Aplicarea dispozitiilor art. 320

¹

Cod procedura penala de catre prima instanta

in urma manifestarii de vointa a inculpatului de judecare a cauzei conform procedurii simplificate. Renuntarea de catre inculpat la aceasta optiune cu ocazia judecarii apelului impotriva hotararii de condamnare.

 

C.proc.pen., art. 320

¹

 

Aplicarea disp. art.320

¹

Cod procedura penala de catre prima instanta in urma manifestarii de vointa a inculpatului de judecare a cauzei conform procedurii simplificate. Renuntarea de catre inculpat la aceasta optiune cu ocazia judecarii apelului impotriva hotararii de condamnare.

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia penala nr. 29 din 24 februarie 2012.

                                                       

Prin sentinta penala nr.416 din 25 noiembrie 2011 pronuntata de Tribunalul Prahova,  s-au hotarat urmatoarele :

A fost condamnat inculpatul F.M.C., , dupa cum urmeaza:

In baza dispozitiilor art.20 Cod penal raportat la dispozitiile art.197 alin.1 si 3 teza I.a Cod penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 204 Cod penal, a dispozitiilor art. 21 alin.2. Cod penal si a dispozitiilor art. 3201 alin.1-4,6 si 7 Cod procedura penala, infractiunea de tentativa la viol in forma calificata, fapta din data de 17.05.2010, parte vatamata D.B.A.M, reprezentanti legali I. (fosta D) M. si D.V.,  la  8 (opt) ani inchisoare si 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevazute de dispozitiile art. 64 literele a,b, si e Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementara.

In baza dispozitiilor art.192 alin.1 Cod penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 3201 alin.1-4,6 si 7 Cod procedura penala, infractiunea de violare de domiciliu, fapta din data de 17.05.2010, parte vatamata I (fosta D) M, la 2 (doi) ani inchisoare.

In baza dispozitiilor art.20 Cod penal raportat la dispozitiile art.197  alin.1 si 3 teza a I-a Cod  penal, cu aplicarea dispozitiilor art.204 Cod penal, a disp. art.21 alin.2 Cod penal si a disp. art.3201 alin.1-4, 6 si 7 Cod procedura penala, infractiunea de tentativa la viol in forma calificata, fapta din data de 1.06.2011, parte vatamata I.C.D., reprezentanti legali, I.C. si I.I., la 8 (opt) ani inchisoare si 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevazute de disp. art.64 literele a,b si e Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementara.

In baza disp. art.192 alin.1 Cod penal, cu aplicarea disp. art.3201 alin.1-4, 6 si 7 Cod procedura penala, infractiunea de violare de domiciliu, fapta din data de 1.06.2011, parte vatamata I.C., la  2 (doi) ani inchisoare.

In baza disp.art.197 alin.1 si 3 teza a I.a Cod penal, cu aplicarea disp. art. 3201 alin.1-4,6 si 7 Cod procedura penala, infractiunea de viol in forma calificata, fapta din data de 9.06.2011, parte vatamata S.D.I., reprezentanti legali S.E. si S.A., la 16 (saisprezece) ani inchisoare si 6 (sase) ani interzicerea drepturilor prevazute de disp.art.64 literele a,b,si e Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementara.

 In baza disp.art.192 alin.1 Cod penal, cu aplicarea disp. art.3201 alin.1-4,6 si 7 Cod procedura penala infractiunea de violare de domiciliu, fapta din data de 9.06.2011, parte vatamata S. E., la 2 (doi) ani inchisoare.

In baza disp. art.33 lit.a, a disp. art.34 litera b si art.35 alin.1 si 3 Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, urmand ca in final acesta sa execute pedeapsa cea mai grea si anume aceea de 16 (saisprezece) ani inchisoare si 6 (sase) ani interzicerea drepturilor prevazute de disp. art. 64 lit.a,b si e Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementara.

S-au aplicat dispozitiile art.71 Cod penal raportat la disp. art.64 lit.a,b, si e Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege.

Pedeapsa complementara aplicata inculpatului se va executa in conditiile prev. de disp.art. 66 Cod penal.

In baza disp. art.350 alin.1. Cod procedura penala s-a mentinut arestarea preventiva a inculpatului, masura dispusa prin incheierea de sedinta din Camera de consiliu nr.30 din data de 3.07.2011 pronuntata de Tribunalul Prahova in dosarul penal nr. 5984/105/ 2011, in baza careia s-a emis mandatul de arestare preventiva cu nr. 224/U/3.07.2011, de aceiasi instanta pe numele inculpatului.

In baza disp. art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului perioada retinerii si arestarii preventive incepand cu data de 2.07.2011, la zi.

A fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 200 lei reprezentand onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul de Avocati Prahova.

In baza disp. art.320

¹

alin.1 si 5 cod procedura penala raportat la disp.art. 347 si 348 si 353 Cod procedura penala s-a dispus disjungerea solutionarii cauzei in ceea ce priveste solutionarea actiunii civile si cheltuielile judiciare avansate de parti, fiind necesara administrarea de probatorii sub aceste aspecte.

In virtutea rolului activ instanta de judecata, in baza art.320 Cod procedura penala rap. la disp. art.76 Cod procedura penala a explicat persoanelor vatamate ca se pot constitui parti civile in cauza, inainte de citirea actului de sesizare al instantei.

Astfel, inainte de citirea actului de sesizare al instantei, au fost luate declaratii reprezentantilor legali ai partilor vatamate D.V., I. C., S.E. si S. A.

La termenul de judecata din data de 26.10.2011,  instanta  a pus in discutia partilor regularitatea actului de sesizare al acestuia potrivit art.300 al.1. Cod procedura penala, constatand ca a fost legal sesizata cu solutionarea cauzei, iar actul de sesizare (rechizitoriu) cuprinde toate mentiunile prevazute de lege.

La termenul de judecata din data de 16.11.2011, dupa consultarea cu aparatorul sau, inculpatul F.M.C. a aratat ca solicita ca  judecarea cauzei sa se faca in conditile prevazute de disp. art.320

¹

si urmatoarele  Cod procedura penala, pe baza recunoasterii vinovatiei, aratand in declaratiile luate in sedinta publica ca recunoaste in intregime toate faptele pentru care a fost trrimis in judecata, in modalitatea descrisa in actul de sesizare al instantei si solicita ca judecata sa aiba loc numai pe baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care le cunoaste si si le insuseste.

Instanta a pus in discutia partilor admisibilitatea cererii inculpatului de a se judeca potrivit disp.art. 320

¹

 si urmatoarele Cod procedura penala si constatand ca nu exista niciun impediment legal de respingere a acesteia, a admis cererea de judecare potrivit disp. art.320

¹

si urmatoarele Cod procedura penala, pe baza recunoasterii vinovatiei facute de inculpat.               

S-a procedat la ascultarea inculpatului, care a precizat ca solicita ca judecarea cauzei sa se faca in conditiile prevazute de disp.art.320

¹

si urmatoarele Cod procedura penala, respectiv pe baza recunoasterii vinvotiei sale, in sensul ca recunoaste toate faptele pentru care a fost trimis in judecata in modalitatea descrisa in actul de sesizare al instantei, aratand pe scurt si modul in care a procedat la comiterea faptelor penale si precizand faptul ca nu solicita administrarea altor probatorii in cauza si isi insuseste toate probatoriile efectuate in faza de urmarire penala inclusiv expertiza medico- legala psihiatrica efectuata in cauza prin care s-a stabilit ca avea discernamant la data savarsirii faptelor, solicitand doar probe cu acte in circumstantiere si aratand ca recunoaste si regreta toate faptele pe care le-a comis, urmand ca la stabilirea pedepsei ce i se va aplica instanta sa nu acorde un spor de pedeapsa, data fiind atitudinea sincera a acestuia.

Examinand probele administrate in faza de urmarire penala, asa cum prevad disp.art. 3201 alin.1 si urmatoarele Cod procedura penala, precum si declaratia inculpatului data in fata instantei de judecata in conditiile art.320

¹

Cod procedura penala, instanta de fond a retinut vinovatia inculpatului in comiterea faptelor retinute in sarcina sa prin actul de sesizare al instantei.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a exercitat apel inculpatul F. M.C, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivele de apel pe care inculpatul le-a depus la dosar, in memoriul inaintat instantei, precum si in sustinerile orale, in ziua judecatii, apelantul a aratat, in esenta, ca nu este autorul faptelor pentru care a fost trimis in judecata si condamnat prin hotararea apelata, ca recunoasterea faptelor atat in cursul urmaririi penale cat si in fata primei instante de judecata a avut loc in conditiile in care a fost manipulat si amagit de pastorul S.C. care l-a invatat ce trebuie sa declare pentru a beneficia de o pedeapsa redusa.

A mai precizat apelantul inculpat ca atat in perioada cercetarilor din cursul urmaririi penale cat si la instanta a fost supus unui tratament specific pentru depresie si anxietate, iar declaratiile pe care le-a dat in aceste conditii nu reflecta adevarul si nu pot fi retinute de instanta.

A aratat apelantul ca nu este autorul faptelor, nu a savarsit acte de natura sexuala asupra minorelor ci doar a stat de vorba cu ele si le-a condus de la intrarea in bloc pana la usa apartamentelor si ca, nerecunoscand savarsirea infractiunilor asa cum sunt prevazute in rechizitoriu,  nu ii mai sunt aplicabile dispozitiile art. 320

¹

Cod procedura penala sens in care solicita sa fie judecat pentru fiecare fapta potrivit procedurii de drept comun si sa fie administrate probele necesare.

In concluziile sustinute de aparatorul inculpatului s-a reiterat ipoteza conform careia datorita tratamentului urmat pentru afectiunile psihice de care sufera inculpatul, acesta a suferit o alterare comportamentala care a durat de la inceputul starii de detentie, in cursul urmaririi penale si la prima instanta.

Fata de aceste considerente, s-a solicitat, in principal, admiterea apelului, achitarea inculpatului intrucat probele nu conduc la retinerea starii sale de vinovatie sau trimiterea cauzei la instanta de fond pentru rejudecare, potrivit regulilor de drept comun, cu administrarea de probe, iar in subsidiar, se solicita a se reindividualiza pedepsele aplicate, cu luarea in considerare a circumstantelor personale ale inculpatului, cu consecinta aplicarii unor pedepse intr-un cuantum mai redus.

Curtea, verificand hotararea atacata, pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt si de drept astfel cum impun dispozitiile art. 371 alin. 2 si art.372 alin. 1 Cod procedura penala, a retinut ca faptele, imprejurarile in care au fost comise si vinovatia inculpatului F.M.C. s-au stabilit in mod corect la primul grad de jurisdictie, avand deplin suport probator in  probele administrate, ce au fost complet analizate si just apreciate.

A retinut instanta de apel faptul ca judecata a avut loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, ca urmare a declaratiei inculpatului de recunoastere in totalitate a faptelor pentru care a fost trimis in judecata, in modalitatea descrisa in actul de sesizare a instantei, cu mentiunea cunoasterii probelor administrate in cursul urmaririi penale, pe care si le insuseste, declaratie ce a fost data conform dispozitiilor art. 320

¹

alin. 2 Cod procedura penala si in urma careia inculpatul a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, conform alineatului 7 al aceluiasi articol.

Curtea a retinut ca prima instanta, conform dispozitiilor legale si in urma manifestarii de vointa a inculpatului,  dupa punerea in discutie a admisibilitatii cererii si constatand ca nu exista niciun impediment legal de respingere a acesteia, a admis-o si s-a procedat conform dispozitiilor art. 320

¹

Cod procedura penal.

Curtea a constatat astfel, ca inculpatul, in declaratia data in fata primei instante cu aceasta ocazie, a aratat ca recunoaste in integralitate infractiunile prezentate in actul de sesizare a instantei aratand pe scurt modul in care a actionat, nedorind administrarea altor probe ci dorind doar ca pe baza atitudinii sincere si a aplicarii procedurii simplificate sa nu i se acorde un spor la pedeapsa.

A mai aratat inculpatul ca isi insuseste toate probele administrate in cursul urmaririi penale inclusiv expertiza medico-legala psihiatrica prin care s-a stabilit ca la data comiterii faptelor avea discernamant.

In acest sens, alaturi de declaratia data conform art. 320

¹

Cod procedura penala, au fost avute in vedere: declaratiile partilor vatamate, ale reprezentantilor legali ai acestora, procesul verbal de conducere in teren, de cercetare la fata locului si plansa foto, procese-verbale de recunoastere din grup/ de pe planse foto, proces verbal de verificare listinguri telefonice, raport expertiza medico-legala-parte vatamata S. D. I./adresa SML, raport expertiza medico-legala psihiatrica-inculpat F. M.C., raport de constatare tehnico-stiintific, raport profil psihologic inculpat F.M. C.; declaratiile martorilor P.C.V., C.S., N.C.G., B.G, F. C., declaratia martorului audiat sub alta identitate „G. I”.

Pe baza acestor mijloace de proba, in mod corect a retinut prima instanta situatia de fapt precum si incadrarea juridica a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului.

Curtea a constatat ca prima instanta a retinut in mod corect vinovatia inculpatului pentru fiecare din aceste infractiuni, vinovatia rezultand fara putinta de tagada din probele administrate.

Dovezile administrate ce vizeaza aspectele referitoare la victime, la mijloacele folosite, la locul ales pentru comiterea faptelor, la perioada din zi in care a ales sa actioneze, conduc firesc la concluzia ca inculpatul a premeditat actele savarsite. Asa cum in mod corect a retinut si instanta de fond, inculpatul a planuit sa foloseasca cloroform pentru a intretine raporturi sexuale cu minore cu varste de pana la 12 ani. Inculpatul a ales sa actioneze intr-o zona unde sunt mai multe scoli, deci mai multi copii, se deplasa in zona, observa copiii, alegea pe acele minore care ii placeau, urmarea traseul acestora, programul, locul de joaca. Faptul ca inculpatul cunostea varsta partilor vatamate rezulta atat din declaratiile acestuia cat si din declaratia martorului C.S. caruia inculpatul i-a marturist acest lucru, cat si obsesia sa de a avea relatii sexuale cu minori.

De altfel, in faza de urmarire penala s-a efectuat si o expertiza medico-legala psihiatrica, avand ca obiective sa se stabileasca daca inculpatul sufera de vreo afectiune psihica si in ce consta, eventual, aceasta; daca in raport de imprejurarile concrete ale savarsirii infractiunilor exista temeiuri care sa conduca la concluzia ca in momentul comiterii infractiunilor, acesta a actionat fara discernamant sau cu discernamantul diminuat, iar in situatia in care discernamantul este diminuat sa se aprecieze ce masura de siguranta se impune conform dispozitiilor art. 113 sau 114 Cod penal.

Raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr. 508/07.07.2011 a aratat ca inculpatul prezinta diagnosticul “tulburare de personalitate polimorfa” are capacitatea psihica de intelegere si apreciere critica a continutului si consecintelor faptelor sale, concluzionand ca la datele comiterii tentativelor de viol si viol (17.05.2010,1.06.2011, 09.06.2011) avea discernamantul pastrat.

Concluziile raportului de expertiza au fost insusite de inculpat cu ocazia ascultarii sale in prima instanta, conform dispozitiilor art. 320

¹

Cod procedura penala.

Invocarea in apel a unor aspecte privind modul in care s-a realizat evaluarea sa, faptul ca a urmat un tratament pe perioada procesului, despre care acuza ca i-a alterat modalitatea in care a inteles sa dea declaratii in fata organelor judiciare, privind afectiunile psihice ale unora dintre membrii familiei sale, traumele si abuzul carora a fost supus in copilarie, nu au fost de natura a aprecia ca in cauza se impune efectuarea unei noi expertize medico-legale psihiatrice. Asa cum s-a aratat si cu ocazia respingerii acestei cereri la data de 21.02.2011, toate aceste aspecte au fost avute in vedere cu ocazia efectuarii expertizei, inclusiv tratamentul pe care acesta il urma ( asa cum rezulta din raportul de evaluare psihologica filele 314-322 d.u.p.), iar pe de alta parte nu au fost prezentate date sau acte medicale din trecutul inculpatului, necunoscute pana acum si, care sa sustina afirmatiile acestuia.

In raport de cele aratate, Curtea a constatat ca in mod corect s-a dispus condamnarea inculpatului F.M.C.  pentru cele 6 infractiuni pentru care a fost trimis in judecata, la cate o pedeapsa cu inchisoarea.

Referitor la individualizarea pedepselor aplicate, Curtea a constatat ca pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare din infractiunile comise se inscriu in  coordonatele individualizarii legale, fiind realizata conform criteriilor prev. de art. 72 Cod penal.

Astfel, la stabilirea pedepsei pentru fiecare fapta s-a tinut seama de dispozitiile partii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala pentru infractiunile comise, de gradul de pericol social al faptelor, dar si de persoana inculpatului, de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala, in conditiile in care inculpatul este infractor primar si a recunoscut faptele, beneficiind in acest sens de dispozitiile art. 320

¹

alin. 7 Cod procedura penala privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege.

Modul in care instanta de fond a realizat individualizarea, criticat de altfel de apelant sub aspectul pedepsei prea mari care a fost stabilita spre executare, este insa un mod corespunzator de apreciere si dozare a pedpsei.

Astfel, este de retinut faptul ca inculpatul a actionat cu premeditare impotriva unor minore cu varste cuprinse intre 8 si 10 ani, lipsite de posibilitatea de a se apara, carora le-a fost pusa in primejdie dezvoltarea psihica si fizica, cu grave urmari mai ales in ceea ce o priveste pe minora S.D.I. care a fost inclusa alaturi de parinti sai in programul de consiliere psihologica de catre D.G.J. pentru P. C.

A fost retinut, in mod corect, gradul ridicat de pericol social al faptelor comise de inculpat, precum si periculozitatea deosebita a acestuia, fiind de mentionat si dovezile administrate pentru dovedirea atractiei pe care o simtea (si pe care a si recunoscut-o de altfel) pentru minorele cu varste de pana la 12 ani, respectiv declaratia martorului cu identitate protejata si fotografiile pe care acesta le-a pus la dispozitia anchetatorilor si care il infatiseaza pe inculpat privind minore intr-un parc si stand de vorba cu ele, raportul privind profilul psihologic al inculpatului, declaratiile martorului N.C. din care rezulta predilectia inculpatului de a sta in preajma copiilor, aspect remarcat si de alte persoane din comunitatea respectiva.

Toate aceste aspecte, coroborate cu modalitatea in care a inteles sa actioneze asupra minorelor pentru satisfacerea dorintei de atasament sexual cu acestea conduc la retinerea gravitatii deosebite a faptelor de tentativa de viol si viol in forma calificata, justificand pedepsele stablite de instanta fondului, fiind de natura a realiza functiile si scopul pedepsei prevazute de art. 52 Cod penal, critica vizand cuantumul pedepselor, fiind, astfel, nefondata.

Referitor la critica privind neincidenta in cauza a dispozitiilor art. 320

¹

Cod procedura penala, in raport de noua atitudine procesuala a inculpatului in sensul nerecunoasterii faptelor, Curtea a apreciat, de asemenea, ca este nefondata.

Astfel, sub un prim aspect, este de amintit faptul ca cel care a investit instanta de apel prin apelul declarat impotriva acestei hotarari este inculpatul F.M. C, iar in conformitate cu dispozitiile art. 372 alin. 1 Cod procedura penala, instanta de apel, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel. Din acest punct de vedere, acceptarea ideii ca inculpatul poate renunta in apel la efectele aplicarii procedurii simplificate in sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, ar insemna acceptarea incalcarii principiului neagravarii situatiei in propriul apel, ceea ce nu este permis.

Pe de alta parte, din analizarea dispozitiilor art.320

¹

Cod procedura penala, rezulta faptul ca nu se prevede si posibilitatea renuntarii pe parcursul procesului la optiunea judecarii potrivit procedurii simplificate intrucat atunci cand legiuitorul a dorit sa prevada o asemenea posibilitate de a reveni asupra unei manifestari de vointa a prevazut-o expres (de exemplu, renuntarea la apel sau recurs).

Rezulta astfel, ca dupa ce prima instanta admite, prin incheiere, cererea inculpatului de judecare potrivit procedurii prevazuta de art. 320

¹

Cod procedura penala, inculpatul nu mai poate renunta la aceasta optiune, cu atat mai mult in instanta de apel, si nu mai poate cere judecarea sa sau rejudecarea potrivit procedurii de drept comun.

Singura situatie in care instanta continua judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun este cea prevazuta de dispozitiile art. 320

¹

alin. 8 Cod procedura penala si anume, atunci cand instanta respinge cererea inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate.

In aceste conditii, impotriva hotararii de condamnare, pronuntate in urma procedurii simplificate, inculpatul poate exercita calea de atac a apelului sau recursului, dar numai sub aspectul incadrarii juridice a faptei si al individualizarii pedepsei, neputand renunta la optiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate.

Curtea a constatat astfel ca prima instanta a interpretat si aplicat in mod corect dispozitiile art.320

¹

Cod procedura penala in raport de manifestarea de vointa a inculpatului si de actele si lucrarile dosarului, iar nemultumirea inculpatului privind cunatumul pedepsei nu poate conduce la neaplicarea dispozitiilor legale care reglementeaza judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate si reluarea judecatii potrivit procedurii de drept comun.

Concluzionand, sub aspectele analizate,  Curtea a apreciat ca sentinta primei instante este legala si temeinica, iar apelul inculpatului F. M.C. s-a respins conform dispozitiilor art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, ca nefondat.

Conform dispozitiilor art. 383 alin. 11 Cod procedura penala s-a mentiniz starea de arest a apelantului inculpat, iar conform dispozitiilor art. 383 alin. 2 Cod procedura penala s-a computat durata retinerii si a arestarii preventive la zi.

Vazand si dispozitiile art. 192 alin. 2 Cod procedura penala.

 Onorariul aparatorului din oficiu s-a avansat din fondurile M.J. in contul B. P.

 

(Judecator Ioana Cristina Tolu)