Clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca.

 

Potrivit art.133 alin.(1) lit.”c” din Legea nr. 62/2011, clauzele contractelor colective de munca produc efecte dupa cum urmeaza: c) pentru toti angajatii incadrati in unitatile din sectorul de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca si care fac parte din organizatiile patronale semnatare ale contractului.

Mai mult, potrivit art.1 lit.”a” pct.i din aceeasi lege, (…) Prin incheierea contractelor colective de munca se urmareste promovarea si apararea intereselor partilor semnatare (…).

 

Art. 133 din Legea nr. 62/2011

Art. 241 alin.1 lit.”c” din Codul muncii

 

Prin cererea adresata Tribunalului Bucuresti, inregistrata sub nr. 44168/3/2011, reclamantii N.M. s.a., prin Sindicatul S., au chemat in judecata S.C. „A.H.” S.A. Bucuresti, solicitand obligarea paratei sa le plateasca restantele de natura salariala, constand in sporul de vechime in munca (25% din salariul de baza), pentru perioada 1 iunie 2010 si pana la data pronuntarii hotararii in cauza.

In motivare, reclamantii au aratat ca au peste 20 ani vechime in campul muncii, urmand a beneficia, conform art. 39 lit. d) din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura turism de un spor de salariu de 25% din salariul de baza.

S-a mai aratat ca in C.C.M. la nivel de unitate nr. 2102/31.05.2010 respectiv  la Anexa 3, se precizeaza la pct. 8 in mod expres ca pentru salariatii cu vechime de pana la 20 ani, sporul de vechime este absorbit in salariul de baza lunar, astfel ca printr-o interpretare per a contrario, pentru salariatii cu vechime de peste 20 ani, sporul nu este absorbit in salariul de baza lunar.

In aparare, a formulat intampinarea parata, prin care a aratat ca, cererea reclamantilor este neintemeiata, in conditiile in care C.C.M. la nivel de unitate nu prevede posibilitatea acordarii sporului de vechime de 25%, iar prevederile C.C.M. la nivel de ramura turism nr. 526/2009, invocat de acestia, nu ii este aplicabil societatii.

In subsidiar, parata a aratat ca cererea reclamantilor trebuie respinsa ca neintemeiata, cel putin in parte, cu consecinta reducerii cuantumului pretentiilor acestora prin raportare la procentul sporului de vechime si perioada de referinta pentru care sunt solicitate toate drepturile banesti.

Astfel, a mentionat parata ca, in cazul salariatilor cu  vechime ce depaseste 20 de ani, societatea ar mai putea datora doar o diferenta de 5% dintre valoarea sporului de vechime stabilita de C.C.M. la nivel de ramura turism si cea prevazuta de C.C.M. la nivel de societate, de 20% pentru vechime  de 20 de ani (deja acordata).

De asemenea, parata a mentionat ca, perioada pentru care sunt solicitate drepturile, este indicata in mod gresit catre reclamanti.

S-a aratat in acest sens ca, in baza fluturasilor de salariu corespunzatori fiecaruia dintre reclamanti, se poate observa ca plata  sporului de vechime de 5% a fost efectuata inclusiv in luna septembrie 2010, plata corespunzatoare perioadei lucrate din luna august 2010.

La data de 25 mai 2011, reclamantii au formulat cerere modificatoare, prin care au aratat ca solicita obligarea paratei la plata sporului de vechime in cuantum de 5%, acest procent fiind negociat a fi acordat separat de  salariul de baza pentru angajatii cu vechime in munca mai mare de 20 de ani, diferenta de 20% pana la 25%  fiind cuprinsa in salariul de baza.

In sedinta din 27.05.2011, instanta, din oficiu, a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucuresti in ceea ce priveste pe reclamanta S.N., avand in vedere ca aceasta are domiciliul in judetul Tulcea.

Prin sentinta civila nr. 5563/27.05.2011, Tribunalul Bucuresti a admis exceptia necompetentei sale teritoriale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Tulcea, referitor la reclamanta S.N.

La Tribunalul Tulcea s-a format dosarul nr. 2378/88/2011.

La acest dosar, parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea in intregime a cererii formulate de reclamanta S.N., avand in vedere ca C.C.M. la nivel de unitate nu prevede posibilitatea acordarii sporului de vechime de 25%, iar prevederile C.C.M. la nivel de ramura turism nr. 526/31.08.2009 invocat, nu este aplicabil societatii.

In subsidiar, s-a solicitat ca cererea reclamantei sa fie respinsa ca fiind neintemeiata cel putin in parte, cu consecinta reducerii cuantumului pretentiilor reclamantei, prin raportare la perioada de referinta pentru care sunt solicitate drepturile banesti.

In acest sens, parata a aratat ca din statele de salarii depuse la dosar, se poate observa ca, in mod eronat plata pretinsului spor de vechime de 5%, a fost efectuata inclusiv in luna martie 2011, acesta putand fi eventual datorat incepand cu aprilie 2011.

         Prin sentinta civila nr.3885 din data de 07 octombrie 2011, pronuntata in dosarul civil nr.2378/88/2011, Tribunalul Tulcea
a admis

actiunea avand ca obiect drepturi banesti, formulata de reclamanta S.N. prin Sindicatul S., in contradictoriu cu parata S.C. A.H. S.A. Bucuresti.

A obligat parata la plata catre reclamanta a sporului suplimentar de vechime de 5% pentru perioada 1.09.2010 – 7.10.2011.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut
urmatoarele:

Asa dupa cum insasi parata recunoaste prin adresa nr. 392/30.09.2011, reclamanta inregistreaza o vechime in campul muncii de 22 de ani.

Conform prevederilor art. 39 lit. d) din C.C.M. la nivel de ramura turism, inregistrat la Ministerul Muncii Familiei si Protectiei Sociale sub nr. 526/31.08.2009:

„Sporurile minime ce se acorda in conditiile prezentului contract colectiv de munca sunt: (...) d) spor de vechime in munca: (...) peste 20 ani – 25%.

Potrivit prevederilor art. 5 din C.C.M. la nivel de ramura turism, mai sus- mentionat acesta a fost valabil pana la 31 12. 2010 si avand in vedere ca in cauza nu s-a facut dovada ca vreuna  dintre parti l-a denuntat cu 30 de zile inainte de expirarea perioadei pentru care a fost incheiat, valabilitatea acestuia s-a prelungit, cu inca 12 luni, respectiv pana la 31.12.2011.

Prin C.C.M. la nivel de unitate pentru anii 2010 - 2011, inregistrat la A.P.P.S. Bucuresti sub nr. 2102/31.05.2010, respectiv la Anexa 3, s-a prevazut ca:

„In S.C. „A.H.” S.A. – punct de lucru A.P.H. Bucuresti, sporul permanent de vechime de 20% pentru o vechime in munca
de pana in 20 ani
, este absorbit in salariul de baza lunar.

Pentru salariatii cu o vechime in munca de pana la 20 de ani, fluturasul de salariu va avea mentionat in cadrul salariului lunar sporul de vechime care este absorbit in salariul de baza si care nu se acorda in mod aparte”.

Prin cererea modificatoare depusa la dosarul nr. 44168/3/2011 al Tribunalului Bucuresti, s-a precizat ca pentru toti reclamantii din respectivul dosar, deci si in ceea ce o priveste pe reclamanta S.N., s-a facut aplicarea articolului din C.C.M. la nivel de unitate pentru anii 2010-2011, mai sus citat.

Fata de sustinerea paratei, conform cu care prevederile art. 39 lit. d) C.C.M. la nivel de ramura turism nr. 526/31.08.2009, nu este aplicabil societatii parate instanta a retinut  urmatoarele:

Conform prevederilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii incadrati in toate unitatile din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca.

Asa fiind, reclamantei ii sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 39 lit. d) din C.C.M. la nivel de ramura turism, mai sus-citate.

Desi parata a sustinut in intampinare ca din analiza statelor de plata aferente perioadei iunie 2010 – martie 2011, ar rezulta ca, in mod eronat, i-ar fi achitat reclamantei sporul suplimentar de vechime de 5%, instanta, analizand respectivele state de  plata si fluturasii de salariu aferenti aceleasi perioade observa ca sustinerile paratei nu corespund realitatii..

Avand in vedere ca, de altfel parata prin intampinare a precizat ca apreciaza ca nu ii pot fi opozabile prevederile art. 39 lit. d) din C.C.M. la nivel de ramura turism 2009-2010 si cum nici din inscrisurile depuse la dosar nu rezulta ca i-ar fi achitat reclamantei sporul suplimentar de vechime de 5% solicitat de aceasta prin actiune, retinand considerentele expuse mai sus, instanta a obligat parata la plata catre reclamanta a sporului suplimentar de vechime de 25% pentru perioada 01.09.2010 – 07.10.2010

 
Impotriva sentintei civile nr.3885 din data de 7 octombrie 2011, pronuntata in dosarul civil nr.2378/88/2011 de Tribunalul Tulcea, a declarat recurs recurenta parata S.C. „A.H.” S.A., criticand-o sub urmatoarele aspecte:

Potrivit dispozitiilor art.304 pct.7 Cod procedura civila: „Modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate (…) 7. cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii”.

Instanta de fond nu a raspuns, in nici un fel, criticilor paratei cu privire la inaplicabilitatea, in speta, a Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de ramura – turism. Instanta s-a limitat la a afirma doar faptul ca: „Conform prevederilor art.11 lit.”c” din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de munca, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii incadrati in toate unitatile din ramura de activitate pentru care s-a incheiat Contractul colectiv de munca.

Considera ca sentinta civila este pronuntata cu aplicarea gresita a prevederilor Legii nr.130/1996.

Potrivit art.304 pct.9 Cod procedura civila: “Modificarea sau casarea unor hotarari se poate cere in urmatoarele situatii, numai pentru motive de nelegalitate: (…) 9. cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii”.

Asa cum a precizat, instanta de fond isi intemeiaza hotararea pe prevederile art.11 lit.”c” din Legea nr.130/1996. Potrivit acestor dispozitii legale: “Clauzele contractelor colective de munca produc efecte, dupa cum urmeaza: c) pentru toti salariatii incadrati in toate unitatile din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca”.

Instanta de recurs poate doar sa intuiasca faptul ca instanta de fond a considerat prin prisma textului de lege invocat, ca parata desi nu este semnatara Contractului colectiv de munca la nivel ramura turism si nici nu a participat la negocierea acestuia, este totusi obligata sa respecte prevederile acestui contract prin simpla apartenenta la ramura turism.

Considera ca o astfel de interpretare este fundamental eronata prin prisma argumentelor expuse cu ocazia judecarii in fond a prezentei cauze si pe care le reitereaza in cele ce urmeaza.

Nu exista nicio ratiune pentru acceptarea unei interpretaro a textului legal in sensul extinderii efectelor juridice relative ale unui contract colectiv de munca la alte parti decat semnatarii. Referirea la “toate unitatile din ramura de activitate pentru care s-a incheiat Contractul colectiv de munca” trebuie interpretata in coroborare cu art.13 din Legea nr.130/1996 care aduce clarificarea componentei ramurii de activitate:

“Unitatile componente ale acestora se stabilesc si se precizeaza de catre partile care negociaza contractul colectiv de munca, cu respectarea prevederilor prezentei legi”.

Prin urmare, aplicabilitatea contractului colectiv de munca incheiat la nivel de ramura, are caracter relativ deoarece contractul este aplicabil fata de partile semnatare si fata de acele unitati din ramura precizate in mod expres in contractul incheiat de acestea.

Jurisprudenta instantelor romane, dar si doctrina sustin pozitia paratei.

Nu in ultimul rand, solutia consacrata de Legea nr.130/1996, precum si de jurisprudenta amintita mai sus, au fost confirmate intr-o maniera cat se poate de clara prin modificarile legislative recente, si anume prin adoptarea Legii dialogului social nr.62/2011.

Potrivit art.133 alin.(1) lit.”c” din Legea nr. 62/2011, clauzele contractelor colective de munca produc efecte dupa cum urmeaza: c) pentru toti angajatii incadrati in unitatile din sectorul de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca si care fac parte din organizatiile patronale semnatare ale contractului.

Mai mult, potrivit art.1 lit.”a” pct.i din aceeasi lege, (…) Prin incheierea contractelor colective de munca se urmareste promovarea si apararea intereselor partilor semnatare (…).

Or, in cauza dedusa judecatii, trebuie observat ca parata nu se regaseste printre semnatarii Contractului colectiv de munca din ramura turism si nici nu figureaza printre unitatile indicate in mod expres de partile semnatare in vederea apolicarii obligatorii a  Contractului colectiv de munca la nivel de ramura. Mai mult decat atat, societatea nu a fost reprezentata pe parcursul negocierilor, respective la incheierea si semnarea Contractului colectiv de munca la nivel de ramura tursim.

Astfel, societatea nu poate fi tinuta de executarea unui contract colectiv de munca la a carui incheiere nu a fost reprezentata.

In plus, mentioneaza faptul ca majoritatea obligatiilor stabilite in mod traditional prin  Contractul  colectiv de munca sunt de natura pecuniara sau, in unele cazuri, au implicatii de natura financiara, punand o presiune substantiala pe bugetele societatilor in cauza.

Potrivit teoriei generale din material obligatiilor civile, care trebuie luata drept reper si pe taramul raporturilor de munca, in completarea normelor specifice, nimeni nu poate fi obligat impotriva vointei sale printr-un contract la care nu a fost parte.

Interpretarea dispozitiilor art. 11 lit.”c” din Legea nr. 130/1996 ca fiind aplicabile si paratei (aplicarea Contractului colectiv de munca la nivel ramura unei societati care nici nu a participat la negocierea acestuia si nici nu a semnat contractul) semnifica o intruziune substantiala a unor terti in problemele de natura corporatista si financiara ale unei societati comerciale, lucru nepermis intr-un stat de drept.

Simpla incadrare a societatii in ramura turism, pe baza obiectului principal de activitate, nu poate in niciun caz sa atraga aplicabilitatea Contractului colectiv de munca la nivel ramura turism, in lipsa nominalizarii exprese a acesteia in cuprinsul Contractului colectiv de munca.

In subsidiar, in situatia in care instanta va stabili totusi obligativitatea aplicarii de catre parata a prevederilor art.39 lit.”d” din Contractul colectiv de munca la nivelul ramurii turism, arata faptul ca sporul de vechime de 5% a fost achitat tuturor salariatilor care aveau o vechime mai mare de 20 de ani pana in luna februarie 2011, inclusiv.

Potrivit raportului de expertiza contabila realizat de dl. expert V.P., depus in dosarul nr.4726/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului Bucuresti, dosar din care a fost disjuns si prezenta cauza, s-a stabilit ca aceste drepturi salariale (i.e. sporul de vechime de 5%) au fost achitate de parata catre angajatii cu o vechime mai mare de 20 ani incepand cu luna septembrie a anului 2010 si pana in luna februarie a anului 2011, inclusiv.

Pe cale de consecinta, in cazul solutionarii prezentului recurs in defavoarea paratei, in sensul admiterii actiunii formulate de intimate reclamanta, parata nu va putea fi obligata decat la plata sporului de vechime de 5% pentru perioada martie 2011 – 07 octombrie 2011.

Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate, curtea a respins recursul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:

Prin cererea formulata reclamantii au solicitat obligarea paratei la plata diferentei sporului de vechime de 5% pentru perioada 01.09.2010 – 07.10.2011 in temeiul art.39 lit.”d” din Contractul colectiv de munca la nivel ramura turism inregistrat la MInisterul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale sub nr. 526/31.08.2009.

In conformitate cu prevederile art.39 lit.”d” din Contractul colectiv de munca la nivel ramura turism, sporul de vechime ce se acorda salariatilor cu o vechime de peste 20 de ani este de 25%.

Prin Contractul colectiv de munca la nivel de unitate inregistrat la A.P.P.S. Bucuresti sub nr.2012/31.05.2010 respectiv la Anexa 3, s-a prevazut faptul ca: “in S.C. ”A.H.” S.A. – punct de lucru A.P.H. Bucuresti, sporul permanent de vechime de 20% pentru o vechime in munca de pana la 20 ani, este absorbit in salariu.

Potrivit art.238 al.1 din Codul muncii, contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.

In corelatia dintre diferitele tipuri de contracte colective de munca, contractul colectiv de munca la nivel superior constituie izvor de drept pentru contractele colective de munca,  contracte incheiete  la nivelurile inferioare.

Drepturile salariale stabilite prin contractul colectiv de munca la nivel superior reprezinta o baza minimala pentru contractul  colectiv de munca incheiat la nivel inferior.

In conformitate cu dispozitiile art.241 alin.1 lit.”c” din Codul muncii, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toti salariatii incadrati la toti angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca.

Sustinerea paratei - ca nu i se aplica Contractul colectiv de munca la nivel ramura intrucat nu a semnat acest contract, nu poate fi retinuta, intrucat Contractul  colectiv de munca este o exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului.

Este adevarat ca, potrivit art.133 al.1 lit.”c” din Legea nr.62/2011, clauzele contractului colectiv de munca produc efecte: “pentru toti angajatii incadrati in unitatile din sectorul de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca si care fac parte din organizatiile patronale semnatare ale contractului”, insa aceste dispozitii legale nu retroactiveaza si deci nu pot fi aplicate contractelor collective de munca negociate anterior intrarii in vigoare a Legii nr.62/2011.

In consecinta, in mod corect, prima instanta a aplicat prevederile contractului colectiv de munca la nivel ramura care prevedea drepturi mai favorabile salariatilor, cu prioritate fata de prevederile contractului colectiv de munca la nivel de unitate care prevedea drepturi la un nivel inferior.

Faptul ca in doctrina de specialitate si in practica judiciara s-a imbratisat si o opinie contrara, nu este in masura sa atraga o alta solutie, avand in vedere dispozitiile legale invocate mai sus.

Chiar si autorii care isi exprimau opinia ca efectele contractelor collective de munca nu pot fi nelimitate si nu pot fi impuse angajatorilor care nu au semnat contractul colectiv de munca, totusi recomandau ca aceasta solutie sa fie reglementata legislativ.

Sustinerea subsidiara, a paratei ca ar fi achitat reclamantilor diferente de spor de vechime de 5% pana in luna februarie 2011, inclusiv, nu poate fi retinuta pentru urmatoarele considerente:

Din statele de plata depuse la dosar nu rezulta ca s-ar fi achitat reclamantilor diferenta de spor de vechime de 5%.

In plus, aceasta sustinerea vine in contradictie cu sustinerea paratei ca nu a aplicat Contractul colectiv de munca la nivel ramura intrucat nu este semnatara a acestui contract.

Raportul de expertiza contabila depus la dosar, este o proba extrajudiciara care nu poate fi luat in considerare.

In fine, prima instanta a aratat considerentele in fapt si in drept pentru care a admis cererea reclamantilor iar faptul ca motivarea ar fi succinta in opinia recurentei parate, nu este in masura sa atraga nulitatea hotararii.

Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art.312 al.1 Cod procedura civila, curtea a respins recursul ca nefondat.

Decizia civila nr. 273/CM/02.04.2012

Dosar nr. 2378/88/2011

Judecator redactor Jelena Zalman