Asigurarea civila obligatorie, Efectele impacarii reprezentantilor legali ai minorei cu autorul accidentului

Cuprins pe materii
: Drept civil.

Legislatie relevanta
:  art. 22 alin.1 Cod procedura penala, art. 157 alin.1 din Legea nr. 136/1995

Rezumat
:
 
Numai hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile  si si solutia de neincepere a urmaririi penale. Raporturile juridice dintre societatea de asigurare si asigurat au la baza o solidaritate tacita, stabilita prin conventie, solidaritate care da dreptul persoanei pagubite prin producerea accidentului de a pretinde, in baza art. 157 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 despagubiri, atat de la cel raspunzator de producerea acestuia cat si direct de la asiguratorul de raspundere civila. Un ultim argument vizeaza problema valabilitatii declaratiei de renuntare la  daunele morale si materiale, data de parinti, contrar interesului  superior al minorei, ce  ramane cu un handicap grav permanent si fara posibilitati materiale  protezare pe durata vietii. Prin consecintele sale, acest  act are caracter de dispozitie, ce pentru a fi valabil ar fi trebuit incheiat de reprezentantul legal al minorei, chiar cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, in conditiile in care afecteaza grav interesul superior al copilului.

 

                                               Decizia civila nr. 13/A din 29 ianuarie 2016 a Curtii de Apel Galati

 

Prin sentinta civila nr. 160/14.05.2015 a Tribunalului Galati s-a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii ca nefondata.

A fost admisa in parte actiunea ce are ca obiect „obligatia de a face”, formulata de reclamantul reclamanta S.A.E., prin reprezentanti legali S.B. si S.M.M., in contradictoriu cu parata S.C O. SA si intervenientul fortat S.G.

A fost obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 75.761,09 lei daune materiale si 500.000 euro daune morale.

A fost obligata parata sa plateasca reclamantei suma de 2686,03 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a decide astfel,  instanta a retinut  urmatoarele:

Prin polita de asigurare de  raspundere civila  auto RCA incheiata intre parata si proprietarul  vehiculului cu nr. de inmatriculare …  S.G., valabila in intervalul 22.01.2010-21.11.2011,  asiguratorul s-a obligat sa  despagubeasca asiguratul in caz de  vatamari corporale  si deces, precum si in caz de pagube materiale, din probele administrate  in cauza rezultand situatia de fapt descrisa in actiunea introductiva, necontestata de  parata-asigurator, care insa nu a aprobat despagubirile solicitate de reclamanti, asadar cauza dedusa judecatii priveste punctele de vedere  diferite ale partilor in aplicarea prevederilor legale in aceasta materie.

Mai mult, in opinia asiguratorului, prezenta actiune este inadmisibila intrucat raspunderea civila delictuala a invinuitului S.G. este inlaturata prin impacarea partilor realizata in cursul urmaririi penale,  reglementarea in drept invocata de parata fiind Ordinul nr. 21 din 19.11. 2009 si art. 132 Cod penal.

Tribunalul a constatat exceptia inadmisibilitatii ca fiind nefondata pentru urmatoarele considerente:

Potrivit  art. 144 Cod penal „impacarea partilor in cazurile prevazute de lege inlatura raspunderea penala si  stinge actiunea civila”, in cauza de fata prin Rezolutia nr. 322/2010 a Parchetului de pe langa Judecatoria Rupea, jud. Brasov, fiind confirmata rezolutia de neincepere a urmaririi penale fata de S.G. pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prev. de art. 184 alin. 2 si 4  din Codul Penal, legiuitorul avand in vedere insa stingerea actiunii civile in procesul penal si nicidecum impiedicarea dreptului de a introduce, oricand, de catre partea interesata a unei actiuni in repararea prejudiciilor suferite in fata instantelor civile competente, cum este si actiunea de fata, o interpretare  in sensul asiguratorului ducand implicit  la incalcarea art. 6 din CEDO privind liberul acces la justitie.

In ceea ce priveste fondul cauzei a constatat actiunea de fata ca fiind fondata in parte  pentru urmatoarele considerente:

Ideea repararii prejudiciului decurge din aspiratia catre echitate, astfel cum a fost inteleasa aceasta ca ideal inca din filozofia anticilor greci, respectiv de reparare a tuturor prejudiciilor care depasesc sfera dreptului penal.

In cauza de fata, din materialul administrat rezulta ca persoana vatamata la momentul producerii accidentului, S.A.E., calatorea ca pasager in vehiculul implicat in accident, pe bancheta din spate, pe scaunelul special, astfel incat urmeaza a fi inlaturata afirmatia tendentioasa a paratei referitor la faptul ca minora nu purta centura de siguranta, avand in vedere modalitatea in care aceste scaune destinate ocuparii de catre minori sunt fixate pe bancheta din spate a vehiculelor.

Astfel cum reiese din modul de  redactare a articolului 1 din Directiva 90/232/CEE,  asigurarea de raspundere civila auto pentru pagubele  produse de autovehicule acopera in principiu, daunele „tuturor pasagerilor”, obiectivul urmarit de legiuitorul Uniunii fiind acela de a se asigura ca raspunderea civila pentru vehicule este acoperita prin asigurare – conform articolului 2  alineat 1 din Directiva 84/5/CEE a  Consiliului din 30 decembrie 1983 (privind apropierea legislatiilor statelor membre privind asigurarea de raspundere civila pentru pagubele produse de autovehicule), precum si a articolului 3 alineat 1 din  Directiva 72/166/CEE a Consiliului din  24 aprilie 1972 privind apropierea  legislatiilor  statelor membre cu privire la asigurarea obligatorie de  raspundere civila auto si  introducerea obligatiei de asigurare  a acestei  raspunderi.

Prin cererea introductiva, reclamantii S.B. si S.M.M., in calitate de reprezentanti legali ai  minorei victima a accidentului au solicitat obligarea paratei la  plata sumei de 500.000 euro in  echivalent lei de la data platii reprezentand daune materiale, la aprecierea acestui cuantum avand in vedere si cheltuielile viitoare pe care reprezentantii legali urmeaza a le efectua cu minora, ramasa cu infirmitate fizica permanenta, instanta urmand a limita pagubele  materiale la  suma de 75761,09 lei, reprezentand cheltuiala efectuata respectiv: Factura nr. …/31.08.2012 emisa de O.B. Romania privind cheltuielile necesare pentru achizitionarea protezei necesare protezarii bratului stang - avans de 30.000 Iei; Factura nr. …/23.11.2012 emisa de O.B. Romania privind cheltuielile necesare pentru achizitionarea protezei necesare protezarii bratului stang - diferenta contravaloarea proteza, insotita de Certificatul de garantie a protezei pe o perioada de 12 luni, cu o durata medie de utilizare de 24 de luni - in cuantum de 43.269,80 Iei; Factura nr. …/06.07.2011 si Factura nr. …/21.04.2012 privind cheltuieli spitalizare Spitalul F. pentru „Operatie modelare bont” insotite de fisa de inregistrare si bilet de externare - in cuantum de 355,44 lei, respectiv 371,85 lei; Chitanta din data de 11.11.2013 privind consultatia la ortopedie in cuantum de 50 lei; Bon fiscal privind efectuarea unei analize postglobale in cuantum de 150 lei; Bon fiscal privind achizitionarea de sustinatori plantari in cuantum de 364 lei; Bonuri fiscale reprezentand recuperare medicala si fizioterapie, sedinte de fizio-kinetoterapie in cuantum de 80 lei, 490 lei si 630 lei, astfel cum  rezulta din  inscrisuri si  declaratia martorilor  D.N. si V.V.-L.  audiati nemijlocit in  fata instantei.

A fost inlaturata  apararea paratei in sensul ca in cauza de fata nu ii poate fi angajata raspunderea civila contractuala si ca in realitate aceste cheltuieli urmeaza a fi suportate din fondurile de asigurari sociale, intre parti nefiind  stipulata o atare clauza.

Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, varianta in vigoare la momentul producerii accidentului, „Asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil, in conformitate cu:

a) legislatia in vigoare din statul pe teritoriul caruia s-a produs accidentul de vehicul si cu cel mai mare nivel de despagubire dintre cel prevazut in legislatia respectiva si cel prevazut in contractul de asigurare;

 b) legislatia romaneasca in vigoare, in cazul in care persoanele pagubite sunt cetateni ai statelor membre ale Uniunii Europene, in timpul unei calatorii ce leaga direct doua teritorii in care este valabil tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene, daca nu exista birou national pe teritoriul traversat in care s-a produs accidentul”.

Potrivit art. 50 alineatele 1 si 2 din lege „Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

In caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda atat pentru persoanele aflate in afara vehiculului care a produs accidentul, cat si pentru persoanele aflate in acel vehicul, cu exceptia conducatorului vehiculului respectiv.”

Conform art. 51 alin. 1 din Legea nr.136/1995, despagubirile sunt datorate de asigurator nu numai atunci cand asiguratul este responsabil de accidentul auto, dar si in cazul in care cel ce conduce autovehiculul raspunzator de producerea accidentului este o alta persoana decat asiguratul, fiind avuta in vedere ipoteza in care autovehiculul a fost condus de alta persoana, indiferent daca asiguratul raspunde ori nu pentru faptele acelei persoane, asigurarea obligatorie de raspundere civila acoperind toate accidentele de autovehicule asigurate, indiferent de persoana care raspunde civil pentru paguba cauzata.

Instanta a retinut in cauza incidenta dispozitiilor art. 3 din acest act normativ, potrivit carora „in asigurarea obligatorie raporturile dintre asigurat si asigurator, drepturile si obligatiile fiecarei parti sunt stabilite prin lege” si prima teza cuprinsa in alin. 1 al art. 8 din Lege, potrivit careia „Avizarea si constatarea producerii riscurilor asigurate, evaluarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor ori a sumelor asigurate se efectueaza in conditiile legii si ale normelor adoptate in baza legii de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, pentru asigurarile obligatorii, sau ale contractului de asigurare, in cazul asigurarilor facultative.”

Potrivit dispozitiilor art. 50 din Legea 136/1995 modificata, despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Mai mult, conform art. 54 din aceeasi lege, despagubirea se stabileste si se efectueaza conform art. 43 si 49, iar in cazul stabilirii prin hotarare judecatoreasca, drepturile persoanelor pagubite prin accidente de vehicule se exercita impotriva asiguratorului de raspundere civila in limitele obligatiei acestuia.

Din interpretarea coroborata a art. 50 si 54 din Legea 136/1995, rezulta ca asiguratorul de raspundere civila va acorda persoanelor prejudiciate despagubiri, notiune care include atat dezdaunarile, precum si cheltuielile de judecata, facute de persoanele pagubite prin vatamare corporala sau deces.

Norma CSA din mai 2010 - Ordinul CSA nr.5/2010 - punerea in aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii propuse prin accidente de vehicule:

Potrivit art. 26 alin. 1 din aceste Norme „Asiguratorul RCA are obligatia de a despagubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretentiilor formulate in cererea de despagubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fara a se depasi limitele de despagubire prevazute in contractul de asigurare RCA, in conditiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a politei de asigurare RCA, se acorda despagubiri, in forma baneasca, pentru:

a) vatamari corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial;

b) pagube materiale;

c) pagube consecinta a lipsei de folosinta a vehiculului avariat;

d) cheltuieli de judecata efectuate de catre persoana prejudiciara.

Potrivit art. 49 alin.1 pct.1 din Ordinul 21/2009,  la stabilirea despagubirilor in cazul vatamarii corporale se au in vedere anumite criterii, respectiv eventualele cheltuieli prilejuite de accident, celelalte criterii nefiind incidente in cauza, victima fiind minora.

Referitor la acordarea de  daune morale prin acelasi act normativ  se stipuleaza (art. 49 litera f) ca  acestea urmeaza a fi acordate in  conformitate cu  legislatia si jurisprudenta  din Romania.

Astfel, este cunoscut faptul ca, spre deosebire de despagubirile materiale, care se stabilesc pe baza de probe directe, despagubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluarii instantei de judecata. Dauna morala consta in atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, sanatatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare. Chiar daca este adevarat ca stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doza de aproximare, instanta a avut in vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecintele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala.

Starea fizica  actuala, ireversibila, ii permite  desfasurarea unui numar limitat de activitati, sentimentul creat fiind de frustrare, de inutilitate.

Cu privire la prejudiciul de  natura patrimoniala - daune morale - in raport cu  durerile fizice prin ranirea, tratamentele medicale la care a fost  supus, lipsirea de a participa la viata sociala si de a se  bucura direct si efectiv de binefacerile acestei participari, leziunile care i-au pus in  primejdie viata, infirmitatea fizica permanenta suferita, motiveaza acordarea unor  daune morale pentru acoperirea prejudiciului nepatrimonial incercat.

Prejudiciul fiziologic incercat de minora constand in  privarea  acesteia de avantajele unei vieti normale, inclusiv prejudiciul de agrement, dat de efortul suplimentar pe care  aceasta trebuie sa-l faca pentru a-si pastra conditiile de viata pe care le-a avut anterior vatamarii, conditii pe care nu le va recapata in timp, pretinde acordarea unei compensatii banesti corespunzatoare care  sa ofere reclamantului o necesara satisfactie.

Aspectul obiectiv, concretizat in  tulburari fiziologice care provoaca neplaceri in viata curenta nu este altul decat prejudiciul fiziologic.

Asadar, prejudiciul fiziologic se afla inglobat in prejudiciul de agrement,  care trebuie inteles in sens larg. In acelasi timp, victima  constientizeaza starea in care se afla, privatiunile si  restrangerile pe care acest prejudiciu le provoaca.

Pe langa prejudiciul corporal de lunga durata, urmarile subzistand chiar si in prezent, minora  necesitand interventii chirurgicale si programe de recuperare, cauzat prin vatamarea adusa integritatii  corporale, instanta  a retinut si prejudiciul pur psihologic datorat faptului ca accidentul i-a provocat leziuni fizice determinand o alta atitudine psihica a minorei, complet diferita de cea avuta anterior producerii acestuia, schimbare determinata de necesitatea restabilirii  integritatii sale corporale, iar eforturile depuse in acest sens au angrenat o suprasolicitare psihica si un efort fizic suplimentar.

In  motivarea daunelor morale, principiul  repararii  integrale a prejudiciului nu poate avea decat un caracter aproximativ, fapt explicabil in raport de natura neeconomica a respectivelor  daune, imposibilitatea de a fi echivalate baneste.

In schimb, se poate acorda victimei o suma de bani cu caracter compensatoriu, tinzand la oferirea unui echivalent care, prin excelenta, poate fi o suma de bani, de aceea ce  trebuie evaluat in realitate, este despagubirea  care vine sa compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

Procesul de comensurare a daunelor morale este guvernat de criteriul echitatii care exprima cerinta ca indemnizatia sa reprezinte o justa si integrala dezdaunare a  reclamantului si nu o  imbogatire a acestuia.

In termenii Conventiei Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce  prin necesitatea  ca victima sa  primeasca o satisfactie pentru prejudiciul moral suferit.

Pe de alta parte, atat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, atunci cand acorda despagubiri morale, nu opereaza cu criterii de evaluare prestabilite, ci judeca in echitate, adica procedeaza la o apreciere subiectiva a circumstantelor particulare a cauzei, relativ la suferintele fizice si psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulatie, precum si consecintele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viata lor particulara, astfel cum acestea sunt evidentiate prin probele administrate.

In caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane, despagubirea trebuie sa cuprinda, dupa caz, echivalentul castigului din munca de care cel pagubit a fost lipsit sau pe care este impiedicat sa-l dobandeasca, prin efectul pierderii sau reducerii capacitatii sale de munca. In afara de aceasta, despagubirea trebuie sa acopere cheltuielile de ingrijire medicala si, daca va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viata ale celui pagubit, precum si orice alte prejudicii materiale.

Partea vatamata S.A.E. a suferit leziuni  traumatice  de o gravitate ridicata, atat leziuni care au dus la infirmitate fizica permanenta, cat si alte traumatisme  care necesita o perioada mare de recuperare, interventii chirurgicale si un tratament costisitor.

Din raportul de  constatare medico-legala instrumentat in cauza rezulta  ca numita S.A.E.  prezinta amputatie post traumatica 1/3 proximala brat stang, cicatrice occipito-parietala dreapta cu alopecie locala, cicatrice omoplat stang si umar stang, tulburare emotionala secundara, dificultati de autoservire si  socializare. Deficitul ortopedic  este de 70% si se poate corecta  prin protezare definitiva a bratului stang, pe tot parcursul vietii. S-a estimat ca proteza va fi schimbata periodic si individualizata in intervalul de crestere a minorei, pana la  atingerea maturitatii. Deficienta de prehensiune si manipulatie  accentuata se incadreaza  in grad de handicap grav.

Vatamarile cauzate produc o multitudine de efecte negative atat la nivel psihologic, cat si fizic, fiind necesar un efort considerabil pentru continuarea  celorlalte activitati, inclusiv scolare. Ca atare, in materia daunelor morale, atat jurisprudenta nationala, cat si hotararile Curtii de la Strasbourg pot furniza judecatorului cauzei doar criterii de estimare a unor astfel de despagubiri si, respectiv, pot evidentia limitele de apreciere a cuantumului acestora, iar fata de argumentele prezentate mai sus, Tribunalul  a apreciat ca suma de 500.000 euro daune morale acordata este  in deplina concordanta cu dispozitiile legale in materie, dar si cu solutiile jurisprudentiale la care reclamantii fac trimitere.

Prin decizia civila nr. 13/A/20.01.2016 a Curtii de Apel Galati a fost respins ca nefondat apelul declarat de parata SC O.V.I.G. SA, impotriva  sentintei civile nr. 160/14.05.2015, pronuntata de Tribunalul Galati, in dosarul nr. 421/121/2015.

A fost admis apelul declarat de  reclamanta S.A.E., prin reprezentantii  sai legali  S.B. si  S.M.M., impotriva  sentintei civile nr. 160/14.05.2015, pronuntata de Tribunalul Galati, in dosarul nr. 421/121/2015.

A fost  schimbata in parte sentinta civila nr. 160/2015 a Tribunalului Galati - sectia a II-a civila, in sensul ca a fost majorat cuantumul daunelor materiale  la contravaloarea in lei la data platii  a sumei de 132.024 euro.

Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei privind exceptia inadmisibilitatii si cuantumul daunelor morale si cheltuielile de judecata.

A fost obligata parata la plata sumei de 3393,42 lei cu titlu de  cheltuieli de judecata in apel.

Pentru a decide  astfel,  instanta a retinut urmatoarele:

Inainte de analiza fondului cauzei, Curtea urmeaza sa examineze cu prioritate exceptia inadmisibilitatii actiunii, reiterata prin motivul de apel II a  de catre  apelanta parata SC  O.V. I.G.SA.

Exceptia este nefondata, din urmatoarele considerente:

Principala problema ce se ridica in cauza este aceea de a stabili daca actiunea in pretentii a reclamantei, avand ca obiect acordarea de despagubiri pentru prejudiciul material si moral suferit ca urmare a accidentului de circulatie a carui victima a fost, mai poate fi primita in conditiile in care, cu ocazia cercetarilor penale care au fost efectuate cu privire la accident, reprezentantii legali ai minorei s-au impacat cu autorul accidentului.

Este adevarat ca, potrivit art. 132 Cod penal, in vigoare la data producerii accidentului, impacarea partilor inlatura raspunderea penala si stinge actiunea civila.

In procesul penal, impacarea partilor poate interveni fie in faza de urmarire penala, ocazie cu care procurorul, prin rezolutie, dispune neinceperea sau incetarea urmaririi penale, dupa caz, fie in faza de judecata cand, prin hotarare, instanta penala dispune incetarea procesului penal. Prin urmare, impacarea partilor nu opereaza de drept, ci ea trebuie constata printr-un act procedural, respectiv o rezolutie a procurorului sau o hotarare judecatoreasca, in functie de momentul la care a intervenit.

Se pune problema de a sti, in aceste conditii, care este raportul sau, mai precis, care sunt efectele rezolutiei procurorului si, respectiv, ale hotararii instantei penale, pe de o parte, asupra actiunii civile in despagubiri, pe de alta parte.

In acest sens, art. 22 alin. 1 Cod procedura penala, in vigoare la data producerii accidentului, prevede ca „hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia”.

Fata de prevederile imperative ale textului legal mai sus citat, care fac referire stricta la „hotararea definitiva a instantei penale”, concluzia logica este aceea ca, in cazul in care procurorul este acela care a dispus incetarea urmaririi penale sau neinceperea acesteia, indiferent de motiv (deci, inclusiv in situatia in care se ia act de impacarea partilor), solutia adoptata de el nu are autoritate de lucru judecat, astfel incat o actiune civila avand ca obiect acordarea de despagubiri pentru pagubele suferite prin accident este posibila, fara a se putea invoca imprejurarea ca a intervenit impacarea partilor, cata vreme ea nu a fost constatata ca atare   printr-o hotarare judecatoreasca definitiva de incetare a procesului penal pe acest considerent, in sensul art. 22 Cod procedura penala.

Cum, in speta, impacarea reprezentantilor legali ai minorei reclamantei cu  intervenientul fortat a intervenit in faza cercetarilor penale, procurorul dispunand neinceperea urmaririi penale fata de acesta din urma pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala grava din culpa, rezolutia adoptata de acesta nu are nici un fel de autoritate in fata instantei civile care judeca actiunea in despagubire promovata de victima accidentului.

In plus, din continutul declaratiilor date de parinti  rezulta  in mod clar ca ambii parinti au precizat expres faptul ca urmeaza sa se judece cu societatea de asigurari pentru a plati despagubirile  civile rezultate in urma accidentului, ceea ce nu echivaleaza cu o impacare totala pe latura civila si cu renuntarea la dreptul de a pretinde  despagubiri.

Raporturile juridice dintre societatea de asigurare si asigurat au la baza o solidaritate tacita, stabilita prin conventie, solidaritate care da dreptul persoanei pagubite prin producerea accidentului de a pretinde, in baza art. 157 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 despagubiri, atat de la cel raspunzator de producerea acestuia, cat si direct de la asiguratorul de raspundere civila.

Un ultim argument vizeaza problema valabilitatii declaratiei de renuntare la daunele morale si materiale, data de parinti, contrar interesului superior al minorei, ce  ramane cu un handicap grav permanent si fara posibilitati materiale  protezare pe durata vietii. Prin consecintele sale, acest act are caracter de dispozitie, ce pentru a fi valabil ar fi trebuit incheiat de reprezentantul legal al minorei, chiar cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, in conditiile in care afecteaza grav interesul superior al copilului.

Din aceste considerente, in mod corect a fost respinsa exceptia  de inadmisibilitate a actiunii.

Apelul declarat de reclamanta si parata sub aspectul cuantumului daunelor materiale (motivul Ia si II b si c).

Sustinerile paratei privind retinerea culpei comune a intervenientului fortat S.N. si a victimei, ca urmare a nepurtarii centurii de siguranta, nu pot fi primite.

Art. 97 alin.1 din HG 1391/2006 potrivit carora minorii cu varsta sub 12 ani  sau inaltimea sub 150 cm poarta centuri de siguranta, iar minorii  sub 3 ani sunt transportati in dispozitive de retinere  omologate,  instituie o obligatie in sarcina conducatorului auto, care, inainte de a pleca de pe loc, trebuie sa se asigure ca minora  poarta centura de siguranta si nu in sarcina  unui copil de 4 ani si 5 luni care nu are  discernamantul necesar la aceasta varsta.

In ceea ce priveste cuantumul daunelor materiale acordate, se impune majorarea acestora, din urmatoarele considerente:

Conform disp. art. 49 pct. 1 lit. d din Ordinul CSA nr. 14 din 2011 (in vigoare la momentul producerii accidentului).

          „La stabilirea despagubirilor, in cazul vatamarii corporale sau al decesului unor persoane se au in  vedere urmatoarele:

           In caz de vatamare corporala;

          Eventualele cheltuieli prilejuite de accident – cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentatie suplimentara conform prescriptiilor medicale, probate cu documente justificative si care nu sunt suportate din fondurile de asigurari sociale prevazut de reglementarile in vigoare”.

Din suplimentul la raportul de expertiza incuviintat in apel  rezulta ca minora S.A.E. a fost victima unui accident rutier la data de  5.04.2010 (ocupanta pe bancheta din dreapta  spate a unui autoturism), in urma caruia prezinta amputatie a  membrului superior stang in 1/3 superioara a bratului, avand un deficit  functional locomotor de 70 % incadrabil in grad de handicap grav si care se poate corecta prin protezare definitiva a membrului superior stang pe  tot parcursul vietii.

Pana la varsta adulta necesita proteze  estetice schimbate la maxim 2 ani, in functie de modificarile anatomice datorate cresterii; intervalul de timp 2012 (anul cand s-a recomandat protezare dupa remodelarea bontului)  - 2023 (cand va implini 18 ani) fiind de 11 ani s-au apreciat necesare circa 5-6  proteze functionale pentru  aceasta perioada.

Mai  rezulta din adresa ca aceste proteze, asemanatoare cu cea folosita de minora in prezent, nu sunt incluse in pachetul de baza pentru  dispozitivele  medicale destinate recuperarii deficientelor organice sau functionale, decontate de Casa de Asigurari de Sanatate conform H.G. 400/2014.

Raportat la concluziile Serviciului Clinic de Medicina Galati, la ofertele de preturi depuse la dosarul cauzei, precum  si la imprejurarea  ca s-a facut deja dovada achitarii cu doua ordine de plata a unei prime ipoteze, iar cu privire la a doua, a depus la dosar factura pro forma  …/31.06.2015, in cuantum de 76.464,59 , emisa tot de SC O.B. Romania, Curtea apreciaza ca se impune majorarea cuantumului daunelor materiale acordate, care sa acopere necesitatile de protezare ale minorei pana  la varsta de 18 ani si care sa-i permita fetitei sa duca un mod de viata aproape normal.

Referitor la  urmatoarele 4 proteze  necesare minorei pana la implinirea varstei de 18 ani,  Curtea a avut noile Oferte de protezare depuse la dosar, respectiv:

- oferta de protezare inaintata reclamantei de catre centrul de Protezare si Ortezare T., emisa la data de 08.01.2016, care stabileste un cost total de protezare ede 120.792,92 lei/buc;

- oferta de protezare inaintata reclamantei de catre SC R. O. SRL, emisa la data de 08.01.2016, al carui pret total de protezare  este  de 98.203,00 lei/buc.

Deoarece  preturile celor doua oferte difera, Curtea apreciaza ca solutia optima este cea in care se  acorda pretul mediu rezultat in urma compararii ofertelor pe care reclamanta le-a primit de la  furnizorii de dispozitive  medicale, respectiv 109.497,96 lei (120.792,92 lei + 98.203,00  lei = 218.995.92/2 lei).

Avand in vedere ca potrivit prevederilor Normei Ordinului CSA nr. 21/2009 (ordin valabil  la data producerii accidentului) despagubirile se stabilesc in euro, instanta va dispune obligarea asiguratorului RCA la achitarea despagubirilor la cursul valutar BNR, valabil la data efectuarii platii.

Conform cursului valutar stabilit de BNR pentru data de 22.01.2016, 1 euro = 4.5274 lei, contravaloarea unei proteze fiind de 24.185,61 euro (109.497,96 lei/4.5274 =245.185,61 euro).

Deci, costul necesar achizitionarii celor 4 proteze  functionale este de  96.742,46 euro  (4x 24.185,61 euro), respectiv 437.991,84 lei  (109.497,96 lei x 4 = 437.991,84 lei), suma la care se adauga costurile aferente primelor doua proteze pentru care exista documente justificative (facturi fiscale, ordin de plata, etc).

Total costuri protezare pana la 18 ani = 597.726,23 lei (132.024 euro).

Sustinerea paratului potrivit careia reclamanta ar trebui sa promoveze o actiune de fiecare data cand trebuie sa schimbe proteza nu poate fi primita, fiind extrem de impovaratoare pentru minora si reprezentantii legali, raportat si la atitudinea procesuala a paratei.

Pe de alta parte, Curtea nu poate specula cu privire la  evolutia medicinii si cu privire la necesitatile de protezare la varsta adulta, astfel incat apreciaza ca e rezonabil sa se pronunte asupra daunelor materiale acordate minorei pana la varsta de 18 ani, urmand ca restul pretentiilor civile pentru perioada maturitatii sa faca obiectul unui alt proces ulterior.

Apelul declarat de ambele parti privind cuantumul daunelor morale nu poate fi primit (motivele I b si II d).

Cu privire la cuantumul daunelor morale, Curtea apreciaza ca acestea au fost corect individualizate, sub acest aspect toate apelurile fiind nefondate.

In privinta daunelor morale, instanta retine ca prejudiciul moral, consecinta negativa, nesusceptibila de evaluare  pecuniara, care rezulta din lezarea unui drept (in speta dreptul la integritatea fizica/psihica a persoanei) este masurat cu oarecare relativitate, ce tine de persoana victimei, de consecintele negative suferite de aceasta in plan fizic si psihic, de importanta valorilor morale lezate si de intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii de catre victima.

In privinta stabilirii cuantumului despagubirii acordate pentru repararea daunelor morale, este necesara o analiza in concret si subiectiva a existentei si intinderii prejudiciului, precum si corelarea despagubirii cu realitatea masurata a suferintelor indurate de victima.

Atingerea de orice fel adusa integritatii fizice sau sanatatii unei persoane se concretizeaza intr-o suita de rezultate negative, intre care se pot identifica aproape intotdeauna consecinte de natura morala.

In acest sens, vatamarea integritatii corporale a unei persoane, atingerea dreptului la integritatea fizica - ca drept nepatrimonial, are ca rezultat producerea unui prejudiciu nepatrimonial, constand in suferintele fizice incercate prin savarsirea faptului culpabil, tratamentul medical aplicat, perioada de spitalizare la care a fost supusa partea vatamata, suferintele psihice pe care aceasta le-a incercat ca urmare a modificarii cursului firesc al vietii pe care o ducea anterior.

Astfel, sub aspectul daunelor morale, tinand cont si de Recomandarea Consiliului Europei din 1959 de la Londra care sublinia intre altele ca principiul reparatiei daunelor morale trebuie recunoscut in cazul leziunilor corporale, despagubirea avand rolul de a da o compensare victimei, instanta va avea in vedere ca au existat si prejudicii morale decurgand din internarea in spital, traumele fizice si psihice suferite, sechele post traumatice care au afectat negativ participarea victimei la viata sociala si de familie comparativ cu situatia anterioara vatamarii.

Intinderea daunelor morale va fi stabilita in raport cu gravitatea vatamarilor produse si cu intensitatea suferintelor cauzate, pentru ca suma acordata cu acest titlu sa reprezinte o justa satisfactie acordata victimelor pentru prejudiciul nepatrimonial incercat, fara a constitui pentru acestea o sursa de imbogatire fara justa cauza.

 Potrivit jurisprudentei CEDO, la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecatii, avandu-se in vedere gravitatea urmarilor, suferintelor fizice si psihice aparute ca urmare a leziunilor suferite. Asadar, incalcarea acestor valori genereaza drepturi si obligatii la repararea consecintelor si, chiar daca s-a statuat ca prejudiciul nepatrimonial nu are continut economic, nefiind vorba de o reparare propriu-zisa, de o repunere in situatia anterioara, care nici nu mai este posibila, daunele morale au menirea de a usura suferintele fizice si psihice pricinuite victimelor.

Avand in vedere ca minora a ramas cu un deficit ortopedic de 70% ce trebuie corectat prin protezare pe tot parcursul vietii, durerile fizice intense ca urmare a accidentului, tratamentelor medicale, operatiilor, programului de recuperare, starea sa fizica actuala ireversibila, sentimentele de frustrare datorate desfasurarii unui numar limitat de activitati, privatiunilor si restrangerilor pe care acest prejudiciu le provoaca, eforturilor deosebite pe care minora le face pentru remiterea simptomatologiei anxioase si elaborarea unor strategii adaptive pentru etichetarea

negativa din partea celor din jur sau dimpotriva atitudinea hiperprotectiva  a altora, Curtea de Apel apreciaza ca suma de 500.000 euro, acordata  cu titlu de daune morale este echitabila si  pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate in raport cu dauna suferita.