CERERE DE INTERVENTIE ACCESORIE IN PROCEDURA RECUNOASTERII UNEI HOTARÂRI ARBITRALE STRAINE. INTERESUL PROPRIU, ACTUAL AL INTERVENIENTULUI ACCESORIU.

 

 

Art. 61 alin.1 si 3 Cod procedura civila;

Art. 1125 si art. 1129 Cod procedura civila.

 

 

Potrivit art. 61 alin. 1 si 3 Cod pr.civila, interventia voluntara accesorie, ca natura juridica, este o simpla aparare, iar intervenientul accesoriu trebuie sa justifice intotdeauna un interes propriu.

Practica judecatoreasca si literatura de specialitate au statuat, in mod constant, ca intervenientul accesoriu are un interes personal, distinct de cel al partii pe care o apara, motivat de faptul ca drepturile sale ar putea fi afectate prin pronuntarea unei hotarâri de condamnare a partii respective. Tertul urmareste sa preintâmpine pronuntarea unei hotarâri care ar fi susceptibila sa creeze o situatie de natura a compromite propriile sale drepturi.

De fapt, intervenientul accesoriu are un interes preventiv, care se apreciaza in functie de posibila incidenta asupra drepturilor sale a hotarârii ce urmeaza a se pronunta cu privire la cererea principala.

Asadar, desi prejudiciul pe care l-ar putea suferi tertul nu este decât eventual, grija de a preveni producerea acestuia confera un caracter nascut si actual interesului intervenientului accesoriu.

Pe de alta parte, arbitrajul este o cale de solutionare conventionala a litigiilor vizând drepturi de care partile pot dispune, iar recunoasterea unei hotarâri arbitrale straine nu opereaza in mod automat, instanta fiind obligata sa verifice indeplinirea conditiilor prevazute de art. 1125 Cod pr.civila (potrivit caruia o hotarâre arbitrala este recunoscuta si poate fi executata in România daca diferendul formând obiectul acesteia poate fi solutionat pe cale arbitrala in România si hotarârea nu contine dispozitii contrare ordinii publice de drept international privat român) iar partea careia i se opune hotarârea poate sa invoce si sa probeze existenta vreunuia din motivele limitativ enumerate de art. 1129 Cod pr.civila – motive de refuz al recunoasterii sau executarii (cel de la litera e stipulând „hotarârea priveste un diferend neprevazut in conventia arbitrala sau in afara limitelor fixate de aceasta ori cuprinde dispozitii care excedeaza termenilor conventiei arbitrale”).

Intr-adevar, in conformitate cu art. 1133 Cod pr.civila, tribunalul sesizat cu o cerere de recunoastere si executare nu poate examina hotarârea arbitrala pe fond, numai ca restrictia nu se extinde si asupra verificarii conditiilor prevazute de art. 1125 si art. 1129 Cod pr.civila.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila

Decizia civila  1339 din 12 iunie 2017

 

Prin decizia civila nr. 1339/12 iunie 2017, Curtea de Apel Ploiesti a admis apelul declarat de numitul Z impotriva incheierii din data de 8.05.2017 a Tribunalului Dâmbovita, pe care a anulat-o in tot, in sensul ca a admis in principiu cererea de interventie accesorie formulata de numitul Z si a trimis cauza pentru continuarea judecatii la aceeasi instanta, respectiv Tribunalul Dâmbovita.

Sub un prim aspect, se impune a se preciza ca, potrivit art. 61 alin. 1 si 3 Cod pr.civila, interventia voluntara accesorie, ca natura juridica, este o simpla aparare, iar intervenientul accesoriu trebuie sa justifice intotdeauna un interes propriu.

Practica judecatoreasca si literatura de specialitate au statuat, in mod constant, ca intervenientul accesoriu are un interes personal, distinct de cel al partii pe care o apara, motivat de faptul ca drepturile sale ar putea fi afectate prin pronuntarea unei hotarâri de condamnare a partii respective. Tertul urmareste sa preintâmpine pronuntarea unei hotarâri care ar fi susceptibila sa creeze o situatie de natura a compromite propriile sale drepturi.

De fapt, intervenientul accesoriu are un interes preventiv, care se apreciaza in functie de posibila incidenta asupra drepturilor sale a hotarârii ce urmeaza a se pronunta cu privire la cererea principala.

Asadar, desi prejudiciul pe care l-ar putea suferi tertul nu este decât eventual, grija de a preveni producerea acestuia confera un caracter nascut si actual interesului intervenientului accesoriu.

Pe de alta parte, Curtea reaminteste ca arbitrajul este o cale de solutionare conventionala a litigiilor vizând drepturi de care partile pot dispune, iar recunoasterea unei hotarâri arbitrale straine nu opereaza in mod automat, instanta fiind obligata sa verifice indeplinirea conditiilor prevazute de art. 1125 Cod pr.civila (potrivit caruia o hotarâre arbitrala este recunoscuta si poate fi executata in România daca diferendul formând obiectul acesteia poate fi solutionat pe cale arbitrala in România si hotarârea nu contine dispozitii contrare ordinii publice de drept international privat român) iar partea careia i se opune hotarârea poate sa invoce si sa probeze existenta vreunuia din motivele limitativ enumerate de art. 1129 Cod pr.civila – motive de refuz al recunoasterii sau executarii (cel de la litera e stipulând „hotarârea priveste un diferend neprevazut in conventia arbitrala sau in afara limitelor fixate de aceasta ori cuprinde dispozitii care excedeaza termenilor conventiei arbitrale”).

Intr-adevar, in conformitate cu art. 1133 Cod pr.civila, tribunalul sesizat cu o cerere de recunoastere si executare nu poate examina hotarârea arbitrala pe fond, numai ca restrictia nu se extinde si asupra verificarii conditiilor prevazute de art. 1125 si art. 1129 Cod pr.civila.

In cauza pendinte judecatii, tribunalul a fost investit cu cererea de recunoastere si executare a hotarârii arbitrale straine nr. 0383/22.01.2014 pronuntata de Tribunalul Arbitral de Baschet Geneva, prin care Clubul Sportiv Municipal X a fost obligat la plata sumelor de : 75.500 euro, cu titlu de drepturi salariale si bonusuri restante (plus dobânda anuala in cuantum de 5%, incepând cu data de 27.02.2013) catre GD; 3.900 euro  catre TSM Ltd, cu titlu de remuneratie intermediar; 5.200 euro catre CG D & SIA EE, cu titlu de remuneratie intermediar; 8.000 euro catre GD cu titlu de costuri arbitrale; 1.000 euro catre TSM Ltd cu titlu de costuri arbitrale; 1.000 euro catre CG D & SIA EE cu titlu de costuri arbitrale; 9.150 euro catre GD, TSM Ltd, respectiv CG D & SIA EE, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Este de mentionat ca drepturile banesti acordate reclamantilor prin hotarârea arbitrala straina nr. 0383/22.01.2014 vizeaza perioada 2012 – 2014, in care apelantul a detinut functia de presedinte al pârâtului Clubul Sportiv Municipal X, persoana juridica de drept public organizata sub autoritatea Consiliului Local al Municipiului X, fiind astfel supusa auditului Curtii de Conturi.

In contextul prezentat, data fiind calitatea de ordonator tertiar de credite a presedintelui Clubului Sportiv Municipal, in lumina dispozitiilor legale enuntate in precedent, raportate la continutul cererii de interventie accesorie (ce impune verificarea conditiilor prevazute de art. 1125 si art. 1129 Cod pr.civila) Curtea apreciaza ca numitul Z justifica un interes actual (pentru a preveni un prejudiciu eventual) in sensul definit de legiuitor (astfel cum a fost detaliat in preambulul expunerii) rationamentul judecatorului fondului neavând fundament legal.

In considerarea argumentelor expuse, Curtea, in temeiul art. 480 alin. 3 Cod pr.civila, a admis apelul, a anulat in tot incheierea din data de 8.05.2017 a Tribunalului Dâmbovita, in sensul ca a admis in principiu cererea de interventie accesorie formulata de numitul Z si a trimis cauza pentru continuarea judecatii la aceeasi instanta, respectiv Tribunalul Dâmbovita.

 

Judecator
Cristina-Paula Brotac