Calea de atac permisa de lege pentru cenzurarea unei hotarari pronuntate asupra cererii de chemare in judecata prin care se solicita emiterea unui titlu de despagubire este apelul si nu recursul.

Art.33-35 din Legea nr.165/2013

Art.152 din noul Cod de procedura civila

Art.457 din noul Cod de procedura civila

 

Din examinarea cererii de chemare in judecata rezulta ca obiect al acesteia este solicitarea reclamantului de a fi obligata parata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor sa emita decizia de acordare a titlului de despagubiri.

O astfel de cerere prin care se tinde la obligarea paratei la emiterea titlului de despagubire se supune aceleiasi proceduri de solutionare in fata instantei de judecata ca si cererea prin care o persoana este  nemultumita de continutul unei decizii de aceasta natura  si solicita instantei cenzurarea ei.

Astfel, potrivit art.35 din Legea nr.165/2013 „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 si 34 pot fi atacate de persoana care se considera indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul entitatii, in termen de 30 de zile de la data comunicarii. (2) In cazul in care entitatea investita de lege nu emite decizia in termenele prevazute la art. 33 si 34, persoana care se considera indreptatita se poate adresa instantei judecatoresti prevazute la alin. (1) in termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevazute de lege pentru solutionarea cererilor. (3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), instanta judecatoreasca se pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate si dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii in conditiile prezentei legi. (4) Hotararile judecatoresti pronuntate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului”.

Asadar, calea de atac permisa de lege pentru cenzurarea unei hotarari pronuntate asupra cererii de chemare in judecata prin care se solicita emiterea titlului de despagubire este apelul si nu recursul.

Potrivit art.457 NCPC in forma in vigoare la data formularii cererii de chemare in judecata  „(1) Hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei. (2) Mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac deschisa contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevazuta de lege. (3) Daca instanta respinge ca inadmisibila calea de atac neprevazuta de lege, exercitata de partea interesata in considerarea mentiunii inexacte din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac, hotararea pronuntata de instanta de control judiciar va fi comunicata, din oficiu, tuturor partilor care au luat parte la judecata in care s-a pronuntat hotararea atacata. De la data comunicarii incepe sa curga, daca este cazul, termenul pentru exercitarea caii de atac prevazute de lege”.

Semnificatia art.457 alin.1 NCPC referitoare la legalitatea caii de atac este aceea ca in concursul dintre o mentiune gresita in dispozitivul hotararii cu privire la denumirea, conditiile si termenul in care poate fi atacata o hotarare judecatoreasca si dispozitia legala care reglementeaza aceste aspecte, are prioritate cea din urma, iar nu dispozitia judecatorului, alin.2 si 3 ale aceleiasi norme asigurand caracterul efectiv a reglementarii din alin.1. Asadar, mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii nu are niciun efect asupra dreptului partii de a exercita calea de atac prevazuta de lege.

Norma da expresie principiului ca o cale de atac neprevazuta de lege este inadmisibila, astfel ca instanta investita cu solutionarea ei nu va mai fi indreptatita sa o converteasca intr-o cale de atac admisibila, invocand eventual dispozitiile art.152 NCPC. Legiuitorul a avut insa in vedere si necesitatea ca drepturile partilor sa nu fie prejudiciate, asigurand, prin alin.3, acestora posibilitatea de a-si adapta conduita procesuala la dispozitiile legii, ceea ce raspunde pe deplin rigorilor unei proceduri echitabile.

Nu se poate sustine ca astfel se goleste de continut dispozitia din art.152 NCPC, intrucat textul are in vedere numai posibilitatea in care partea a denumit gresit calea de atac, in timp ce hotararea judecatoreasca a indicat-o in mod corect, situatie in care instanta investita cu solutionarea ei o poate califica potrivit dispozitiilor legale incidente, caz in care prevederile art.457 NCPC nu devin aplicabile.

O alta interpretare a dispozitiilor legale precitate ar avea drept consecinta, fie sa se accepte ca norma cuprinsa in art.457 din noul Cod de procedura civila este inutila, neputand sa se aplice niciodata sau, sa se accepte aplicarea acesteia, numai dupa ce instanta face o evaluare a solutiei ce urmeaza sa o pronunte, observand, eventual, in ce masura se produce o vatamare a promotorului caii de atac, vatamare determinata de eroarea instantei. Or, in aceasta din urma situatie, instanta ce solutioneaza calea de atac trebuie sa statueze mai intai asupra solutiei ce urmeaza sa o pronunte si numai apoi asupra posibilitatii sau nu de calificare in conditiile art.152 din noul Cod de procedura civila, ceea ce nu poate fi admis.

(Decizia nr. 1363/R-CONT/29 Iulie 2015)

 

Prin cererea inregistrata la data de 20.01.2014 pe rolul Tribunalului Arges, reclamanta FS, prin procurator BD, a chemat in judecata pe parata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, pentru a fi obligata la emiterea titlului de despagubire in dosarul inregistrat la ANRP sub  nr. 54204/CC/2013.

In motivare, s-a aratat ca, prin dispozitia Primariei Pitesti nr.1919/2012,  s-a recunoscut in favoarea reclamantei dreptul la despagubiri pentru imobilul teren in suprafata de 2841 mp.  Desi la dosar s-a depus intreaga documentatie pentru acordarea despagubirilor, dosar ce a primit nr. 54204/CC/2013, parata nu si-a indeplinit obligatia prevazuta de lege.

Prin sentinta civila nr. 2183 din data de 12.12.2014, Tribunalul Arges a respins exceptia prematuritatii; a admis actiunea formulata de

reclamanta FS si a obligat pe parata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor sa emita reclamantei titlu de despagubiri in dosarul inregistrat la ANRP sub nr. 54204/CC/2013.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut urmatoarele:

Parata a invocat exceptia de prematuritate a formularii cererii, in raport de dispozitiile art.34  alin.1 din Legea 165/2013. Aceasta exceptie a fost respinsa de prima instanta, deoarece prin decizia 2815/2008 a Comisiei Centrale pentru stabilirea despagubirilor s-a adoptat o noua modalitate de solutionare a dosarelor, in ordinea inregistrarii lor.

Legea 165/2013 prevede la art.4 ca se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor, precum si cauzelor aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului suspendate, sub aspectul competentei, art.20 din Titlul VII al Legea nr.247/2005, asa cum a fost modificat prin Legea nr.165/2013. Prin urmare, pentru dosarele aflate pe rolul instantelor se aplica dispozitiile acestei legi.

Astfel, tribunalul a constatat ca la data pronuntarii prezentei decizii celelalte dispozitii ale Legea nr.247/2005, Titlul VII, care reglementau procedura de emitere a titlului de despagubire, sunt abrogate, fiind inlocuite cu procedura prescrisa de art.21 si urm. din Legea nr.165/2013.

Conform art.17 din Legea nr.165/2013, se constituie Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor care, potrivit art.18 alin.3 din acelasi act normativ, preia atributiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor si functioneaza pana la finalizarea procesului de retrocedare.

Ca atare, sub aspectul capacitatii procesuale de folosinta, CCSD isi inceteaza existenta ca organ administrativ investit cu solutionarea dosarelor de acordare a masurilor reparatorii in conditiile legilor speciale de restituire, fiind inlocuita de Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, care preia toate atributiile acesteia si implicit calitatea procesuala a CCSD in dosarele in curs.

Asadar, instanta de fond a constatat ca nu numai prevederile legii noi cu implicatii asupra partilor in dosare trebuie recunoscute ca aplicabile, ci si cele care reglementeaza procedura de urmat, de vreme ce legiuitorul declara in art.4 al legii ca dispozitiile acesteia „se aplica cererilor formulate si depuse, in termen legal, la entitatile investite de lege, nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor, precum si cauzelor aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului suspendate in temeiul Hotararii-pilot din 12 octombrie 2010, pronuntata in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, la data intrarii in vigoare a prezentei legi.”

Fata de aceasta norma tranzitorie, s-a apreciat ca prevederile art.6 Cod civil si ale art.24 din noul Cod procedura civila, ca reguli generale, nu sunt aplicabile, legea speciala reglementand un regim juridic aparte in privinta aplicarii in timp a normei noi.

Tribunalul a retinut ca, potrivit art.21 din Legea nr.165/2013 pentru acordarea de masuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite in natura, entitatile investite de lege transmit Secretariatului Comisiei Nationale deciziile care contin propunerea de acordare de masuri compensatorii, intreaga documentatie care a stat la baza emiterii acestora si documentele care atesta situatia juridica a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice inscrisuri cu privire la constructii demolate.

S-a notat ca deciziile entitatilor investite de lege vor fi insotite de inscrisuri care atesta imposibilitatea atribuirii in compensare totala sau partiala a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile detinute de entitatea investita de lege.

Comisiile judetene de fond funciar si Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucuresti pot propune Comisiei Nationale solutionarea cererilor de retrocedare prin acordare de masuri compensatorii potrivit prezentei legi numai dupa epuizarea suprafetelor de teren agricol afectate restituirii in natura, identificate la nivel local.

Secretariatul Comisiei Nationale, in baza documentelor transmise, procedeaza la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existentei dreptului persoanei care se considera indreptatita la masuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Nationale poate solicita documente in completare entitatilor investite de lege, titularilor dosarelor si oricaror altor institutii care ar putea detine documente relevante.

De asemenea, art.34 alin.1 din Legea nr.165/2013 prevede ca dosarele inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor vor fi solutionate in termen de 60 de luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cu exceptia dosarelor de fond funciar, care vor fi solutionate in termen de 36 de luni.

Art.34 din Legea nr.165/2013 prevede un termen de 60 de luni de solutionare a dosarelor inregistrate la Secretariatul C.C.S.D., cu exceptia celor din materia fondului funciar, in care s-au emis hotarari pentru recunoasterea dreptului la masuri reparatorii in conditiile legilor speciale, dar art.110 alin.3 Cod procedura civila, aplicabil in prezenta cauza, fata de data sesizarii instantei, permite ca, inainte de implinirea termenului, sa se formuleze cereri pentru executarea la termen a unor obligatiuni, ori de cate ori instanta apreciaza ca cererile sunt indreptatite pentru a preintampina reclamantului o paguba insemnata pe care acesta ar incerca-o daca ar astepta implinirea termenului.

In cauza, prin dispozitia Primariei Pitesti nr.1919/2012, s-a recunoscut in favoarea reclamantei dreptul la despagubiri pentru imobilul teren in suprafata de 2841 mp.

Prima instanta a apreciat ca reclamanta este indreptatita sa solicite inainte de termen executarea la termen a unei obligatii si, in consecinta, in baza art.1, 2, 8, 18 din Legea 554/2004, coroborat cu dispozitiile Legii nr.165/2013, a admis  actiunea si a obligat pe parata sa emita reclamantei titlu de despagubiri in dosarul inregistrat la ANRP sub nr. 54204/CC/2013.

Impotriva sentintei, in termen legal a declarat recurs Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitand, in principal, modificarea sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii ca fiind prematur formulata, iar in subsidiar, ca neintemeiata.

 Prin motivele de recurs  s-a aratat ca :

Instanta de fond in mod netemeinic a respins exceptia prematuritatii actiunii introduse de reclamant la data de 22.01.2014,  dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013. Dezvoltand aceasta critica, recurenta arata ca, in perioada 15 martie 2012 - 15 mai 2013, procedura de evaluare si emitere a deciziilor reprezentand titluri de despagubire a fost suspendata in temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobata cu modificari prin Legea nr. 117/2012.

Prin aceasta suspendare s-a urmarit atat implementarea Hotararii C.E.D.O. din cauza - pilot Maria Athanasiu si altii impotriva Romaniei, dar si blocarea operatiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atat pentru reformarea legislatiei in acest domeniu, cat si pentru gasirea resurselor financiare necesare platii despagubirilor.

In aceste conditii, practica judiciara a statuat cu caracter de principiu ca solicitarile avand ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despagubire de CCSD sunt premature, dreptul la solutionarea dosarului de despagubiri fiind afectat de un termen suspensiv, pana la implinirea caruia obligatia corelativa acestui drept neputandu-se executa.

Ca urmare a publicarii Legii nr. 165/2013 in Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, procedura de solutionare a dosarelor de despagubire constituite in temeiul Legii nr. 10/2001 se desfasoara in conformitate cu dispozitiile acesteia, astfel cum este prevazut in mod expres la art. 4 din noua lege.

Asadar, potrivit acestui text de lege, procedura de solutionare a dosarelor de despagubire ale reclamantilor se va realiza conform prevederilor Legii nr. 165/2013.

Prin aceasta lege a fost infiintata CNCI, care a preluat atributiile CCSD.

In privinta termenului in care CNCI are obligatia de a solutiona dosarele de despagubire inregistrate la Secretariatul CNCI, s-a subliniat ca art. 34 alin. (1) stabileste un termen de 60 de luni de la data intrarii in vigoare a noii legi.

De asemenea, apreciaza recurenta, sustinerea unei pagube insemnate este neintemeiata, intrucat nu i se poate retine reaua - credinta sau culpa sa. In dovedirea pagubei insemnate, reclamantul trebuie sa faca dovada ceruta de lege (vinovatie, fapta, prejudiciu, legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu).

In motivare se face referire si la dispozitiile Legii nr. 165/2013, in care se prevede ca intreaga procedura de solutionare a dosarelor de despagubire constituite in temeiul Legii nr. 10/2001 se desfasoara in conformitate cu dispozitiile acesteia.

Intrucat noua legislatie a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005, care reglementau emiterea de catre CCSD a deciziilor continand titlul de despagubire, precum si conditiile si termenele de valorificare a acestora, a fost instituita o noua procedura privind solutionarea dosarelor de despagubire.

Asa fiind, recurenta invedereaza instantei de recurs faptul ca numai in situatia in care dosarul este validat de catre CNCI aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv  - art. 21 alin. (9) din lege.

In raport de dispozitiile art. 21 alin. (6) si art. 22 din Legea nr. 165/2013, recurenta CNCI solicita a se constata ca aceasta este obligata sa puna in aplicare dispozitiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 si art. 21 - 26, care prevad expres compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de catre Comisia Nationala si evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.

 In mod netemeinic a fost obligata recurenta la emiterea unui titlu de

despagubire. In sustinerea acestui motiv de recurs se arata ca dosarul de despagubire inregistrat la nivelul Secretariatului Comisiei Nationale sub nr. 54204/CC nu face parte din categoria dosarelor aprobate carora li se aplica procedura specifica Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor prevazuta la art. 41 alin. 3 din Legea 165/2013.

Astfel, plata sumelor de bani reprezentand despagubiri in dosarele aprobate de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor inainte de intrarea in vigoare a prezentei legi, precum si a sumelor stabilite prin hotarari judecatoresti, ramase definitive si irevocabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se face in termen de 5 ani, in transe anuale egale, incepand cu 1 ianuarie 2014.

In speta, arata recurenta, dosarul nr. 54204/CC nu face parte nici din categoria dosarelor aprobate, nefiind introdus in niciuna din sedintele comisiei centrale in vederea aprobarii si nici din categoria dosarelor in care a ramas definitiva si irevocabila o astfel de hotarare judecatoreasca. Din punctul sau de vedere, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi de catre Secretariatul CNCI si se exprima in puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numarul de puncte se stabileste dupa scaderea valorii actualizate a despagubirilor incasate pentru imobilul evaluat.

Avand in vedere noile modificari legislative aduse de Legea nr. 165/2013, recurenta CNCI apreciaza ca solicitarea de emitere a titlului de despagubire nu isi mai gaseste aplicabilitatea, motiv pentru care a solicitat  respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata.

Referitor la situatia dosarului de despagubire aferent Dispozitiei nr. 1919/2012 emisa de Primaria Municipiului Pitesti si inregistrat sub nr. 54204/CC, CNCI invedereaza ca acesta va fi solutionat cu respectarea dispozitiilor legale prevazute de Legea nr. 165/2013, a termenului legal mai sus mentionat, precum si cu respectarea ordinii de inregistrare a dosarelor de despagubire stabilita prin Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 a CCSD, decizie insusita si de entitatea ce a preluat atributiile Comisiei Centrale, respectiv Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor in sedinta acesteia din data de 14.11.2013.

Relativ la Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 a CCSD, se precizeaza ca in cuprinsul art. 2 din decizia amintita sunt prevazute principiile care trebuie avute in vedere in solutionarea dosarelor.

Astfel, in cuprinsul art. 2 al deciziei mai sus mentionate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente in cadrul Secretariatului Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor (fosta CCSD), precum si modalitatea de solutionare a acestora, cu precizarea suplimentara ca pct. 2.2. a fost abrogat in sedinta CNCI din data de 27.02.2013 (a se vedea in acest sens prevederile pct. 2.1-2.8 din Decizia nr. 10299/14.11.2012).

Modalitatea de solutionare a dosarelor a fost adoptata de catre Comisie Centrala avand ca argumente principiul proportionalitatii analizarii dosarelor, egalitatea de tratament, precum si faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale caror dosare au fost solutionate sau care urmeaza a fi solutionate de catre entitatile investite cu un numar mai mare de dosare decat altele (si la care, evident, ritmul de solutionare este mai lent).

Chiar daca Decizia nr. 10299 din 14.11.2012, emisa de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor si insusita de catre Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, face referire la procedura de evaluare, asa cum a fost stabilita de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul de despagubire va fi solutionat conform noii proceduri prevazute de Legea nr. 165/2013 modificata, cu completari prin Legea 368/2013.

In cazul de fata dosarul de despagubire nr. ***/CC face parte din categoria dosarelor de despagubire mentionate la pct. 2.8 din Decizia nr. 10299/14.11.2012 a CCSD „in asteptare”.

Instanta in mod eronat a apreciat ca Primaria Municipiului Pitesti, prin Dispozitia nr. 1919/2012, a recunoscut in favoarea reclamantului dreptul la despagubiri pentru imobilul teren, cata vreme potrivit dispozitiilor art. 17 alin. 1 raportat la art. 21. alin. 5 din Legea nr. 165/2013 - „Secretariatul Comisiei Nationale, in baza documentelor transmise, procedeaza la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existentei dreptului persoanei care se considera indreptatita la masuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Nationale poate solicita documente in completare entitatilor investite de lege, titularilor dosarelor si oricaror altor institutii care ar putea detine documente relevante”, singura entitate abilitata de legiuitor a constata existenta acestui drept este CNCI.

 Modalitatea de solutionare a dosarelor a fost adoptata de catre Comisie Centrala avand ca argumente principiul proportionalitatii analizarii dosarelor, egalitatea de tratament, precum si faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale caror dosare au fost solutionate sau care urmeaza a fi solutionate de catre entitatile investite cu un numar mai mare de dosare decat altele. (si la care, evident, ritmul de solutionare este mai lent).

Astfel, avand in vedere principiile ce au stat la baza emiterii acestei decizii, recurenta invedereaza ca dosarul de despagubire al reclamantului va fi analizat de catre SCNCI cu respectarea ordinii inregistrarii dosarelor existente in propria categorie.

Imixtiunea puterii judecatoresti in procedura administrativa, prin pronuntarea unor hotarari judecatoresti prin care CNCI este obligata la solutionarea unui dosar de despagubire fara a lua in considerare faptul ca inaintea acestuia exista alte persoane indreptatite care asteapta solutionarea dosarelor lor cu respectarea ordinii de inregistrare al acestora, nu face altceva decat sa incurajeze astfel de demersuri in instanta, consecinta fireasca fiind nu numai cresterea volumului de cereri de chemare in judecata dar si solutionarea cu prioritate de catre CNCI a dosarelor de despagubire ce au facut obiectul acestor litigii. Se solicita admiterea recursului casarea sentintei recurate si pa fond respingerea cererii. Recurenta a solicitat judecata in lipsa.

Prin cererea inregistrata la data de 17 aprilie 2015, intimatul - reclamant BD  a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate, in sensul obligarii paratei la emiterea deciziei de puncte, conform art. 21 pct. 6, 7 din Legea nr. 165/2013, iar pe fond, a solicitat a se constata ca in mod corect prima instanta a respins exceptiile invocate si a respins cererea de chemare in judecata. Totodata, in sustinerea cererii, intimatul a invocat dispozitiile art. 21 pct. 6 din aceeasi lege, aratand ca parata nu isi respecta propria lege, adica dupa ramanerea irevocabila a acestei actiuni nu a emis decizia si titlul de compensare in termenul de 60 de zile si nu a facut evaluarea conform grilei notariale.

La data de 15 iunie 2015, intimatul a depus si concluzii scrise, invederand, in esenta  aceleasi motive astfel cum au fost precizate si in cererea depusa la data de 17 aprilie 2015.

Examinand calea de atac, in conditiile art.248 Cod procedura civila, Curtea a verificat cu prioritate incidenta in cauza a exceptiei de inadmisibilitate raportat la gresita calificare a caii de atac.

Sub acest aspect s-a retinut faptul ca instanta de fond a stabilit ca hotararea este supusa recursului, cale de atac ce a fost exercitata cu aceasta denumire si de catre parata.

Or, din examinarea cererii de chemare in judecata rezulta ca obiect al acesteia este solicitarea reclamantului de a fi obligata parata Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor sa emita decizia de acordare a titlului de despagubiri.

O astfel de cerere prin care se tinde la obligarea paratei la emiterea titlului de despagubire se supune aceleiasi proceduri de solutionare in fata instantei de judecata ca si cererea prin care o persoana este  nemultumita de continutul unei decizii de aceasta natura  si solicita instantei cenzurarea ei.

Astfel, potrivit art.35 din Legea nr.165/2013
„(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 si 34 pot fi atacate de persoana care se considera indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul entitatii, in termen de 30 de zile de la data comunicarii.

(2) In cazul in care entitatea investita de lege nu emite decizia in termenele prevazute la art. 33 si 34, persoana care se considera indreptatita se poate adresa instantei judecatoresti prevazute la alin. (1) in termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevazute de lege pentru solutionarea cererilor.

(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), instanta judecatoreasca se pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate si dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii in conditiile prezentei legi.

(4) Hotararile judecatoresti pronuntate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului”.

Asadar, calea de atac permisa de lege pentru cenzurarea unei hotarari pronuntate asupra cererii de chemare in judecata prin care se solicita emiterea titlului de despagubire este apelul si nu recursul.

Potrivit art.457 NCPC in forma in vigoare la data formularii cererii de chemare in judecata  „(1) Hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in conditiile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de mentiunile din dispozitivul ei. (2) Mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac deschisa contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevazuta de lege. (3) Daca instanta respinge ca inadmisibila calea de atac neprevazuta de lege, exercitata de partea interesata in considerarea mentiunii inexacte din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac, hotararea pronuntata de instanta de control judiciar va fi comunicata, din oficiu, tuturor partilor care au luat parte la judecata in care s-a pronuntat hotararea atacata. De la data comunicarii incepe sa curga, daca este cazul, termenul pentru exercitarea caii de atac prevazute de lege”.

Semnificatia art.457 alin.1 NCPC referitoare la legalitatea caii de atac este aceea ca in concursul dintre o mentiune gresita in dispozitivul hotararii cu privire la denumirea, conditiile si termenul in care poate fi atacata o hotarare judecatoreasca si dispozitia legala care reglementeaza aceste aspecte, are prioritate cea din urma, iar nu dispozitia judecatorului, alin.2 si 3 ale aceleiasi norme asigurand caracterul efectiv a reglementarii din alin.1. Asadar, mentiunea inexacta din cuprinsul hotararii nu are niciun efect asupra dreptului partii de a exercita calea de atac prevazuta de lege.

Norma da expresie principiului ca o cale de atac neprevazuta de lege este inadmisibila, astfel ca instanta investita cu solutionarea ei nu va mai fi indreptatita sa o converteasca intr-o cale de atac admisibila, invocand eventual dispozitiile art.152 NCPC. Legiuitorul a avut insa in vedere si necesitatea ca drepturile partilor sa nu fie prejudiciate, asigurand, prin alin.3, acestora posibilitatea de a-si adapta conduita procesuala la dispozitiile legii, ceea ce raspunde pe deplin rigorilor unei proceduri echitabile.

Nu se poate sustine ca astfel se goleste de continut dispozitia din art.152 NCPC, intrucat textul are in vedere numai posibilitatea in care partea a denumit gresit calea de atac, in timp ce hotararea judecatoreasca a indicat-o in mod corect, situatie in care instanta investita cu solutionarea ei o poate califica potrivit dispozitiilor legale incidente, caz in care prevederile art.457 NCPC nu devin aplicabile.

O alta interpretare a dispozitiilor legale precitate ar avea drept consecinta, fie sa se accepte ca norma cuprinsa in art.457 din noul Cod de procedura civila este inutila, neputand sa se aplice niciodata sau, sa se accepte aplicarea acesteia, numai dupa ce instanta face o evaluare a solutiei ce urmeaza sa o pronunte, observand, eventual, in ce masura se produce o vatamare a promotorului caii de atac, vatamare determinata de eroarea instantei. Or, in aceasta din urma situatie, instanta ce solutioneaza calea de atac trebuie sa statueze mai intai asupra solutiei ce urmeaza sa o pronunte si numai apoi asupra posibilitatii sau nu de calificare in conditiile art.152 din noul Cod de procedura civila, ceea ce nu poate fi admis.

Pentru aceste considerente, recursul a fost respins ca inadmisibil, observandu-se si ca partii ii este recunoscut dreptul de a exercita calea de atac a apelului impotriva sentintei nr. 2183 pronuntata de Tribunalul Arges la 12 decembrie 2014 in termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotarari.