Anularea autorizatiei de  construire. Efecte privind demolarea construtiei  edificate si despagubiri pentru titularul acesteia.

 

Legea nr. 554/2004, art. 3, art. 18, art. 24  

Legea nr. 50/1991 republicata

Anularea autorizatiei de construire nu determina in mod automat demolarea constructiei edificate precum si acordarea despagubirilor in cadrul aceluiasi litigiu.

Dreptul la despagubiri civile pentru demolarea constructiei se naste numai dupa ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii de anulare a autorizatiei de construire si eliberarea  unei autorizatii de demolare, precum si probarea existentei cumulative a conditiilor raspunderii civile delictuale, in  special intinderea prejudiciului cauzat prin demolarea constructiilor edificate intr-un alt cadrul procesual.

                                          

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal,

Decizia nr. 208 din 1 februarie 2011.

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a sub nr.27307/3/2007 si ulterior precizata, Primaria Orasului V., prin primar, a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu paratul S.A., sa dispuna anularea autorizatiei de construire nr. 307/27.09.2006, a certificatului de urbanism nr. 477 din 10.08.2006 si a procesului verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr.307 din 15.05.2007.

Prin incheierea de sedinta din data de 6.11.2007, Tribunalul Bucuresti – Sectia a IX-a a scos cauza de pe rolul sau si a inaintat-o spre solutionare Tribunalului Prahova, motivat de faptul ca judecata a fost stramutata la aceasta instanta prin incheierea nr.4170/31.10.2007 a ICCJ – SCAF.

La Tribunalul Prahova – Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ II, cauza a fost inregistrata sub nr.1294/105/2007.

Paratul a formulat cerere reconventionala, prin care a solicitat, in eventualitatea admiterii actiunii principale, obligarea in solidar a reclamantei si a numitilor P.F.C. – primarul orasului V. - si P.N. – Arhitect sef al orasului V. -, la plata unei despagubiri egala cu c/val imobilului proprietatea paratului.

Prin sentinta nr.323 pronuntata in data de 24 iunie 2010, Tribunalul Prahova a admis in parte actiunea formulata de reclamanta - parata reconventionala Primaria V. in contradictoriu cu paratul - reclamant reconventional S.A., a anulat autorizatia de construire nr.307/27.09.2006 si certificatul de urbanism nr.477/10.08.2006, a respins ca neintemeiata cererea de anulare a procesului verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr.307/15.05.2007, a admis in parte, cererea reconventionala formulata de reclamantul reconventional S.A., in contradictoriu cu parata reconventionala Primaria V. si paratii reconventionali P.N. si  P.F.C..

Prin aceeasi sentinta a obligat Primaria V., in solidar cu paratii P.N. si  P.F.C., sa plateasca paratului-reclamant reconventional despagubiri in valoare de 1.212.389 lei si cheltuieli de judecata in suma de 1039,3 lei si a respins ca neintemeiate restul pretentiilor paratului-reclamant reconventional.

Pentru a hotari astfel prima instanta a considerat, in ce priveste capacitatea  de folosinta si de exercitiu a Primariei or. V., ca in cauza nu se poate face o demarcatie ferma intre primarie – ca structura functionala, compusa din primar si aparatul de specialitate al acestuia – si primar, ca autoritate executiva, in conditiile in care actele contestate prin actiune  poarta antetul Primariei V..

Ca urmare, tribunalul a apreciat ca  ar fi extrem de rigida interpretarea in sensul ca, in cauza, doar primarul poate ataca autorizatia de construire si actele subsecvente si ulterioare acesteia, iar nu si primaria, care in esenta este compusa tot din primar; de asemenea, desi dispozitiile art.4 si art.6 din Legea nr.50/1991 prevad ca autorizatiile de construire si certificatele de urbanism se emit de catre primarii oraselor, sens in care  Primaria V., prin primar, are calitate procesuala activa, mai ales ca, toate actele administrative contestate poarta antetul acesteia si sunt semnate de catre primarul orasului, ele aflandu-se in evidentele primariei.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a considerat ca Primaria V., prin primar, poate sa stea in judecata in cauza, avand capacitate de drept administrativ si calitate procesuala activa, motiv pentru care a respins ca neintemeiate exceptiile lipsei capacitatii procesuale de folosinta si de exercitiu, precum si a lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.

Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut ca paratul S.A. a solicitat si obtinut de la Primaria V. certificatul de urbanism nr.307/27.09.2006, in scopul edificarii unei locuinte in regim P+M, utilitati si bransamente pe un teren in suprafata de 423,5 mp situat in V.; ca, desi terenul era situat intr-o zona cu servituti aeronautice civile (aspect necontestat de reclamanta sau paratul-reclamant reconventional ) si desi edificarea unui obiectiv intr-o asemenea zona se putea face doar cu avizul Autoritatii Aeronautice Civile Romane, totusi in cuprinsul certificatului de urbanism nu a fost stabilita obligativitatea obtinerii avizului A.A.C.R; paratul S.A. a depus la reclamanta documentatia impusa prin certificatul de urbanism, astfel ca a obtinut autorizatia de construire  nr.307/27.09.2006, in baza careia a edificat locuinta, utilitatile si bransamentele acesteia, lucrari ce au fost finalizate - procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor fiind intocmit la data de 15.05.2007.

Prima instanta a constatat ca in urma unui control efectuat,  I.S.C. Inspectoratul Judetean in Constructii Ilfov a descoperit faptul ca locuinta paratului a fost edificata fara a se solicita acordul A.A.C.R., precum si ca acest acord nu a fost solicitat de catre reclamanta cu ocazia eliberarii autorizatiei de construire – desi solicitarea si obtinerea acestuia era obligatorie, potrivit disp art. 2.1  din Procedura anexa la OMTCT nr118/2003 si in aceasta situatie atat  certificatul de urbanism, cat si autorizatia de construire au fost nelegal emise.

In ce priveste cererea reconventionala formulata de catre paratul S.A. tribunalul a considerat ca sunt indeplinite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale a reclamantei si a paratilor P. F. C. si P.N., intrucat fapta culpabila producatoare de prejudicii consta in emiterea actelor administrative nelegale, mentionate anterior, respectiv in emiterea acestora in conditiile nesolicitarii si obtinerii avizului obligatoriu al AACR, imprejurare ce a generat implicit incalcarea dispozitiilor legale ale art.2.1 din Procedura Anexa la OMTCT 118/2003 si art.6 a.1 si art.7 al.1 lit.d din Legea nr.50/1991.

Tribunalul nu a retinut sustinerea reclamantei – privind faptul ca nesolicitarea avizului obligatoriu al Autoritatii Aeronautice Civile Romane constituie o eroare umana, or in conditiile emiterii certificatului de urbanism si autorizatiei de construire fara solicitarea si obtinerea avizului precizat, paratii P.F.C.  si P.N. si-au incalcat atributiile legale si de serviciu, rezultatul fiind acela al emiterii unor acte administrative nelegale.

In ce priveste prejudiciul provocat paratului S.A., tribunalul a retinut, ca acesta consta in imprejurarea edificarii unei constructii in conditii nelegale, intr-o zona supusa servitutilor aviatice, constructie ce urmeaza a fi demolata, pentru inlaturarea pericolului generat pentru activitatea aviatica desfasurata pe aeroportul Baneasa. Tribunalul a constatat ca valoarea care trebuie avuta in vedere este cea de la momentul efectuarii expertizei, respectiv cea de la momentul evaluarii, cand se are in vedere valoarea de piata a imobilului.

Ca urmare, tribunalul a apreciat ca valoarea prejudiciului produs paratului S.A, consta doar in c/val.locuintei P+M, de 1.212.389 lei – conform variantei B din raportul de expertiza tehnica.

Referitor la vinovatia reclamantei si a paratilor P.F.C.  si P.N., aceasta  s-a manifestat sub forma culpei, respectiv in eliberarea certificatului de urbanism si a autorizatiei de construire cu incalcarea dispozitiilor legale in materie, prin semnarea acestor acte in calitatea detinuta la momentul emiterii lor, fiind incidente dispozitiile art.16 din Legea nr.554/2004, privind raspunderea solidara a autoritatii emitente impreuna cu functionarii publici care au contribuit la emiterea actului nelegal.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamanta Primaria V. prin Primar si paratii P. F. C. si S.A..

Prin decizia nr.208 pronuntata in data de  1 februarie 2011 Curtea de Apel Ploiesti a admis recursurile formulate de Primaria V. prin primar, paratul P.F.C. in calitate de primar si paratul P.N., impotriva sentintei nr. 323 pronuntata in data de 24 iunie 2010 de Tribunalul Prahova, a modificat in parte sentinta in sensul ca a respins cererea reconventionala si a respins ca nefondat recursul declarat de paratul-reclamant S.A., a inlatura obligarea recurentilor Primaria V., primarul P.F.C. si P.N. la cheltuieli de judecata pe fond fata de paratul S.A, mentinand restul dispozitiilor sentintei.

Curtea,  cu privire la recursul formulat de paratul-reclamant S.A., a aratat ca reclamant in cauza este Primarul orasului V., in calitate de autoritate executiva, iar Primaria V., dupa cum se arata si in antetul cererii de chemare in judecata, in realitate este vorba despre Institutia primarului orasului V., care reprezinta unitatea administrativ-teritoriala, respectiv orasul V., persoana juridica de drept public. De asemenea, actiunea este formulata si de P.F.C., in calitate de primar si persoana fizica, asa incat nu poate fi vorba ca recurenta-reclamanta denumita generic Primaria V., in realitate unitatea administrativ-teritoriala orasul V. nu are capacitate de folosinta si de exercitiu, respectiv calitate procesuala activa, in contenciosul administrativ relevanta este capacitatea administrativa de exercitiu, autorizatia de constructie si certificatul de urbanism fiind emise de Primaria orasului V., ca autoritate executiva a unitatii administrativ teritoriale.

S-a apreciat ca autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal, cum este in cauza, poate sa solicite instantei anularea acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat, intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice.  Potrivit art. 63 din Legea nr. 215/2001, emitentul autorizatiei de construire si al certificatului de urbanism este primarul, dar acesta este ajutat de o entitate administrativ-executiva, denumita generic Primaria orasului V., asa incat are calitate procesuala activa in baza Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Totodata s-a apreciat ca reclamanta-recurenta are interes juridic in formularea acestei actiuni, avizul ce trebuia solicitat anterior eliberarii autorizatiei de constructie nr. 307/27.09.2006 de la Autoritatea Aeronautica Romana, fiind vorba de o constructie in zona de protectie a Aeroportului Baneasa, are caracter conform si nu facultativ, obligatia fiind atat pentru autoritatea publica administrativa dar si pentru titularul autorizatiei de constructie, mai ales ca acesta a incercat, pe baza de proiect tehnic sa construiasca un mic cartier de locuinte in perimetrul respectiv.

Interesul reclamantilor-recurenti este real si evident, chiar daca ulterior cele 2 acte administrative au produs efecte juridice, imobilul fiind construit, finalizat prin proces-verbal de receptie, cat si intabulat.  Chiar daca ar exista o eroare umana a functionarilor din cadrul Primariei V., intrarea in legalitate are prioritate, iar interesul juridic este actual just si legitim din partea recurentei-reclamante.

Din acest punct de vedere hotararea instantei de fond este legala si temeinica, ceea ce va determina respingerea ca nefondat a recursului formulat de  paratul S.A..

Referitor la recursurile  declarate de Primaria V. prin primar,  primarul P.F.C. si paratul P.N., motivele formulate fiind asemanatoare, acestea au fost analizate impreuna, Curtea constatand ca instanta de fond trebuia sa analizeze, cu prioritate, daca si in ce masura dreptul de a solicita despagubiri s-a nascut in momentul introducerii actiunii si daca paguba pretins cauzata in patrimoniul paratului-reclamant este reala si certa si nu ipotetica si viitoare.

S-a observat ca in speta obiectul reconventionalei il reprezinta contravaloarea constructiei edificate de intimat in baza autorizatiei de construire care a fost anulata, instanta de fond nefiind investita si cu o cerere vizand demolarea constructiei si numai dupa aceea se pot solicita despagubiri de catre titularul actului administrativ anulat, iar despagubirile se stabilesc in functie de buna sau reaua sa credinta in edificarea constructiei, de complicitatea si vinovatia sa la eliberarea autorizatiei de constructie respective. Ca atare, numai in masura in care s-ar fi solicitat demolarea constructiei edificate si s-ar fi realizat in concret acest lucru, prejudiciul cauzat paratului-reclamant ar fi fost cert, actual, determinabil si evident.

Aceasta intrucat, in cazul raspunderii civile delictuale, este necesar a fi intrunite cumulativ, urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si vinovatia celui care a cauzat prejudiciul.

In acest caz, instanta de fond este in eroare, deoarece atata timp cat nu  s-a dispus demolarea constructiei edificate abuziv nu putem vorbi de existenta unui prejudiciu cert in patrimoniul paratului-reclamant. Prejudiciu, ca element esential al raspunderii delictuale, consta in rezultatul si efectul negativ suferit de o anumita persoana, ori de patrimoniul sau, prin comiterea unui fapt ilicit sau delict civil, acesta putand fi unul actual sau viitor, iar in speta nu exista un astfel de prejudiciu.

Imprejurarea ca in viitor, constructia locuinta personala ar putea fi demolata, tinand seama ca autorizatia de construire a fost anulata, reprezinta exclusiv o eventualitate, mai ales in conditiile in care a rezultat ca Autoritatea Aeronautica Civila nu si-a dat acordul, desi i s-a solicitat in mod expres acest lucru, fie, in masura in care va fi solicitat, aceasta nu va aviza favorabil cererea si paratul-reclamant ar putea obtine o noua autorizatie de construire, post factum, dar in conditii de legalitate.

In atare context prima instanta in mod eronat nu a observat ca paratul-reclamant a formulat prematur cererea de acordare a despagubirilor, mai ales in conditiile in care, in lipsa unei hotarari judecatoresti ori a unei dispozitii administrative, constructia edificata nu va fi demolata.

In sens contrar reclamantul reconventional s-ar imbogati fara justa cauza, intrucat ar continua sa ramana in proprietate si cu constructia si sa solicite si suma de bani reprezentand contravaloarea acesteia, in conditiile in care nu ar fi lipsit de proprietatea sa.

Din interpretarea gramaticala a textului de lege care instituie raspunderea administrativa solidara legiuitorul utilizeaza sintagma prejudiciul cauzat, deci se pot cere despagubiri, numai in masura in care patrimoniul persoanei interesate a suferit o pierdere ce poate fi cuantificata, ori aceasta este iminenta, ceea ce nu este valabil in cazul de fata.

In consecinta, din acest punct de vedere, instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica admitand reconventionala paratului-reclamant, fara a tine seama ca prejudiciul nu este unul cert si actual, iar dreptul de a solicita despagubiri nu este nascut si actual, acesta se poate naste exclusiv in momentul emiterii autorizatiei de demolare si demolarea efectiva a constructiei proprietatea acestuia.

De asemenea, instanta de fond, in mod eronat a apreciat calitatea de constructor de buna-credinta a reclamantului-reconventional, care trebuia sa stie, in calitate de comerciant sau sa se consulte cu un specialist, mai ales ca dorea sa construiasca un mic cartier de locuinte in apropierea Aeroportului Baneasa, daca este nevoie de un aviz din partea Autoritati Aeronautice Romane, ca si celelalte avize pe care le-a obtinut in baza certificatului de urbanism si in vederea eliberarii autorizatiei de construire, care ulterior, s-a eliberat numai pentru o singura locuinta, fiind anumite probleme in acest sens. Avand in vedere amplasarea topografica a terenului, acesta avea obligatia de a efectua toate demersurile necesare pentru a se asigura ca locuinta sau locuintele vor fi edificate in conditii de legalitate si ca toate acordurile si avizele legale au fost obtinute .

Buna credinta este atitudinea subiectiva a persoanei interesate care efectueaza un anumit demers sau actiune, cu efecte juridice, in sensul ca trebuie sa se asigure in mod rezonabil, diligent, ca ceea ce face corespunde legalitatii.

Mai mult decat atat, acesta a edificat pe riscul sau constructia respectiva, deoarece cunostea faptul ca trebuie sa obtina avizul A.A.C.R., intrucat la 2.10.2003 a solicitat acest aviz pentru construirea a 10 locuinte in aceeasi locatie, aviz care nu a fost obtinut.

In consecinta, nu poate fi vorba numai de culpa sau eroarea umana a functionarilor Primariei V., ci si propria culpa in demersul judiciar realizat „nemo censetur propriam turpitudinem allegans ”.

Acest aviz era obligatoriu, conform art. 2 pct. I din procedura anexa la O.M.T.C.T. nr. 118/2003, asa incat orice om prudent si diligent ar fi trebuit sa aiba reprezentarea faptului ca edificarea de constructii pe respectivul amplasament poate impieta cu privire la siguranta zborurilor aeriene, culpa sa fiind evidenta.

Dat fiind cele expuse, Curtea, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 2, 3 Cod procedura  civila, a admite recursurile  declarate de Primaria V.prin primar,  primarul P.F.C. si paratul P.N., a modificat in parte sentinta si pe fond  a respins cererea reconventionala, in cauza fiind incident motivul de modificare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila si, totodata a respins ca nefondat recursul declarat de paratul-reclamant S.A. si a inlaturat obligarea recurentilor Primaria V., primarul P.F.C. si P.N. la cheltuieli de judecata pe fond fata de paratul S.A..