Cerere de suspendare a executarii proceselor verbale de emise de APIA, Caz bine justificat

 

Exista un caz bine justificat, in intelesul art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004, respectiv „ imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ ”. Aspectele care fundamenteaza ideea unei indoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat sunt legate de aparenta nelegalitate a actelor contestate, in raport de imprejurarea ca anterior incheierii proceselor verbale de constatare a neregulilor si stabilirea a creantelor bugetare reclamanta nu a fost informata ca a existat un control, ca au fost identificate de catre inspectori anumite neconformitati, nu a avut posibilitatea de a-si exprima un punct de vedere cu privire la cele retinute, a face dovezi contrare (tinand cont ca in fapt a fost o operatiune de control in teren, ex propriis sensibus a inspectorilor, iar nu pe baza de documente, prezenta agricultorului aparand ca fiind una necesara). Toate aceste obligatii sunt cuprinse, cu diferite formulari, in dispozitiile pct. 74 din preambulul Regulamentului Consiliului CE nr. 1122/2009, art. 32 alin. 2 din Regulamentul Consiliului CE nr. 1122/2009, art. 21 alin. 6, 11, 14 din OUG nr. 66/2011, art. 21 alin. 21 din OUG nr. 66/2011.

Decizia nr. 535/23.05.2016

Prin incheierea de sedinta din 15.02.2016 pronuntata de Tribunalul Vaslui in dosarul nr. X/89/2015 a fost admisa exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare a executarii raportului de control nr. 6250/28.05.2015 si a deciziilor de solutionare a contestatiei nr. 13488/14.08.2015 si nr. 1363/19.08.2015, a fost respinsa cererea de suspendare a executarii actelor mentionate ca inadmisibila, a fost respinsa cererea de suspendare a executarii actelor administrative reprezentate de deciziile nr. 29995193/13.07.2015 si nr. 3236307/13.07.2015 si procesele verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. 15015/02.10.2015, nr. 15016/02.10.2015 si nr. 15017/02.10.2015 ca neintemeiata.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut, in ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii de suspendare a executarii raportului de control nr. 6250/28.05.2015 si a deciziilor de solutionare a contestatiei nr. 13488/14.08.2015 si nr. 1363/19.08.2015, ca, fata de natura raportului de control de a fi act premergator emiterii unui act administrativ, precum si fata de imprejurarea ca un astfel nu este susceptibil de executare prin sine, cererea de suspendare a executarii acestuia este inadmisibila. Aceeasi concluzie se impune si in privinta cererii de suspendare a executarii deciziilor de solutionare a contestatiei nr. 13488/14.08.2015 si nr. 1363/19.08.2015 in conditiile nici aceste acte nu sunt susceptibile de executare. Pe cale de consecinta, instanta a apreciat drept intemeiata exceptia invocata.

Cu privire la cererea de suspendare a executarii actelor administrative reprezentate de deciziile nr. 29995193/13.07.2015 si nr. 3236307/13.07.2015 si de procesele verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. 15015/02.10.2015, nr. 15016/02.10.2015 si nr. 15017/02.10.2015, instanta a retinut urmatoarele:

Conform prevederilor art. 15 alin.1 raportat la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente. In raport de aceste dispozitii, se pot deduce ca pentru suspendare, trebuie indeplinite cumulativ doua conditii si anume: existenta unui caz bine justificat si necesitatea prevenirii unei pagube iminente, conditii la care, in cazul

actelor contestate in prezenta cauza, se adauga si cea referitoare la dovada platii cautiunii in cuantum de pana la 20% din cuantumul creantei contestate.

In ceea ce priveste dovada achitarii cautiunii, instanta a constatat ca, la termenul de judecata din data de 08.02.2016, cand instanta a retinut spre solutionare cererea de suspendare, reclamanta a facut dovada achitarii cautiunii doar pentru cele trei procese verbale contestate, cautiunea pentru cele doua decizii fiind depuse ulterior, la data de 12.02.2016; intrucat sunt inscrisuri ulterioare inchiderii dezbaterilor, instanta a retinut incidenta prevederilor art. 394 alin. 3 C. proc. civ., ce stabilesc ca dupa inchiderea dezbaterilor, partile nu mai pot depune nici un inscris la dosarul cauzei sub sanctiunea de a nu fi luat in seama.

Chiar daca s-ar trece peste aspectul invocat anterior, instanta a retinut ca invocarea cazului bine justificat impune existenta unei indoieli puternice asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura un act administrativ, art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004 definind cazurile bine justificate acele imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ. Ori, in raport de motivele invocate de catre reclamanta pentru suspendarea executarii, instanta a retinut ca acestea nu au un corespondent in actele contestate, simpla invocare a nemotivarii in fapt sau in drept nefiind suficiente pentru a determina suspendarea executarii actelor administrative. In plus, fata de criticile pe care reclamanta le formuleaza cu privire la actele administrative contestate, instanta a retinut ca acestea presupun analiza pe fond a actelor administrative mentionate, ceea ce instanta nu poate realiza in cadrul solutionarii cererii de suspendare. Astfel, modalitatea de stabilire a sanctiunilor sau imprejurarea ca reclamanta nu a luat cunostinta de control sunt aspecte care exced analizei in acest cadru procesual, cu atat mai mult cu cat actele administrative sunt intemeiate pe un raport de control a caruia legalitate urmeaza a fi analizata odata cu fondul cauzei.

De asemenea, in ceea ce priveste prevenirea unei pagube iminente, instanta a constatat ca nici aceasta conditie nu este indeplinita, proba acesteia revenind reclamantei. In sustinerea indeplinirii acestei conditii, reclamanta a invocat existenta unui prejudiciu de imagine si perturbarea activitatii curente, imprejurari care nu sunt sustinute de nici o alta proba din dosar. In aceasta situatie, nici aceasta conditie nu este indeplinita.

Impotriva acestei incheieri a declarat in termen recurs reclamanta SC „A.I.” SRL, reprezentata legal prin administrator G.F..

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamanta SC „A.I.” SRL a criticat incheierea pentru nelegalitate, solicitand, in principal, admiterea recursului si casarea in parte a hotararii, admiterea cererii de suspendare a executarii actelor administrative reprezentate de deciziile nr. 29995193/13.07.2015 si nr. 3236307/13.07.2015 si de procesele verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. 15015/02.10.2015, nr. 15016/02.10.2015 si nr. 15017/02.10.2015.

In motivarea recursului, recurenta a aratat, in esenta, ca solutia este nelegala. Astfel, instanta de fond nu a analizat in concret existenta cazului bine justificat, marginindu-se la a arata ca nu poate analiza in cadrul acestei cereri fondul cauzei. Or, indoielile serioase cu privire la legalitatea actelor contestate, prin prisma elementelor de fapt si de drept invocate sunt: neconvocarea la control, nemotivarea actului administrativ, contradictiile din raportul de control nr. RO/14/AC/VS/001049 privind data concreta a controlului, probarea efectuarii operatiunilor de insamantare a celor 43 parcele de rapita in campania 2014 si incorporarea biomasei formate in sol.

Recurenta a invocat dispozitiile pct. 74 din preambulul Regulamentului Consiliului CE nr. 1122/2009, art. 32 alin. 2 din Regulamentul Consiliului CE nr. 1122/2009, art. 21 alin. 6, 11, 14 din OUG nr. 66/2011, art. 21 alin. 21, art. 33 si art. 17 din OUG nr. 66/2011.

In ceea ce priveste paguba iminenta, recurenta a invederat ca si aceasta conditie este indeplinita, cat timp a dovedit ca are in derulare un proiect de investitii ”Dotarea cu utilaje agricole a SC „A.I.” SRL, sat Filipesti, com. Bogdanesti, jud. Bacau”, finantat de FEADR prin PNDR - Masura 121, conform contractului de finantare din 30.12.2014 incheiat cu

AFIR, care are o valabilitate de 5 ani de la data semnarii, implementarea acestuia ar fi perturbata prin executarea actelor administrativ fiscale contestate cat timp finantarea nerambursabila este de 60% din valoarea proiectului, respectiv 419992 euro, diferenta de 40% fiind finantata prin contractul de facilitate de credit nr. 3983/02.03.2015 incheiat cu ING BANK SA, rata lunara aferenta contractului de facilitate credit fiind de 9000 euro/luna. De asemenea, incasarea subventiei pentru suprafata agricola aferenta perioadei 2014-2015 ar putea fi pusa in pericol, precum si desfasurarea activitatii cu partenerii comerciali, in conditiile in care societatea a avut inca de la infiintare profit.

S-a mai aratat ca la momentul pronuntarii instantei de fond, la dosar era dovada achitarii cautiunii pusa in vedere de instanta pentru toate actele contestate.

In drept au fost invocate dispozitiile art. 488 pct. 8 Cod procedura civila.

Recursul a fost legal timbrat.

Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale a formulat intampinare, prin care a reiterat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive si a solicitat respingerea recursului ca nefondat, corect fiind respinsa cererea de suspendare., nefiind indeplinite conditiile cumulative prevazute de lege.

Intimata APIA - Centrul Judetean Vaslui a depus, la randul sau, intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului, aratand ca nu exista nicio indoiala serioasa cu privire la legalitatea actelor administrative contestate. Nici paguba iminenta nu a fost dovedita, legea neprezumand producerea ei.

APIA, prin intampinarea depusa, a aratat ca instanta de fond a admis corect exceptiile invocate - lipsa calitatii procesuale pasive si exceptia inadmisibilitatii. Totodata, a formulat aparari similare Centrului Judetean Iasi, vizand neindeplinirea cumulativa a celor 2 conditii prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

In recurs s-a administrat proba cu inscrisuri, depuse la dosar in copie de recurenta, prin avocat Costache.

Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea retine urmatoarele:

Cu titlu preliminar, se constata ca reclamanta-recurenta SC „A.I.” SRL a atacat cu recurs incheierea din 15.02.2016 a Tribunalului Vaslui strict in ceea ce priveste solutia data cererii sale de suspendare a executarii deciziilor nr. 29995193/13.07.2015 si nr. 3236307/13.07.2015 si proceselor verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. 15015/02.10.2015, nr. 15016/02.10.2015 si nr. 15017/02.10.2015, acte emise de APIA - Centrul Judetean Vaslui, cerere respinsa ca neintemeiata.

De altfel, calea de atac a recursului, asa cum s-a mentionat expres si in incheierea recurata, putea fi exercitata, astfel cum prevede art. 15 din legea nr. 554/2004, doar cu privire la solutia data cererii de suspendare, iar nu cu privire la modul de solutionare a exceptiilor invocate de parati, cu privire la care este deschisa calea de atac a recursului doar odata cu fondul.

Ca atare, Curtea nu va proceda la analiza apararilor intimatilor vizand modul de solutionare a exceptiilor, acestea nefacand obiectul controlului judiciar in cauza de fata.

In ceea ce priveste recursul declarat de SC „A.I.” SRL, Curtea retine, cu precadere, ca, asa cum corect a precizat si recurenta, la data solutionarii cererii de suspendare formulata potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta achitase cautiunile puse in vedere, acest fine de neprimire neputand fi retinut.

Pe fondul cererii de suspendare, apreciata de instanta de fond ca fiind neintemeiata, Curtea constata contrariul, incheierea instantei de fond fiind pronuntata de instanta de contencios administrativ cu aplicarea gresita a normelor de drept material vizand suspendarea executarii actelor administrativ, motivele de recurs invocate, ce se circumscriu dispozitiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., fiind fondate.

Astfel, Curtea noteaza ca potrivit dispozitiilor art. 21 alin. 19 si 20 din OUG nr. 66/2011, procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creantei bugetare este act administrativ si constituie, totodata, titlu de creanta.

Cererea reclamantei - recurente SC „A.I.” SRL este intemeiata pe dispozitiile art. 15 raportat la art. 14 din L. nr. 554/2004 coroborat cu art. 50 alin. 9 din OG nr. 66/2011, care prevad ca suspendarea executarii actului administrativ unilateral poate fi solicitata de reclamant, pentru motivele prevazute la art. 14, si prin cererea adresata instantei competente pentru anularea, in tot sau in parte, a actului atacat. In acest caz, instanta poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pana la solutionarea definitiva a cauzei. Textul de lege face deci trimire la conditiile impuse de art. 14 din L. nr. 554/2004 modificata si completata.

Legiuitorul national a fost obligat sa gaseasca criterii pertinente pentru suspendarea executarii actelor administrative pana la clarificarea exacta a gradului de conformare a acestora cu normele juridice aplicabile in speta. Masura cu caracter provizoriu anterior individualizata determina punerea in balanta a interesului social cu cel personal, preeminenta unuia dintre ele fiind subsumata principiului legalitatii. De altfel, trebuie semnalat faptul ca, la nivel european, exista preocupari in domeniu. Cu titlu exemplificativ, amintim Recomandarea nr. R (89) 8 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei la data de 13.09.1989, referitoare la protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa. Aceasta din urma a apreciat ca este de dorit sa se asigure persoanelor o protectie jurisdictionala provizorie, fara a se recunoaste, insa, eficacitatea necesara actiunii administrative.

De asemenea, Recomandarea anterior aratata a retinut faptul ca autoritatile administrative actioneaza in numeroase domenii si ca activitatile lor sunt de natura sa afecteze drepturile, libertatile si interesele persoanelor. Mai mult, acelasi act european a statuat ca executarea imediata si integrala a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi atacate poate cauza persoanelor, in anumite circumstante, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea il impune sa fie evitat, in masura posibilului.

Conform Recomandarii aflate in discutie, autoritatea jurisdictionala chemata sa decida masuri de protectie provizorie trebuie sa ia in apreciere ansamblul circumstantelor si intereselor prezente; asemenea masuri pot fi acordate in special in situatia in care executarea actului administrativ este de natura sa produca pagube grave, dificil de reparat si in cazul in care exista un argument juridic aparent valabil referitor la nelegalitatea respectivului act.

Pe de alta parte, actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate care, la randul sau, se bazeaza pe prezumtia de autenticitate (actul emana de la cine se afirma ca emana) si pe prezumtia de veridicitate (actul exprima ceea ce in mod real a decis autoritatea emitenta). De aici, rezulta principiul executarii din oficiu, intrucat actul administrativ (in speta, cele emise de APIA) este el insusi titlu executoriu.

Cu alte cuvinte, a nu executa actele administrative, care sunt emise in baza legii, echivaleaza cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput intr-o buna ordine juridica, intr- un stat de drept si o democratie constitutionala. Din acest motiv, suspendarea efectelor actelor administrativ reprezinta o situatie de exceptie, la care judecatorul de contencios administrativ poate sa recurga atunci cand sunt indeplinite conditiile impuse de OG nr. 66/2011 raportat la Legea nr. 554/2004.

Din lecturarea art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificata, rezulta ca, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: prezenta unui caz bine justificat si prevenirea unei pagube iminente.

Conform art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificata prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciara a executarii unui act administrativ trebuie sa existe un indiciu temeinic de nelegalitate. In acest context, trebuie subliniat faptul

ca principiul legalitatii activitatii administrative presupune atat ca autoritatile administrative sa nu eludeze dispozitiile legale, cat si ca toate deciziile acestora sa se intemeieze pe lege. El impune, in egala masura, ca respectarea acestor exigente de catre autoritati sa fie in mod efectiv asigurata.

In speta de fata, Curtea constata ca suntem in prezenta unui caz bine justificat, in intelesul art. 2 lit. t din Legea nr. 554/2004, respectiv „imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ”. Aspectele care fundamenteaza ideea unei indoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspendat sunt legate de aparenta nelegalitate a actelor contestate, in raport de imprejurarea ca anterior incheierii proceselor verbale de constatare a neregulilor si stabilirea a creantelor bugetare reclamanta nu a fost informata ca a existat un control, ca au fost identificate de catre inspectori anumite neconformitati, nu a avut posibilitatea de a-si exprima un punct de vedere cu privire la cele retinute, a face dovezi contrare (tinand cont ca in fapt a fost o operatiune de control in teren, ex propriis sensibus a inspectorilor, iar nu pe baza de documente, prezenta agricultorului aparand ca fiind una necesara).

Toate aceste obligatii sunt cuprinse, cu diferite formulari, in dispozitiile pct. 74 din preambulul Regulamentului Consiliului CE nr. 1122/2009, art. 32 alin. 2 din Regulamentul Consiliului CE nr. 1122/2009, art. 21 alin. 6, 11, 14 din OUG nr. 66/2011, art. 21 alin. 21 din OUG nr. 66/2011.

Nerespectarea acestor dispozitii legale de catre Centrul Judetean Vaslui al APIA trebuie, totodata coroborata, cu sustinerile reclamantei, care nu pot fi analizate in substanta in cadrul procesual de fata, dar care nu pot fi nici ignorate, in raport de cele sus-expuse, potrivit carora reclamanta a efectuat operatiunile de insamantare a celor 43 parcele de rapita in campania 2014 si a incorporat biomasa formata in sol. Ca atare, exista o indoiala serioasa cu privire la faptul ca la momentul controlului asupra culturilor de rapita - cu privire la care, in ceea ce priveste data concreta de efectuare, reclamanta a sustinut ca APIA a consemnat contradictoriu in cuprinsul raportului de control RO/14/AC/VS/001049 - reclamanta nu insamantase parcelele cu cultura verde si nu efectuase operatiunea de incorporare a biomasei in sol, asa cum sustine intimata-parata APIA - Centrul Judetean Vaslui.

Cu privire la conditia prevenirii pagubei iminente, impusa de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificata, conform art. 2 alin. 1 lit. s) din legea in discutie, aceasta reprezinta prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public.

Se poate aprecia ca exista urgenta atunci cand executarea actului administrativ aduce o atingere grava si imediata situatiei reclamantului sau intereselor pe care acesta intelege sa le apere, or reclamanta a invocat aspecte concrete vizand paguba, in conditiile activitatii sale curente, suma impusa prin procesele-verbale si deciziile contestate fiind una mare (75390,57 lei, 77960,38 lei, 73445,94 lei, 73294,2 lei, 75792,39 lei), ce poate afecta, fara niciun dubiu situatia financiara a reclamantei-recurente, in conditiile in care aceasta are de achitat o rata de facilitate de credit de 9000 euro/luna, neplata acesteia perturband implementarea unui alt proiect de investitii - ”Dotarea cu utilaje agricole a SC „A.I.” SRL, sat Filipesti, com. Bogdanesti, jud. Bacau”, finantat de FEADR prin PNDR - Masura 121. De asemenea, dificultatile create in indeplinirea propriilor obligatii aferente desfasurarii activitatii sale, odata cu executarea silita sunt inerente.

Trebuie avuta in vedere si dificultatea pentru reclamanta-recurenta de a obtine intoarcerea executarii in mod prompt si integral in situatia potentiala a desfiintarii titlului de creanta, data fiind si practica C.E.D.O. care, in Hotararea JANOSEVIC impotriva Suediei din 23.07.2002, a retinut incalcarea dreptului de acces la instanta garantat de art. 6 din CEDO, in situatia in care autoritatile fiscale au impus reclamantului plata de taxe si accesorii stabilite retroactiv, care au fost puse in executare inainte ca o instanta competenta sa se pronunte asupra legalitatii actului administrativ fiscal.

Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 20 din legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 alin. 1, art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, admite recursul, caseaza in parte incheierea recurata si admite cererea de suspendare formulata cu privire la deciziile nr. 29995193/13.07.2015 si nr. 3236307/13.07.2015 si procesele-verbale de constatare a neregulilor si de stabilire a creantelor bugetare nr. 15015/02.10.2015, nr. 15016/02.10.2015 si nr. 15017/02.10.2015, acte emise de APIA - Centrul Judetean Vaslui.

Fiind in culpa procesuala, intimata APIA - Centrul Judetean Vaslui, emitent al actelor a caror suspendare s-a dispus, a fost obligata, in temeiul art. 453 C.proc.civ., la plata catre recurenta a cheltuielilor de judecata efectuate si dovedite (taxa judiciara de timbru).