiune in pretentii derivand din contractul de munca incheiat cu Intreprinderea Individuala B..., solicitand drepturile salariale restante aferente perioadei septembrie 2016-02.05.2018, in cuantum total de 57.260 lei, inclusiv dobanda legala aferenta.

Conditiile in care s-a derulat raportul de munca dintre parti au fost stabilite atat prin contractul individual de munca nr. ... /29.02.2016 prin care reclamantului, avand functia de manager, i s-a stabilit un salariu de baza lunar brut de 2.841 lei, cat si prin intelegerea intervenita intre parti la aceeasi data a semnarii contractului individual de munca si care, potrivit vointei exprese a partilor, se constituie intr-o anexa la contract. Prin inscrisul intitulat
„intelegere intre parti (anexa la contract de munca nr.
...
/29.02.2016)”
partile au stabilit ca din momentul in care uleiul procesat in fabrica intra in vanzare si se incaseaza contravaloarea acestuia, salariul de incadrare al reclamantului se va majora de la 2841 lei (2000 lei net) la 5704 lei (4000 lei net), fiind prevazuta totodata stabilirea viitoare a unui sistem de bonusare in favoarea reclamantului.

Conflictul juridic cu care a fost investita instanta a izvorat din conotatiile diferite pe care partile contractante au inteles sa le confere inscrisului intitulat
„Intelegere intre parti (anexa la contract de munca nr.
...
/29.02.2016)”,
atat din perspectiva naturii juridice a acestui script, cat si in privinta obligatiilor si a drepturilor corelative pe care le genereaza si care caracterizeaza raportul de munca analizat.

Astfel, prima instanta, in acord cu opinia exprimata de parati, a apreciat ca intelegerea intervenita este afectata de o conditie suspensiva, care nu indeplineste conditiile cerute pentru valabilitatea contractului individual de munca, fiind valabila ca o promisiune de a incheia un act aditional, ceea ce da nastere unei obligatii de a face si nu unei obligatii de a da. La randul sau, apelantul reclamant a considerat ca intelegerea intervenita nu poate fi catalogata ca o promisiune de a incheia un act aditional, ci ea reprezinta un veritabil act aditional, un act juridic complet, desavarsit.

Aplicand regulile comune de interpretare a contractului statornicite de art. 1266-1269 C.civ., Curtea constata ca nu se poate nega natura de act aditional la contractul individual de munca a intelegerii intervenite la data de 29.02.2016, o astfel de calificare fundamentandu-se pe acordul de vointe suficient de clar exprimat de parti, care, astfel cum rezulta din preambulul actului, au gandit intelegerea incheiata ca reprezentand o anexa la contractul individual de munca. Odata calificat actul juridic analizat, operatiunea subsecventa aplicabila in procesul de determinare si clarificare a continutului contractului, a clauzelor sale, in scopul stabilirii drepturilor si obligatiilor nascute din acesta, privitor la care exista un litigiu intre partile contractante, o constituie stabilirea regimului juridic aplicabil actului analizat, in sensul aplicarii regulilor generale sau, dimpotriva, a celor specifice anumitor tipuri de contracte.

Instanta de fond a subliniat caracterul de act juridic pur si simplu al contractului individual de munca, acesta neputand fi afectat de o conditie suspensiva sau rezolutorie. A aratat ca el nu poate fi incheiat sub conditie suspensiva deoarece nu se poate concepe ca nasterea efectelor acestui contract sa fie in functie de realizarea unui eveniment deopotriva viitor si incert.

Curtea admite ca, intr-adevar, de regula, contractul individual de munca este un contract pur si simplu, dar, cu toate acestea, el nu este incompatibil cu prevederea unui termen suspensiv sau extinctiv ca modalitate de afectare a actului juridic. Termenul suspensiv este termenul care intarzie sau amana inceputul executarii dreptului subiectiv si a obligatiei corelative. Termenul suspensiv nu influenteaza asupra nasterii dreptului; dreptul este nascut si el exista, dar este paralizat pana la implinirea termenului. Cu alte cuvinte, termenul suspensiv are efect de intarziere a exigibilitatii unui drept.

Or, continutul actului aditional la contractul individual de munca denota ca intentia partilor la momentul inceperii raportului de munca a fost in sensul majorarii salariului angajatului reclamant la momentul intrarii in vanzare si a incasarii contravalorii uleiului procesat in fabrica, adica la un anumit termen de la incheierea contractului de munca. Asadar, declaratia de vointa a partilor consemnata in intelegerea incheiata la data de 29.02.2016 conduce spre ipoteza existentei un consens initial in sensul inserarii unui termen suspensiv la implinirea caruia sa opereze majorarea salariala consimtita de parti. E adevarat ca potrivit art. 1266 C.civ. „Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta a partilor, iar nu dupa sensul literal al termenilor”, dar in cauza nu s-a dovedit ca declaratia de vointa nu concorda cu vointa reala a partilor. Pana la proba contrarie, declaratia de vointa se presupune ca exprima vointa reala a partilor. Sarcina de a dovedi ca vointa reala este alta si nu corespunde cu vointa declarata revine partii interesate, in speta paratilor, care nu au facut proba contrara in acest sens.

Se impune a fi mentionat ca termenul suspensiv stabilit de parti nu este unul incert, dimpotriva este unul determinabil, respectiv momentul in care uleiul procesat in fabrica intra in vanzare si se incaseaza contravaloarea acestuia, moment care poate fi cu usurinta identificat in baza actelor financiar contabile emise de angajator.

Astfel cum am aratat, ceea ce este caracteristic acestei modalitati a actului juridic din punct de vedere al efectelor sale este faptul ca termenul nu afecteaza existenta, ci numai executarea actului juridic, adica a drepturilor si obligatiilor izvorate din act. Transpusa in practica, aceasta regula se traduce prin aceea ca dreptul reclamantului de a beneficia de majorarea salariala si obligatia corelativa a angajatorului de a-i achita retributia majorata se nasc si sunt valabile din chiar momentul incheierii actului juridic, adica de la data de 29.02.2016, dar drepturile nu incep sa se exercite si obligatiile nu devin exigibile decat din momentul implinirii termenului suspensiv.

Reclamantul apelant a indicat drept data de la care solicita achitarea majorarii salariale luna septembrie 2016, astfel incat Curtea se va raporta la aceasta data ca reper in stabilirea momentului la care s-a implinit termenul suspensiv. Aceasta intrucat, pe de o parte, angajatorul nu a contestat data indicata de reclamant, iar, pe de alta parte, din situatiile vanzarilor de ulei depuse la filele 82-84 din dosarul de fond rezulta ca valorificarea uleiului obtinut din procesarea semintelor oleaginoase s-a realizat de la data angajarii reclamantului, primele incasari fiind evidentiate ca datand din 09.03.2016.

Apararile paratilor referitoare la lipsa de performante a intreprinderii pe durata de derulare a contractului reclamantului, a carui management defectuos ar fi determinat inregistrarea unor pierderi financiare nu prezinta relevanta din perspectiva pretentiilor analizate, avand in vedere ca reclamantul nu si-a asumat obligatia de a obtine anumite performante in exercitarea atributiilor de serviciu, dupa cum angajatorul nu a stabilit anumite obiective de performanta individuala de a caror indeplinire sa conditioneze acordarea majorarii salariale.

Pasivitatea manifestata de reclamant in a solicita banii pe parcursul derularii contractului nu poate fi asimilata unei achiesari a reclamantului in sensul derularii raportului de munca in coordonatele initiale stabilite prin contractul de munca si cu ignorarea efectelor produse prin actul aditional la contract. Disponibilitatea partilor, specifica raporturilor contractuale civile, este circumscrisa in dreptul muncii prin prevederile imperative ale art. 38 din Codul muncii, conform carora salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, inclusiv la drepturile dobandite de salariat ca urmare a negocierii individuale. Din moment ce legea instituie ca principiu, in sectorul privat, negocierea colectiva sau/si individuala a salariilor, a conditiilor de munca, a concediilor de odihna etc., tot legea recunoaste si apara rezultatele acestei negocieri, chiar le garanteaza, nepermitand salariatului sa si le diminueze unilateral sau printr-un acord cu angajatorul sau.

In consecinta, Curtea apreciaza drept pertinente revendicarile reclamantului derivand din actul aditional la contractul individual de munca incheiat la data de 29.02.2016, urmand sa invalideze doar cuantumul concret al pretentiilor invocate, cata vreme ele constituie o

rezultanta al unor calcule efectuate prin raportare la veniturile brute obtinute de reclamant. Astfel, potrivit Codului fiscal, din veniturile brute ale salariatului se fac retineri cu titlu de contributii sociale obligatorii (contributia individuala de asigurari sociale, contributia individuala de asigurari sociale de sanatate, contributia individuala de asigurari pentru somaj) si retineri cu titlu de impozit pe venit. Obligatia de a calcula si retine contributiile sociale obligatorii si a impozitului pe venit si de a le vira la bugetul de stat revin angajatorului, ca expresie a raportului juridic de drept fiscal nascut ex lege in baza raportului juridic de munca. In consecinta, reclamantul este indreptatit sa primeasca doar suma ramasa dupa deducerea si virarea de catre angajator a contributiilor obligatorii si a impozitului lunar pe salarii, conform reglementarilor aplicabile in perioada de referinta septembrie 2016 - 02.05.2018, reglementari care au vizat, incepand cu luna ianuarie 2018, inclusiv transferul sarcinii fiscale a obligatiilor privind contributiile sociale obligatorii datorate de angajator la angajat, in cazul veniturilor din salarii si asimilate salariilor.

Pentru aceste considerente, instanta va obliga paratii la plata diferentelor salariale restante rezultate dintre salariul incasat de reclamant si cel net cuvenit, calculat prin raportare la cuantumul brut de 5.704 lei stabilit prin actul aditional la contractul individual de munca incheiat in 29.02.2016, intitulat „Intelegere intre parti”, aferente perioadei septembrie 2016 - 02.05.2018.

Instanta va mentine obligarea ambilor parati la plata diferentelor restante, avand in vedere regimul juridic aplicabil intreprinderii individuale, consacrat normativ in cuprinsul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale. Ordonanta defineste explicit termenii si expresiile pe care le utilizeaza in cuprinsul sau, rezultand inter alia, potrivit art. 2 lit. g), ca intreprinderea individuala semnifica „intreprinderea economica, fara personalitate juridica, organizata de un intreprinzator persoana fizica”. Prin „intreprindere economica” se intelege, potrivit art. 2 lit. f) din aceeasi ordonanta de urgenta, „activitatea economica desfasurata in mod organizat, permanent si sistematic, combinand resurse financiare, forta de munca, materii prime, mijloace logistice si informatie, pe riscul intreprinzatorului, in cazurile si in conditiile prevazute de lege", iar notiunea de „intreprinzator” semnifica, conform art. 2 lit. e), „persoana fizica care organizeaza o intreprindere economica”.

Din analiza prevederilor inserate in cap. III sectiunea a 2-a a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, relative la „regimul juridic al intreprinzatorului persoana fizica titular al intreprinderii individuale”, rezulta, sub un prim aspect, ca denumirea legala a acestei sectiuni pune in lumina, fara echivoc, subiectul de drept destinatar, titular al ansamblului de drepturi si obligatii pe care legea le instituie, acesta fiind intreprinzatorul persoana fizica. In al doilea rand, pentru clarificarea efectelor pe care inregistrarea in registrul comertului le are asupra intreprinderii individuale, legiuitorul a prevazut in mod expres ca, de la data inregistrarii sale, „intreprinzatorul titular al intreprinderii individuale este comerciant persoana fizica” (art. 23). Acesta, iar nu intreprinderea individuala, dobandeste, asadar, ca efect al inregistrarii in registrul comertului, drepturile si obligatiile ce deriva din calitatea de comerciant. Dimpotriva, intentia neechivoca a legiuitorului in raport cu acest tip de intreprindere [afirmata in cuprinsul art. 2 lit. g)] este reiterata in continutul art. 22, potrivit caruia „Intreprinderea individuala nu dobandeste personalitate juridica prin inregistrarea in registrul comertului” si, drept urmare, nu are aptitudinea de a-si asuma drepturi si obligatii specifice unui comerciant.

Prevederile art. 24-26 constituie argumente normative suplimentare in sustinerea cadrului procesual initiat de reclamant, ele statuand in sensul ca intreprinderea individuala este cea care, in calitate de angajator, poate angaja terte persoane, dar intreprinzatorul persoana fizica, titular al intreprinderii individuale, raspunde pentru obligatiile asumate in exploatarea intreprinderii economice cu bunurile din patrimoniul de afectatiune. Daca acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creantelor, pot fi urmarite si celelalte bunuri ale debitorului.

Desi optiunea legiuitorului, integrata in intreaga constructie normativa existenta in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 44/2008, este centrata pe ideea recunoasterii intreprinzatorului ca unic subiect de drept implicat in raporturile juridice pe care le disciplineaza, ceea ce aparent i-ar conferi doar acestuia legitimitate procesuala pasiva in cauza, interventia legiuitorului realizata prin Legea nr. 182/2016 in sensul transferarii aptitudinii de a angaja salariati de la intreprinzatorul persoana fizica (in reglementarea initiala) la intreprinderea individuala, antreneaza participarea si a acestei din urma entitati juridice in raportul de drept procesual analizat.

In aceste conditii, in temeiul art. 480 alin. (1) si (2) C.pr.civ. instanta apreciaza ca se impune admiterea apelului formulat de catre reclamantul A..., modificarea in parte a hotararii atacate, in sensul admiterii in parte a cererii de chemare in judecata si a obligarii paratilor la plata diferentelor salariale restante rezultate dintre salariul incasat de reclamant si cel net cuvenit, calculat prin raportare la cuantumul brut de 5.704 lei stabilit prin actul aditional la contractul individual de munca incheiat in 29.02.2016, intitulat „Intelegere intre parti”, aferente perioadei septembrie 2016 - 02.05.2018.

Retinand culpa procesuala a paratilor, in temeiul art. 453 C.pr.civ. instanta i-a obligat la plata cheltuielilor de judecata efectuate de reclamant in prima etapa procesuala, in cuantum de 2.500 lei, reprezentand onorariu de avocat, fiind mentine in rest hotararea atacata.