Aprobarea inventarierii bunurilor proprietate publica

Contencios administrativ. Acte administrative.

Art. 3 alin. 4 art. 6 alin. 1 din Legea 213/1998; Art. 858 si 859 din Codul civil (2011); Art. 644-649 din Codul civil (1865)

Prin procedura de inventariere a bunurilor proprietate publica nu se realizeaza o operatiune de dobandire a dreptului de proprietate publica a bunurilor inventariate, ci o atestarea a bunurilor al caror drept de proprietate este dobandit anterior inventarierii, in formele prevazute de lege, in domeniul public al unitatii administrativ teritoriale, iar in lipsa dovezii dobandirii proprietatii bunurilor inventariate, asa cum dispune art. 858 si 859 din Codul civil (2011), art. 3 alin. 4 din Legea 213/1998 sau art. 644-649 din Codul civil (1865), hotararea de atestare la domeniul public a acestora este nelegala.

Curtea de Apel Bacau - Sectia Comerciala, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 574 din 22 martie 2016

Prin sentinta civila 781/04 iunie 2015 a admis actiunea privind pe reclamanta A.N. Apele Romane - Administratia Bazinala de Apa Siret, pe paratii Unitatea Administrativ Teritoriala Onesti, Consiliul Local Onesti si Ministerul Finantelor Publice - Reprezentat prin Statul Roman, a dispus anularea Hot.115/22.08.2013 emisa de parata.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs Municipiul Onesti si Consiliul Local

Onesti.

Consiliul local Onesti, prin motivele de recurs critica hotararea recurata sub urmatoarele aspecte:

Potrivit art.488 alin. l pct.5 casarea unor hotarari se poate cere cand prin hotararea data, instanta a incalcat regulile de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii, ca instanta a incalcat dispozitiile referitoare la comunicarea actelor de procedura, fiind nerespectate principiile ce ocrotesc interesul public prevazute de art. 13 (dreptul la aparare) si art.14 (principiul contradictorialitatii) Codul de procedura civila. La termenul din 16.04.2015, in baza cererii formulate de reclamanta A.N. Apele Romane - Administratia Bazinala de Apa Siret Bacau in temeiul art.68 codul de procedura civila, instanta a dispus introducerea in cauza a Statului Roman, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice si comunicarea catre aceasta autoritate a cererii de chemare in judecata formulata de reclamata si un exemplar al intampinarii depuse de paratii Municipiul Onesti si Consiliul Local Onesti.

Prin urmare, potrivit art.70 codul de procedura civila Ministerul Finantelor Publice a dobandit pozitia procesuala de reclamant, si nu de parat cum in mod gresit a retinut instanta, fiindu-i comunicate cererea de chemare in judecata si intampinarea paratilor.

La data de 11.05.2015, aceasta noua parte in proces (intervenient fortat) formuleaza „note scrise”, insa tinand seama de calitatea procesuala stabilita de art.70 codul de procedura civila, acestea echivaleaza practic cu o noua cerere de chemare in judecata formulata de titularul dreptului de proprietate publica in sarcina caruia art.865 alin. l Cod civil instituie obligatia apararii injustitie a proprietatii publice si este indreptata impotriva Municipiului Onesti si Consiliului Local Onesti.

Acest nou act de procedura formulat de titularul dreptului de proprietate publica nu i-a fost comunicat iar instanta, nu a acordat termen pentru amanarea judecatii, astfel ca nu a avut cunostinta despre sustinerile reclamantului Ministerul Finantelor Publice, nefiind respectat principiul contradictorialitatii si asigurat dreptul la aparare.

Apreciaza ca aceasta cerere formulata de Ministerul Finantelor Publice face parte din categoria actelor de procedura ce trebuie comunicate, fiind asimilata unei cereri de chemare in judecata ce se supune regulilor de procedura privind comunicarea, in conformitate cu art.195 si 149 alin.(l) Codul de procedura civila, cererea de chemare in judecata se va face in atatea exemplare cate sunt necesare pentru comunicare si pentru instanta, iar potrivit art.201 coroborat cu art. 204 Codul de procedura civila, judecatorul va dispune comunicarea acesteia catre parat, in vederea formularii intampinarii.

Pe fondul pricinii, in temeiul art.488 alin. l pct.8 solicita admiterea recursului si modificarea in tot hotararea recurata, in sensul respingerii actiunii ca nefondate si mentinerea ca legala si temeinica a Hotararii Consiliului Local Onesti nr.115/22.08.2013.

Sustine ca in baza prevederilor art.4 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, coroborate cu cele ale art.553, art.557 alin.2 si ale art.888 din Legea nr.287/2009 privind Codul Civil, republicata, Consiliul Local Onesti a adoptat, in virtutea atributiilor conferite de Legea nr.215/2001, Hotararea nr.115/22.08.2013 prin care a fost atestata apartenenta la domeniul privat al Municipiului Onesti a imobilului- teren in suprafata de 57,81 ha, situat in intravilanul municipiului, avand ca amplasament Tarla 8, parcela 318 si destinatia de teren agricol.

Ca terenurile cuprinse in aria fostului lac de acumulare Belci, respectiv suprafata de 57,81 ha, teren identificat prin nr. topo H.L. 318/T8 au fost expropriate de la cetatenii municipiului Gheorghe Gheorghiu Dej (actualmente Onesti) si cei ai comunei Helegiu, succesiv, prin doua decrete, respectiv: Decret nr.248/1960 - pentru realizarea Canalului de Aductiune - Barajul si Lacul de Acumulare Belci, Decret nr.314/1961 pentru realizarea lacului de acumulare Belci, iar potrivit dispozitiilor art.3 alin.(4) din Legea nr. 213/1998, domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcatuit din bunurile prevazute la pct. III din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotarare a consiliului local, daca nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national ori judetean.

Invoca recurenta dispozitiile art. 19 si 20 din Legea 213/1998 si reda raspunsul Ministerului Finantelor Publice, prin adresa nr. 449368/23.11.2012 potrivit caruia suprafata de teren de 57,81 ha, NR.TOPO H.L. 318/T8, pe care a fost amplasat Lacul de acumulare Belci nu se regaseste in Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aprobat prin HG nr.1705/2006 si atesta faptul ca acest bun nu se regaseste in inventarul bunurilor din domeniul public al statului, astfel in mod corect autoritatile publice locale Onesti au adoptat H.C.L. nr. 115/22.08.2013.

In aceasta lista figureaza ca fiind in domeniul public al statului si administrarea Administratiei nationale "Apele Romane” urmatoarele bunuri imobile: nr. 64192 - baraj priza Trotus, nr.65164 - cladire statie hidro Onesti si constructii anexe, nr. 65166 - cladire locuinta Baraj nr. 65184 - Baraca dormitor tip Diana baraj Belci.

Ca, prin adresa. 449722/21.12.2012 Ministerul Finantelor Publice face trimitere la lista cu bunurile din Municipiul Onesti care se regasesc in inventarul centralizat al statului, sens in care anexeaza lista cu aceste bunuri la data de 10/12/2012 in care figureaza ca fiind in domeniul public al statului si administrarea Administratiei nationale "Apele Romane” urmatoarele bunuri imobile mentionate mai sus.

De asemenea, instanta va observa din inscrisurile depuse la dosar ca insasi reclamanta nu cunoaste la ce pozitie din Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aprobat prin HG nr.1705/2006, se regaseste suprafata de teren in litigiu, iar orice dubiu cu privire la existenta si intinderea pretentiilor profitand paratilor, potrivit principiului de drept ”in dubio pro reo”.

Astfel, prin adresa nr. 12925/EV/06.10.2009 adresata Primariei municipiului Onesti, A.N. Apele Romane - Directia Apelor Siret sustine ca suprafata de 250 ha, din care face parte si terenul in litigiu, se regaseste in suprafata totala a luciului de apa inregistrata la Inventarul bunurilor din domeniul public al statului, Anexa nr. 12 la H.G. nr. 1705/2006, la pozitia 101404 - ”BH Siret cu toti afluentii de grad I-IV”.

Ca, terenul aferent fostului lac de acumulare nu mai avea destinatia de cuveta, iar pentru suprafata respectiva de teren nu s-a facut dovada apartenentei la domeniul public al statului, nefiind cuprinsa punctual in inventarul bunurilor din domeniul public al statului, prin HCL Onesti nr. l 15/22.08.2013 a fost atestata apartenenta imobilului - teren in suprafata de 57,81 ha, situat in intravilanul municipiul Onesti la domeniul privat al Municipiului, in conditiile prevederilor art.4 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborate cu cele ale art.553, art.557 (2) si ale art. 888 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, Republicata, ca reclamanta nu a dovedit pretentiile sale.

Arata ca nu se poate vorbi despre schimbarea regimului juridic al terenului prin adoptarea HCL nr. l 15/2013, ci de reglementarea juridica a situatiei de fapt a terenului transpusa in atestarea la domeniul privat al municipiului Onesti, ca potrivit art. 864 Cod Civil, dreptul de proprietate publica se stinge daca a incetat uzul sau interesul public asupra bunului. Daca initial destinatia era cea de lac de acumulare, atribut ce il includea in categoria bunurilor publice, in prezent si in conditiile evenimentelor naturale din 1991, terenul si-a pierdut aceasta destinatie si nu mai poate fi denumit „cuveta”, ca prin adresa l2.925/06.10.2009 AN Apele Romane recunoaste faptul ca unica solutie fezabila in cazul acestui teren este ’’aplicarea solutiei de abandonare a barajului si acumularii Belci conform procedurii de trecere in conservare, postutilizare sau abandonare a barajelor - NTLH-033 aprobata prin Ordinul MAPN l 19/2002.

Arata ca pentru realizarea publicitatii Municipiul Onesti si-a intabulat dreptul de proprietate privata conferit de actul administrativ individual pentru suprafata de 408.175 m.p. teren arabil, cu nr. cadastral 63710 inscris in Cartea Funciara 63710 UAT Onesti dispusa prin incheierea BCPI Onesti nr. 16008 din 11.10.2013.

Prin recursul sau Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul Onesti invoca critica, pentru aceleasi motive ca si recurenta Consiliul Local, incalcarea principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare pentru necomunicarea notelor scrise formulate de Statul Roman, si de asemenea sustine ca hotararea recurata nu este motivata ca, desi in considerente instanta reia sustinerile partilor nu analizeaza probele care au fost administrate si nu evoca normele substantiale incidente si aplicarea lor la speta, solutia din dispozitiv fiind nemotivata si formala. intrucat legalitatea si temeinicia hotararii atacate se analizeaza in functie de motivele de fapt si de drept retinute de instanta de fond la adoptarea solutiei, motive care trebuie sa fie concordante cu actele existente in dosar si cu celelalte.

Cu privire la fondul cauzei recurenta reia criticile formulate de recurenta Consiliul Local, continutul acestora fiind identic.

Prin raspunsul la intampinare recurenta Municipiul Onesti arata ca prin adresa l250/M.O./02.04.2008 A.N. Apele Romane solicita Municipiului Onesti emiterea Acordului de principiu pentru „Abandonare Baraj Belci", acord emis si inregistrat cu nr.7528/07.04.2008 in vederea abandonarii si ecologizarii zonei, iar prin adresa 10838/CP/10.05.2011 AN Apele Romane comunica Institutiei Prefectului Bacau ca singura solutie fezabila ar fi aplicarea solutiei de abandonare a barajului si acumularii Belci.

Ca, viiturile care au distrus lacul Belci au avut loc in anul 1991, astfel incat in inventarul bunurilor care alcatuiesc domeniul bunurilor proprietate publica a statului, nici lacul de acumulare Belci, nici barajul nu mai puteau fi prinse, acestea nemaiavand destinatia de lac de acumulare si baraj, iar in Inventarul bunurilor din patrimoniul public al statului la data 10.12.2012, depus la instanta de fond, figureaza ca fiind in domeniul public al statului si administrarea Administratiei nationale "Apele Romane" urmatoarele bunuri imobile: nr. 64192 baraj priza Trotus, nr.65164 cladire statie Hidro Onesti, foraje, constructii anexe, nr. 65166 cladire locuinta Barajist, nr. 65184 Baraca dormitor tip Diana baraj Belci, iar faptul ca instanta de fond retine ca se regasesc in inventarul adoptat prin HG nr.1705/2006, la pozitia MF 63803 figureaza malurile si cuvetele lacurilor de pe cursurile codificate din BH Siret contrazice sustinerea Ministerul Finantelor Publice exprimata prin adresa, nr.449368/23.11.2012 suprafata de teren de 57,81 ha, NR.TOPO H.L 318/T8, pe care a fost amplasat Lacul de acumulare Belci nu se regaseste in Inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, aprobat prin HG nr.1705/2006, cu modificarile si completarile ulterioare pe baza numarului topo si nici pe baza descrierii prezentate in materialul transmis (respectiv ca suprafata de teren de sine statatoare).

Recurenta reda dispozitiile art.3 alin.(4) din Legea nr. 213/1998 si arata ca suprafata de teren nefiind cuprinsa in inventarul centralizat al statului si nedeclarata de interes public local, nu poate face parte, decat asa cum stipuleaza art.4, din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, care este alcatuit din bunuri aflate in proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public.

Ca terenul aferent fostului Lac de acumulare Belci nu mai are destinatia de cuveta, iar pentru suprafata respectiva de teren nu s-a facut dovada apartenentei la domeniul public al statului, nefiind cuprinsa punctual in inventarul bunurilor din domeniul public al statului.

Arata recurenta ca sustinerile reclamantelor sunt in dezacord cu normele care reglementeaza regimul proprietatii publice, respectiv art. 866 NCPC art. 864 NCPC iar potrivit dispozitiilor art. 876 alin. (1) Cartea funciara descrie imobilele si arata drepturile reale ce au ca obiect aceste bunuri, iar potrivit art. 885 (1) Sub rezerva unor dispozitii legale contrare, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse in cartea funciara se dobandesc, atat intre parti, cat si fata de terti, numai prin inscrierea lor in cartea funciara, pe baza actului sau faptului care a justificat inscrierea, iar fata de aceste dispozitii nici A.N. Apele Romane nu a facut dovada administrarii bunului, nici Statul roman nu a facut dovada proprietatii publice, fapt rezultat si din incheierea de carte funciara nr. 16008/11.10.2013 a OCPI Onesti, aflata la dosarul cauzei.

Prin 574/2016 22 Martie 2016, s-au respins ca nefondate recursurile, instanta de recurs retinand urmatoarele:

I. Prin Hotararea 115/22.08.2013 a Consiliului Local s-a atestat apartenenta la domeniul privat al municipiului Onesti, a suprafetei de 57,81 ha, teren situat in municipiul Onesti dar care, asa cum sustin toate partile din cauza, nu a apartinut niciodata unitatii administrativ teritoriale fiind, anterior exproprierii, proprietatea cetatenilor municipiului Onesti si ai comunei Helegiu, potrivit chiar sustinerilor recurentilor, aspecte retinute si de instanta de fond.

Hotararea contestata a fost emisa in conditiile Legii 213/1998, asa cum rezulta din preambulul acesteia, instanta de recurs urmand sa verifice legalitatea hotararii pronuntate sub aspectul interpretarii si aplicarii dispozitiilor legale care invocate de recurentii prin motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 488 pct. 8 din Codul de procedura civila.

Suprafata de teren pentru care s-a emis hotararea contestata, a fost expropriata prin Decretul 248/1960 si Decretul 314/1961 de la proprietari, altii decat recurentii.

Potrivit art. 6 alin. 1 din Legea 213/1998, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil,
cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat.

Avand in vedere decretele de expropriere instanta de recurs retine ca suprafetele de teren expropriate prin decretele amintite deja, si cu privire la care nu s-a facut dovada ca ar fi fost desfiintate, instanta de recurs retine ca acestea au intrat in proprietatea statului si, ulterior in administrarea reclamantei, in formele juridice specifice perioadei in care i-a fost data in administrare suprafata de teren.

Asadar, recurentii nu au facut dovada ca anterior emiterii hotararii contestate, terenurile ce au facut obiectul hotararii de atestare au intrat, intr-una din modalitatile prevazute de lege, in proprietatea recurentului Municipiul Onesti si nici ca dreptul de proprietate al statului asupra acestora ar fi fost transmis recurentului, de asemenea in conditiile prevazute de lege, dimpotriva acestia recunoscand ca terenul expropriat a apartinut anterior exproprierii unor persoane fizice.

Sustinerea recurentilor privind incetarea utilitatii publice a terenurilor expropriate sunt irelevante, prin incetarea utilitatii publice a unor terenuri expropriate, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 37 din Legea 33/1994, acesta poate fi instrainat de expropriator, fostul proprietar avand doar un drept de preemtiune, or in cauza nu este dovedita o astfel de imprejurare.

Potrivit art. 3 alin. 4 din Legea 213/1998, domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcatuit din bunurile prevazute la pct. III din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotarare a consiliului local, daca nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national ori judetean.

Potrivit art. 858 din Codul Civil, proprietatea publica este dreptul de proprietate ce apartine statului sau unei unitati administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura lor sau prin declaratia legii, sunt de uz ori de interes public, cu conditia sa fie dobandite prin unul dintre modurile prevazute de lege, iar potrivit 859 din Codul Civil, constituie obiect exclusiv al proprietatii publice bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite prin lege organica (alin. 1). Celelalte bunuri care apartin statului ori unitatilor administrativ- teritoriale fac parte, dupa caz, din domeniul public sau din domeniul privat al acestora, insa
numai daca au fost, la randul lor, dobandite prin unul dintre modurile prevazute de lege
(alin. 2).

Inventarul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al unitatilor administrativ- teritoriale se intocmeste, dupa caz, de comisii special constituite, conduse de presedintii consiliilor judetene, respectiv de primarul general al municipiului Bucuresti sau de primari (art. 21 alin. 1 din Legea 213/1998).

Asadar, prin procedura de inventariere a bunurilor proprietate publica nu se realizeaza o operatiune de dobandire a dreptului de proprietate publica a bunurilor inventariate, ci o atestarea a bunurilor al caror drept de proprietate este dobandit anterior inventarierii in formele prevazute de lege, la domeniul public al unitatii administrativ teritoriale.

In lipsa dovezii dobandirii proprietatii bunurilor inventariate, asa cum dispune art. 858 si 859 din Codul civil (2011), art. 3 alin. 4 din Legea 213/1998 sau art. 644-649 din Codul civil (1865), hotararea de atestare la domeniul public a acestora este nelegala, sub acest aspect instanta de fond facand o corecta interpretare si aplicare a legii.

Instanta nu retine sustinerea recurentilor referitoare la terenul reprezentat de cuveta lacului ce a incetat sa existe dupa anul 1991, deoarece lacul de acumulare in discutie s-a format pe terenul proprietate a statului dobandita prin expropriere si nu pe proprietatea recurentilor.

Fata de considerentele ce preced, motivul de recurs formulat de recurenti si intemeiat pe dispozitiile art. 488 pct. 8 din Codul de procedura civila este nefondat, instanta interpretand si aplicand corect dispozitiile legale incidente in cauza.

2. Referitor la motivul de recurs prevazut de art. 488 alin. pct. 5 din Codul de procedura civila, casarea unor hotarari se poate cere cand, prin hotararea data, instanta a incalcat regulile de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii.

Este corecta sustinerea recurentilor referitoare la calitatea procesuala a Statului Roman in aceasta cauza, prin introducerea in cauza a acestuia in conditiile art. 68 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, acesta dobandeste calitatea prevazuta de art. 70 din Codul de procedura civila, potrivit caruia, cel chemat in judecata dobandeste pozitia procesuala de reclamant, iar hotararea isi produce efectele si in privinta sa.

Mentionarea acestuia in cauza ca fiind parat si nu reclamant este de natura a prejudicia doar persoana introdusa in cauza, avand in vedere ca hotararea produce efecte si asupra sa, paratul din cauza neputand invoca, prin simpla mentionare gresita a calitatii Statului Roman din cauza, o vatamare care sa fie inlaturata doar prin anularea actului de procedura prin care instanta s-a pronuntat asupra cererii de interventie fortata formulata de reclamanta, asa cum dispun prevederile art. 175 alin. 1 din Codul de procedura civila.

Chiar daca in cauza ar fi fost mentionat Statul Roman ca fiind reclamant, inscrisul depus de acesta, si denumit „Note Scrise” nu poate echivala cu o cerere de chemare in judecata deoarece legea nu impune ca intervenientul fortat sa formuleze o cerere proprie de chemare in judecata, acesta, chiar si cand ar avea interese contrare cu partea care a solicitat introducerea sa in cauza, urmand sa ia procedura in starea in care se afla, asa cum dispun prevederile art. 65 alin. 2 teza I din Codul de procedura civila.

Pe de alta parte instanta nu si-a intemeiat hotararea pe niciunul de argumentele formulate de intervenientul fortat prin notele scrise, pentru a i se da, dincolo de aparenta formala a acestuia, calitatea de act de procedura pe care legea sa fi impus obligativitatea comunicarii.

Asadar, instanta de recurs nu poate retine pretinsa incalcare a dreptului de aparare si a principiului contradictorialitatii, de catre prima instanta, invocate de recurenta, aceasta cu atat mai mult cu cat instanta de fond s-a pronuntat in limita cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta si comunicata recurentilor cu respectarea dispozitiilor legale, astfel ca nici acest motiv de recurs nu este fondat.

3. In ceea ce priveste cel de-al treilea motiv de recurs, intemeiat de recurentul Municipiul Onesti pe dispozitiile art. 488 pct. 6 din Codul de procedura civila, acesta invoca lipsa dreptului de administrare al reclamantei care nu ar fi fost analizat de instanta de fond, or la instanta de fond a fost invocat lipsa calitatii procesuale active a reclamantei deoarece nu este proprietarul suprafetei de teren, recunoscand prin intampinarea depusa la dosarul cauzei ca reclamanta are doar un drept de administrare (fila 37 dosar, 2 din intampinare) si, nefiind contestat aceasta calitate a reclamantei, instanta de fond corect a facut aplicarea dispozitiilor art. 255 alin. 2 din Codul de procedura civila.

In ceea ce priveste respingerea exceptiei lipsei de interes instanta de fond a motivat hotararea pronuntata prin retinerea interesului intemeiat pe dreptul sau de administrare asupra terenurilor, drept incalcat de recurenta Consiliul Local Onesti prin emiterea hotararii contestate.

In ceea ce priveste motivarea hotararii prin care s-a solutionat fondul cauzei, instanta de recurs constata ca aceasta este amplu motivata, atat cu privire la situatia de fapt, cat si cu privire la dreptul aplicabil, considerentele instantei de fond asupra dreptului material aplicabil fiind completate si cu considerentele instantei de recurs.