Cauzele nesolutionate definitiv, textul declarat neconstitutional nu mai poate constitui temei juridic

Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 289 din 15 octombrie 2014

Prin S.civ. 391/21.03.2014, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosar 5119/110/2013, s-a admis exceptia inadmisibilitatii si, in consecinta, s-a respins cererea promovata de catre contestatoarea R.S., in contradictoriu cu intimatul S. M.U.M., ca inadmisibila.

In argumentarea solutiei s-a retinut ca prin cererea dedusa judecatii la 04.11.2013, contestatoarea R.S. a chemat in judecata pe intimat solicitand anularea Deciziei nr. **/2013, pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, reincadrarea sa pe postul detinut anterior concedierii, obligarea intimatei la plata de despagubiri echivalente drepturilor salariale indexate, majorate si reactualizate precum si a celorlalte drepturi izvorate din contractul individual de munca si contractul colectiv de munca, incepand cu data concedierii sale la zi, obligarea intimatei la plata daunelor morale in cuantum de 10.000 euro, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca prin decizia contestata i s-a adus la cunostinta ca postul pe care il ocupa temporar se desfiinteaza si ca, dupa expirarea termenului de preaviz, ii inceteaza contractul individual de munca. S-a sustinut ca decizia este nelegala, fiind rodul manoperelor dolosive folosite de intimata pentru a o concedia. Desi si-a exprimat consimtamantul pentru ocuparea unui alt post din lista locurilor de munca comunicata de intimata, i-a fost refuzata optiunea pe motiv ca nu indeplineste conditiile de ocupare a acestuia, cu toate ca lista locurilor vacante trebuia sa contina posturi care puteau fi ocupate in concret de catre cel concediat. Iar daca era de buna-credinta, intimata ii oferea contestatoarei un post in cadrul altui compartiment unde nu era angajat pe postul echivalent cu al sau; decizia este nelegala si pentru ca s-a intemeiat concedierea pe dispozitiile art. 65 din Codul muncii, insa masura dispusa corespunde unei concedieri in temeiul art. 61 lit.c sau d din Codul muncii.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 65 si urmatoarele din Codul muncii.

Formuland intampinare prin reprezentantul sau legal, intimata a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, aratand, in esenta, ca a survenit incetarea contractului de administrare incheiat cu contestatoarea prin expirarea perioadei pentru care a fost incheiat, astfel incat, postul devenind vacant, au fost demarate procedurile legale pentru ocuparea lui prin concurs. Reclamanta nu a figurat niciodata in statul de functii cu post rezervat de medic primar medicina interna, fiind incadrata la spital pe postul de medic sef de sectie, fiind in interesul ei ca in aceasta perioada sa ocupe un post de medic primar medicina interna, insa nu a facut-o desi un astfel de post a fost scos la concurs.

A mai aratat intimata ca, la acea data, exista doar un singur post vacant, compatibil cu pregatirea reclamantei, respectiv de medic specialist la sectia de hemodializa, care i-a fost oferit, insa aceasta a refuzat semnarea actului aditional la contractul de munca in acest sens, iar ulterior, prin HCL a Mun. M. nr. **/2013, sectia de hemodializa din structura spitalului a fost desfiintata. Ca atare, nemaiexistand un alt post vacant compatibil cu pregatirea reclamantei, a incetat contractul de munca al reclamantei.

Referitor la daunele morale, intimata a aratat ca la data concedierii reclamante mai avea doua contracte individuale de munca incheiate cu alte unitati sanitare, astfel incat a apreciat ca decizia de concediere nu i-a adus prejudicii grave.

La intampinare au fost atasate inscrisuri.

La termenul de judecata din 21.02.2014, intimata a depus la dosar precizari la intampinare, prin care a invocat, printre altele exceptia inadmisibilitatii actiunii fata de incalcarea dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 192/2006, exceptia lipsei de interes in ceea ce priveste primul capat de cerere, precum si exceptia inadmisibilitatii capetelor de cerere nr. 2, 3 si 4, motivat de faptul ca admiterea acestora nu poate fi decat o consecinta a obligarii la reluarea unor raporturi de munca, in conditiile in care au incetat prin ajungere la termen, iar instanta s-ar substitui vointei partilor.

Prin incheierea de sedinta de la acel termen, instanta a respins exceptia tardivitatii depunerii precizarilor la intampinare si a apreciat ca se impune solutionarea cu prioritate a exceptiei inadmisibilitatii actiunii, in raport de incalcarea art. 2 din Legea nr. 192/2006, cu privire la care, la solicitarea instantei, aparatorul intimatei a aratat ca motivul invocarii exceptiei a fost neconvocarea intimatei la sedinta de informare privind avantajele medierii.

La termenul de judecata din data de 21.03.2014, instanta a pus in discutia partilor exceptia inadmisibilitatii cererii, pentru incalcarea dispozitiilor Legii nr. 192/2006, invocata de intimata.

Cu privire la aceasta exceptie, instanta a retinut ca art. 2 din Legea nr. 192/2006, prevede urmatoarele:

„ (1) Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv, daca este cazul, dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de lege.

(1

^A

1) Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Daca una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei.

(1

^A

2) Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile in materiile prevazute de art. 60

^A

1 alin. (1) lit. a) -ft”

Obligatia de a face dovada participarii la sedinta de informare incumba reclamantului/intervenientului voluntar principal si priveste exclusiv litigiile in materiile prevazute de art. 60

¹

alin. (1) lit. a)-f) din Legea nr. 192/2006, ce formeaza obiect al proceselor civile declansate de la 1 august 2013.

Instanta a apreciat ca participarea la sedinta de informare nu este o procedura prealabila in sensul art. 193 alin. (1) NCPC, instanta de judecata putand fi sesizata chiar daca reclamantul nu si-a indeplinit aceasta obligatie, cu conditia ca obligatia sa fie indeplinita ulterior sesizarii instantei, iar exceptia inadmisibilitatii poate fi invocata si de catre instanta din oficiu.

Aceasta sanctiune nu poate fi privita ca un scop in sine al legiuitorului, ci are rolul de a incuraja justitiabilii sa adopte o anume conduita pentru realizarea finalitatii legii, astfel cum a fost subliniata mai sus.

Sanctiunea inadmisibilitatii nu poate fi aplicata decat fata de reclamant, ca titular al obligatiei de a participa la sedinta de informare. In ceea ce il priveste pe parat, acesta nu este tinut sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii sau, mai bine zis, nu poate fi sanctionat in ipoteza in care nu doreste sa o faca.

In speta, procedura informarii privind avantajele medierii a avut loc, insa intr-un mod defectuos, nefiind respectate dispozitiile legale citate mai sus.

Astfel, analizand inscrisurile atasate cererii de chemare in judecata, instanta a constatat ca, anterior introducerii actiunii, informarea privind avantajele medierii a fost realizata de catre avocatul reclamantei, doar in ceea ce o priveste pe aceasta, deci in mod unilateral, fara invitarea intimatei la sedinta de informare.

Ulterior, dupa invocarea exceptiei inadmisibilitatii de catre intimata, aparatorul contestatoarei a solicitat amanarea cauzei pentru a-si face aparari cu privire la aceasta exceptie, iar la notele de sedinta depuse la data de 19.03.2014, a atasat o serie de inscrisuri din care rezulta ca a convocat intimatul la data de 24.02.2014, pentru a participa la o sedinta de informare privind avantajele medierii, fixata pentru data de 26.02.2014. Convocarea a fost transmisa prin fax, iar prin adresa din data de 25.02.2014, transmisa tot prin fax, intimatul a propus ca sedinta de informare (intimatul s-a referit la „mediere”) sa se desfasoare la data de

2014. la sediul sau, pe considerentul ca la serviciul de resurse umane se regasesc toate documentele din dosarul personal al reclamantei. Aceasta din urma adresa a fost ignorata de catre aparatorul reclamantei, care, la data stabilita-26.02.2010-, a intocmit procesul verbal din care rezulta ca la sedinta programata pentru acea data nu s-a prezentat niciuna dintre parti, iar motivul pentru care nu s-a realizat informarea partilor a fost acela ca din partea intimatului nu s-a prezentat nimeni.

Instanta a mai retinut ca Legea nr. 192/2006 este clara in sensul ca obligatia reclamantului, a carei neindeplinire se sanctioneaza cu inadmisibilitatea cererii, priveste participarea la sedinta de informare, sedinta la care trebuie invitat si paratul, finalitatea legii fiind de a pune partile din conflict fata in fata, sedinta de informare fiind menita a contine premisele medierii, fiind de dorit ca informarea sa aiba un efect pozitiv, in sensul de a convinge partile de a apela la mediere.

In speta, la cererea de chemare in judecata s-a atasat un certificat de informare, din care rezulta ca reclamanta a fost prezenta la o sedinta de informare, realizata unilateral fara convocarea paratului, or aceasta maniera de realizare a informare nu indeplineste cerintele expuse mai sus, sens in care si intimatul a invocat exceptia inadmisibilitatii.

Contrar sustinerilor paratului, instanta a retinut ca viciile procedurii de informare ar fi putut fi remediate cu prilejul acordarii unui termen pentru a-si formula aparari cu privire la exceptia inadmisibilitatii, deoarece, asa cum s-a aratat mai sus, nu este vorba despre o procedura prealabila, insasi instanta poate acorda un termen in acest scop, iar scopul legii este acela de a produce un efect in sensul rezolvarii alternative a conflictului, nu de a impiedica accesul la justitie al partilor.

In acest sens, aparatorul reclamantei a convocat intimata la o sedinta de informare, insa inscrisurile depuse la dosar, atasate cererii inregistrate la data de 19.03.2014, denota ca reluarea procedurii de informare s-a realizat in mod formal, doar pentru a fi bifata procedural si convocarea intimatului. Astfel, din adresa trimisa prin fax la data de 25.02.2014, rezulta ca atitudinea intimatului nu este in sensul refuzului categoric al informarii privind medierea si chiar al medierii, acesta propunand o alta locatie pentru intalnirea partilor, precum si alta data, ultimul aspect fiind justificat, de-altfel, de perioada foarte scurta fixata de aparatorul reclamantei, care a facut oficiile de mediator, intre data convocarii si data fixata pentru sedinta de informarea. Acestei adrese nu i s-a dat nici un raspuns, inclusiv in sensul ca se refuza schimbarea datei si a locului, fiind ignorata cu desavarsire, procesul verbal fiind incheiat la data stabilita, in ciuda aparentelor bune intentii ale intimatului, ai carui reprezentanti pareau dispusi sa dea o sansa medierii. Abordarea formala a unei sedinte de informare la care sa participe ambele parti din litigiu si dezinteresul vadit al reclamantei pentru aceasta rezulta si din faptul ca la noua sedinta de informare, reclamanta nu a mai participat, fiind evident ca opinia reprezentantului sau este ca este suficienta informarea prealabila si separata a reclamantei.

In opinia instantei a fost evident ca informarea separata a partilor incalca in mod vadit legea si asigura o aplicare formala a legii privind medierea, scopul acestea nefiind de a obliga partile sa treaca pe la mediator doar pentru a declara ca doresc solutionarea litigiului de catre instanta de judecata.

Nimic nu impiedica mediatorul sau persoana indreptatita potrivit legii de a face o informare sumara odata cu depunerea cererii de catre viitorul reclamant, cu conditia de a pune in vedere acestuia ca este obligat sa participe la o sedinta de informare, la care sa fi fost invitat si paratul.

A aprecia ca inscrisurile depuse de contestatoare sunt suficiente din punct de vedere

formal, in conditiile in care paratul a invocat inadmisibilitatea, criticand tocmai lipsa convocarii sale, iar ulterior nu s-a creat o posibilitate reala pentru ca partile sa se intalneasca efectiv in cadrul acestei proceduri, cu consecinta respingerii exceptiei, echivaleaza cu eludarea atat dispozitiilor legale de mai sus, cat si a drepturilor procedurale ale intimatei.

Fata de cele expuse mai sus, apreciind ca exceptia este intemeiata, instanta a conchis in sensul admiterii sale si respingerii actiunii ca inadmisibila.

In termen, motivat si legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, impotriva acestei hotarari a formulat apel reclamanta, cauza inregistrandu-se pe rolul Curtii de Apel Bacau sub nr. 5119/110/2013.

Criticile invocate au vizat nelegalitatea sanctiunii aplicate in contextul in care:

• s-a interpretat inovator si gresit scopul legii medierii ca fiind in sensul de a pune fata in fata partile la sedinta de informare privind avantajele medierii; ori, in conditiile in care sanctiunea inadmisibilitatii se aplica numai reclamantului pentru neparticipare la aceasta procedura, iar legea nu instituie obligativitatea participarii simultane a partilor la mediere si, cu atat mai putin, la informarea privind avantajele sale, rezulta ca aplicarea legii s-a facut deficitar;
• procedura nu a fost efectuata deficitar, ci, in mod legal, prin aparator, care nu era incompatibil a realiza informarea; totodata, in contextul in care reclamanta a refuzat medierea, iar intimata a comunicat ca doreste ca medierea sa se efectueze la sediul sau, rezulta ca ambele parti cunosteau avantajele medierii, deci, instanta nu putea adauga la lege. Mai mult, paratul nu poate solicita alt termen pentru a participa la sedinta de informare, iar neparticiparea este pe riscul sau;
• textul aplicat de instanta a fost declarat neconstitutional.

Drept urmare, a solicitat admiterea apelului, anularea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.

In termen, intimata a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat intrucat:

• desi s-a sustinut respectarea procedurii informarii asupra avantajelor medierii, sesizarea instantei nu s-a efectuat dupa indeplinirea procedurii prealabile prev. de art.2 Legea 192/2006 conform 193 C.pr.civ., ci numai pe baza unui proces-verbal prin care reclamanta isi informa aparatorul ca doreste solutionarea cauzei in justitie; ori a lipsit orice dovada a informarii sale pentru participarea la aceasta procedura;
• dupa invocarea lipsei certificatului de informare, reclamanta a incercat complinirea lipsurilor amintite prin convocarea sa la mediere, dar, la invitatia sa de a proceda la mediere la sediul sau, nu a raspuns, interpretand in mod propriu raspunsul sau ca o lipsa de raspuns la convocare; ori, acest demers era tardiv conform art. 193 C.pr.civ.
• declararea neconstitutionalitatii art. 2 din Legea 192/2006 nu prezinta relevanta, legalitatea sentintei trebuind examinata prin prisma dispozitiilor in vigoare la investirea instantei si pronuntarea hotararii, cu atat mai mult cu cat deciziile Curtii Constitutionale se aplica numai pentru viitor ( art. 19 Legea 47/1995 ).

Nu s-a formulat raspuns la intampinare si nu s-au administrat probe noi in apel.

Ambele parti, prin aparatori, au formulat concluzii orale asupra apelului.

Examinand apelul in raport de motivele invocate, de actele si lucrarile dosarului, precum si fata de prevederile art.476-480 N.C.Pr.civ., Curtea a constatat caracterul sau intemeiat, justificat de urmatoarele:

Art. 2 alin. 1

²

din Legea 192/2006, forma la promovarea actiunii, stabilea, fara echivoc, ca instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile in materiile prevazute de art. 60

^A

1 alin. (1) lit. a) - f)”.

Prin urmare, sanctiunea fiind personala a reclamantului, viza exclusiv culpa sa anterioara demararii procedurii judiciare, culpa ce imbraca forma refuzului participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii.

Ori, in cauza, nu a existat un astfel de refuz din partea reclamantei, ci a fost prezenta la 18.11.2013 pentru a i se prezenta aceste avantaje de catre avocat - conform art. 2 alin. 1

³

Legea 192/2006 (”
Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizata de catre judecator, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz in care aceasta se atesta in scris”)
-, ocazie cu care si-a exprimat refuzul de a se uza de procedura medierii pentru solutionarea cauzei.

In consecinta, concluzia trasa de tribunal privind indeplinirea defectuoasa a acestei proceduri prin neinvitarea paratului la acea sedinta nu are acoperire in textul amintit. Pentru neinvitarea paratului la aceeasi sedinta de informare, legea nu a stabilit nici o sanctiune; deci, cu atat mai putin se putea aplica reclamantei aceeasi sanctiune prevazuta limitativ pentru o alta situatie.

De asemenea, contrar constatarii primei instante, se observa ca sanctiunea nu putea fi aplicata reclamantei, decat daca paratul invoca neregularitatea in termen procedural, conform art. 193 alin.2 N.C.Pr.civ.

Acest text este pe deplin aplicabil - fapt recunoscut si de intimata prin intampinarea din apel - intrucat obligatia de participare a reclamantului la sedinta de informare asupra avantajelor medierii este anterioara promovarii actiunii, deci ca sarcina prealabila obligatorie (procedura prealabila obligatorie).

Posibilitatea citata de tribunal - de realizare a procedurii si ulterior promovarii actiunii - nu exclude aplicabilitatea art. 193 pentru prima situatie, ci deschide posibilitatea aplicarii art. 247 alin.2 N.C.Pr.civ. pentru cea de-a doua.

In consecinta, instanta nu o putea invoca din oficiu, iar paratul nu o mai putea sustine in conditiile art. 247 alin.2 N.C.Pr.civ., ci numai prin intampinare si in termenul prevazut de art. XV din Legea 2/2013.

Nu in ultimul rand, s-a observat si ca dupa pronuntarea solutiei, pana la declararea apelului, Curtea Constitutionala declarase prin Dec. 266/7.05.2014 neconstitutionalitatea art. 2 alin.1

²

Legea 192/2006 (”Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala CEZ Vanzare - S.A. din Craiova, judetul Dolj, prin mandatar Societatea Comerciala EOS KSI Romania - S.R.L. din Bucuresti, in Dosarul nr. 14.501/215/2013 al Judecatoriei Craiova - Sectia civila si constata ca prevederile art. 2 alin. (1) si (1

^A

2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator sunt neconstitutionale”).

Este adevarat ca aceasta dezlegare produce efecte pentru viitor (conform art.147 alin.4 din Constitutie, nu art. 19 din Legea 47/1992, cum a sustinut intimata), insa, aplicand prin analogie dezlegarea din RIL 12/2011 al ICCJ, textul declarat neconstitutional nu mai poate constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv, cum este si cazul spetei de fata; deci, nici decizia de neconstitutionalitate nu poate fi ignorata, la acest moment fiind publicata in M.Of. si, astfel, definitiva si general obligatorie.

Fata de toate aceste considerente, apelul a fost admis, iar sentinta anulata; avand in vedere solicitarea de trimitere spre rejudecare a cauzei la tribunal, conform art. 480 alin.3 teza II N.C.Pr.civ., s-a dispus trimiterea spre rejudecare la Tribunalul Bacau.