Art.108 alin.3 „Neregularitatea procedurala se acopera daca partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat dupa aceasta neregularitate si inainte de a pune concluzii in fond”.

 

C.proc.civ. , art. 108 alin. 3

 

Intrucat exceptia de nulitate nu a fost valorificata in conditiile prev.de art.108 alin.3 din C.proc.civ., parata recurenta este decazuta din dreptul de a invoca nulitatea mentionatei expertize pe calea recursului
.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I civila

Decizia nr. 1572 din 12 iunie 2014.

 

Prin decizia nr.

1572/12 iunie 2014

Curtea respins ca nefondat recursul formulat de parata
SC … SA
, in contradictoriu cu intimatul-reclamant
P.A.
retinand in esenta ca intrucat exceptia de nulitate nu a fost valorificata in conditiile prev.de art.108 alin.3 din C.proc.civ., parata recurenta este decazuta din dreptul de a invoca nulitatea mentionatei expertize pe calea recursului.

            Cu alte cuvinte, intrucat parata nu a invederat la termenul din 13.02.2014, considerat ca prima zi de infatisare dupa efectuarea expertizei ca, nu e de acord cu  continutul acesteia, criticile din motivele de recurs vizand nulitatea expertizei nu pot fi primite fiind vorba de o nulitate relativa care trebuia invocata in sedinta din 13.02.2014.

            Neprocedand, conf.art.108 alin.3 C.proc.civ. recurentul nu poate invoca pentru prima data in recurs nulitatea expertizei si nici o pretinsa lipsa de temei legal a acesteia, critici pe care asa cum deja s-a relevat trebuiau invocate la termenul din 13.02.2014 in fata instantei de fond.

 

 ( Judecator Violeta Dumitru)

 

 

[10]

Recurs. Vechiul Cod de procedura civila. Motiv de nulitate de ordine publica, invocat din oficiu.

 

Vechiul Cod procedura civila,

art. 306 alin. 2, art. 304 pct. 1, art. 281

¹

, art. 3 alin. 1

¹

 

 

Curtea noteaza ca potrivit dispozitiilor art. 306 alin. 2 din vechiul Cod de procedura civila, motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu de catre instanta de recurs, care are obligatia de a le pune in dezbaterea partilor.

Potrivit dispozitiilor art. 281

¹

din vechiul Cod de procedura civila, nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile introduse pe cale principala privind litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv, sau cele care au ca obiect o actiune in  evacuare.

In speta pendinte, in raport de obiectul cererii de chemare in judecata – plata sumei de 752,40 lei; rezilierea contractului de inchiriere pentru neplata chiriei restante de 752,40 lei si evacuarea din imobil – este evident ca potrivit dispozitiilor art. 282

¹

din vechiul Cod de procedura civila, mentionate anterior, hotararea pronuntata de instanta de fond era susceptibila doar de exercitiul caii de atac a recursului.

Tribunalul Prahova a judecat insa ca instanta de apel, in compunerea de doi judecatori, prevazuta de lege pentru judecata apelului, si nu  ca instanta de recurs, in compunerea de trei judecatori, conform normelor imperative prevazute de art. 17 din Legea nr. 92/1992, fapt de natura sa atraga, incidenta motivului de nulitate de ordine publica statuat de art. 304 pct. 1 din vechiul Cod de procedura civila, aplicabil situatiei in care instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale.

 

Curtea de Apel  Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia nr. 1653  din data de 18 iunie 2014.

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Ploiesti, la data de 01.03.2012, sub numar de dosar 8188/281/2012, reclamanta SNTFC CFRC SA – S.T.F.C.B. i-a chemat in judecata pe paratii D.C., D.G., D.R.E., D.D.A.M., D.A.C., D.A.B., solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna:

- obligarea paratului D.G. la plata sumei de 752,42 lei cu titlu de chirii restante, in perioada decembrie 2011-februarie 2012 si penalitati aferente acestei perioade;

- rezilierea contractului de inchiriere nr. 63/14.12.2009;

- evacuarea paratilor D.G., D.C., D.R.E., D.D.A.M., D.A.C., D.A.B. din imobilul aflat la adresa din …;

- obligarea paratului D.G. la plata cheltuielilor de judecata, constand in taxa de timbru si timbru judiciar.

In motivarea in fapt a cererii, reclamanta a aratat ca intre parti a fost incheiat contractul de inchiriere nr. 63 din 14.12.2009, pentru imobilul situat in Municipiul …, str….nr. .., bl. …, et. ., ap. .., Jud. ……, termenul inchirierii fiind de data de 01.01.2010 pana la data de 31.12.2012. Potrivit clauzelor contractuale si dispozitiilor legale in materie, paratul D.G., in calitate de locator, avea obligatia sa plateasca chiria la termenele stabilite in contract.

A invederat reclamanta ca potrivit evidentelor sale contabile, la data de 21.02.2012, paratul D.G. figura cu un debit in suma de 752,42 lei, din care 728,79 reprezinta chirie si 23,63 lei  penalitati.

A mentionat reclamanta ca debitorii au fost notificati prin adresa nr. 106/4/11/2012, cu privire la sumele restante la chirie si penalitatile cuvenite, calculate conform art.8 din contractul de inchiriere nr. 63/14.12.2009.

Reclamanta a precizat ca a formulat actiunea in bazat. 14 lit.b din contract, conform caruia, proprietarul poate solicita rezilierea contractului daca: "chiriasul nu a achitat trei luni consecutiv".

In drept, reclamanta a invocat si dispozitiile art. 969, ale art. 1429, ale art. 1439 alin. (2) din Codul Civil si ale art. 24 din Legea nr. 114/1996.

Prin intampinarea formulata in cauza, conform art. 115 din vechiul Cod de procedura civila, paratii au solicitat respingerea actiunii.

In motivarea in fapt a intampinarii, paratii au aratat ca,  dupa data cererii de chemare in judecata, s-a incheiat un act aditional, prin care s-a prelungit perioada de valabilitate a contractului de inchiriere cu un an, respectiv de la data de 01.01.2013 la data de 31.12.2013.

Au sustinut paratii ca faptele mentionate in cererea de chemare in judecata sunt prezentate eronat, dovada fiind ordinele de incasare anexate, intrucat la data de 22.02.2012, sumele neachitate erau numai cele aferente lunii ianuarie 2012 si eventuale penalitati.

La data de 4 aprilie 2013, Judecatoria Ploiesti a pronuntat sentinta civila nr. 6276, prin care a respins ca neintemeiata actiunea.

Pentru a hotari astfel, judecatorul fondului a retinut ca intre reclamanta S.N.T.F.C. C.F.R.C. SA – S.T.F.C.B. si paratul D.G. a incheiat contractul de inchiriere nr. 63/14.12.2009. Conform clauzelor contractuale (pct. 1 din contract), reclamanta, in calitate de proprietar a inchiriat, iar paratul D.G., in calitate de locator, a primit cu chirie locuinta din …,ce urma a fi folosita de chirias si familia sa compusa din sotia D.C. si copiii D.R.E., D.D.A.M., D.A.C. si D.A.B..

Contractul s-a incheiat pe o durata de 3 ani de la 01.01.2010, pana la 31.12.2012, putand fi reinnoit cu acordul ambelor parti (pct. 2 din contract).

Partile au stabilit cuantumul chiriei la suma de 216,63 lei, inclusiv TVA, ce a fost calculata conform fisei anexa 2 la contract, mentionand ca va fi indexata cu indicele de inflatie pentru anul 2008 si ca se va achita in numerar pana la data de 05 a fiecarei luni (pct. 3 din contract).

Totodata, s-a stipulat ca neplata in termen a chiriei atrage o penalizare de 0,6% asupra sumei datorate pentru fiecare zi de intarziere, conform pct. 3, fara ca aceasta sa depaseasca totalul chiriei restante, iar in situatia in care intarzierea platii chiriei depaseste 60 de zile, contractul se considera reziliat de drept.

Prin actul aditional nr. 3/04.02.2011 la contractul de inchiriere mentionat, a aratat prima instanta, a fost modificat cap. IV pct. 8, in sensul ca neplata la termen a chiriei atrage o penalizare de 0,06% asupra sumei datorate pentru fiecare zi de intarziere, fara ca aceasta sa depaseasca totalul chiriei restante. De asemenea, prin actul aditional nr. 4/18.03.2011 s-a modificat cap. IV, pct. 4, in sensul majorarii chiriei cu indicele de inflatie aferent perioadei februarie 2010-februarie 2011, 5,96% conform INSSE, chiria lunara fiind de 198,28 lei, la care se adauga TVA.

Instanta a mai retinut ca paratii au depus la dosarul cauzei un nou act aditional la contractul de inchiriere mentionat, conform caruia se modifica Cap. III, pct. 2 din contractul de referinta, in sensul prelungirii acestuia cu un an, respectiv de la data de 01.01.2013, la data de 31.12.2013.

In baza acestui contract, reclamanta a emis facturile depuse la dosarul cauzei, in copie certificata (filele 12, 13, 14, 16 dosar).

Reclamanta a comunicat paratului D.G. notificarea de punere in intarziere, prin care a fost instiintat ca figureaza in evidentele contabile ale reclamantei cu suma de 505,70 lei, reprezentand c/val. facturi chirie, conform art. 1522 alin. 1 Cod civil (fila 17 dosar).

Instanta a apreciat ca facturile depuse la dosarul cauzei reprezinta facturi acceptate, in sensul prevederilor art. 46 Cod comercial, deoarece au fost emise in baza unui contract insusit de parti.

Fata de ordinele de incasare depuse la dosarul cauzei de catre parati, instanta a retinut ca paratii au achitat sumele solicitate de reclamanta, astfel ca cererea privind obligarea paratului D.G. la plata sumei de 752,42 lei, cu titlu de chirii restante in perioada decembrie 2011 - februarie 2012 si penalitati aferente acestei perioade, este neintemeiata.

Fata de faptul ca reclamanta a incheiat cu paratul D.G. un nou act aditional la contractul de inchiriere mentionat (fila 56 dosar), conform caruia se modifica Cap. III, pct. 2 din contractul de referinta, in sensul prelungirii acestuia cu un an, instanta a stabilit ca cererea reclamantilor privind rezilierea contractului de inchiriere nr. 63/14.12.2009 si evacuarea paratilor din imobilul ocupat este neintemeiata, fiind totodata si lipsita de interes, in conditiile in care, intre parti s-a incheiat actul aditional mentionat, dupa introducerea cererii de chemare in judecata.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta S.N.T.F.C. C.F.R.C. SA – S.T.F.C.B., ce a fost calificat ca fiind apel la momentul inregistrarii cererii la Tribunalul Prahova.

In motivarea caii de atac s-a sustinut ca potrivit clauzelor contractuale, paratii aveau obligatia sa plateasca chiria la termenele prevazute in contract, solutia instantei pe fondul cauzei fiind apreciata ca neintemeiata.

In acest context, s-a sustinut ca in mod gresit instanta nu a dispus obligarea paratului  la plata cheltuielilor de judecata efectuate la instanta de fond, in suma de 92,19 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbre judiciare.

S-a solicitat admiterea recursului si modificarea in parte a sentintei, in sensul admiterii actiunii si a obligarii paratilor la plata sumei de 92,19 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

La data de 10 ianuarie 2014, Tribunalul Prahova a pronuntat decizia civila nr. 13, prin  care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SNTFC CFR Calatori SA - Sucursala de Transport Feroviar de Calatori Bucuresti.

Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca la dosar s-au depus inscrisuri, respectiv ordinele de incasare (f. 38-55, 57 dosar),  din care a rezultat ca paratii au achitat sumele solicitate de reclamanta, astfel ca solutia instantei de fond  este corecta sub acest aspect,  cererea privind obligarea paratului Degeanu Gabriel la plata sumei de 752,42 lei cu titlu de chirii restante in perioada decembrie 2011-februarie 2012 si penalitati aferente acestei perioade,  fiind  neintemeiata.

De asemenea, a aratat tribunalul, fata de faptul ca reclamanta-apelanta  a incheiat cu paratul D.G. un nou act aditional la contractul de inchiriere  initial  (fila 56 dosar), conform caruia s-a modificat Cap. III, pct. 2 din contractul de referinta, in sensul prelungirii acestuia cu un an, respectiv de la data de 01.01.2013, la data de 31.12.2013,  cererea  apelantei privind rezilierea contractului de inchiriere nr. 63/14.12.2009 si evacuarea paratilor din imobilul ocupat este neintemeiata, in conditiile in care, intre parti, s-a incheiat actul aditional mentionat dupa introducerea cererii de chemare in judecata.

In ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de apel, prin care s-a criticat faptul ca instanta de fond nu l-a obligat pe paratul D.G. la cheltuieli de judecata catre apelanta-reclamanta, tribunalul a apreciat ca este nefondat, raportat la disp. art. 274 din vechiul Cod de procedura civila, paratul –intimat nefiind cazut in pretentii pentru a fi obligat sa suporte cheltuielile ocazionate de solutionarea cauzei.

Impotriva deciziei a declarat recurs reclamanta S.N.T.F.C. C.F.R.C. SA – S.T.F.C.B., criticand-o ca nelegala din perspectiva cazului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 din vechiul Cod de procedura civila.

In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invederat ca potrivit clauzelor contractului incheiat de parti si dispozitiilor art. 969 si ale 970 din vechiul Cod civil, intimatul-parat, in calitate de locator, avea obligatia sa plateasca, la termenele stabilite, chiria convenita de parti.

In cauza, a sustinut recurenta, conform art. 8 din acelasi contract, neplata chiriei atrage si plata de penalitati de intarziere, intarzierea in plata chiriei mai mare de 60 de zile,  determinand rezilierea contractului de inchiriere.

In conditiile in care l-a notificat prin doua adrese pe parat pentru a plati chiria restanta si penalitatile aferente, anterior formularii cererii de chemare in judecata, in cauza, a sustinut recurenta, nu erau indeplinite conditiile prevazute de art. 275 din vechiul Cod de procedura civila, astfel cum gresit au apreciat instantele anterioare.

S-a solicitat admiterea recursului si modificarea hotararilor anterioare, in sensul admiterii actiunii si acordarii cheltuielilor de judecata.

Intimatii D.G., D.R.E., D.D.A.M.,  D.A.C., D.A.B. si D.C. nu s-au prezentat in instanta si nu au formulat intampinare, conform art. 308 alin. 2 din vechiul Cod de procedura civila.

La termenul de judecata din data de 18 iunie 2014, Curtea a invocat, din oficiu, motivul de ordine publica prevazut de art. 304 pct. 1 din vechiul Cod de procedura civila (act normativ incident in speta, in raport de data inregistrarii litigiului – 01.03.2012).

La aceeasi data, Curtea de Apel Ploiesti a pronuntat decizia civila nr. 1653 prin care a  admis recursul declarat de  reclamanta S.N.T.F.C. „C.F.R. C” SA -  S.T.F.C.B., impotriva  deciziei civile nr. 13/10 ianuarie 2014 pronuntata de Tribunalul Prahova, in contradictoriu cu D.G., D.R.E., D.D.A.M., D.A.C., D.A.B si D.C., dispunand  casarea deciziei  atacate si trimiterea cauzei  spre rejudecare Tribunalului Prahova, ca instanta de recurs, pentru urmatoarele considerente:

Curtea a notat, ca potrivit dispozitiilor art. 306 alin. 2 din vechiul Cod de procedura civila, motivele de ordine publica pot fi invocate si din oficiu de catre instanta de recurs, care are obligatia de a le pune in dezbaterea partilor.

In speta pendinte, Curtea a constatat ca instanta de fond a fost investita cu solutionarea unei actiuni prin care se solicita obligarea la plata ratelor restante si a penalitatilor aferente, in suma de 752,42 lei, rezilierea unui contract de inchiriere si evacuarea paratilor din imobilul inchiriat.

Potrivit dispozitiilor art. 281

¹

din vechiul Cod de procedura civila, nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile introduse pe cale principala privind litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv, sau cele care au ca obiect o actiune in  evacuare.

Curtea a reamintit  ca in acest sens, Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat, in procedura recursului in interesul legii, decizia nr. 32/9 iunie 2008, obligatorie pentru instante, conform art. 329 alin. 3 din vechiul Cod de procedura civila, prin care a statuat ca „dispozitiile art. 1 pct. 1, ale art. 2 pct. 1 lit. a si b, respectiv ale art. 282

¹

din vechiul Cod de procedura civila se interpreteaza in sensul ca, in vederea determinarii competentei materiale de solutionare in prima instanta si in caile de atac, sunt evaluabile in bani litigiile civile si comerciale avand ca obiect […] rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent daca este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare.”

S-a mentionat ca in acelasi sens sunt si dispozitiile art. 3 alin. 1

¹

din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, conform carora, actiunile prin care se solicita rezilierea unui act juridic patrimonial sunt evaluabile in bani.

Ca atare, in speta pendinte, a constatat Curtea, in raport de obiectul cererii de chemare in judecata – plata sumei de 752,40 lei; rezilierea contractului de inchiriere pentru neplata chiriei restante de 752,40 lei si evacuarea din imobil – este evident ca potrivit dispozitiilor art. 282

¹

din vechiul Cod de procedura civila, mentionate anterior, hotararea pronuntata de instanta de fond era susceptibila doar de exercitiul caii de atac a recursului.

Tribunalul Prahova a judecat insa ca instanta de apel, in compunerea de doi judecatori, prevazuta de lege pentru judecata apelului, si nu  ca instanta de recurs, in compunerea de trei judecatori, conform normelor imperative prevazute de art. 17 din Legea nr. 92/1992, fapt de natura sa atraga, incidenta motivului de nulitate de ordine publica statuat de art. 304 pct. 1 din vechiul Cod de procedura civila, aplicabil situatiei in care instanta nu a fost alcatuita potrivit dispozitiilor legale.

In considerarea acestor argumente de fapt si de drept, Curtea a constatat ca tribunalul a pronuntat o decizie nelegala, care a fost casata, in baza art. 304 pct. 1 din vechiul Cod de procedura civil coroborat cu art. 312 alin. 1, 2, 3 si 4 din vechiul Cod de procedura civila, cu consecinta  trimiterii cauzei spre rejudecare aceluiasi tribunal, ca instanta de recurs.

 

( Judecator Andra-Corina Botez)