Aplicarea Deciziei nr. 368 din data de 30 mai 2017 a Curtii Constitutionale in cazul hotararilor penale definitive
28 martie 2020ART. 106 ALIN.1 DIN LEGEA 85/2014
28 martie 2020
Aprecierea gresita a momentului intrarii unui act administrativ in circuitul civil, Casare pentru necercetarea fondului cauzei
Legea nr. 554/2004 OUG nr. 34/2006 Codul de procedura civila
Decizia de inlocuire a reclamantului din functia de coordonator judetean din cadrul proiectului Parteneriat public - privat pentru ocuparea fortei de munca POSDRU/111/4.1/S/91810 a produs efecte juridice de la momentul emiteriii, vointa paratei exprimata prin aceasta constituind fundamentul emiterii altui act administrativ. Necercetarea niciunui motiv de nelegalitate si netemenicie a deciziei contestate, echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal,
Sentinta nr. 13CC din 6 martie 2015.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr. 6851/120/ 2013,
reclamantul N C a chemat in judecata paratii A J O F M Dambovita si directorul executiv A
C, pentru a se dispune anularea deciziei nr. 156/16.07.2013 , reintegrarea in functia de coordonator judetean in proiectul,, Parteneriat public - privat pentru ocuparea fortei de munca POSDRU/111/4.1/S/91810, desfasurat in parteneriatul cu AJOFM Tulcea, obligarea paratilor la plata drepturilor banesti calculate de la data inlocuirii din functie si pana la data reintegrarii, precum si obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii,
reclamantul a aratat ca, desi si a indeplinit cu profesionalism si eficienta atributiile specifice in cadrul proiectului, inainte de finalizarea acestuia a fost inlocuit la data de 16.07.2013, in mod arbitrar, fara motivare, ca motivele care impun anularea deciziei AJOFM Dambovita nr.156/16.07. 2013 sunt reprezentate, pe de o parte, de lipsadin cuprinsul actului a motivelor de fapt si de drept pentru care emitentul a considerat masura inlocuirii justificata si oportuna, iar pe de alta parte de lipsa din cuprinsul actului atacat a mentiunii privitoare la posibilitatea de contestare a acestuia, termenul si institutia competenta.
S-a mai aratat ca lipsa din cuprinsul actului a indicarii motivelor de fapt si de drept care au condus la emiterea acestuia, in conditiile in care aceste mentiuni sunt obligatorii, reprezinta un viciu de forma sanctionat cu nulitatea absoluta a actului astfel incheiat, legalitatea si oportunitatea unui act administrativ putand fi verificate doar prin analiza motivelor ce au stat la baza sa, precvum si ca parata, observand neregularitatile actului emis, a procedat la motivarea ulterioara a acestuia, prin raspunsul actului atacat, intrucat motivarea unui act administrativ trebuie realizata in cuprinsul sau, neputand fi primita o motivare exterioara acestuia.
Decizia AJOFM Dambovita este cu atat mai surprinzatoare cu cat, potrivit Ordinului Ministerului Muncii nr.1168/21.03.2011 dar si conditiilor generale si specifice cuprinse in Ghidul Solicitantului, inlocuirea membrilor unei echipe de implementare se poate realiza doar in situatii intemeiate, prin incheierea unui act aditional la contractul de finantare, cu prezentarea CV urilor persoanei inlocuite si a celei nou introduse pentru a se putea verifica cerinta potrivit careia, persoana nou introdusa sa indeplineasca cel putin aceleasi conditii ca persoana inlocuita.
S-a mai invocat ca urmarea fireasca a constatarii nelegalitatii deciziei atacate este reintegrarea contestatorului in functia de coordonator judetean al proiectului operational si plata in beneficiul acestuia a drepturilor banesti care i s-ar fi cuvenit, calculate de la data inlocuirii din functie si pana la data reintegrarii efective, destinate a acoperi prejudiciul suferit de contestator prin emiterea actului nelegal.
Cu privire la calitatea procesual pasiva a paratei AC, s-a invederat ca, potrivit disp. art.16 din Legea nr.554/2004, „cererile in justitie prevazute de prezenta lege pot fi formulate si personal impotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau incheierea actului daca se solicita plata unor despagubiri pentru prejudiciul cauzat’’, aceasta urmand a fi obligata in solidar cu institutia din care face parte la plata acestor drepturi banesti.
In dovedirea actiuni,
reclamantul a depus, in copie, urmatoarele inscrisuri: decizia nr.163/14.06.2011, decizia nr.156/16.07. 2013, plangerea administrativa prealabila, adresa emisa catre reclamant cu nr.8141/21.08. 2013, adresa nr.10485/12.11.2013.
Parata A C a formulat intampinare,
prin care a invocat lipsa calitatii sale procesuale pasive , motivat de faptul ca prevederile art.16 din Legea 554/ 2004, actualizata, prevede introducerea in cauza a functionarului public, ori actul contestat de reclamant a fost semnat in calitate de conducator al institutiei numit in baza Ordinului nr. 403/31.05.2013 al Presedintelui A.N.O.F.M. si nu in nume propriu.Conform Regulamentului de Organizare si Functionare al institutiei, aprobat prin Ordinul Presedintelui ANOFM nr. 866/28.10.2010, directorul executiv are atributii de a emite acte cu caracter nenormativ, exceptie care a fost respinsa prin incheierea din 6.03.2014.
Prin intampinarea formulata de AJOFM Dambovita,
s-a solicitat respingerea contestatiei, ca nefondata, si mentinerea, ca temeinica si legala a deciziei contestate,
Pe baza probatoriilor cu inscrisuri administrate in cauza, prin sentinta nr.
907 din data de 29 mai 2014, pronuntata de Tribunalul Dambovita, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul N C, in contradictoriu cu paratii A J OF M Dambovita, si a directorului executiv AC, motivat in esenta, de faptul ca decizia contestata nu a produs efecte juridice.
Prin aceeasi hotarare a fost obligat reclamantul la 1.000 lei cheltuieli de judecata catre parata
A C.
Impotriva sentintei precizate a declarat recurs reclamantul, solicitand modificarea in tot a acesteia, in sensul admiterii actiunii si anularii deciziei nr.156/2013, corelativ cu reintegrarea reclamantului in functie si plata drepturilor banesti cuvenite, de la data inlocuirii si pana la momentul reintegrarii.
In motivarea recursului,
s-a aratat ca sentinta recurata a fost pronuntata cu incalcarea normelor de drept material, actul dedus judecatii fiind analizat eronat de catre prima instanta, intrucat decizia nr.192/2013 a stabilit doar termenul de la care urma sa-i inceteze reclamantului activitatea, hotararea efectiva de inlocuire din functie fiind luata prin decizia nr.156/2013, astfel ca instanta de fond a retinut eronat contrariul, in sensul ca decizia ultim precizata nu a produs efecte juridice.
S-a mai aratat ca decizia atacata reprezinta actul principal - declansator de efecte juridice in senul inlocuirii reclamantului din proiect, iar decizia emisa ulterior, nr.192/2013, reprezinta actul subsecvent, a carui soarta depinde de ce a celui principal, ca inlocuirea reclamantului s-a produs ca urmare a emiterii deciziei nr.156/2013, decizia nr.192/2013 stabilind doar termenul de la care s-a facut inlocuirea, precum si ca, daca s-ar accepta punctul de vedere retinut de catre prima instanta, nu s-ar mai justifica scopul emiterii deciziei contestate.
Reclamantul a mai aratat ca decizia nr.156/2013 i-a fost comunicata, ca in cadrul raspunsului la plangerea prealabila parata a motivat inlocuirea reclamantului din proiect, fara sa invedereze ca aceasta s-ar face printr-un act administrativ ulterior, ca s-a apreciat gresit lipsa producerii de efecte juridice de catre decizia nr.156/2013, ca urmare a continuarii activitatii reclamantului dupa momentul emiterii acestuia, ca perioada dintre acest moment si cel al inlocuirii efective reprezinta o perioada de tranzitie, in care reclamantul a continuat lucrarile proiectului pana cand inlocuitorul sau a facut fata solicitarilor proiectului,precum si ca parata Anghel Constanta a recunoscut, cu ocazia interogatoriului luat, faptul ca decizia nr.192/2013 s-a stabilit doar momentul incetarii activitatii reclamantului.
Prin intampinarile depuse la dosar,
intimatele parate au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, motivat in esenta de faptul ca prima instanta a retinut corect faptul ca decizia contestata nu a produs efecte juridice, ea nefiind un act administrativ in sensul dispozitiilor art.1 al.1 din Legea nr.554/2004, ca incetarea calitatii reclamantului de coordonator judetean in cadrul proiectului “Parteneriat public-privat pentru ocuparea fortei de munca” POSDRU/111/4.1/S/91810 s-a dispus prin decizia nr.192/21.08.2013, ca acesta a desfasurat activitate remunerata in cadrul proiectului pana la data de 26.08.2013, precum si ca notificarea privind inlocuirea acestuia s-a emis cu mentiunea ca va produce efecte incepand cu data anterior precizata.
Examinand sentinta recurata, prin prisma criticilor invocate de catre reclamant si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea a constatat urmatoarele:
Parata, impreuna cu beneficiarul AJOFM Tulcea si alte institutii publice similare, au derulat proiectul multi-regional “Parteneriat public-privat pentru ocuparea fortei de munca” POSDRU/111/4.1/S/91810, in cadrul caruia reclamantul a indeplinit, in baza deciziei nr.163/14.06.2011 emisa de parata, functia de coordonator judetean in vederea implementarii proiectului precizat, incepand cu data de 1.06.2011.
Prin referatul nr.134/15.07.2013, intocmit de catre directorul executiv al AJOFM Dambovita, D C, s-a solicitat conducerii acestei institutii sa analizeze posibilitatea inlocuirii reclamantului din echipele proiectelor in care este implicat, motivat de inceperea urmaririi penale impotriva acestuia sub aspectul savarsirii infractiunilor de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor si intereselor publice, precum si pentru neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor.
Prin adresa nr.7572/15.07.2015, parata a solicitat beneficiarului AJOFM Tulcea inlocuirea reclamantului din functia de coordonator judetean in vederea implementarii proiectului “Parteneriat public-privat pentru ocuparea fortei de munca” POSDRU/111/4.1/S/91810, cu directorul sau executiv adjunct, D C.
Prin decizia nr. 156/16.07.2013 - emisa de AJOFM Dambovita si semnata de catre parata A C, directorul executiv al acesteia - s-a stabilit ca
“incepand cu data de 16.07.2013 domnul N C...va fi inlocuit de catre domnul D C - numit coordonator judetean, in vederea implementarii proiectului “Parteneriat public-privat pentru ocuparea fortei de munca” POSDRU/111/4.1/S/91810
“.
La data de 6.08.2013, reclamantul a formulat plangere prealabila impotriva deciziei nr.156/2013, iar prin adresa nr.814/21.08.2013, parata i-a comunicat faptul ca
s-a dispus
i
nlocuirea lui din cele doua proiecte, “motivat de lipsa timpului necesar desfasurarii activitatii in cadrul AJOFM Dambovita”
Urmare adresei primite, AJOFM Tulcea a inaintat Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice notificarea nr.26/7.08.2013, prin care a solicitat, printre altele, aprobarea inlocuirii reclamantului cu numitul D C, motivat de faptul ca
aceasta inlocuire a fost ceruta de catre parata.
Prin adresa nr.8513/21.08.2013, ANOFM - OIPOSDRU a comunicat AJOFM Tulcea ca notificarea nr.26/2013 a fost inregistrata si ca modificarea solicitata va produce efecte legale incepand cu data de 26.08.2013.
Prin decizia nr.192/21.08.2013, AJOFM Dambovita a stabilit ca “incepand cu data de 26.08.2013, domnului N C, coordonator judetean, ii inceteaza activitatea in cadrul proiectului “Parteneriat public-privat pentru ocuparea fortei de munca ” POSDRU/111/4.1/S/91810 si va fi inlocuit de domnul DC.”
.
Ulterior reclamantul a promovat prezenta actiune, prin care a solicitat anularea deciziei nr.156/2013, reintegrarea sa in functia si proiectul, anterior mentionate, precum si obligarea paratelor la plata drepturilor banesti cuvenite, pana la momentul reintegrarii.
Prin sentinta recurata, instanta de fond a respins actiunea, motivat in esenta, de faptul ca decizia contestata nu a produs efecte juridice.
Curtea a constatat mai intai, ca instanta de fond a precizat in minuta si dispozitiv faptul ca “respinge actiunea”, fara sa arate modalitatea respingerii (ca neintemeiata, ca inadmisibila. etc.).
Cu toate acestea, raportat la motivarea primei instante, anterior mentionata, Curtea a considerar ca, in realitate, aceasta a respins actiunea, ca inadmisibila
- cu toate ca nu a invocat expres o asemenea exceptie -, in conditiile in care nu a analizat fondul cauzei, respectiv motivele de nelegalitate si netemeinicie a deciziei contestate, invocate de catre reclamant
.
Apoi, Curtea a considerat ca neproducerea efectelor juridice a fost fundamentata de catre instanta fondului pe imprejurarea ca incetarea calitatii reclamantului de coordonator judetean al proiectului mentionat a fost dispusa prin decizia nr.192/2013, ca el si-a desfasurat activitatea pana la data de 21.08.2013, precum si ca orice modificare a contractului de finantare a proiectului nu se putea face decat in conformitate cu clauzele acestuia.
Curtea a apreciat insa ca nu poate primi argumentatia primei instante, pentru urmatoarele considerente :
Este corect faptul ca decizia nr.156/2013 nu a produs efecte juridice
la nivelul proiectului
, ele producandu-se doar in momentul aprobarii si inregistrarii inlocuirii de catre AMPOSDRU.
Insa, decizia contestata a produs efecte juridice la nivelul institutiei parate, din chiar momentul emiterii sale
.
Astfel, este evident faptul ca prin decizia nr.156/2013 s-a manifestat vointa paratei, in sensul inlocuirii reclamantului din functia de coordonator judetean din cadrul proiectului precizat cu numitul DC, vointa fundamentata pe aspecte imputabile reclamantului, respectiv pretinsa savarsire de fapte penale si de abateri disciplinare.
Parata a comunicat vointa sa, de inlocuire a reclamantului, beneficiarului din proiect, care a luat act de aceasta si apoi a facut practic o simpla formalitate de notificare a acestei modificari de vointa, in vederea aprobarii sale, catre AMPOSDRU, notificare in care s-a aratat expres ca
motivul inlocuirii il reprezinta vointa paratei
,
luata prin decizia nr.156/2013.
In aceste conditii, Curtea considera ca sunt corecte sustinerile reclamantului, in sensul ca
manifestarea vointei paratei de inlocuire a reclamantului din proiect sa avut loc prin decizia nr.156/2013
,
iar nu prin decizia nr.192/2013
la nivelul proiectului, astfel ca decizia nr.156/2013 constituie un act administrativ, in sensul dispozitiilor art.2 al. 1 lit.c din Legea nr.554/2004.
Curtea apreciaza, asa cum recurentul a invederat, ca decizia nr.192/2013 a statuat practic doar asupra momentului inlocuirii, ea fiind luata exclusiv ca urmare a aprobarii inlocuirii de catre AMPOSDRU.
Totodata, Curtea considera ca aspectul continuarii activitatii reclamantului in cadrul proiectului pana la data de 21.08.2013, nu contravine concluzia conform careia inlocuirea reclamantului a fost dispusa de partenerul AJOFM Dambovita prin decizia nr.156/2013.
Curtea apreciaza ca, daca s-ar accepta punctul de vedere al primei instante, ar rezulta, pe de-o parte ca singurul motiv al inlocuirii reclamantului, prin decizia nr.192/2013, l-a constituit aprobarea acestei masuri de catre AMPOSDRU, iar pe de alta ca decizia nr.156/2013 nu a avut niciun rol in inlocuirea reclamantului din proiect - aspect contrar realitatii, in conditiile in care decizia de inlocuire a fost luata de catre parata ca urmare a pretinsei activitati necorespunzatoare a acestuia.
Curtea a subliniat ca, daca decizia nr.156/2013 nu ar fi dispus masura inlocuirii reclamantului din proiect
,
atunci aceasta nu ar fi putut face obiectul notificarii AJOFM Tulcea si al aprobarii AMPOSDRU, care nu puteau lua act si dispune vreo modificare a proiectului, daca nu ar fi existat aceasta masura dispusa de parata.
Aceasta, intrucat aprobarile acestora erau necesare in cadrul centralizat al proiectului, insa nu la nivelul partenerului - institutia parata, aceasta din urma fiind singura in masura sa decida cu privire la personalul sau implicit in realizarea proiectului.
In sprijinul acestei concluzii vine si imprejurarea ca in cuprinsul deciziei contestate nu se face referire la dispunerea emiterii unei solicitari beneficiarului de proiect, pentru a dispune inlocuirea reclamantului, ci la faptul ca se ia masura inlocuirii, indicandu-se chiar momentul de la care aceasta manifestare de vointa produce efect in cadrul sau.
Apoi, in raspunsul la plangerea prealabila formulata de reclamant impotriva deciziei contestate,
parata nu invoca faptul ca prin decizia nr.156/2013 nu s-a dispus inlocuirea sa, ci ca aceasta masura a fost luata pentru lipsa timpului necesar desfasurarii activitatii in cadrul paratei
- explicatie care, practic, este diferita celei invocate in referatul intocmit de catre directorul executiv adjunct al paratei, DC.
Concluzionand, Curtea a apreciat ca in mod eronat prima instanta a apreciat ca decizia nr.156/2013 nu a produs efecte juridice, respectiv ca in cauza nu sunt indeplinite dispozitiile art.1 al.1 din Legea nr.554/2004, in conditiile in care, in realitate, prin aceasta decizie s-a dispus inlocuirea reclamantului din proiect efect juridic adus ulterior la luat cunostinta AJOFM Tulcea si AMPOSDRU.
Cata vreme prima instanta nu a intrat in cercetarea fondului, neexaminand si nesolutionand niciuna dintre criticile de nelegalitate si netemeinicie a deciziei contestate, formulate de catre reclamant, Curtea, potrivit dispozitiilor art. 488 pct.8, art. 496 si art. 498 al.2 din Codul de procedura civila, a admis recursul, a casate sentinta recurata si a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeasi instanta de fond.
( Judecator Ionel Stanescu)