Calitatea procesuala pasiva a unitatii administrativ teritoriale. Teren folosit cu destinatia de parcare auto de catre locatarii unui bloc invecinat. Apartenenta bunului la domeniul privat al localitatii. Lipsa destinatiei de utilitate publica. Efecte.

 

In exercitarea atributiilor care ii revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercita si atributia stabilita prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, in sensul ca emite o dispozitie motivata, intentia legiuitorului fiind aceea de a desemna, in mod expres, actul procedural prin care se solutioneaza notificarile, iar nu aceea de a stabili o „obligatie in nume propriu”.

Ca atare, este nefondata sustinerea apelantului, in sensul ca in litigiile fundamentate pe prevederile Legii nr. 10/2001 calitatea procesuala pasiva apartine primarului, in nume propriu, iar nu unitatii administrativ-teritoriale, deoarece dispozitia de acordare a masurilor reparatorii nu este emisa de primar in nume propriu, ci ca reprezentant al detinatorului imobilului, respectiv al unitatii administrativ teritoriale.

Si criticile ce vizeaza identificarea terenului notificat de reclamanti si restituit in natura a suprafetei de teren de 221,56 mp utilizata ca parcaj auto se retin a fi nefondate.

Simpla utilizare a unui teren aflat in domeniul privat al Municipiului Constanta cu destinatia de parcare de catre locuitorii blocului invecinat terenului preluat abuziv de la autorii reclamantilor nu constituie un impediment la restituirea in natura a acestuia catre reclamanti, cat timp nu s-a dovedit ca in temeiul unor documentatii tehnice legale si aprobate de organele competente acest teren a fost inclus in aria unor amenajari de utilitate publica, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevazand ca “Se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat constructii neautorizate in conditiile legii dupa data de 1 ianuarie 1990, precum si constructiile usoare sau demontabile”.

 

Art. 67 din Legea nr. 215/2001

Art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 6981/118/2011 reclamantii P.T. si P.I.E. au solicitat in contradictoriu cu paratii Municipiul Constanta prin Primar, Primarul Municipiului Constanta si Consiliul Local Constanta sa se constate lipsa raspunsului in termen legal la notificarea pentru restituirea in natura a imobilului situat in Constanta, str. E.V., si sa se dispuna restituirea in natura a imobilului, iar in subsidiar, in cazul in care restituirea in natura este imposibila, sa se oblige paratii sa acorde un teren in compensare sau sa fie obligati paratii la plata de despagubiri banesti.

In motivarea actiunii reclamantii arata ca prin notificarea nr. 1966/2001 au solicitat restituirea in natura a imobilului situat in str. E.V. nr. 13, iar prin notificarea nr. 1970/2001 au solicitat restituirea in natura a imobilului din str. E.V. nr. 15. Sustin reclamantii ca imobilele au fost proprietatea unchilor mamei lor, F.C. si S., mama lor, P.S., fiind uN.mostenitoare a unchiului ei F.C.

Mai precizeaza reclamantii ca sunt mostenitorii legali ai mamei lor dovedind astfel pe deplin cerintele prevazute de art. 4 alin 2 din Legea 10/2001.

Reclamantii arata ca paratul nu a raspuns in mod nejustificat notificarii.

Reclamantii au formulat precizari aratand ca singurul capat de cerere principal este acela de a se dispune restituirea in natura a imobilului.

Au mai precizat  reclamantii ca obiectul material al cererii il reprezinta terenul in suprafata totala de 685 mp si constructiile aferente.

Paratii nu au formulat intampinare, dar prin reprezentant au invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului Constanta.

Prin incheierea din data de 20.09.2011, rectificata prin incheierea din data de 18.10.2011 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului Constanta avand in vedere faptul ca acesta nu este unitate detinatoare a bunului notificat si nici organ insarcinat cu emiterea deciziilor in baza Legii 10/2001.

Reclamantii au  administrat proba cu inscrisuri si expertiza tehnica imobiliara.

Au fost depuse la dosar: notificarea nr. 1966/2001, notificarea nr. 1970/2001, copie de pe actul de vanzare transcris sub nr. 1463/1931, copie de pe actul  de vanzare transcris la nr. 1372/1932, matricole schite, adresa nr. 3662/1993, anexa din Decretul 92/1950, certificat de mostenitor nr. 67/2003,, certificat de mostenitor nr. 1817/199.

In cauza s-a efectuat expertiza tehnica imobiliara de catre expert B.D..

Prin sentinta civila nr. 1042 din 28 februiarie 2012 Tribunalul Constanta a admis actiunea reclamantilor in contradictoriu cu paratii Municipiul Constanta prin Primar si Primarul Municipiului Constanta, acestia din urma fiind obligati sa restituie in natura reclamantilor terenul situat in Constanta, str. E.V. (fosta C.N.) nr. 13, in suprafata de 271,63 mp cuprinse in poligonul H B1 C C1 E1 E F1 astfel cum este identificat in suplimentul la raportul de expertiza efectuat de expert B.D.

Au fost obligati paratii sa inainteze propunere de acordare de despagubiri catre reclamanti, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru: terenul in suprafata de 193,81 mp situat in Constanta, strada E.V. (fosta C.N. nr. 13) incadrat in poligoanele C 1 D E E 1 si F G I L K 1 K A H F 1 F, astfel cum este identificat in suplimentul la raportul de expertiza intocmit de expert B.D.; terenul in suprafata de 233 mp situat in strada E.V. (fosta C.N.) nr. 15 cuprins in poligonul K L I J  astfel cum este identificat in raport de expertiza intocmita de expert B.D. si pentru cele doua constructii tip parter ce au fost edificate pe acest teren, in prezent demolate.

A fost respinsa actiunea reclamantilor in contradictoriu cu paratul Consiliul Local al Municipiului Constanta ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Conform art. 274 Cod procedura civila au fost obligati sa plateasca reclamantilor 1.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut, in esenta ca reclamantii se legitimeaza, in urma unor mosteniri succesive ca si mostenitori ai defunctilor S.F. si C.F., care in temeiul contractelor de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2015/1932 transcris sub nr. 1372/1932 si respectiv nr. 3179/1931, transcris sub nr. 1463/1931 au cumparat doua loturi de teren: 425,5 mp teren situat in Constanta, str. C.N. nr. 13 si 233 mp teren impreuna cu constructiile aflate pe el, situate in Constanta, str. C.N. nr. 15.

Ambele imobile au fost nationalizate in temeiul Decretului nr. 92/1950, Tribunalul Constanta retinand ca masura nationalizarii a fost o preluare abuziva a proprietatilor autorilor reclamantilor, ce intra in domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Reclamantii au notificat imobilele in procedura Legii nr. 10/2001, si constatand ca unitatea detinatoare nu a raspuns acestei notificari in termenul legal, s-au adresat instantei competente pentru solutionarea pe fond a notificarii.

Imobilul notificat (685,5 mp) a fost identificat prin expertiza si raspunsul la obiectiuni intocmite de expert B.D. in Constanta, strada E.V. nr. 13-15 avand urmatoarea destinatie: 171,2 mp fac parte din domeniul privat al Municipiului Constanta, parte de teren 426,81 mp (193,81 mp si 233 mp) cel aferent blocului de locuinte se afla in proprietate particulara, iar restul suprafetei de teren este inventariat in domeniul public al Municipiului Constanta.

Terenul de 233 mp este ocupat in totalitate de blocul de locuinte si de aleea de acces la bloc iar terenul de 452,5 mp este impartit astfel: 193,8 mp teren - ocupat de constructii; alee de acces si constructii private, teren liber parcare – 221,56 mp si teren liber ramas dupa retrocedarea catre aceeasi reclamanti a imobilului din bulevardul T. nr. 48 A 48 B - 37,13 mp.

A apreciat Tribunalul Constanta ca masura restituirii in natura este prioritara in raport cu celelalte modalitati de reparare a prejudiciului fostilor proprietari, reglementata prin Legea nr.10/2001, iar in raport de situatia juridica a terenului notificat, este posibila restituirea natura a terenului de 271,63 mp format din 221,56 mp – parcare, teren de 37,13 mp ramas liber dupa retrocedarea imobilului vecin si din suprafata obtinuta prin indreptarea aleii de acces la aceeasi latime, adica de 4,5 m cat are la intrarea in parcare, intreaga suprafata de teren fiind cuprinsa in poligonul  H B 1 C C 1 E 1 E F 1, identificat in schita anexa la suplimentul raportului de expertiza intocmit de expert B.D.

In ceea ce priveste suprafetele de teren de 193,81 mp si de 223 mp afectate de constructia blocului de locuinte si de alei de acces pietonal, s-a apreciat ca nu este posibila restituirea lor in natura, reclamantii fiind indreptatiti exclusiv la masuri reparatorii in echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Aceeasi masura s-a dispus si in legatura cu constructiile ce au existat pe teren la data nationalizarii, si care ulterior au fost demolate.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat recurs paratii
Municipiul Constanta prin Primar si Primarul Municipiului Constanta care au criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul restituirii in natura catre reclamanti a terenului in suprafata de 271,63 mp situat in Constanta, strada E.V. nr. 13.

Sustin recurentii parati ca imobilul notificat de reclamanti nu a fost corect identificat, concluziile expertului si planurile de situatie anexate  nu corespund cu realitatea din teren, nici din punct de vedere al constructiilor, nici al identificarii suprafetei de teren necoroborandu-se cu celelalte planuri de situatie intocmite in decursul anilor de catre primarie si depuse la dosar.

Astfel, adresa nr. 165588/23.01.2012 emisa de Primaria Municipiului Constanta contrazice in totalitate concluziile raportului de expertiza, specificand in mod expres ca planul anexa la expertiza tehnica nu este cotat, nu este intocmit la scara convetionala (1: 200; 1: 500) astfel incat nu se pot identifica si materializa in teren limitele fostelor imobile.

De asemenea, instanta de fond nu a avut in vedere la pronuntarea hotararii situatia juridica a terenului identificat, respectiv faptul ca o parte din teren constituie domeniul privat al Municipiului Constanta cu destinatia de parcare, iar restituirea in natura a acestui teren nu era posibila, fiind de notorietate imprejurarea ca exista deficit de locuri de parcare in Municipiul Constanta.

Hotararea Tribunalului Constanta este criticabila in egala masura si sub aspectul obligarii ambilor parati Municipiul Constanta si Primarul Municipiului Constanta sa inainteze propunerea de despagubiri si dosarul aferent Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor. Aceasta obligatie incumba exclusiv primarului, iar Municipiul Constanta este lipsit de calitate procesuala pasiva in aceasta procedura, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Curtea analizand legalitatea hotararii Tribunalului Constanta in raport de criticile recurentilor parati constata urmatoarele:

Criticile recurentilor parati ce vizeaza lipsa calitatii procesuale pasive a Municipiului Constanta se retin a fi vadit nefondate pentru urmatoarele considerente:

Reglementand modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 a instituit doua etape ale procedurii de restituire, una necontencioasa si alta contencioasa, iar in art. 22 a stabilit partile intre care se desfasoara aceste proceduri, si anume „persoana indreptatita la restituire” si „persoana juridica detinatoare a imobilului”. Art. 21 din lege stabileste categoriile de persoane juridice obligate sa se pronunte asupra notificarilor, prin dispozitia motivata a organelor de conducere, si prevede in alin. 4 ca au calitatea de unitati detinatoare si unitati administrativ teritoriale, in cazul carora restituirea se face prin dispozitia motivata a primarilor ori, dupa caz, a presedintelui consiliului judetean.

„Persoana indreptatita la restituire”, care are calitate procesuala activa, si „unitatea detinatoare”, care are calitate procesuala pasiva, figureaza ca atare in ambele faze ale procedurii speciale reglementata de Legea nr. 10/2001 si  nu pot fi inlocuite de o alta parte astfel ca, in cazul in care bunul apartine patrimoniului unei unitati administrativ teritoriale, obligatia de solutionare a notificarii prin care se solicita restituirea lui in natura sau prin echivalent nu poate fi opusa decat „detinatorului”, respectiv comunei, orasului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public, iar nu reprezentantului lor legal, in nume propriu.

Aceasta interpretarea se impune intrucat persoana juridica de drept public are, potrivit legii, personalitate juridica, capacitate de folosinta si un patrimoniu in care se pot gasi bunuri care cad sub incidenta acestui act normativ, iar din interpretarea legii speciale rezulta cu evidenta ca in intreaga procedura de restituire primarul nu figureaza in nume propriu, ci reprezinta unitatea administrativ teritoriala.

In exercitarea atributiilor care ii revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercita si atributia stabilita prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, in sensul ca emite o dispozitie motivata, intentia legiuitorului fiind aceea de a desemna, in mod expres, actul procedural prin care se solutioneaza notificarile, iar nu aceea de a stabili o „obligatie in nume propriu”.

Ca atare, este nefondata sustinerea apelantului, in sensul ca in litigiile fundamentate pe prevederile Legii nr. 10/2001 calitatea procesuala pasiva apartine primarului, in nume propriu, iar nu unitatii administrativ-teritoriale, deoarece dispozitia de acordare a masurilor reparatorii nu este emisa de primar in nume propriu, ci ca reprezentant al detinatorului imobilului, respectiv al unitatii administrativ teritoriale.

Si criticile ce vizeaza identificarea terenului notificat de reclamanti si restituit in natura a suprafetei de teren de 221,56 mp utilizata ca parcaj auto se retin a fi nefondate.

Procedura solutionarii notificarilor formulate conform Legii nr. 10/2001, atat etapa administrativa cat si cea judiciara – este guvernata de principiul prevalentei restituirii in natura a bunului notificat, fiind exceptate de la restituire in natura numai terenurile pe care s-au edificat, in conditiile legii, dupa 1990, constructii autorizate, precum si cele care intra in aria de cuprindere a sintagmei de “terenuri afectate servitutilor legale si altor amenajari de utilitate publica” ale localitatii urbane si rurale.

In acest sens, art. 10 alin. (2) din lege prevede ca “In cazul in care pe terenurile pe care s-au aflat constructii preluate in mod abuziv s-au edificat noi constructii autorizate, persoana indreptatita va obtine restituirea in natura a partii de teren ramase libera, iar pentru suprafata ocupata de constructii noi, cea afectata servitutilor legale si altor amenajari de utilitate publica ale localitatii urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc in echivalent”.

In speta reclamantii s-au legitimat ca si succesori ai defunctilor F.S. si F.C., in calitate de desecendenti din colaterali privilegiati, autorii reclamantilor fiind proprietarii a doua imobile situate in Constanta, strada C.N. nr. 13 - teren in suprafata de 452 mp si strada C.N. nr. 15 - teren in suprafata de 233 mp, bunuri care in planul cadastral din anul 1936 au fost identificate ca un singur lot - C.N. nr. 13-15, lotul 6 din careul 159, situatie mentionata si cu ocazia nationalizarii in temeiul Decretului nr. 92/1950, unde a fost identificat ca un singur imobil nationalizat - la adresa din Constanta, strada E.V. nr. 15.

Situatia este confirmata chiar de catre recurentul parat Municipiul Constanta cu adresa nr. R 84238/04.07.2011, in care se mentioneaza in mod expres si modalitatea in care se identifica acest teren in prezent, conform evidentelor si planurilor cadastrale detinute de parat si anume:

Imobilul din str. E.V. nr. 13,15, a fost identificat astfel - parte:

- afectat de constructia noului bloc de locuinte (proprietati particulare),

- terenul (curte in suprafata de 171,2 mp constituie domeniul privat al Municipiului Constanta, conform HCLM nr. 84/2002, anexa 1, pozitia 54 pentru strada E.V. si centralizat in HCLM Constanta nr. 109/2005, anexa 1, pozitia 2865, pagina 46

- restul terenului, fiind alee de circulatie si constituie domeniul public conform H.C.L.M. nr. 526/2008, pozitia 1753.

De asemenea, in adresa nr. 3662/26.07.1996 emisa de S.C. P. S.A. Constanta se mentioneaza situatia imobilului din Constanta, str. E.V. nr. 13-15, retinandu-se ca dupa nationalizare, constructiile au fost demolate, iar o parte din teren a fost afectata de amplasarea blocului de locuinte de pe strada E.V. nr. 15, iar “pentru zona in care sunt situate cele trei proprietati (revendicate la acel moment de reclamanti), dupa 1 ianuarie 1990 in cadrul institutului nostru, nu s-au elaborat documentatii de proiectare care sa prevada modificarea actualei structuri urbanistice”. Aceasta adresa este insotita de planul de situatie la scara 1/500 cu delimitarea proprietatilor.

Mai mult, cu adresa nr. 135/20.01.1998 - paratul Municipiul Constanta –Directia Patrimoniu, comunica reclamantei P.S., in referire la terenul nationalizat situat in Constanta, strada E.V. nr. 13-15, ca dupa anul 1970 constructiile existente pe teren au fost demolate, “si o parte din teren a fost afectata de amplasarea blocului de locuinte P+4 din strada E.V. Suprafata de teren de 264 mp, situata in partea de vest a proprietatii familiei dumneavoastra, este liber de constructii si se incadreaza in prevederile Legii nr. 18/1991 modificata si completata prin Legea nr. 169/1997, art. 36 alin. (5)”.

In raport de aceasta cerere si de planurile cadastrale atasate prin suplimentul la raportul de expertiza efectuat in fata primei instante a fost identificat terenul notificat de reclamanti – fosta proprietate situata in Constanta, str. C.N. nr. 13 si nr. 15.

Expertul a mentionat ca pentru identificarea acestui teren a avut in vedere si Planul de situatie al zonei intocmit de S.C. T.S. S.R.L., in baza caruia s-a facut retrocedarea, catre aceiasi reclamanti si a imobilului din bulevardul T. nr. 48 A si 48 B, invecinat la nord cu proprietatea notificata in prezenta cauza.

Imobilul din strada C.N. nr. 13, actual E.V. nr. 13 a fost identificat in poligonul A B1C D F G I L K (conturat rosu in schita anexata la expertiza) si este ocupat de bloc P+4 etaje, alee de acces si alte constructii private =193,81 mp, 42,03% teren liber (parcaj) domeniul privat al Municipiului Constanta =221,56 mp; 48,97 mp teren liber ramas dupa retrocedarea imobilului din bulevardul T. nr. 48 A, 48 B, 37,13 mp (8,2% catre reclamanti.

Expertiza a concluzionat ca suprafata de teren libera de constructii ce poate fi restituita in natura reclamantilor o constituie terenul utilizat cu destinatia de parcare de catre locuitorii blocului (221,56 mp) si suprafata rezultata din indreptarea aleii de acces la bloc, la aceeasi latime, adica 4,57 mp cat are aleea la intrarea in parcare.

Se retine ca suplimentul la raportul de expertiza a fost comunicat paratilor la termenul de judecata din 31 ianuarie 2012, prin avocatul angajat, iar ulterior la data de 28 februarie 2012, cand s-au pus concluzii pe fondul cauzei, paratii nu s-au mai prezentat in instanta si nici nu au inaintat instantei obiectiuni la identificarea imobilului realizata prin suplimentul la expertiza, existand prezumtia ca si-au insusit concluziile acestei expertize.

Referitor la terenul afectat de parcaj, in suprafata de 221,56 mp ce figureaza in domeniul privat al Municipiului Constanta, Curtea constata ca in adresa nr. R 84238/04.06.2011 emisa de Primaria Municipiului Constanta - Directia Patrimoniu, bunul nu este inregistrat ca si parcare auto ci are destinatia de teren/curte intre blocuri, iar pe parcursul solutionarii cauzei recurentii parati nu au depus niciun inscris din care sa rezulte data amenajarii unei parcari auto pentru deservirea nevoilor locuitorilor din zona si nici daca aceasta amenajare – parcare – a fost autorizata conform legislatiei in vigoare, respectiv pe baza unei documentatii tehnice si autorizatii pentru realizarea parcajului.

Simpla utilizare a unui teren aflat in domeniul privat al Municipiului Constanta cu destinatia de parcare de catre locuitorii blocului invecinat terenului preluat abuziv de la autorii reclamantilor nu constituie un impediment la restituirea in natura a acestuia catre reclamanti, cat timp nu s-a dovedit ca in temeiul unor documentatii tehnice legale si aprobate de organele competente acest teren a fost inclus in aria unor amenajari de utilitate publica, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevazand ca “Se restituie in natura terenurile pe care s-au ridicat constructii neautorizate in conditiile legii dupa data de 1 ianuarie 1990, precum si constructiile usoare sau demontabile”.

Or, in speta, nu s-a facut dovada ca parcarea auto a fost amenajata in temeiul unor autorizatii legale dupa anul 1990, iar din adresa nr. 3662/26.07.1993 emisa de S.C. P. S.A. Constanta rezulta ca dupa preluarea terenului de la autorii reclamantilor numai o parte din tren a fost afectata de constructia unui bloc de locuinte, fara a se face vorbire, la nivelul anului 1993 de autorizarea unei alte lucrari, respectiv a unei parcari auto, mentionandu-se expres ca dupa anul 1990, in cadrul institutului de proiectari nu s-au elaborat documentatii de proiectare care sa prevada modificarea actualei structuri urbanistice.

In raport de aceste considerente, Curtea constata ca prima instanta, in mod judicios, a apreciat asupra posibilitatii restituirii in natura a unei parti din terenul notificat de reclamanti, si care a facut parte din proprietatea autorilor lor, F.R.S. si F.K., hotararea Tribunalului Constanta fiind pronuntata cu respectarea dispozitiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Pentru considerentele expuse in baza art. 312 Cod procedura civila, se va respinge recursul paratilor ca nefondat.

In baza art. 274 Cod procedura civila obliga recurentii parati la 1.000 lei cheltuieli de judecata catre reclamanti.

Decizia civila nr. 434/C/30.05.2012

Dosar nr. 6981/118/2011

Judecator redactor Mihaela Popoaca