Cerere de constatare a incadrarii unor locuri de munca in grupa I de munca

 

Prin decizia nr. 9/2016 pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii s-a stabilit ca „instantele de judecata au posibilitatea analizarii si constatarii pe cale judiciara, [...] a incadrarii muncii prestate in perioada 18 martie 1969 - 1 aprilie 2001, dupa caz, in grupele I sau II de munca. ”

Totusi, in cazul in care un loc de munca este in mod expres indicat intre locurile de munca a caror activitate se incadreaza intr-o anumita grupa de munca, nu poate fi nesocotita aceasta norma juridica pentru a incadra activitatea respectiva in alta grupa de munca.

Astfel, cata vreme prin Ordinul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr. 50/1990 o anumita activitate a fost incadrata in mod expres in grupa II de munca, concluziile expertizei tind in realitate sa contrazica actul normativ iar solicitarea de a stabili o alta incadrare tinde la modificarea actului normativ ceea ce nu este in competenta instantei judecatoresti in conditiile in care actul administrativ normativ nu este contestat in procedura speciala a contenciosului administrativ pentru nelegalitate. In conditiile in care expertul s-a raportat la o anumita activitate pretins desfasurata de reclamant care ar fi fost alta decat cea corespunzatoare functiei, iar reclamantul nu a dovedit ca a desfasurat aceasta activitate iar nu activitatea care rezulta din carnetul de munca si care a fost incadrata in grupa II de munca, cererea nu poate fi admisa.

Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 9/2016 - RIL

Art. 272 din Codul Muncii Ordinul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr. 50/1990

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. .../105/2015 reclamantul [...] a chemat in judecata pe parata S.C. [...] S.A., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate ca in perioada 30.08.1990 - 31.12.1998 a desfasurat activitate in grupa I de munca, in procent de 100% din timpul efectiv lucrat.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca in perioada mentionata a lucrat in cadrul societatii parate ca ..., desfasurandu-si activitatea in Sectia Forja/Tratamente Termice. Desi in carnetul de munca se mentioneaza incadrarea acestei activitati in grupa a II a de munca, incadrarea corecta trebuie realizata in grupa I de munca.

In sustinerea cererii, reclamantul a depus la dosar copia carnetului de munca.

In aparare, parata a formulat intampinare prin care a aratat ca este de acord cu admiterea

cererii.

Pe aceasta cale, parata a precizat ca prin procesul-verbal nr. 3540/28.05.1990 au fost mentionate si enumerate limitativ locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale care se incadrau in grupa a II - a de munca, potrivit Anexei 2 la Ordinul nr. 50/1990. In prezent,

mai are temei legal pentru a nominaliza noi categorii de salariati ori pentru a incadra in grupe superioare de munca activitati desfasurate anterior datei de 01.04.2001, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior acestei date, prin adeverinte eliberate conform Ordinului nr. 590/2008 ori prin inscrieri in carnetul de munca.

Prin Sentinta civila nr. 2897/30.10.2015, Tribunalul Prahova a admis exceptia necompetentei teritoriale a acestei instante si a declinat competenta in favoarea Tribunalului Constanta.

Pentru a dispune in acest sens, instanta initial investita a retinut incidenta dispozitiilor art. 269 alin.1 si 2 Codul muncii si ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, prin raportare la faptul ca reclamantul nu are nici domiciliul si nici locul de munca in circumscriptia Tribunalului Prahova.

Procedand la solutionarea cauzei, Tribunalul Constanta - Sectia I Civila, a incuviintat efectuarea unei expertize tehnice in materia protectia muncii, avand ca obiective verificarea incadrarii in grupa a II a de munca a activitatii desfasurate de reclamant in perioada 30.08.199031.12.1998, prin verificarea conditiilor concrete de munca, a factorilor de risc si a noxelor la care a fost supus, cu indicarea procentului in care activitatea a fost desfasurata in aceste conditii.Lucrarea a fost efectuata de expert [...], fiind depusa la dosar la data de 30.03.2016.

Prin sentinta civila nr. 966/27.04.2016, Tribunalul Constanta a respins, ca nefondata, cererea formulata de reclamantul [...], in contradictoriu cu parata SC [...] SA Ploiesti.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:

In perioada 30.08.1990 - 31.12.1998, reclamantul a fost angajatul societatii parate in cadrul Sectiei Forja/Tratamente termice, ocupand functia de inginer. Potrivit mentiunilor exprese de la rubrica nr. 36 din carnetul de munca, activitatea desfasurata in perioada indicata a fost incadrata in grupa a II a de munca, in temeiul Ordinului nr. 50/1990, anexa II pct. 31.

Prin cererea de fata, reclamantul a pretins ca activitatea desfasurata in calitate de inginer in cadrul societatii parate se incadreaza in grupa I de munca, fara a indica insa in concret temeiul juridic al acestei noi incadrari.

Pentru verificarea conditiilor concrete de munca ale reclamantului, in cauza a fost efectuata o expertiza in materia protectia muncii. Concluziile raportului de expertiza efectuat de expert [...] au fost in sensul ca activitatea reclamantului trebuie incadrata in grupa I de munca, in procent de 100%, in temeiul Ordinului nr. 50/1990, Anexa 1, pct. 82, care reglementeaza incadrarea in grupa superioara de munca a procesului tehnologic de tratament termic in cuptoare.

A apreciat astfel expertul ca parata a efectuat in mod eronat incadrarea in grupa a II - a de munca, potrivit unor dispozitii legale care se refera la o alta activitatea decat cea a reclamantului, respectiv la tratamente termice in plumb topit. Desi prin raportul de expertiza s-a retinut ca reclamantul a desfasurat activitati specifice de intretinere si reparatii la echipamentele tehnice din cadrul proceselor de tratament termic al otelurilor, concluzia a fost aceea ca activitatile mentionate au determinat expunerea la aceleasi suprasolicitari, noxe si riscuri ca si in cazul personalului tehnol ogi c-termi stii tratamenti sti.

Aceste aprecieri ale expertului judiciar nu au fost avute in vedere de instanta, deoarece contrar afirmatiilor expertului judiciar, la pct. 31 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990, se prevedea incadrarea in grupa a II - a de munca nu doar a operatiunilor de tratament termic efectuate in plumb topit, ci si a celor de
tratare termo-chimica a otelului
.
Or, daca efectuarea primei categorii de activitati a fost intr-adevar exclusa in cazul reclamantului, prin chiar raportul de expertiza efectuat in cauza s-a mentionat ca activitatea specifica functiei de inginer a fost cea de intretinere si reparatie a echipamentelor tehnice implicate in procesele de tratament termic al otelurilor din care sunt confectionate sapele de foraj.

Pe de alta parte, dispozitiile pct. 82 din Anexa I a Ordinului nr. 50/1990, invocate prin raportul de expertiza tehnica drept temei juridic al incadrarii activitatii reclamantului in grupa I de munca, nu au fost redate integral de catre expert, intrucat acestea se refera la operatiunile de
tratamente termice efectuate in cuptoare care utilizeaza in exclusivitate gazul de cocs sau gazul de furnal
.
In cuprinsul lucrarii nu se face insa nicio referire la implicarea reclamantului in derularea unor asemenea operatiuni, expertul limitandu-se la indicarea trunchiata a unui text de lege, intr-o modalitate care sa justifice admiterea pretentiilor deduse judecatii.

Totodata, dupa cum rezulta din partea introductiva a raportului de expertiza, concluziile expertului nu s-au fundamentat pe o constatare la fata locului a conditiilor in care s-a desfasurat activitatea reclamantului, intrucat societatea parata s-a reorganizat in timp, iar procesele tehnologice s-au modificat, lucrarea fiind intocmita doar pe baza dispozitiilor legale si a carnetului de munca.

Cu toate acestea, dupa 1 ianuarie 1990 incadrarea in grupele I si II de munca s-a realizat numai in situatia in care cu toate masurile luate de unitate pentru nominalizarea conditiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile de munca prevazute in aceste grupe depaseste nivelul maxim admis de normele de protectia muncii.

Potrivit art. 4 si 5 din Ordinul nr. 50/1990, existenta conditiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinarile de noxe, efectuate de catre organele Ministerului Sanatatii sau de laboratoarele de specialitate ale unitatilor. De asemenea, determinarile de noxe trebuie confirmate de catre inspectorii teritoriali pentru protectia muncii care constata ca s-au aplicat toate masurile posibile de normalizare a conditiilor si ca toate instalatiile de protectie a muncii functionau normal.

Fata de aceste dispozitii legale, expertul nu si-a intemeiat concluzia incadrarii activitatii de inginer in grupa I de munca pe un buletin de determinare a nivelului de noxe sau pe alte determinari concrete ale conditiilor de munca, pe existenta imbolnavirilor profesionale sau pe orice alte date certe care sa ateste conditiile de munca la societatea parata. Este irelevanta astfel concluzia expertului in sensul ca reclamantul a lucrat in conditii la fel de nefavorabile de microclimat, noxe, suprasolicitare fizica si nervoasa, risc de accidente si boli profesionale ca si alte persoane pe care Ordinul nr. 50/1990 le incadreaza in grupa I de munca, in conditiile in care acelasi ordin incadra functia reclamantului in grupa a II-a de munca.

Cata vreme operatiunile de tratare termica a otelului, atat cele propriu-zise, cat si cele care concura la realizarea lor, precum sunt lucrarile de intretinere si reparare a utilajelor, sunt prevazute de anexa 2 a ordinului, prin recunoasterea incadrarii in grupa a II - a de munca, angajatorul a dat eficienta normei legale incidente si a acordat grupa de munca in mod corect.

Chiar daca in speta s-a efectuat o expertiza de specialitate, ale carei concluzii au fost favorabile reclamantului, instanta a constatat ca acestea nu se coroboreaza cu alte dovezi, iar expertiza nu are o forta juridica superioara celorlalte mijloace de proba.

Pentru motivele expuse, instanta a retinut ca activitatea reclamantului se incadreaza in grupa a II - a de munca, potrivit Anexei 2 la Ordinul nr. 50/1990, pct. 31, astfel cum a stabilit si angajatorul, iar recunoasterea pe cale jurisprudentiala a incadrarii in grupa I de munca ar constitui o nesocotire a dispozitiilor legale incidente in materie.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul [...], invocand in esenta urmatoarele: prin raportul de expertiza efectuat la fond, expertul [...] a concluzionat ca in perioada 30.08.1990 - 31.12.1998, reclamantul a lucrat ca inginer angajat al intimatei si
„se justifica incadrarea corecta a reclamantului...m grupa I de munca, in procent de 100%”;

instanta de fond in mod gresit a inlaturat concluziile expertului, imputandu-i acestuia faptul ca nu si-a sprijinit concluziile pe un buletin de determinare a nivelului de noxe ori pe alte date certe, care sa ateste conditiile de munca la unitatea intimata, cu toate ca la pct. 4.2.3 din expertiza specialistul numit de instanta abordeaza descrierea activitatii de mentenanta - intretinere si reparatii, iar la pct.4.2.2. face vorbire despre descrierea activitatii privind tratamentele termice.

Pentru motivele prezentate, apelantul reclamant solicita admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei civile apelate, in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata.

Intimata parata nu a formulat intampinare.

In apel nu s-au administrat alte probe.

Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a sustinerilor partilor, a prevederilor legale aplicabile si a probatoriului administrat in cauza, in conformitate cu art. 476 - 480 Cod pr. civila, Curtea constata ca apelul este nefondat, pentru urmatoarele considerente
:

Activitatea desfasurata de reclamant figureaza in Ordinul nr. 50/1990 la punctul 31 din anexa 2, fiind incadrata in grupa a II - a de munca.

Este adevarat ca prin decizia nr. 9/2016 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii s-a stabilit ca „in
interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor pct. 6-8 si 12 din Ordinul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr. 50/1990, instantele de judecata au posibilitatea analizarii si constatarii pe cale judiciara, ulterior abrogarii acestui act normativ, a incadrarii muncii prestate in perioada 18 martie 1969-1 aprilie 2001, dupa caz, in grupele I sau II de munca. ”

Totusi, in cazul in care un loc de munca este in mod expres indicat intre locurile de munca a caror activitate se incadreaza intr-o anumita grupa de munca, nu poate fi nesocotita aceasta norma juridica pentru a incadra activitatea respectiva in alta grupa de munca.

Astfel, de vreme ce printr-un act normativ, activitatea desfasurata de reclamant a fost incadrata in grupa II de munca, concluziile expertizei tind in realitate sa contrazica actul normativ.

Pe de alta parte, cata vreme prin Ordinul nr. 50/1990 o anumita activitate a fost incadrata in mod expres in grupa II de munca, solicitarea de a stabili o alta incadrare tinde la modificarea actului normativ ceea ce nu este in competenta instantei judecatoresti in conditiile in care actul administrativ normativ nu este contestat in procedura speciala a contenciosului administrativ pentru nelegalitate.

Desigur, in materia conflictelor de munca exista unele reguli speciale, derogatorii de la dreptul comun in ceea ce priveste sarcina probei.

Astfel, daca in regula generala celui ce face o afirmatie in fata instantei ii incumba sarcina probei in conformitate, in materia conflictelor de munca regula este ca proba incumba angajatorului.

In conformitate cu art. 272 din Codul Muncii, sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare.

Totusi, chiar daca art. 272 din Codul Muncii instituie aceasta regula, sarcina probei are in vedere proba posibila. Pe de alta parte, reclamantul trebuie sa dovedeasca totusi situatia premisa cum ar fi existenta raporturilor de munca si efectuarea anumitor activitati, ramanand in sarcina

sca faptul ca a remunerat corespunzator angajatul pentru munca prestata :orect munca acestuia. Angajatorul nu poate fi obligata sa probeze un fapt negativ, si anume ca angajatul nu a desfasurat anumite activitati in conditiile in care din inscrisurile existente rezulta care erau atributiile acestuia. Revine reclamantului sarcina de a proba situatia premisa, respectiv desfasurarea unor activitati care sa il indreptateasca la anumite beneficii iar apoi angajatorului ii revine sarcina de a proba ca a recunoscut aceste drepturi sau de a proba netemeinicia sustinerilor reclamantului.

Astfel, expertul a apreciat ca activitatea desfasurata de reclamant ar fi trebuit incadrata in )a I de munca conform pct. 82 din Anexa I la Ordinul nr. 50/1990. Dar, expertul s-a raportat la o anumita activitate pretins desfasurata de reclamant care ar fi fost alta decat cea corespunzatoare functiei, respectiv activitati de intretinere si reparatii la echipamentele tehnice folosite in procesele de tratament termic al otelurilor din care erau confectionate sapele de foraj.

Or, reclamantul nu a dovedit ca a desfasurat aceasta activitate. Expertul desemnat in cauza a aratat ca reclamantul nu mai desfasoara in prezent aceasta activitate si societatea angajatoare a trecut prin mai multe procese de reorganizare, expertiza fiind efectuata pe baza inscrisurilor. Asadar expertul a analizat o anumita activitate din perspectiva incadrarii ei in grupa I de munca, dar nu rezulta din nicio proba ca reclamantul a desfasurat acea activitate iar nu activitatea care rezulta din carnetul de munca si care a fost incadrata in grupa II de munca.

In ceea ce priveste recunoasterea grupei I de munca printr-o hotarare judecatoreasca in favoarea unei alte persoane, se retine de asemenea ca, fiind o problema de probatiune, iar nu una de principiu, de dezlegare a unei probleme de drept, este lipsita de relevanta.

Fata de aceste considerente, in temeiul art. 480 Codpr.civ. se va respinge ca nefondat apelul.

Decizia civila nr. 448/CM/18.10.2016 Judecator redactor Razvan Anghel

8. 
   Cerere de constatare a incadrarii unor locuri de munca in grupa I de munca. Situatia in care activitatile desfasurate nu sunt indicate in anexele la Ordinul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr. 50/1990.
   

Raportat la prevederile pct. 3 din Ordinul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr. lipsit de orice dubiu faptul ca activitatea desfasurata de reclamanti si locurile lor de munc dintre cele prevazute in anexele nr. 1 si 2 la Ordin.

Asadar, nu este suficient ca reclamantii sa fi lucrat in conditii vatamatoare de natura celor care au determinat incadrarea unor anumite activitati in grupa I sau II de munca, ci este necesar ca ei sa fi desfasurat activitati in locurile de munca expres prevazute in Ordinul nr. 50/1990.

Daca s-ar accepta recunoasterea incadrarii in grupa I sau II de munca pentru alte activitati decat cele indicate in Anexa 1 si Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, pentru motivul ca prezinta conditii similare cu cele ale locurilor de munca expres indicate in cuprinsul acestuia, ar insemna sa se accepte ca instantele sa completeze un act normativ ceea ce ar constitui o incalcare a principiului constitutional al separatiei puterilor in stat.

Asadar, ceea ce permite pct.3 din Ordinul nr. 50/1990 este recunoasterea incadrarii in grupa I sau II de munca pentru angajati care au desfasurat activitati dintre cele indicate in anexele la Ordin chiar daca nu au fost nominalizati in acest sens in procedura stabilita de pct. 6 din acest act normativ, iar nu asimilarea sau echivalarea unor activitati ce nu sunt prevazute in actul normativ cu cele care sunt prevazute in anexele sale, pentru motivul ca ar prezenta conditii de munca asemanatoare.

Ordinul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr. 50/1990

Decizia ICCJ nr. 9/2016 - RIL

¹


din 12 februarie 2013, pronuntata in cauza Brindusa Cimbru si alti 413 reclamanti impotriva Romaniei Cauza CEDO Constantin Lucian Tunaru c. Romaniei (decizia de inadmisibilitate din 13 noiembrie 2012)

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub numar de dosar .../118/2014 reclamantii au chemat in judecata parata SC [...] SA BUCURESTI solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa oblige parata la acordarea grupei I de munca, in procent de 100% din timpul efectiv de lucru, potrivit Ordinului nr. 50/1990, de la data angajarii in cadrul acestei unitati si pana la data de 01.04.2001.

Totodata, a fost chemata in judecata parata S.C. [...] S.A., prin Centrala [...], reclamantii solicitand obligarea acestei parate la eliberarea unei adeverinte tip, potrivit HG nr. 257/2011, Anexa nr. 14, in calitate de ultim angajator. In situatia in care din probatoriul administrat va rezulta ca activitatea concreta desfasurata de unii reclamanti se incadreaza in activitatile prevazute in anexa a II - a a Ordinului nr. 50/1990, s-a solicitat obligarea primei parate la acordarea grupei a II a de munca si pe cale de consecinta, obligarea celei de-a a doua parate la eliberarea unei adeverinte tip conform dispozitiilor HG nr. 257/2011.

In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca si-au desfasurat activitatea in cadrul [...] din cadrul Ministerului Energiei Electrice, efectuand lucrari de producere si exploatare, intretinere, reviziei, reparatie, modernizare, la centrale termoelectrice care produceau energie electrica si termica prin arderea de combustibil tip pacura sau gaz combustibil, activitate care se desfasura in prezenta unor tensiuni cu valori de pana la 110.000 volti. In urma aparitiei OG nr. 365/1998, respectiv HG nr. 627/2000, sistemul energetic s-a impartit in SC [...] SA, SC [...] SA, SC  

SC [...] SA si SC [...] SA. SC [...] SA este cea care a preluat intreg patrimoniul intreprinderilor din cadrul Ministerului Energiei Electrice, atat in ceea ce priveste instalatiile, cat si personalul angajat. Astfel, reclamantii au avut de la acea data si pana la 18.12.2002 (data infiintarii SC [...] si a Sucursalei [...] Constanta), statutul de angajati ai [...] SA.

Reclamantii au mai sustinut ca felul muncii desfasurate ii indreptateste la incadrarea in grupa I de munca, fiind supusi unui complex de factori de risc de imbolnavire si accidentare, determinat de sarcina de munca, de natura instalatiilor avute in intretinere si exploatare si de mediul in care se desfasura activitatea.

In dovedirea cererii, reclamantii au depus la dosar inscrisuri: copii ale carnetelor de munca, practica judiciara, fise post, documentatie tehnica privind locurile de munca.

La data de 08.05.2014, reclamantii au depus cerere aditionala, prin care au solicitat sa se constate ca locurile de munca in care reclamantii si-au prestat activitatea si dupa 01.04.2001 sunt locuri de munca incadrate in conditii speciale si, pe cale de consecinta, s-a solicitat obligarea S. C. [...] SA prin Centrala [...] Constanta sa acorde acest beneficiu de la data de 1.04.2001, pe toata perioada in care fiecare reclamant a desfasurat activitate in acel loc de munca.

In aparare, paratele nu au formulat intampinare si nu au propus probe.

In vederea solutionarii actiunii, instanta a incuviintat si administrat proba cu inscrisuri si proba cu expertiza in specialitatea protectia muncii. Lucrarea a fost efectuata de expert [...], fiind depusa la dosar la data de 5.01.2015.

La termenul din 06.10.2014, parata SC [...] SA a formulat note scrise prin care a invederat divizarea sa in doua societati distincte, respectiv SC [...] Constanta SA si S.C. [...] S.A. Potrivit Proiectului de divizare, SC [...] Constanta SA a dobandit o parte din activul societatii divizate, avand totodata dreptul de a sta in justitie in nume propriu cu privire la patrimoniul astfel dobandit, inclusiv in litigiile aflate in derulare pe rolul instantelor de judecata. Pe cale de consecinta, parata SC [...] SA a solicitat scoaterea sa din cauza si citarea in calitate de parata a S.C. [...] Constanta S.A., societate nou infiintata ca efect al divizarii.

La termenul de judecata din data de 12.01.2015, instanta a dispus introducerea in cauza si a SC [...] Constanta SA, in calitate de parata.

La termenul de judecata din data de 9.02.2015, parata SC [...] SA a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive. La acelasi termen, reclamantii au invederat faptul ca solicita constatarea conditiilor de munca numai pana la data de 1.04.2001, nu si dupa aceasta perioada.

Prin sentinta civila nr. 389/23.02.2016 Tribunalul Constanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata SC [...] SA. A respins cererea formulata de reclamantii [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] si [...] in contradictoriu cu parata SC [...] SA, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva. A respins cererea formulata de reclamantii [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...], [...] si [...] in contradictoriu cu paratele SC [...] SA si SC [...] Constanta SA, ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele :

In temeiul art. 248 NCPC, instanta a analizat cu prioritate
exceptia lipsei calitatii procesuale pasive
invocata de parata SC [...] SA, retinand :

Parata mentionata a fost chemata in judecata in calitate de ultim angajator al reclamantilor, pentru eliberarea adeverintelor care sa ateste incadrarea in grupa superioara de munca, potrivit Anexei nr. 14 la HG nr. 257/2011. Chiar daca activitatea reclamantilor s-a desfasurat in concret in cadrul Sucursalei [...] Constanta, fiind vorba despre o entitate fara personalitate juridica, actiunea a fost indreptata impotriva societatii comerciale care putea sta in judecata in calitate de parata.

Pe parcursul judecatii, a intervenit insa divizarea partiala a paratei SC [...] SA, prin desprinderea unor parti din patrimoniu si transmiterea acestora catre doua societati nou-constituite, SC [...] Constanta SA si SC [...] SA, a caror inregistrare in Registrul Comertului s-a dispus prin Incheierea nr. 764/12.09.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Civila, in dosar nr. .../3/2014.

In consecinta, fosta sucursala ce a functionat in cadrul punctului de lucru Centrala Termoelectrica Palas, a devenit societate comerciala de sine-statatoare, constituita prin divizarea partiala a SC [...] SA, de la care a preluat o parte din patrimoniu, incluzand drepturile si obligatiile legate de personalul sucursalei, din care fac parte toti reclamantii din cererea de fata. Acesta este si motivul pentru care societatea nou-infiintata a preluat litigiul ce formeaza obiectul prezentului dosar, astfel cum rezulta din Anexa nr.2.11 la Proiectul de divizare, depusa in extras la dosar.

In aceste imprejurari, instanta a apreciat ca a intervenit o transmitere a calitatii procesuale pasive, in conditiile art. 38 NCPC, de la SC [...] SA catre SC [...] Constanta SA, societate introdusa in cauza in calitate de parata, la termenul de judecata din data de 9.02.2015.

Cum paratei SC [...] SA nu ii mai revine nici o obligatie in raportul de drept material dedus judecatii, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acesteia a fost admisa, cu consecinta respingerii actiunii formulate in contradictoriu cu parata mentionata ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.

In ceea ce priveste fondul cererii
formulate de reclamanti in contradictoriu cu paratele SC [...] SA si SC [...] Constanta SA, s-au retinut urmatoarele:

In perioada 1969-1990 reclamantii si-au desfasurat in cadrul fostei ..., structura subordonata la nivel central Ministerului Energiei Electrice. Dupa anul 1990, activitatea din sistemul energetic national s-a reorganizat, prin nr. HG nr. 627/2000 fiind infiintata SC [...] SA, in administrarea careia se aflau mai multe centrale termoelectrice. Prin HG nr. 1524/2002, a fost infiintata SC [...] SA, ca filiala a SC [...] SA, avand la randul sau mai multe sucursale, printre care si Sucursala [...] Constanta.

Potrivit art. 15 din Ordinul nr. 50/1990,
dovedirea perioadelor de activitate desfasurate in locurile de munca si activitatile ce se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii se face pe baza inregistrarii acestora in carnetul de munca conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii.

Conform art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca se face de catre conducerea unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

In lipsa oricaror mentiuni din carnetele de munca, reclamantii au solicitat obligarea paratei la recunoasterea grupei superioare de munca in care si-au desfasurat activitatea, demers care presupune verificarea de catre instanta a eventualei incadrari a activitatii prestate de reclamanti in categoriile de locuri de munca enumerate prin Ordinul nr. 50/1990.

Potrivit carnetelor de munca depuse la dosar, reclamantii au indeplinit diverse functii aferente activitatii de producere si distribuire a energiei electrice si termice, prin raportare la atributiile fiecaruia

In acest sens, in cauza a fost efectuat un raport de expertiza tehnica judiciara in materia protectia muncii, in cadrul careia expertul a precizat ca nu exista o pozitie in anexa 1 a Ordinului nr. 50/1990 care sa se refere explicit si exclusiv la activitatile de producere, transport si furnizare a energiei electrice, asa cum exista referitor la alte sisteme, si, ca atare, singura modalitate de abordare a fost aceea a asimilarii (prin similitudinea riscurilor existente si prin consecintele acestor riscuri) cu activitati si domenii specificate explicit in anexele Ordinului nr. 50/1990.

In cuprinsul raportului de expertiza tehnica, s-a realizat o analiza a activitatii desfasurate de fiecare dintre categoriile de personal mentionate, evidentiindu-se in mod distinct conditiile de munca si gradul de expunere la suprasolicitari, noxe si riscuri, pentru identificarea posibilitatii de incadrare in grupa superioara de munca, prin asimilare cu dispozitiile Ordinului nr. 50/1990. In acest sens, au fost avute in vedere buletinele de determinari de zgomot nr. 122-160/1.04.1991 realizate de Directia Sanitara Constanta, buletinele de determinare a nivelului de zgomot nr. 12- 39/23.04.1992 (Directia Sanitara Constanta) si nr. 4-7/20.11.2001 (INCDPM Bucuresti), buletinul de determinari de toxicologie sanitara in mediul de munca nr. 877/20.06.1995 (Centrul de medicina preventiva Constanta) si buletinele de analiza nr. 5-8/iulie - august 1997 (INCDPM Constanta). Astfel, expertul judiciar a stabilit ca pentru activitatile desfasurate de acestia exista similitudini evidente cu cele ale altor categorii profesionale incadrate in grupa I si II de munca si reglementate in mod expres de Ordinul 50/1990.

Insa instanta a apreciat ca raportul de expertiza nu este in concordanta cu normele privitoare la modalitatea de stabilire, in acord cu Ordinul nr. 50/1990, a locurilor apte a fi incadrate in grupele I si a II a de munca, in perioada anterioara datei de 01.04.2001. Probatoriul nu se poate limita la efectuarea in prezent a unei expertize judiciare care sa constate conditiile actuale de lucru, intrucat incadrarea intr-o grupa sau in alta nu era nici la acea data si nici acum atributul expertului, ci al conducerii unitatilor, care impreuna cu sindicatele din unitati apreciau care persoane isi desfasoara activitatea in conditii deosebite de munca, apte sa-i incadreze munca in grupa I (art. 6 din Ordinul nr. 50/1990).

La randul lor, decidentii mentionati nu puteau stabili in mod discretionar incadrarea acestor persoane in sfera de aplicare a Anexei 1, fiind tinuti de o serie de conditionalitati, prevazute prin actul normativ: conditii deosebite de munca, concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), confom art. 6 din respectivul ordin al Ministrului Muncii.

Concluziile raportului de exeprtiza nu se bazeaza pe niciun buletin de determinare a nivelului de noxe sau pe alte determinari
concrete
ale conditiilor de munca, pe existenta imbolnavirilor profesionale sau pe orice alte date
certe
care sa ateste conditiie de munca la societatea parata.

Este irelevanta concluzia expertului ca reclamantii lucreaza in conditii la fel de nefavorabile de microclimat, noxe, suprasolicitare fizica si nervoasa, risc de accidente si boli profesionale ca si alte personae pe care Ordinul nr. 50/1990 le incadreaza in grupa I de munca, atat timp cat acelasi ordin nu le prevede. Mai mult, legiutorul a prevazut in mod expres ca determinarile de noxe sa fie efectuate de catre organele Ministerului Sanatatii sau in laboratoarele de specialitate ale unitatilor, determinari ce trebuie confirmate de catre inspectorii teritoriali pentru protectia muncii, care, la data

efectuarii analizei, constata ca s-au aplicat toate masu ,

toate instalatiile de protectie a muncii functionau normal,
si nu de un expert tehnic.

De altfel, daca se identificau asemenea factori, era stabilit sa se verifice daca, in pofida masurilor luate de unitate pentru normalizarea conditiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitatile, meseriile, functiile) prevazute in aceste grupe depaseste nivelul maxim admis prevazut in Normele republicane de protectie a muncii (art. 4 din Ordinul nr. 50/1990).

Desi in cauza, raportat la precizarile reclamantilor depuse la termenul de judecata din data de 09.02.2015, nu isi gasesc aplicarea legala prevederile Legii nr. 226/2006 si cele ale HG nr. 1025/2003, se constata ca exista o identitate de situatii juridice, in sensul ca atat actul normativ suscitat, cat si legislatia adoptata in domeniul conditiilor speciale si a celor deosebite de munca dupa 01.04.2001 nu atribuie salariatului sau angajatorului facultatea stabilirii, in mod unilateral, a naturii muncii desfasurate; sunt in egala masura impuse cerinte privind determinarea specializata a existentei si nivelului noxelor, intocmirea unor raporte de catre organele competente in domeniul securitatii in munca si evaluarea impactului acestor conditii asupra potentialului de munca al salariatilor.

Or, din acest punct de vedere, s-a retinut ca in cuprinsul lucrarii expertul si-a declinat competenta in a lamuri daca este indeplinita si conditia existentei imbolnavirilor profesionale si a accidentelor de munca, dar si faptul ca nici in procedura ulterioara datei de 01.04.2001 unitatea nu a primit in contextul dat de H.G. nr. 1025/2003 (care a asimilat conditiile de munca ale grupei I cu speciale de munca) avizul incadrarii locurilor de munca in aceasta modalitate.

In consecinta, nu exista motive pentru ca activitatea reclamantilor sa fie incadrata in grupa I sau a II a de munca.

In ceea ce priveste sustinerea reclamantilor potrivit careia exista hotarari judecatoresti irevocabile in favoarea unor reclamanti care au lucrat in acelasi domeniu si chiar pe aceleasi posturi, instanta considera ca practica judiciara depusa la dosar nu este obligatorie pentru instanta, intrucat hotararile judecatoresti pronuntate in alte cauze sunt opozabile doar partilor litigante din cauza respectiva, si nu erga omnes. In consecinta, instanta trebuie sa se bazeze in pronuntarea solutiei adoptate pe temeiuri de drept aplicabile spetei dedusa judecatii si pe propria convingere, rezultata din analizarea situatiei de fapt raportata la probele administrate in cauza. De altfel, CEDO, prin
hotararea pronuntata la data de 6.12.2007 in cauza Beian contra Romaniei, a precizat faptul ca divergentele de jurisprudenta constituie prin natura, consecinta inerenta a oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond avand autoritate asupra competentei lor teritoriale, iar rolul de a reglementa acest contradictii ale jurisprudentei revine instantei supreme.

Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, cererea de chemare in judecata a fost respinsa ca neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii invocand urmatoarele: desi probatoriul a fost acelasi cu cel folosit cu notorietate in astfel de cauze (expertiza tehnica de specialitate), care au fost admise la scara larga atat la Tribunalul Constanta cat si la nivel national, pentru mii de oameni aflati in situatia apelantilor, instanta in mod netemeinic si arbitrar a ales ca acesta actiune sa fie respinsa; nu exista nici un motiv obiectiv pentru care aceasta cauza si acesti apelanti sa poata face nota discordanta fata de colegii lor care si-au castigat deja in mod definitiv si irevocabil aceste drepturi si ale caror posturi si conditii de munca au fost identice cu cele care au facut obiectul prezentei cauze; in acest sens, se poate observa faptul ca a depus la dosarul cauzei la fond o numeroasa practica judiciara; cu toate ca instanta a retinut in considerente faptul ca are cunostinta de practica instantelor nationale si cea a Tribunalului Constanta, considera ca mai importanta este propria convingere raportata la situatia de fapt si nu indica nici un motiv obiectiv in acest sens, lasand de inteles ca aceasta este pur si simplu vointa arbitrara a instantei, ce nu suporta vreun comentariu; in ceea ce priveste motivele de drept, a caror absenta o invoca instanta de fond arata urmatoarele: potrivit art.3 din Ordinul 50/1990 "Beneficiaza d munca, potrivit celor mentionate, fara limitarea numarului.

a echipamentului din dotare, a felului muncii desfasurate de fiecare apelant in parte, cat si din observarea inscrisurilor privind conditiile grele de munca si factorii de risc; prin concluziile raportului de expertiza necontestat de parti, s-a aratat ca apelantii ar trebui sa fie incadrati in grupe de munca; in materia litigiilor de munca, sarcina probei apartine paratului; dupa cum se poate lesne observa, paratele nu au propus probe si nu au formulat intampinare; de asemenea, paratele nu au facut nici un fel de proba in legatura cu eventuale masuri, de normalizare a conditiilor de munca sau de reducere a expunerii la riscuri, noxe, suprasolicitari fizice sau nervoase etc.

Considera ca in mod corect a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a SC [...]

S.A.

Solicita instantei sa observe faptul ca aspectele argumentate sunt in totala conformitate cu opinia separata formulata in cauza de asistent judiciar [...], care a opinat in sensul admiterii actiunii asa cum a fost precizata.

Pentru motivele expuse mai sus, solicitam admiterea apelului si modificarea sentintei de fond in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata si precizata.

In drept, se invoca disp. art.466 si urm. Cod. Proc.civ, Ord. 50/1990

Intimata parata [...] Constanta SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului si mentinerea hotararii pronuntate de instanta de fond ca legala si temeinica. In acest sens a reiterat, in esemta, sustinerile prezentate si in fata primei instante.

In apel nu s-au administrat alte probe.

Analizand sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, a sustinerilor partilor, a prevederilor legale aplicabile si a probatoriului administrat in cauza, in conformitate cu art. 476-480 Cod pr.civila, Curtea constata ca apelul este nefondat, pentru urmatoarele considerente :

Trebuie avut in vedere ca, prin Decizia nr. 9/2016, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, s-a stabilit cu caracter obligatoriu ca
„[i]n interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor pct. 6-8 si 12 din Ordinul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr. 50/1990, instantele de judecata au posibilitatea analizarii si constatarii pe cale judiciara, ulterior abrogarii acestui act normativ, a incadrarii muncii prestate in perioada 18 martie 1969-1 aprilie 2001, dupa caz, in grupele I sau II de munca. ”

Asadar, Curtea urmeaza a analiza fondul pretentiilor reclamantilor.

In acest sens se are in vedere ca, intr-adevar, potrivit pct.3 din Ordinul nr. 50/1990,
„[b]eneficiaza de incadrarea in grupele I si II de munca, potrivit celor mentionate, fara limitarea numarului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni, personal de intretinere si reparatii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2. „

Asadar, textul normativ este lipsit de orice dubiu in sensul ca activitatea desfasurata de reclamanti si locurile lor de munca trebuie sa fie dintre cele
prevazute in anexele nr. 1 si 2 la Ordin.

Asadar, nu este suficient ca reclamanti sa fi lucrat in conditii vatamatoare de natura celor care au determinat incadrarea unor anumite activitati in grupa I sau II de munca, ci este necesar ca ei sa fi desfasurat activitati in locurile de munca expres prevazute in Ordinul nr. 50/1990.

Daca s-ar accepta recunoasterea incadrarii in grupa I sau Ii de munca pentru alte activitati decat cele indicate in Anexa 1 si Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, pentru motivul ca prezinta conditii similare cu cele ale locurilor de munca expres indicate in cuprinsul acestuia, ar insemna sa se accepte ca instantele sa completeze un act normativ ceea ce ar constitui o incalcare a principiului constitutional al separatiei puterilor in stat.

Asadar, ceea ce permite pct.3 din Ordinul nr. 50/1990 este recunoasterea incadrarii in grupa I sau II de munca pentru angajati care au desfasurat activitati dintre cele indicate in anexele la Ordin chiar daca nu au fost nominalizati in acest sens in procedura stabilita de pct.6 din acest act normativ, iar nu asimilarea sau echivalarea unor activitati ce nu sunt prevazute in actul normativ cu cele care sunt prevazute in anexele sale, pentru motivul ca ar prezenta conditii de munca asemanatoare.

Activitatile desfasurate de reclamanti nu sunt prevazute, insa, in anexele la Ordinul nr. 50/1990. De altfel, acestia nici nu au facut sustineri in acest sens, in cererea de chemare in judecata aratand doar ca au lucrat in concret in conditii vatamatoare similare celor in care se desfasoara activitatile indicate in Ordinul 50/1990.

Ca urmare, chiar daca in raportul de expertiza s-a aratat ca reclamantii au desfasurat activitati in conditii vatamatoare, similare celor in care se desfasurau activitatile prevazute in Ordinul nr. 50/1990, intrucat activitatile desfasurate de acestia nu sunt prevazute in acest act normativ, nu poate fi obligat paratul la recunoasterea incadrarii activitatii reclamantilor in grupe superioare de munca.

Faptul ca in trecut, alti reclamanti au obtinut recunoasterea incadrarii in grupe superioare de munca, in sine, nu poate justifica admiterea actiunii reclamantilor. Astfel, conditiile de munca trebuie analizate in concret de la caz la caz, pentru a verifica daca pct.3 din Ordinul nr. 50/1990 este aplicabil. Pe de alta parte, reclamantii au invocat hotarari pronuntate de instanta de fond, putand exista solutii divergente in jurisprudenta si urmare a faptului ca unele hotarari pronuntate de prima instanta nu sunt supuse controlului jurisdictional in caile de atac fie pentru ca acestea nu sunt exercitate sau sunt tardiv exercitate fie din cauza limitelor investirii instantei de control judiciar care nu permit analiza in fond a cauzei.

Tocmai Decizia nr. 9/2016, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, dovedeste existenta practicii judiciare neunitare.

Pe de alta parte, astfel cum a aratat Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Decizia de inadmisibilitate din 12 februarie 2013, pronuntata in cauza Brindusa Cimbru si alti 413 reclamanti impotriva Romaniei (cererea nr. 2665/06), precum si in cauza Constantin Lucian Tunaru c. Romaniei (decizia de inadmisibilitate din 13 noiembrie 2012), posibilitatea unei practici judiciare neunitare reprezinta o trasatura inerenta a oricarui sistem judiciar care are la baza mai multe curti de apel, cu autoritate asupra razei lor de competenta teritoriala si astfel de diferente pot aparea, de asemenea, in cadrul aceleiasi instante, insa, in sine, acest fapt nu poate fi considerat drept unul contrar Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Curtea a mai aratat ca, pentru a verifica daca pronuntarea unor solutii diferite in cazuri similare, reprezinta sau nu o incalcare a dreptului la un proces echitabil, sub aspectul nerespectarii principiului securitatii raporturilor juridice, instanta europeana analizeaza in primul rand daca a existat la nivel intern o divergenta „profunda si persistenta”, daca dreptul intern prevede un mecanism pentru unificarea acestor practici si, in ultimul rand, daca acest mecanism a functionat eficient in speta.

Or, tocmai faptul ca practica judiciara invocata este regasita la nivelul Tribunalului Constanta, nu rezulta existenta unor solutii pe fond la nivelul Curtii de Apel Constanta si prin Decizia nr. 9/2016, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost solutionat un recurs in interesul legii cu privire la aceasta problema, conduce la concluzia ca nu se poate retine motivul de apel vizand practica judiciara neunitara.

Fata de toate aceste considerente, in temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.

Decizia civila nr. 503/CM/09.11.2016 Judecator redactor Razvan Anghel