Anularea deciziei adoptate de organul fiscal in solutionarea contestatiei administrative

Contencios administrativ fiscal. Act administrativ fiscal

Art. 214 alin. 1 lit. a din Codul de procedura fiscala.

Suspendarea solutionarii contestatiei, pana la pronuntarea unei solutii definitive in cauza penala este o optiune si nu o obligatie, masura fiind necesara doar in ipoteza in care infractiunea din cauza penala ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza a fi data contestatiei administrative.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Prin cererea inregistrata sub nr. 272/32/2014, reclamanta SC M.I.G. SRL a chemat in judecata pe parata ANAF - Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea Deciziei nr. 390/20.12.2013 emisa de parata, prin care s-a dispus suspendarea contestatiei formulate de reclamanta impotriva Deciziei de impunere nr. F - BC 124/30.09.2013 si a Raportului de inspectie fiscala nr. F- BC 68/30.09.2013.

Reclamanta a precizat ca prin contestatia adresata paratei a criticat constatarile din cele doua acte mentionate, solicitand anularea partiala a acestora, cu privire la suma de 36.082.406 lei reprezentand TVA stabilita suplimentar si 6.929.653 lei, reprezentand majorari si penalitati de intarziere; prin decizia nr. 390/20.12.2013, parata a suspendat solutionarea contestatiei, pana la pronuntarea unei solutii definitive in cauza penala ce are ca obiect plangerea nr. 21418/07.10.2013 inaintata Parchetului de catre parata.

Reclamanta sustine decizia de suspendare a solutionarii contestatiei este nelegala, in raport de dispozitiile art. 214 alin. 1 lit. a din Codul de procedura fiscala.

Sub un prim aspect, se invoca faptul ca decizia nu este corespunzator motivata, parata reluand in decizie concluziile din raportul de inspectie fiscala, fara o analiza proprie si fara o argumentare legala a solutiei.

In al doilea rand, in cauza penala nu s-a dispus inceperea urmaririi penale si nu s-au efectuat verificari privind stadiul cercetarilor penale.

In al treilea rand, pentru a se dispune suspendarea solutionarii contestatiei, pana la pronuntarea unei solutii definitive in cauza penala, era necesar sa se stabileasca inraurirea hotaratoare a acesteia in solutionarea contestatiei administrative.

Se mai invoca faptul ca decizia contestata a fost data dupa expirarea termenului legal de raspuns la contestatia administrativa.

In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 218 alin. 2 Cod procedura fiscala, raportat la art. 7 din Legea 554/2004.

In dovedire, s-au depus la dosar inscrisuri.

Parata ANAF a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, intrucat suspendarea solutionarii contestatiei, pana la pronuntarea unei solutii definitive in cauza penala este o masura legala, fiind respectate cerintele art. 214 alin. 1 Cod procedura fiscala.

Analizand actele de la dosar, raportat la sustinerile partilor si la dispozitiile art. 214 alin. 1 Cod procedura fiscala, curtea constata urmatoarele:

Prin Decizia de impunere nr. F - BC 124/30.09.2013, ce a avut la baza Raportul de inspectie fiscala nr. F- BC 68/30.09.2013, s-a stabilit ca societatea reclamanta datoreaza bugetului de stat suma de 36.082.406 lei reprezentand TVA stabilita suplimentar si 6.929.653 lei, reprezentand majorari si penalitati de intarziere.

La data de 20.12.2013, parata, prin Decizia nr. 390/20.12.2013 a suspendat solutionarea contestatiei, pana la pronuntarea unei solutii definitive in cauza penala ce are ca obiect plangerea nr. 21418/07.10.2013 inaintata Parchetului de catre parata.

Potrivit art. 214 Cod procedura fiscala, „Organul de solutionare competent poate suspenda, prin decizie motivata, solutionarea cauzei atunci cand:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele in drept cu privire la existenta indiciilor savarsirii unei infractiuni a carei constatare ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza sa fie data in procedura administrativa;”

Capitolul 2 din Codul de procedura fiscala, care cuprinde normele dupa care se desfasoara inspectia fiscala, prevede la art. 108 ca „Organele fiscale vor sesiza organele de urmarire penala in legatura cu constatarile efectuate cu ocazia inspectiei fiscale si care ar putea intruni elemente constitutive ale unei infractiuni, in conditiile prevazute de legea penala.

In situatiile prevazute la alin. (1) organele de inspectie au obligatia de a intocmi proces-verbal semnat de organul de inspectie si de catre contribuabilul supus inspectiei, cu sau fara explicatii ori obiectiuni din partea contribuabilului. ”

Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca suspendarea solutionarii contestatiei, pana la pronuntarea unei solutii definitive in cauza penala este o optiune si nu o obligatie, masura fiind necesara doar in ipoteza in care infractiunea din cauza penala ar avea o inraurire hotaratoare asupra solutiei ce urmeaza a fi data contestatiei administrative. Cu alte cuvinte, in masura in care organul fiscal ar fi in imposibilitate de a stabili obligatiile fiscale ale contribuabilului, fiind necesar sa se stabileasca mai intai daca s-a savarsit o infractiune, care sa aiba un rol determinant in stabilirea acelor obligatii, masura suspendarii contestatiei administrative s-ar impune cu necesitate.

Insa, in speta, organul fiscal a stabilit, prin raportul de inspectie fiscala si prin decizia de impunere care sunt obligatiile fiscale ale contribuabilului, provenienta acestora si temeiul legal al sumelor, stabilind ca societatea reclamanta datoreaza bugetului de stat suma de 36.133.298 lei reprezentand TVA stabilita suplimentar si 6.929.653 lei, reprezentand majorari si penalitati de intarziere.

Reclamanta a contestat punctual obligatiile fiscale principale in suma totala de 36.082.406 lei, respectiv: suma de 29.473.222 lei din TVA calculata la stocurile transferate cu ocazia unei divizari partiale a patrimoniului societatii, suma de 252.997 lei - TVA aferenta unor servicii de marketing, suma de 4.974.842 lei - TVA aferenta unei facturi stornate si suma de 1.381.345 lei - corectii facute in urma controlului anterior.

In plangerea penala inregistrata pe rolul Parchetului de pe langa Tribunalul Bacau, parata a facut referire la inregistrarea in contabilitatea societatii a unor operatiuni fictive ori efectuate in scopul diminuarii obligatiilor de plata catre bugetul de stat, care au avut ca rezultat solicitarea nelegala a TVA in suma de 3.501.856 lei, fapta ce ar putea intruni elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala si de care este considerat raspunzator administratorul societatii , D.C.

In decizia de suspendare a solutionarii contestatiei administrative, parata se limiteaza a mentiona ca nu este in masura sa solutioneze pe fond aceasta contestatie pana la solutionarea definitiva a dosarului penal. Nu se face insa nici o referire la sumele contestate punctual de reclamanta si nu se ofera detalii referitoare la legatura stransa intre constatarile organelor de inspectie fiscala, masurile dispuse prin decizia de impunere, referitoare la obligatii de plata in suma totala de 43.012.059 lei (36.133.298 lei reprezentand TVA stabilita suplimentar si 6.929.653 lei, reprezentand majorari si penalitati de intarziere) si caracterul infractional al faptelor savarsite de administratorul societatii, care ar fi avut drept consecinta solicitarea nelegala a TVA in suma de 3.501.856 lei.

Asadar, sesizarea penala invocata priveste doar o parte din creanta stabilita de parata si chiar si pentru aceasta suma, nu s-a facut dovada unei interdependente care sa impuna solutia suspendarii in temeiul art. 214 alin. 1 lit. a Cod procedura fiscala. Organul fiscal care solutioneaza contestatia administrativa impotriva actului de impunere si a actelor subsecvente are caderea de a analiza si de a stabili realitatea si legalitatea operatiunilor economice si a consecintelor pe taramul fiscal, fara a fi tinut de cercetarile penale impotriva administratorului societatii pentru evaziune fiscala, in conditiile in care, asa cum s-a aratat anterior, organul fiscal a stabilit, prin raportul de inspectie fiscala si prin decizia de impunere care sunt obligatiile fiscale ale contribuabilului, provenienta acestora si temeiul legal al sumelor impuse la plata.

Curtea are in vedere si faptul ca de la data depunerii plangerii penale (07.10.2013) si pana in prezent nu s-a depasit faza actelor premergatoare, situatie ce se constituie intr-o premisa pentru afectarea dreptului reclamantei la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil de solutionare a contestatiei administrative, masura suspendarii capatand un caracter excesiv si disproportionat, prin majorarea accesoriilor fiscale si incertitudinea situatiei sale fiscale.

Fata de considerentele expuse, retinand ca motivul de suspendare reglementat de art.

214 alin. 1 lit. a din OG 92/2003 nu a fost dovedit, in temeiul art. 218 alin 2 Cod procedura fiscala, coroborat cu art. 18 alin.1 din legea 554/2004, curtea va admite cererea privind anularea Deciziei nr. 390/20.12.2013 emisa de parata.