Certificat de mostenitor, Forta probanta

Certificatul de mostenitor face dovada cu privire la calitatea mostenitorilor si cotele lor succesorale, fara a face distinctie sub aspectul fortei probante, dupa cum este vorba de relatiile intre mostenitorii participanti la procedura succesorala notariala sau relatiile acestora cu tertii straini de respectiva procedura. Certificatul de mostenitor nu poate face dovada dreptului de proprietate al autorului asupra unuia dintre bunurile incluse in masa succesorala sau intinderii acestui drept indiferent daca mostenitorii au cunoscut sau nu regimul juridic al respectivului bun si au fost de acord cu inserarea acestuia in certificat ca facand parte din masa succesorala.

Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova sub nr. ../C/2006 (nr. vechi), reclamantii M. M., R. L.-L. si R. M.-D. i-au chemat in judecata pe paratii V. I.l-G. si D. D., pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna iesirea din indiviziune asupra imobilului (casa si teren) situat in Craiova, str. C. C., nr. 42.

In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca sunt mostenitorii autoarei R. L., decedata la data de 15.03.2005, reclamantul M. M. fiind fiul acesteia, iar reclamantii R. L.-L. si R. M.-D fiind nepotii defunctei, in calitate de fii ai fratelui reclamantului, R. N..

Au mai aratat ca de pe urma autoarei lor, R. L., a ramas cota de
Vi
din imobilul situat in Craiova, strada C. C., nr. 42, format din teren in suprafata de 210 mp si casa cu patru camere, sala si anexe gospodaresti, imobil primit cu titlu de zestre prin actul dotal transcris sub nr. 28/03.04.1942 la Sectia a III-a a Tribunalului Dolj.

Au aratat, de asemenea, ca autoarea a adus imobilului o serie de imbunatatiri impreuna cu reclamantul M. M. si defunctul R. N. si ca reclamantii au achitat cheltuielile privind impozitul si taxele datorate pentru casa si teren, solicitand imputarea acestora asupra loturilor paratilor.

Au mai aratat ca cererea principala referitoare la partajarea imobilului priveste succesiunea defunctilor V. G. si V. J., autorii comuni ai partilor din dosar, care au avut trei copii - V. L. (casatorita M. si recasatorita R.), V. I.-G. si V. O.

Au precizat ca defuncta V. L. a avut doi copii : M. M. si R. N., decedat, acesta din urma avand ca mostenitori pe reclamantii R. L.-L. si R. M.-D., ca paratul V. I.-G. este singurul fiu in viata al autorilor comuni si ca defunctul V. O. are ca unic mostenitor pe parata D. D..

La data de 06.07.2007 instanta a pronuntat incheierea de admitere in principiu (la filele 100-103 din dosar).

Prin aceasta s-a dispus si s-a motivat:

Certificatele de mostenitor nr. 1947/08.01.1974 si, respectiv, nr. 723/08.04.1994, atesta ca succesiunea autorilor V. G. si V. J. a fost dezbatuta in procedura notariala necontencioasa, actul notarial astfel eliberat si necontestat de parti reprezentand vointa mostenitorilor legali ai autorilor.

Astfel, certificatul de mostenitor nr. 1947/08.01.1974 atesta ca mostenitorii legali ai autoarei V. J. sunt sotul supravietuitor, V. G., cu o cota de %, R. L., descendenta de gradul I, V. I.-G., descendent de gradul I si V. O., descendent de gradul I, fiecare cu cate o cota de masa succesorala fiind compusa din: terenul in suprafata de 210 m.p. situat in Craiova, strada M., nr. 34 A si cota de V din constructia edificata pe acest teren impreuna cu sotul supravietuitor, cu precizarea ca terenul a fost dobandit de defuncta prin mostenire de la mama sa, A. E.

Potrivit aceluiasi certificat de mostenitor, cealalta cota de V din constructia amintita apartinea sotului supravietuitor, V.G. Certificatul de mostenitor nr. 723/08.04.1994 atesta ca mostenitorii legali ai autorului V. G. sunt R. L., descendenta de gradul I, V. I.-G., descendent de gradul I si V. O., descendent de gradul I, fiecare cu cate o cota de 1/3, masa succesorala fiind compusa din: cota de

^l

A
din terenul in suprafata de 210 m.p. situat in Craiova, strada M., nr. 34 A (cota mostenita in baza certificatului de mostenitor nr. 1947/08.01.1974) si cota de 5/8 din constructia edificata pe acest teren (cota compusa din cota de 1/8 mostenita in baza certificatului de mostenitor nr.1947/08.01.1974 si cota de 4/8 ca parte de bun comun).

Cum niciunul dintre mostenitorii aratati nu a contestat cuprinsul celor doua certificate de mostenitor in termenul general de prescriptie, rezulta ca aceste acte reprezinta vointa reala, neviciata a acestora cu privire la componenta masei partajabile si cotele ce le reveneau in aceasta calitate.

In acest context, este nefondata sustinerea reclamantilor in sensul ca masa bunurilor de impartit este formata doar din cota de V din imobil, cealalta cota de V reprezentand partea de bun primita cu titlu de zestre de autoarea lor, R. L., fiind evident ca la dezbaterea succesiunii autorilor sai R. L. nu a inteles sa fructifice dreptul dobandit prin actul dotal incheiat in anul 1942, conditii in care actul este lipsit de efecte juridice.

Pentru aceste motive, apare ca nefondata cererea reclamantilor privind anularea partiala a certificatelor de mostenitor eliberate ca urmare a dezbaterii notariale a succesiunii autorilor R. L. si V. O., in ce priveste cota dobandita de catre acestia din succesiunea autorilor lor V. G. si V. J., fiind fara dubiu ca cei dintai au mostenit cate o cota de 1/3 din imobilul situat in strada M., nr. 34 A, in intregul sau, asa cum s-a statuat prin certificatele de mostenitor eliberate in succesiunile autorilor comuni V.G. si V. J.

Examinand continutul actului dotal intocmit in anul 1942, instanta a retinut ca donatia nu este scutita de raport, asa incat in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 751, Cod civil cu toate acestea, cererea este supusa termenului general de prescriptie de 3 ani, astfel incat, raportand acest termen la data deschiderii succesiunii celor doi autori comuni, instanta retine ca dreptul material la actiunea privind raportul donatiei este prescris ; or, neinvocarea acestui act cu prilejul dezbaterilor succesorale din anii 1973 si 1994 produce efectul inlaturarii lui prin vointa mostenitorilor, actul fiind, in aceste conditii, lipsit de efecte juridice.

In ce priveste cererea paratului de includere la masa partajabila a terenului in suprafata de 500 m.p., situat in prelungirea terenului in suprafata de 210 m.p., instanta apreciaza ca in cauza nu s-a produs nicio proba de natura a justifica aceasta pretentie a paratului, fiind fara echivoc ca terenul are suprafata inscrisa in actul dotal amintit si certificatele de mostenitor examinate, mai exact suprafata de 210 mp

Cererea paratului privind aducerea la masa bunurilor de impartit si a doua locuri de veci situate in cimitirul Ungureni urmeaza a fi admisa, in sensul ca se va retine si dreptul de concesiune asupra locului de veci cu doua gropi boltite, situat in cimitirul Ungureni, parcela

P, randul 19, platul 6, individualizat atat in certificatul de mostenitor nr. 1425/1994, supliment la certificatul de mostenitor nr. nr. 723/08.04.1994, cat si in chitantele emise de R.A.A.D.P.F.L. Craiova.

Coroborand probele administrate in cauza, instanta a retinut ca actiunea principala precizata si completata de reclamantii R. L. - L. si R. M.-D. este intemeiata in parte, in ce priveste cererea de iesire din indiviziune asupra masei bunurilor de impartit stabilite prin certificatele de mostenitor nr. 1947/08.01.1974, nr. 723/08.04.1994 si, respectiv, nr. 1425/1994, in speta, imobilul situat in Craiova, strada C. C., nr. 42 (fosta M., nr. 34A), format din teren in suprafata de 210 mp si casa cu patru camere, sala si anexe gospodaresti si dreptul de concesiune asupra locului de veci cu doua gropi boltite, situat in cimitirul U., parcela P, randul 19, platul 6.

In consecinta, in baza art. 728, Cod civil, s-a dispus iesirea din indiviziune a reclamantilor R. L.-L. si R. M.-D. si a paratilor V. I.-G. si D. D. asupra bunurilor retinute la masa partajabila, dupa cum urmeaza: reclamantii R. L.-L. si R. M.-D., in calitate de descendenti de gradul III, vor culege cota indiviza de 1/3 culeasa de bunica lor, R. L., paratului V. I.-G. ii revine cota de 1/3, iar paratei D. D., in calitate de descendent de gradul II, ii revine cota de 1/3 culeasa de tatal sau, Vasile Oprea.

Pentru motivele dezvoltate mai sus, se va respinge cererea reclamantilor privind anularea partiala a certificatelor de mostenitor nr. 1947/08.01.1974 si, respectiv, nr. 723/08.04.1994, eliberate ca urmare a dezbaterii notariale a succesiunii autorilor R. L. si V. O.

Pentru aceleasi considerente dezvoltate mai sus, cererea reconventionala precizata si completata de paratul V. I.-G. a fost admisa in parte, in ce priveste includerea la masa partajabila a dreptului de concesiune asupra locului de veci cu doua gropi boltite, situat in cimitirul U., parcela P, randul 19, platul 6, si s-au respins capetele de cerere privind raportul donatiei, reductiunea liberalitatii, imputarea lotului reclamantilor cu contravaloarea deteriorarilor si degradarilor cauzate de o conservare necorespunzatoare a casei si includerea la masa partajabila a terenului in suprafata de 500 m.p., situat in prelungirea terenului in suprafata de 210 m.p.

Prin incheierea din data de 07.12.2007 (la fila 119 din dosar) a fost completata incheierea de admitere in principiu in sensul ca reclamantul M. M. va culege alaturi de ceilalti doi reclamanti R L. L. si R. M. D. cota indiviza de 1/3 din mostenirea care a revenit autoarei defuncte R. L.

Prin sentinta civila nr. 12608/16.09.2008, pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr. 1926/215/2006, a fost admisa in parte actiunea principala completata si precizata formulata de reclamantii M. M, R. L. L. si R. M. D. in contradictoriu cu paratii V.I. G. si D. D.

A fost admisa in parte cererea reconventionala precizata si completata formulata de paratul V. I. G..

A fost respinsa cererea reclamantilor privind anularea partiala a certificatelor de mostenitor nr. 1947/08.01.1974 si, respectiv, nr. 723/08.04.1994, eliberate ca urmare a dezbaterii notariale a succesiunii defunctilor R. L. si V. O.

Au fost respinse capetele de cerere reconventionala privind raportul donatiei, reductiunea liberalitatii, imputarea lotului reclamantilor cu contravaloarea deteriorarilor si degradarilor cauzate de o conservare necorespunzatoare a casei si includerea la masa partajabila a terenului in suprafata de 500 mp situat in prelungirea terenului in suprafata de 210 mp.

Au fost admise in parte obiectiunile la raportul de expertiza intocmit de expertul D. P., formulate de catre reclamantul M. M., in sensul ca reclamantilor le revine un singur lot, in indiviziune, in cota de 1/3 din masa succesorala, iar fiecarui parat ii revine cate un alt lot in cota de 1/3 din masa succesorala.

A fost omologat raportul de expertiza intocmit de expertul D.P. in varianta I, cu corectivul indicat.

S-a dispus iesirea din indiviziune a partilor, atribuind reclamantilor, in indiviziune, lotul format din imobilul situat in Craiova, str. C. C., nr. 42 (fosta str. M, nr. 34 A), compus din casa cu doua camere, hol, bucatarie si sala, cu teren in suprafata de 253 mp, precum si dreptul de concesiune asupra locului de veci cu doua gropi boltite, situat in Cimitirul U., parcela P, randul 19, platul 6 (valoarea totala a lotului este de 237.864 lei).

Au fost obligati reclamantii sa plateasca fiecarui parat sulta .

Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii M. M., M. D. si L. D, R. L. L, R M D. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Si parata D. D. a declarat apel impotriva acelorasi hotarari.

La termenul de judecata din 21.05.2009 s-a introdus in cauza ca mostenitor al apelantului M. M., decedat la data de 10.05.2009, M. D., in calitate de sotie supravietuitoare.

Apelul, fiind considerat intemeiat, a fost admis prin decizia nr. 485 din 25.06.2009 motivandu-se faptul ca instanta de fond in mod gresit a luat act de renuntarile reclamantilor la capatul de cerere privind constatarea si stabilirea imbunatatirilor si contravalorii ale acestora aduse la imobilul partajabil intrucat din contractul de asistenta juridica nr. 187/2006 se constata ca avocatul ales al reclamantilor a avut mandat doar „pentru sustinere actiune partaj succesoral” nu si pentru a face acte de dispozitie in numele reclamantilor, renuntarea la capatul de cerere precizat fiind facuta prin cerere scrisa de avocat si nu de reclamanti personal in conditiile legii.

In rejudecarea cauzei, dupa casare cu trimitere, in dosarul nou format cu nr. 25272/215/2009, instanta de fond, in limitele indrumarilor date de instanta de control judiciar, a pus in vedere reclamantilor personal si prin aparatorii alesi sa-si precizeze in mod expres, in conditiile legii, pozitia procesuala privind capatul de cerere in legatura cu imbunatatirile aduse casei partajabile.

Reclamantii R. L.-L., R. M.-D. si M. D. impreuna cu L. D. (in continuarea judecatii pentru autorul lor decedat M. M. au aratat atat personal in fata instantei cat si prin acte de dispozitie autentice date la notar, ca au inteles sa renunte la judecata acestui capat de cerere privind imbunatatirile aduse imobilului (casa) supus partajarii. (v. filele 27, 42, 46, 48).

Prin incheierea de la 01.07.2010 (v.f. 48 dosar nou 25272/215/2009) s-a dispus admiterea exceptiei tardivitatii modificarii cererii reclamantilor privind anularea certificatelor de mostenitori cu nr. 1947 din 08.01.1974 si cu nr. 723 din 08.04.1994 si a decazut pe acestia din dreptul de a modifica cererea initiala si precizata la 05.12.2006 intrucat cererea modificatoare a acestui capat de cerere a survenit la data de 01.07.2010, mult dupa prima zi de infatisare constatata prin Incheierea din 26.01.2007 (v.f. 39 din dosar vechi 15940/C/2006) si s-a respins exceptia tardivitatii cererii reclamantilor de anulare a certificatelor de mostenitori cu nr. 65 din 16.09.2005 si cu nr. 05 din 08.02.2006, aceasta fiind initiala si precizata de reclamanti la 05.12.2006 (f. 3) din dosar vechi nr. 15940/C/2006.

In baza inscrisurilor aflate la dosarul cauzei, in copii xerox, in dovedirea actiunii reclamantilor si a cererii reconventionale a paratului, instanta a constatat si retinut, ca situatie de fapt, ca prin procedura notariala necontencioasa s-au dezbatut succesiunile autorilor defuncti V. J. si V. G., fiind emise certificatele cu nr. 1947 din 08.01.1974 si respectiv cu nr. 723 din 08.04.1994, actele notariale astfel eliberate si necontestate reprezentand vointa interna a mostenitorilor legali ai acestora.

Astfel, certificatul de mostenitor nr.1947/08.01.1974 atesta ca mostenitorii legali ai defunctei V. J. sunt sotul supravietuitor V. G., cu o cota de

^l

A
si R. L., V. I.-G. si V. O. descendenti de gradul I, fiecare cu cate o cota de

^X

A, masa succesorala fiind compusa din: teren in suprafata de 210 mp, situat in Craiova, str. M. nr. 34 A (actual str. C. C. nr. 42) si cota de V din casa edificata pe acest teren impreuna cu sotul supravietuitor, terenul fiind dobandit de defuncti prin mostenire de la masa sa A. E.

Potrivit aceluiasi certificat de mostenitor, cealalta cota de V din constructia amintita apartinea sotului supravietuitor V. G..

Certificatul de mostenitor nr. 723/08.04.1994 atesta ca mostenitorii legali ai autorului V. G. sunt R. L., V. I.-G. si V. O., descendenti de gradul I, fiecare cu cate o cota de 1/3, masa succesorala fiind compusa din: cota de

^l

A
din terenul in suprafata de 210 mp situat in Craiova, str. M. nr. 34 A (cota mostenita in baza certificatului de mostenitor nr. 1947/08.01.1974) si cota de 5/8 din constructia edificata pe acest teren (cota compusa din cota de 1/8 mostenita in baza certificatului de mostenitor nr. 1947/08.01.1974 si cota de 4/8 ca parte de bun comun).

Cum nici unul dintre mostenitorii aratati nu a contestat cuprinsul celor doua certificate de mostenitor in termenul general de prescriptie, rezulta ca aceste acte reprezinta vointa reala, neviciata a acestora cu privire la componenta masei partajabile si cotele ce le reveneau in aceasta calitate.

In acest context, s-a considerat nefondata sustinerea reclamantilor in sensul ca masa bunurilor de impartit este formata doar din cota de V din imobil si ca cealalta cota de V ar reprezenta partea de bun primita cu titlu de zestre de autoarea lor R. L., fiind evident ca la dezbaterea succesiunii autorilor sai, R. L. nu a vrut sa fructifice dreptul dobandit prin actul dotal incheiat in anul 1942; or neinvocarea acestui act cu prilejul dezbaterilor succesorale din anii 1973 si 1994 produce efectul inlaturarii lui prin vointa mostenitorilor, actul fiind in aceste conditii, lipsit de efecte juridice.

Examinand continutul actului dotal intocmit in anul 1942, instanta a retinut ca donatia nu este scutita de raport, asa incat in cauza sunt incidente dispozitiile art. 751 Cod civil, cu toate acestea cererea este supusa termenului general de prescriptie de 3 ani, astfel incat, raportand acest termen la data deschiderii succesiunii celor doi autori comuni, instanta a retinut ca dreptul material la actiunea privind raportul donatiei este prescris.

In teza subsidiara, pentru situatia in care s-ar fi constatat ca donatia este scutita de raport, paratul V. I.-G. a solicitat reductiunea liberalitatii la limita cotitatii disponibile de 1/3; cum insa, si aceasta cerere este prescriptibila in termenul general de 3 ani, care curge de la data deschiderii succesiunii, instanta retine ca si aceasta cerere este prescrisa.

In ce priveste capatul de cerere privind imputarea lotului reclamantilor cu contravaloarea deteriorarilor si degradarilor cauzate de o conservare necorespunzatoare a casei, instanta a constatat ca paratul V. I.-G. nu a probat ca reclamantii ar fi folosit imobilul supus partajului, astfel incat valoarea casei sa se fi micsorat prin fapta culpabila si ilicita a acestora; in consecinta dispozitiile art. 767 Cod civil nu isi gasesc aplicabilitatea in speta, iar cererea este nedovedita.

In ce priveste cererea paratului de includere la masa partajabila a terenului in suprafata de 500 mp, situat in prelungirea terenului in suprafata de 210 mp, instanta a apreciat ca in cauza nu s-a produs nici o proba de natura a justifica aceasta pretentie a paratului, fiind fara echivoc ca terenul are suprafata inscrisa in actul dotal amintit si certificatele de mostenitor examinate, mai exact suprafata de 210 mp.

Potrivit continutului certificatului de mostenitor nr. 65 din 16.09.2005, in procedura notariala necontencioasa s-a dezbatut succesiunea dupa defuncta R. L., autoarea reclamantilor, constatandu-se o masa succesorala compusa din cota indiviza de 1/3 asupra imobilului situat in Craiova, str. M. nr. 34 A, Dolj, compus din teren de 210 mp si casa de locuit cu trei camere si antreu, cota dobandita de defuncta in timpul vietii, conform certificatelor de mostenitor nr. 1947/1974 si nr. 723/1994, necontestate de autoare in timpul vietii, restul cotei de 2/3 din imobil apartinand fratilor autoarei, V. I. G. si V. O., iar mostenitorii legali ai defunctei sunt M. M. (fiu), R. L (nepoata de fiu) si R. M.-D. (nepot de fiu).

Conform certificatului de mostenitor nr. 05 din 08.02.2006, tot in procedura necontencioasa s-a dezbatut si succesiunea dupa autorul V. O., constatandu-se ca masa succesorala ramasa dupa acesta este compusa din cota-parte de 1/3 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat in municipiul Craiova, str. M. nr. 34 A (actual C. C. nr. 42), imobil compus din teren de 210 mp si casa de locuit din 3 camere si dependinte, cota dobandita prin mostenire legala conform certificatelor de mostenitor nr. 1947/1974 si nr. 723/1994, coproprietari in cote-parti egale pentru fiecare fiind fratii defunctului, V. I.-G. si R. L., iar mostenitori legali ai defunctului fiind fiica sa D. D. cu o cota de 1/1 din masa succesorala.

Certificatele de mostenitori mai sus aratate nu au fost contestate de parti, in calitate de mostenitori legali, la dezbaterile succesiunilor precizate mostenitorii luand ca referinta cele doua certificate de mostenitor cu nr. 1947/1974 si nr. 723/1994, reclamantii si paratii din prezenta cauza avand, la momentul dezbaterii acestor succesiuni, tendinta de a respecta memoria si vointa autorilor lor: R.L. si V. O., iar motivele pentru care se doreste anularea certificatelor cu nr. 65/2005 si nr. 05/2006 fiind unele relative (de nulitate relativa) si nu de nulitate absoluta, se constata ca s-a implinit termenul de prescriptie de 3 ani al dreptului reclamantilor de a solicita anularea acestora, astfel ca acest capat de cerere se va respinge.

Prin sentinta civila nr. 20145/15.12.2011, pronuntata de Judecatoria Craiova, in dosarul nr. 25272/215/2009, a fost admisa in parte actiunea principala completata si precizata privind pe reclamantii M. D., L. D., R. L. L., R. M. D., in contradictoriu cu paratii D. D. si V. I. G..

S-a luat act ca actiunea reclamantului M. M., decedat la 10.05.2009, conform certificatului de deces nr. 1172/2009, a fost continuata de la 21.05.2009 de mostenitorii acestuia: M. D. (sotie supravietuitoare) si L. D. (fiica).

S-a luat act ca reclamantii: R. L.-L., R. M.-D., L. D., M. D., prin acte autentice si personal in fata instantei au renuntat la capatul de cerere privind constatarea si stabilirea contravalorii imbunatatirilor aduse imobilului casa supus partajarii.

A fost admisa in parte cererea reconventionala completata si precizata formulata de paratul V. I. G. si continuata de mostenitorii acestuia G. L. si G. J .

A fost respinsa cererea reclamantilor privind anularea partiala a certificatelor de mostenitori cu nr. 65/2005 dupa defuncta R. L. si cu nr. 5/2006 dupa defunctul Vasile Oprea.

A fost respinsa cererea modificatoare a actiunii, ca tardiv formulata, dupa prima zi de infatisare (completata prin Incheierea de la 26.01.2007 privind anularea partiala a certificatelor de mostenitori cu nr. 1947/08.01.1974 si nr. 723/08.04.1994, emise dupa dezbaterea notariala a succesiunilor defunctilor V. J. si V. G).

A fost respinsa cererea reclamantilor privind deschiderea succesiunilor autorilor defuncti:V. J, V. G., R. L., V. O., ca fiind ramasa fara obiect.

Au fost respinse capetele de cerere reconventionala privind raportul donatiilor, reductiunea liberalitatii, ca fiind prescris dreptul la actiune si ca neintemeiate pentru imputarea lotului reclamantilor cu contravaloarea deteriorarilor si degradarilor casei partajabile si includerea in masa partajabila a terenului in suprafata de 500 mp, situat in prelungirea terenului partajabil (din suprafata de 210 mp).

A fost omologat raportul de expertiza refacut si redactat de expertii desemnati in specialitatea topografie (M. I.) si specialitatea constructii civile (D. N).

S-a dispus sistarea starii de indiviziune a partilor asupra bunurilor partajabile ce compun masa succesorala stabilita prin IAP din 30.09.2010 si atribuie partilor loturile conform variantei I de lotizare propusa de experti (f. 199) si solicitata de parti, dupa cum urmeaza:

Lotul nr. 1: s-a atribuit reclamantilor R. L. L., R. M. D. si M. D. impreuna cu L. D. si este compus din toate bunurile ce compun masa succesorala : : imobilul situat in municipiul Craiova, str. C. C. nr. 42 (fosta M. 34 A) alcatuit din teren in suprafata de 210 mp si casa cu trei camere, sala si anexe gospodaresti si din dreptul de concesiune asupra locului de veci cu doua gropi boltite, situat in cimitirul U., parcela P, randul 19, platul 6.

Reclamantii vor plati sulta catre celelalte loturi.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a avut in vedere ca expertii desemnati in cauza au intocmit si refacut rapoartele de expertize, specialitatea topografie - inginer M. I. - si specialitatea constructii civile - inginer D.N.- iar prin raportul refacut si redactat s-a raspuns in mod complet si corespunzator la obiectivele stabilite (v.f. 194-216) urmeaza ca acesta sa fie omologat ca proba legala, pertinenta, concludenta si utila in cauza si pe baza acestui raport de expertiza s-a dispus sistarea starii de indiviziune a partilor asupra bunurilor partajabile ce compun masa succesorala si s-a atribuit partilor loturile conform variantei I de lotizare propusa de expertii desemnati ( v. f. 199) si solicitata de parti.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.

Prin decizia nr. 316 din data de 28 iunie 2012 pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia I Civila in dosarul nr. 25272/215/2009 s-a respins ca nefondat apelul formulat de apelantii reclamanti impotriva sentintei civile nr. 20145/15.12.2011 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul cu nr. 25272/215/2009 .

Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut :

Instanta de apel a constatat ca prima instanta a analizat in mod corect materialul probator administrat, solutia adoptata fiind temeinica si legala, in concordanta cu dispozitiile legale incidente in materie.

Referitor la criticile esentiale din apel care invoca nesocotirea dispozitiilor legale care prevad forta probanta a certificatului de mostenitor cu privire la calitatea de mostenitor si cotele succesorale, acestea nu sunt fondate, instanta de fond analizand exhaustiv consecintele juridice al necontestarii certificatelor de mostenitor de catre mostenitori in termenul general de prescriptie, astfel incat potrivit principiului vointei reale a partilor conform manifestarii de vointa a acestora a confirmat si componenta masei succesorale si in consecinta si cotelor succesorale ale fiecarui succesibil.

A accepta o alta opinie ar insemna a imprima o grava insecuritate raporturilor juridice ulterioare pe perioade lungi de timp, in conditiile in care dezbaterile succesorale din anii 1973 si 1994 au f inlaturat actul dotal, lipsindu-l de efectele juridice specifice.

In consecinta, vointa partilor nu a fost inlaturata prin invocarea dispozitiilor legale ce prevad forta probanta a certificatului de mostenitor, aceste reglementari avand ca finalitate protectia drepturilor mostenitorilor eventual incalcate in procedura succesorala notariala, ori retinand vointa partilor cu privire la masa succesorala, tribunalul constata ca finalitatea legii a fost respectata in totalitate.

Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat ca motivele si argumentele expuse in cererea de apel nu sunt de natura a conduce la schimbarea solutiei adoptata de prima instanta.

Impotriva acestei decizii, in termen legal au formulat recurs reclamantii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie .

Prin decizia civila nr. 11170/22.11.2012, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, in dosarul nr. 25272/215/2009, a fost admis recursul declarat de reclamantii M. D., L. D., R. L L., R. M. D. impotriva deciziei civile nr. 316 din data de 28 iunie 2012 pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia I Civila in dosarul nr. 25272/215/2009, in contradictoriu cu paratele G. L., G. J, D. D.

A fost casata decizia civila nr. 316 din data de 28 iunie 2012 pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia I Civila in dosarul nr. 25272/215/2009 si a fost trimisa cauza spre rejudecare aceleiasi instante, Tribunalul Dolj.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:

Desfasurarea procesului civil este guvernata de principii generale, precum: principiul formalismului, principiul contradictorialitatii, principiul disponibilitatii, principiul publicitatii, principiul oralitatii, principiul nemijlocirii si principiul continuitatii.

Dreptul partilor de a determina limitele procesului este, in principiu, neingradit, ceea ce inseamna ca, instanta este obligata sa se pronunte numai cu privire la ceea ce s-a cerut - art. 29 alin. ultim Cod procedura civila, neputand sa se pronunte asupra unui lucru care nu s-a cerut, sa dea mai mult decat s-a cerut sau
sa nu se pronunte asupra unui lucru cerut.

Aceste reguli sunt aplicabile si in apel, fiind compatibile cu structura acestei cai de atac, in baza art. 298 Cod procedura civila.

Prin lucru cerut, in etapa procesuala a apelului, se intelege fiecare motiv de apel, fiecare critica adusa sentintei, respectiv mijloacele de aparare sau dovezile de care partile se folosesc inaintea instantei de apel, in sensul art. 292 alin. 1 teza I cod procedura civila.

Deci, omisiunea analizarii unui motiv de apel (sau de recurs, dupa caz) de catre instanta investita cu solutionarea unei cai de atac, constituie cauza de casare a deciziei astfel pronuntate si trimitere spre rejudecare, in temeiul art. 312 alin. 5 din Cod procedura civila (echivaland cu necercetarea fondului litigiului), in timp ce omisiunea analizarii unui motiv de recurs, constituie cauza de anulare a respectivei decizii.

In speta, decizia a fost pronuntata de instanta de apel cu incalcarea principiului disponibilitatii, ceea ce atrage nulitatea acesteia, iar prin omisiunea de a analiza motivat o critica din apel, nu au fost respectate nici exigentele art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila privind motivarea hotararii judecatoresti.

Astfel, al doilea motiv de apel invocat de reclamante a fost acela vizand interpretarea gresita de catre prima instanta, a unui act juridic dedus judecatii, respectiv actul dotal din anul 1942. Recurentii apelanti au aratat ca prin acest act, autorii au constituit ca dota, fiicei lor, R. L., cota de V din imobil, efectul actului fiind acela de iesire din patrimoniul acestora, a bunului donat. Donatia nu a fost revocata. Au mai sustinut ca in mod corect a retinut prima instanta ca cererea pentru raportul donatiei depusa de paratul V. I., a fost formulata peste termenul general de prescriptie de 3 ani, insa in mod nelegal nu s-a dat eficienta efectelor actului dotal si nu s-a concluzionat ca la masa partajabila trebuie inclusa doar cota de V din bun. Includerea intregului bun, deci si a bunului donat (cota de 1/2) este gresita, putand duce la concluzia ca mostenitorii autorilor care au constituit dota, ar putea prin acordul lor dat la intocmirea certificatului de mostenitor, sa faca practic un act de revocare a acelei dote.

Deci, acest motiv de apel a fost amplu dezvoltat de apelanti. Cu toate acestea, tribunalul a omis sa se pronunte.

Astfel, tribunalul nu a indeplinit conditia unei examinari efective si a analizat numai primul motiv de apel, socotind indirect ca toate problemele de drept ridicate de apelante se reduc in mod esential la una singura, aceea a efectelor necontestarii certificatelor de mostenitor in termenul general de prescriptie si a respectarii vointei partilor cu privire la masa succesorala, inlaturand de la aplicare dispozitiile legale privind forta probanta a certificatului de mostenitor, desi s-a retinut ca finalitatea acelor dispozitii legale, a fost respectata.

Este corect si judicios ca o instanta de control judiciar sa sistematizeze motivele de nelegalitate si pentru o analiza logica si rationala a caii de atac, sa aprecieze care din motive este determinant pentru lamurirea raporturilor juridice dintre parti, motiv pe sa-l examineze cu prioritate.

De asemenea, instanta de control judiciar este in drept sa grupeze motivele si argumentele folosite de titularul caii de atac, care au elemente comune, fiind apte de a fi analizate din aceiasi perspectiva in fapt si in drept si de a primi aceiasi solutie .

Dar, in ambele situatii, cu respectarea dispozitiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila si art. 6 CEDO, aceeasi instanta, in masura in care procedeaza in felul aratat mai sus, este tinuta sa arate clar si fara echivoc faptul ca: fie ca discutarea si rezolvarea unui motiv face inutila cercetarea celorlalte motive subsumate si a celorlalte argumente prezentate, raspunzandu-se caii de atac prin considerente unice si valabile in mod corespunzator pentru toate criticile, fie ca discutarea motivelor de nelegalitate intr-un mod comasat, face inutila cercetarea distincta a fiecarui motiv, raspunzandu-se apelului/recursului, prin considerente comune fiecarui grup de motive in parte.

O asemenea imprejurare nu se poate deduce, astfel ca omisiunea de a argumenta procedeul, respectiv de a expune rationamentul logico-juridic folosit, conduce fara echivoc la situatia neanalizarii motivelor si criticilor, care nu apar nici subsumate, nici comasate.

Pe de alta parte, daca in privinta analizarii consecintelor necontestarii certificatelor de mostenitor, fapt apreciat ca relevand vointa partilor inclusiv cu privire la masa succesorala evidentiata in actul neatacat, prima instanta raspunde la problema de drept vizand interpretarea dispozitiilor legale din legile privind activitatea notariala care se refera la forta probanta a certificatului de mostenitor, in ceea ce priveste cea de-a doua critica, apelantele ridica o alta problema de drept, distincta si cu un alt sediu de reglementare decat legea privind activitatea notariala.

Or, asa cum s-a aratat in precedent la critica privind actul dotal tribunalul nu a raspuns si nu a argumentat, fie si gresit, care este motivul pentru care aceasta critica nu trebuie analizata distinct, sau care sunt argumentele pentru care, problema de drept se subsumeaza primei critici sau poate fi analizata comasat cu aceasta, dar fara vreo referire directa sau indirecta.

In mod gresit s-a aratat in concluziile orale si scrise de catre intimate prin aparator, faptul formularii unui motiv de recurs sub forma abuzului de drept, intrucat prin apelul declarat impotriva sentintei pronuntate in al doilea ciclu procesual, s-ar aduce critici noi, care nu au fost formulate prin apelul declarat in primul ciclu procesual, imprejurare ce ar conduce la inadmisibilitatea celor din urma.

Astfel, instanta de control judiciar era tinuta sa raspunda fie si la un motiv de apel socotit inadmisibil si, bineinteles, sa argumenteze aplicat la speta si la dispozitiile legale incidente, care sunt considerentele pentru care acel motiv de apel este apreciat ca inadmisibil.

In acest context, orice discutie privind un eventual abuz procesual al partii care critica imprejurarea ca tribunalul nu a analizat toate motivele de apel, nu are obiect, de vreme ce calea de atac este prevazuta de lege, titularul caii de atac are un drept legitim de a primi o hotarare judecatoreasca motivata corespunzator, astfel ca dreptul procedural caruia ii corespunde in mod corelativ obligatia instantei in acest sens, apare exercitat cu buna credinta si potrivit scopului in vederea caruia a fost recunoscut.

In orice caz, critica neanalizata din apel nu poate fi examinata direct in recurs fara ca partile sa fie lipsite de un grad de jurisdictie pe fond si se impune casarea deciziei si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel, pentru a se da un raspuns clar, neechivoc si argumentat tuturor criticilor. Procedandu-se in acest mod, toate partile au posibilitatea fie sa critice in cunostinta de cauza, iar nu in baza unor presupuneri, fie sa sustina clar si coerent, legalitatea solutiei, iar instanta de recurs are posibilitatea reala sa exercite un control judiciar complet si adecvat.

Curtea de Apel a retinut ca este incident cazul de recurs de casare prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila si de trimitere prevazut de art. 312 alin. 5 teza I Cod procedura civila, urmand ca in baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza II Cod procedura civila, sa se admita recursul ca fondat, sa se caseze decizia in tot si sa se trimita cauza spre rejudecare, aceleiasi instante, Tribunalul Dolj.

Avand in vedere prioritatea in examinare a motivului de recurs de casare si solutia de reluare a judecatii care s-a impus, apare de prisos analizarea criticilor care vizeaza fondul cauzei, acestea urmand a fi avute in vedere in rejudecare, impreuna cu apararile intimatilor, pentru solutionarea legala si temeinica a cauzei.

Dosarul a fost reinregistrat la Tribunalul Dolj - Sectia I Civila sub nr. 25272/215/2009*.

Prin decizia civila nr. 429/25.10.2013, pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia Civila in dosarul nr. 25272/215/2009*, s-a admis apelul formulat apelantii-reclamanti impotriva sentintei civile nr. 20145/15.12.2011 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr.25272/215/2009 in contradictoriu cu intimatii-parati .

S-a schimbat, in parte incheierea de admitere in principiu din 30.10.2010 si sentinta civila nr. 20145/15.12.2011, in sensul celor ce succed:

S-a constatat ca masa partajabila se compune din:

- cota de 1/2 din imobilul situat in municipiul Craiova, str. C. C., nr. 42, judetul Dolj, alcatuit din teren in suprafata de 163 mp si casa cu trei camere, sala si camara, imobil identificat conform raportului de expertiza intocmit si refacut de expertii D. N. si I. M.-G., in valoare de 53.250 lei;

- cota de 1/1 din dreptul de concesiune asupra locului de veci cu doua gropi boltite, situat in municipiul Craiova, cimitirul U, parcela P, randul 19, platul 6, in valoare de 9.000 lei.

Lotul nr. 1 s-a atribuit in indiviziune reclamantilor M. D., L. D., R. M.-D. si R. L.-L. si fiind compus din cota de 1/2 din imobilul mentionat anterior si din cota de 1/1 din dreptul de concesiune asupra locului de veci cu doua gropi boltite.

S-a constatat ca cealalta cota de 1/2 din imobil constituie dreptul de proprietate, bunul propriu al defunctei R. L., dobandit prin actul dotal incheiat la data de 02.04.1942, in prezent acesta revenind reclamantilor, in calitate de mostenitori ai autoarei R. L..

Au fost obligati reclamantii sa plateasca celorlalte doua loturi cate 20.750 lei cu titlul de sulta.

S-au mentinut restul dispozitiilor incheierii de admitere in principiu si ale sentintei apelate.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele :

Problema de drept asupra careia partile isi disputa litigiul si cu care a fost investita instanta de apel o reprezinta interpretarea actului juridic dedus judecatii, respectiv a actului dotal incheiat la data de 02.04.1942, autentificat de Tribunalul Dolj - Sectia a IlI-a sub nr. 732/03.04.1942, prin raportare la certificatele de mostenitor nr.1947/08.01.1974 si nr. 723/08.04.1994, emise de fostul Notariat de Stat Judetean Dolj.

Prin actul dotal din 1942, sotii V. G. si V.J. au inzestrat-o pe fiica acestora, L V, cu ocazia casatoriei cu numitul I. M., constituindu-i ca dota o parte din imobilul situat in Craiova, str. J. nr. 30 (adresa actuala fiind Craiova, str. C. C., nr. 42), adica jumatate din locul de casa avand o latime de 5 m si o lungime de 42 mp, deci o suprafata totala de 210 mp teren (in urma expertizei efectuate in dosarul primei instante de catre expertul I. M-G., in rejudecare, a rezultat din masuratori o suprafata reala de 163 mp), impreuna cu camera din fata si cu antreul, cei doi parinti inzestratori pastrand camera din spate si jumatate din teren.

Se stie ca o donatie poate fi revocata doar pentru anumite motive ce tin de neindeplinirea conditiilor cu care s-a facut, de ingratitudine sau survenienta de copil (art. 829 din vechiul Cod civil de la 1864), iar in cauza nu s-a facut dovada ca acest act de liberalitate a fost revocat pentru o anumit motiv din cele prevazute de lege si ca partea donata din bunurile imobile a reintrat in patrimoniul sotilor V. G. si V. J..

Pe de alta parte, tribunalul a mai retinut ca certificatele de mostenitor mentionate anterior atesta dezbaterea succesiunii autorilor V. J. si V. G., decedati la data de 17.10.1973, respectiv 10.10.1974.

In cuprinsul certificatului de mostenitor nr.1947/08.01.1974, ce atesta dezbaterea succesiunii autoarei V. J, care a decedat prima, s-a retinut la masa succesorala "un imobil situat in Craiova, str. M., nr. 34A, compus din teren in suprafata de 210 mp si jumatate din una casa de caramida cu 3 camere, acoperita cu tigla", consemnandu-se ca terenul a fost dobandit de defuncta pe cale de mostenire de la mama sa, A. E., decedata in anul 1948, iar casa a fost facuta de defuncta impreuna cu sotul sau, V. G., prin contributie egala, cealalta jumatate din constructie revenind astfel acestuia.

Pe cale de consecinta, in masa succesorala ramasa la decesul autorului V. G., potrivit certificatului de mostenitor nr. 723/08.04.1994, s-a retinut cota indiviza de

^l

A
din terenul in suprafata totala de 210 mp, mostenita de defunct de la sotia sa, V. J., dar si cota indiviza de 5/8 din casa cu 3 camere si antreu, casa ce a constituit bunul comun al celor doi soti.

In prezenta cauza, se pune problema de a stabili regimul juridic al cotei-parti de V din suprafata de teren si din casa respectiva (imobile care au fost retinute ca facand parte in intregime din masa succesorala a celor doi autori), cota care a facut obiectul actului dotal din anul 1942, in sensul de a statua daca jumatate din imobile reprezinta proprietatea exclusiva a numitei V. L. (devenita M., apoi R. prin a doua casatorie) in baza acestui act dotal sau trebuie retinuta, potrivit celor doua certificate de mostenitor, la masa succesorala ramasa de pe urma autorilor V. J. si V. G..

Este evident ca, la data cand s-au dezbatut succesiunile sotilor V. J. si V. G, jumatate din terenul si din casa in discutie se afla in proprietatea numitei R. L. (fosta V.), dobandita prin donatia facuta prin actul dotal incheiat in anul 1942 cu ocazia celebrarii casatoriei.

De aceea, in mod eronat, la masa succesorala a celor doi autori s-a retinut un bun care nu mai facea parte din patrimoniul acestora din anul 1942 cand a trecut in proprietatea numitei R. L.

Faptul ca mostenitorii sotilor V. G. si V. J. au acceptat sau au declarat ca masa succesorala a fiecaruia dintre defuncti are componenta mentionata in cuprinsul certificatelor de mostenitor, nu presupune suprimarea sau pierderea dreptului de proprietate dobandit de R. L. prin actul dotal din 1942. Dreptul de proprietate poate fi dobandit sau transmis exclusiv prin modalitatile prevazute de lege, respectiv prin succesiune, prin legate, prin conventie, prin traditiune, prin accesiune sau incorporatiune, prin prescriptie, prin lege si prin ocupatiune (art. 644, 645 din vechiul Cod civil de la 1864, aplicabil in cauza). Asadar, dupa ce a fost constituit ca dota fiicei acestora, bunul in litigiu nu a revenit in proprietatea donatorilor prin vreuna dintre modalitatile enumerate anterior sau prin revocarea ori desfiintarea actului dotal, pentru a se putea retine acesta in componenta masei succesorale ramase la decesul fiecaruia dintre acesti autori.

Actul dotal, pastrandu-si valabilitatea, continua sa-si produca efectele juridice si in prezent in favoarea lui R. L. (fosta V.) si a mostenitorilor sai, neavand niciun fel de relevanta imprejurarea ca mostenitorii autorilor V. J. si V. G. au dezbatut succesiunea si au retinut la masa de partaj si bunurile ce au facut obiectul actului dotal, aceasta datorandu-se probabil unei erori.

Chiar si in situatia in care, la momentul dezbaterii celor doua succesiuni, numita R. L. ar fi fost de acord sa renunte in favoarea tuturor descendentilor parintilor sai la dreptul sau de V din imobilele in litigiu, dobandit prin actul dotal, aceasta renuntare nu poate produce efecte juridice, deci nu echivaleaza cu pierderea dreptului de proprietate, intrucat legea nu prevede o astfel de modalitate de dobandire sau transmitere a proprietatii.

Din acest motiv nici nu era necesar a se formula o actiune in nulitatea certificatelor de mostenitor care, potrivit dispozitiilor legale in vigoare la data emiterii lor (art. 25 din Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorala notariala), fac dovada deplina doar cu privire la calitatea de mostenitor si cota sau bunurile ce revin fiecarui mostenitor, deci nu si cu privire la regimul juridic al bunurilor ce au constituit masa succesorala stabilita de notarul public potrivit sustinerilor erezilor.

Pe de alta parte, instanta de judecata poate, intr-o astfel de situatie, in virtutea prerogativelor sale legale, sa examineze cele doua acte juridice contradictorii si sa ofere doar unuia dintre acestea preferinta in vederea stabilirii regimului legal al bunului in litigiu.

In acest sens, tribunalul a retinut forta juridica superioara a actului dotal din anul 1942, ca act translativ de proprietate, in raport cu certificatele de mostenitor folosite in apararea interesului lor de catre parati, care, chiar daca nu sunt anulate, nu pot infrange dreptul de proprietate dobandit anterior in mod legal de catre R. L.

Drept urmare, la masa succesorala a autorilor V. G. si V. J. nu poate fi retinuta decat cota de 1/2 din imobilul in litigiu, alcatuit din teren in suprafata de 163 mp (cat masoara in realitate) si casa cu trei camere, sala si camara, imobil identificat conform raportului de expertiza intocmit si refacut de expertii D. N. si I. M-G (filele 194-216 dosar prima instanta), ceea ce impune admiterea apelului, schimbarea in parte a incheierii de admitere in principiu si a sentintei civile apelate, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, urmand a se constata ca masa succesorala se compune din cota de V din imobilul mentionat anterior, dar si din cota de 1/1 din dreptul de concesiune asupra locului de veci cu doua gropi boltite, situat in municipiul Craiova, cimitirul U., parcela P, randul 19, platul 6, acest din urma bun nefiind contestat in cauza.

S-a constatat ca cealalta cota de 1/2 din imobil constituie dreptul de proprietate, bunul propriu al defunctei R. L., dobandit prin actul dotal incheiat la data de 02.04.1942, in prezent acesta revenind reclamantilor, in calitate de mostenitori legali ai acestei persoane.

Tribunalul a mentinut modalitatea de lotizare adoptata de prima instanta si valorile bunurilor stabilite de prima instanta in baza expertizei intocmite de expertii D. N. si I M-G, intrucat aceste aspecte nu au fost criticate de niciuna dintre parti prin intermediul caii ordinare de atac a apelului.

Conform art. 673

⁵

alin. 2 Cod procedura civila, loturile vor fi egalizate prin plata unor sume de bani cu titlul de sulta, de care vor beneficia intimatii-parati.

S-au mentinut restul dispozitiilor incheierii de admitere in principiu si ale sentintei apelate.

In temeiul principiului disponibilitatii, s-a luat act ca apelantii nu solicita cheltuieli de judecata.

Fiind in culpa procesuala prin admiterea apelului partilor adverse, in temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, a fost respinsa cererea intimatelor-parate G. L. si G. J. privind acordarea cheltuielilor de judecata in apel, ca neintemeiata.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata G.L, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea recursului, parata a aratat ca instanta de apel a dat eficienta, in mod gresit, celor sustinute de apelantii reclamanti, recurenta considerand ca trebuia data, in schimb, eficienta juridica certificatelor de mostenitor.

In acest sens, recurenta a sustinut ca dezbaterea succesiunii a avut loc pentru ambii autori, succesiunea autoarei V.J. fiind rezolvata prin certificatul de mostenitor nr.1947/08.01.1974, iar cea a autorului V.G. prin certificatul de mostenitor nr.723/08.04.1994, astfel incat considera ca, intre parti, a intervenit asumarea prin confirmare in momentul dezbaterii succesiunii notariale si neatacarea celor doua certificatele mostenitor in termenul general de prescriptie, iar din modul in care au procedat mostenitorii se deduce vointa expresa a acestora ca intreg imobilul sa fie retinut ca bun succesoral.

Cu privire la certificatele de mostenitor 65/2005 privind pe defuncta R.L. si nr.5/08.02.2006 si suplimentul la certificatul de mostenitor nr. 1/13.11.2006 privind succesiunea defunctului V.O. recurenta a aratat ca, din cuprinsul acestora, se observa ca au fost chemati la dezbaterea succesorala toti mostenitorii, s-a stabilit in mod corect cota succesorala, iar masa succesorala a fost stabilita in baza certificatelor de mostenitor emise in precedent, nefiind contestate nici aceasta masa si nici cotele corespunzatoare.

A mai aratat ca, din anul 1974, data eliberarii primului certificat de mostenitor si pana la data ultimului din 2006, niciuna din parti nu a atacat in instanta aceste acte, recunoscand implicit ca intregul imobil este succesoral astfel ca, in opinia recurentei, aceste acte reprezinta vointa reala, neviciata a mostenitorilor cu privire la componenta masei partajabile si cotele ce le reveneau in aceasta calitate.

A sustinut recurenta ca este incorecta retinerea instantei de apel, in sensul ca masa bunurilor de impartit este formata doar din 1/2 din imobil, cealalta cota reprezentand partea de bun primita cu titlu de zestre de autoarea R. L, intrucat la dezbaterea succesiunii autorilor, aceasta nu a dorit sa se foloseasca de acest act, nu a dorit sa fructifice dreptul dobandit prin actul de dota, context in care recurenta considera ca actul dotal din 1942 este lipsit de efecte juridice, efecte juridice producand doar certificatele de mostenitor.

De asemenea, a sustinut ca orice pretentie cu privire la actul dotal din 1942 este prescrisa, fara efecte juridice intrucat neinvocarea acestui act in cadrul dezbaterilor succesorale din 1974 si 1994 produce efectul inlaturarii acestuia prin vointa mostenitorilor, ca este clara vointa autoarei R.L. de a nu uza de actul dotal din 1942 si ca singura motivatie pentru emiterea acestui act dotal este aceea ca, in acea perioada de timp, fetele erau in mod obligatoriu inzestrate la casatorie, fiind un simplu act formal, lucru care ar fi demonstrat si prin faptul ca, daca ar fi inteles sa uzeze de acest act si in timpul vietii, R. L. ar fi trebuit sa fie inregistrata cu rol separat cu aceasta proprietate.

A mai aratat ca certificatele de mostenitor fac dovada cu privire la cote, mostenitori si masa succesorala astfel ca daca mostenitorii doreau sa fructifice actul dotal din 1942 puteau in termenul general de prescriptie sa conteste cele de mai sus lucru neintamplat.

Sub acest aspect, a invocat prevederile Legii nr.36/1995 privind notarii publici si a activitatii notariale, conform carora certificatul de mostenitor se elibereaza de catre notarul public in cadrul procedurii succesorale notariale necontencioase si cuprinde constatarile referitoare la masa succesorala, calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin din patrimoniul defunctului, respectiv : bunurile atribuite daca mostenitorii si-au impartit averea prin buna invoiala.

Totodata, a mentionat ca, potrivit art.88 alin.1 din Legea 36/1995, pana la anularea sa prin hotarare judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina a calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor in parte, ceea ce inseamna ca, pana in momentul administrarii probei contrarii in cadrul actiunii judecatoresti, certificatul de mostenitor confera celor mentionati in cuprinsul sau, calitatea de mostenitori.

A mai aratat ca certificatul de mostenitor este rezultatul unui acord intre mostenitorii participanti la procedura succesorala notariala necontencioasa, ca acest acord trebuie sa fie neafectat de vicii de consimtamant sau cauze de nulitate absoluta, iar mostenitorii participanti la procedura notariala nu pot face dovada contrara mentiunilor cuprinse in certificatul de mostenitor, fata de ei acest act avand o forma probanta deplina.

De asemenea, a sustinut ca, prin prezentarea in fata notarului de stat si solicitarea eliberarii certificatului de mostenitor in conditiile art.22 alin. 2 din Decretul nr.40/1953 privitor la procedura succesorala notariala, acestia si-au recunoscut reciproc drepturile succesorale si au consimtit la toate mentiunile din el referitoare la calitatea de succesor, intinderea drepturilor succesorale si cuprinsul masei succesorale.

Considera recurenta ca, avand in vedere aceasta forta probanta a certificatului de mostenitor, reiesita din acordul succesorilor, se impune concluzia ca intre acestia mentiunile din el fac dovada deplina impotriva lor, atat timp cat nu s-a dovedit ca acordul este rezultatul unui viciu de consimtamant.

Cu privire la acest aspect, recurenta a invocat si dispozitiile art.25 din Decretul nr.40/1953, potrivit carora, dupa eliberarea certificatului de mostenitor, in principiu, nu se mai poate elibera alt certificat; iar cei care au pretentii la mostenire ori au fost prejudiciati in alt fel prin eliberarea sau cuprinsul certificatului pot cere in justitie anularea lui si stabilirea drepturilor lor si a mentionat ca practica judiciara si literatura de specialitate au subliniat constant temeiurile si natura fortei probante a certificatului de mostenitor care isi trage puterea doveditoare din acordul partilor (comostenitorilor) care si-au recunoscut reciproc calitatea, drepturile succesorale dezbatute notarial si ca, deci, acesta are o sorginte conventionala.

Fata de motivele invocate, a solicitat admiterea recursului si, pe fondul cauzei, mentinerea ca temeinica si legala a sentintei civile nr.20145/2011 a Judecatoriei Craiova.

In drept si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art.304 pct.8 si 9 cod procedura civila.

Curtea, examinand sentinta atacata, prin prisma criticilor formulate, apreciaza ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Astfel, se constata ca singurele motive de nelegalitate care se incadreaza in cele limitativ prevazute de art.304 pct.1-9 Cod procedura civila sunt cele referitoare la interpretarea si aplicarea gresita de catre instanta de apel a dispozitiilor legale reglementand forta probanta a certificatului de mostenitor, recurentele facand referire in cererea de recurs la disp. art.88 din Legea nr.36/1995 si la disp.art.22 alin. 2 si 25 din Decretul nr.40/1953 privitor la procedura succesorala notariala.

In speta, certificatele de mostenitor a caror valoare probatorie a fost pusa in discutie in cadrul solutionarii actiunii de partaj succesoral sunt certificatele nr.1947/08.10.1074 eliberat de pe urma autoarei V. J., nr.723/08.04.723/08.04.1994 eliberat de pe urma autorului V. G, certificatul de mostenitor nr.65/2005 privind pe defuncta R. L. si suplimentul la certificatul de mostenitor nr.5/08.02.2006 privind succesiunea defunctului V. O., primele doua emise sub imperiul Decretului nr.40/1953 privitor la procedura succesorala notariala, iar ultimele doua sub imperiul Legii nr.36/1995 privind notarii publici si a activitatii notariale.

Examinand forta probanta a certificatelor de mostenitor nr.1947/08.10.1074, eliberat de pe urma autoarei V. J. si nr.723/08.04.723/08.04.1994, eliberat de pe urma autorului V G., prin prisma dispozitiilor legale in vigoare la momentul emiterii lor, Curtea constata ca, potrivit art.23 alin.1 si 2 din Decretul nr.40/1953,
„Dupa eliberarea certificatului de mostenitor nu se mai poate elibera alt certificat; cei care au pretentiuni la succesiune, pot cere in justitie anularea certificatului eliberat si stabilirea drepturilor lor. ”,
iar
„ Pana la anulare prin sentinta judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada in ce priveste calitatea de mostenitor si cota bunurilor ce revin fiecarui mostenitor. ”

Dispozitii similare se regasesc si in Legea nr.36/1995, in vigoare la data emiterii certificatului de mostenitor nr. 65/2005 privind pe defuncta R. L. si suplimentului la certificatul de mostenitor nr.5/08.02.2006 privind succesiunea defunctului V. O. la acesta, art. 88 - alin.1 din lege dispunand ca :
„ Cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii. Pana la anularea sa prin hotarare judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina in privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor in parte. ”

Prin urmare, dispozitiile legale cuprinse in cele doua acte normative prevad expres ca certificatul de mostenitor face dovada cu privire la calitatea mostenitorilor si cotele lor succesorale, fara a face distinctie, sub aspectul fortei probatorii, dupa cum este vorba de relatiile intre mostenitorii participanti la procedura succesorala notariala sau relatiile acestora cu tertii straini de respectiva procedura.
Per a contrario
, certificatul de mostenitor nu poate face dovada dreptului de proprietate al autorului asupra unuia dintre bunurile incluse in masa succesorala sau intinderii acestui drept, indiferent daca mostenitorii au cunoscut sau nu regimul juridic al respectivului bun si au fost sau nu de acord cu inserarea acestuia in certificat ca facand parte din masa succesorala.

Este adevarat ca, din dispozitiile art.81 din Legea nr.36/1995 si, respectiv, art.13-15 si art.23 din Decretul nr.40/1953 se desprinde concluzia ca emiterea certificatului de mostenitor are la baza acordul mostenitorilor, dar acest acord nu poate fi privit ca avand valoarea unei tranzactii prin care partile sa-si faca reciproc concesii, renuntand la anumite drepturi imobiliare.

Daca s-ar recunoaste o astfel de valoare juridica certificatului de mostenitor ar insemna ca neincluderea in masa succesorala a defunctului a unor bunuri care faceau parte din patrimoniul acestuia, dar de existenta carora mostenitorii sau unii dintre acestia nu aveau cunostinta ori, dimpotriva, includerea in aceasta masa a unor bunuri care apartineau deja mostenitorilor sa aiba valoarea unei renuntari a mostenitorilor cu privire la drepturile lor legate de succesiune sau la drepturile lor proprii. Or, o astfel de renuntare nu s-ar putea deduce din simplul fapt ca mostenitorul a fost de acord cu finalizarea procedurii succesorale notariale si cu eliberarea certificatului, ci ar trebui sa fie expresa si lipsita de echivoc, iar renuntarea mostenitorului la un drept propriu aflat in patrimoniul sau, iar nu al defunctului, indiferent de modalitatea de dobandire a acestuia de catre mostenitor, nu s-ar putea face decat printr-un act translativ de proprietate.

Prin urmare, Curtea apreciaza ca instanta de apel a facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor legale reglementand valoarea probatorie a certificatului de mostenitor.

Totodata, in conditiile in care certificatul de mostenitor nu face dovada dreptului de proprietate al defunctului cu privire la bunurile trecute in masa succesorala, este corect argumentul instantei de apel in sensul ca nu era necesara formularea unei actiuni in constatarea nulitatii certificatului de mostenitor pe considerentul includerii in acesta a unui bun care nu apartinea defunctului, in cauza punandu-se doar problema stabilirii, in cadrul actiunii de partaj, a actului juridic caruia trebuie sa i se recunoasca valoarea probatorie sub aspectul dovedirii dreptului de proprietate asuprea bunurilor retinute la masa succesorala a unuia sau altuia dintre autori.

Or, in speta, dovada ca din patrimoniul defunctilor V. G. si V. J. nu facea parte, la momentul deschiderii succesiunilor acestora, si cota de V din imobilul casa si teren situat in Craiova, str. C. C., nr.42 a fost facuta cu actul de dotal din 1942, act care nu a fost revocat, nu a facut obiectul raportului si care isi produce efectele juridice, atestand intrarea in patrimoniul fiicei R. L. a respectivei cote din imobil si dovada dreptului sau de proprietate asupra acesteia.

Sub acest aspect, Curtea retine si faptul ca actul dotal si-a produs efectele juridice translative de proprietate din patrimoniul autorilor in cel al fiicei R. L. la momentul incheierii casatoriei pentru care a aceasta a fost inzestrata, iar aceste efecte nu sunt reversibile si nu ar putea fi inlaturate decat in cazul revocarii donatiei sau raportarii acesteia, iar nu prin simpla neopunere la includerea cotei de V din respectivul imobil in masele succesorale retinute in certificatele de mostenitor de pe urma parintilor sau necontestarea acestor certificate.

Drept urmare, este nefondat motivul de recurs formulat in baza art.304 pct.9 C.pr.civ.

Totodata, Curtea apreciaza ca, atata timp cat instanta de apel a apreciat corect valoarea juridica si forta probanta a certificatelor de mostenitor, nu se poate retine ca a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, astfel ca este nefondat si motivul de recurs intemeiat pe art.304 pct.8 Cod procedura civila.

Avand in vedere considerentele expuse anterior, Curtea urmeaza ca, in temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, sa respinga ca nefondat recursul declarat.

(Decizia 649/1.04.2014 - Sectia I civila, rezumat judecator Laloianu Lucia Mariana)