Angajarea raspunderii patrimoniale a functionarului public

Momentul constatarii pagubei, in acceptiunea art. 85 alin. 1 din Legea 188/1999, este legat de modul in care aceasta a fost cunoscuta ca urmare a auditului financiar efectuat la institutia parata de catre auditorii financiari externi din cadrul C.C.G, audit finalizat prin emiterea deciziei nr. 1686/29.07.2014, decizie la care se face referire in actul administrativ contestat.

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal la data de 19 iulie 2016, reclamanta P.A.E a chemat in judecata paratii I.P Tg-Jiu si C.L. Targu-Jiu, solicitand instantei de judecata ca pe baza probelor ce vor fi administrate sa se dispuna anularea dispozitiei primarului nr. x ce a stabilit recuperarea sumei de 5.003 lei, reprezentand suplimente salariale, incluse in salariul de baza, stabilite si acordate in baza

8. C.L. nr. 90/26.04.2010 si a actelor normative anuale, succesive cu privire la salarizarea personalului platit din fonduri publice, pentru perioada 01.10.2014 -31.12.2015.

Prin sentinta 1959 din data de 16.12.2016, pronuntata de Tribunalul Gorj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 2667/95/2016, s-a respins exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de catre parate prin intampinare.

S-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului C.L. Targu Jiu invocata de catre parate prin intampinare si s-a respins actiunea fata de paratul C.L. Targu Jiu ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

S-a admis in parte actiunea formulata de reclamanta P.A.E. in contradictoriu cu paratul

9. P. Targu Jiu.

S-a dispus anularea dispozitiei nr. x emisa de P. Mun. Targu Jiu.

Impotriva sentintei 1959 din data de 16.12.2016, pronuntata de Tribunalul Gorj, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, in dosarul nr. 2667/95/2016, a declarat recurs parata P. Mun. Targu Jiu.

In motivarea recursului, recurenta parata a sustinut ca hotararea atacata este nelegala, in raport cu dispozitiile art. 488, alin. l, pct. 8 din Codul de procedura civila, iar in temeiul art. 496 Cod procedura civila a solicitat casarea in parte a sentintei nr.1821, a Tribunalului Gorj si in rejudecare respingerea contestatiei si mentinerea dispozitiei ca fiind legala.

A sustinut ca solutia pronuntata de Tribunalul Gorj este nelegala, atata timp cat retine faptul ca recurenta a cunoscut existenta pagubei produse in patrimoniul U.A.T. Targu Jiu, prin incasarea de catre reclamant a sumelor cu titlu suplimente salariale necuvenite in perioada octombrie 2014 - decembrie 2015, inca de la data de 26.01.2016, data la care a fost inregistrat referatul de specialitate nr. 3691/26.01.2016, intocmit in vederea aducerii la indeplinire a sentintei civile nr. 1676/11.12.2015.

Arata recurenta ca acest referat se refera la prejudiciul constatat in urma controlului C.C.G, ce s-a concretizat prin emiterea Deciziei nr. 1686/2014, control ce a vizat doar perioada mai 2011 - mai 2014. Astfel, nu se poate retine ca inca de la aceasta data a cunoscut existenta unui prejudiciu pentru perioada vizata de dispozitia contestata, si anume perioada octombrie 2014-decembrie 2015, cat timp pentru aceasta perioada nu fusese constatata paguba, iar dispozitiile art. 85 alin. l din Legea 188/1999 statueaza clar ca termenul de 30 de zile se calculeaza de la data constatarii pagubei.

Perioada vizata de dispozitia contestata a fost constatata in timpul auditului financiar efectuat de C.C.G. in perioada 04.05.2016 - 29.06.2016, in timpul acestui control fiind emisa dispozitia contestata.

Urmare acestui audit, a fost intocmit de catre C.C.G. raportul de audit financiar nr. 27600/29.06.2016 care a constatat ca s-au efectuat plati fara temei legal in perioada iunie 2014 - decembrie 2015 si avand in vedere prevederile Legii 124/2014, este exonerat de la plata prejudiciul aferent perioadei iunie 2014 - septembrie 2014, iar diferenta de 806.063 lei, constituie prejudiciul adus bugetului local pentru perioada octombrie 2014 - decembrie 2015, care urmeaza a se recupera.

Astfel, instanta de fond in mod eronat a retinut ca intemeiata sustinerea reclamantului ca a procedat la emiterea dispozitiei de recuperare a sumelor incasate necuvenit peste termenul legal de 30 de zile, contrar art. 85 alin. l din Legea 188/1999.

Mai mult, pentru ca prejudiciul sa fie cert, este necesar ca acesta sa fie sigur in ceea ce priveste existenta sa or, este evident faptul ca cerinta certitudinii a fost indeplinita la data constatarii existentei prejudiciului pentru perioada vizata de dispozitia contestata si nu de la data cand a fost cunoscuta existenta prejudiciului pentru cu totul alta perioada.

De altfel, si dispozitiile art. 117 din Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, rep., coroborate cu cele ale art.256 - 259 din Legea 53/2003 - Codul Muncii, rep, prevad ca salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie. O alta sustinere nu ar duce decat la o imbogatire fara just temei a functionarului public ce a incasat o suma de bani necuvenita si care nu poate fi obligat sa o restituie.

In sustinerea celor de mai sus a aratat ca, pentru perioada vizata de primul audit al C.C.G, si anume mai 2011 - mai 2014, perioada pentru care C.C.G a emis decizia nr. 1686/2014, a fost emisa dispozitia nr.1338 din 27.06.2014, dispozitie ce a facut obiectul dosarului nr. 6057/95/2014 de la Tribunalul Gorj, prin care s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul S.S.A.P. a Municipiului Targu Jiu impotriva paratilor P. Municipiului Targu Jiu, Primaria Targu Jiu si C.L. Targu Jiu, fiind respins capatul de cerere privind anularea dispozitiei nr. 1338/27.06.2014, insa constatandu-se ca personalul platit din fonduri publice este exonerat de la plata sumelor reprezentand suplimente salariale incluse in salariul de baza, stabilite si acordate in baza HCL nr.90/2010 pentru perioada mai 2011 - mai 2014, in temeiul Legii nr.l24/2014.

In termenul legal, impotriva deciziei nr. 1686/2014, UAT Targu Jiu a depus contestatie la C.C.R. Prin incheierea nr. 188/03.10.2014, inregistrata la Primaria Targu Jiu sub nr. 38224/13.10.2014, C.C.R a respins contestatia formulata de UAT Targu Jiu, mentinand masurile dispuse prin decizia nr. 1686/2014. Impotriva deciziei C.C.G nr. 1686/2014 si a incheierii C.C.R nr.188/03.10.2014, UAT Targu Jiu a formulat actiune in instanta, iar Tribunalul Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a pronuntat sentinta nr. 1676/11.12.2015 in dosarul nr. 8100/95/2014 si a dispus anularea in parte a celor doua acte administrative (decizia nr. 1686/2014 si incheierea nr. 188/2014) cu privire la masurile dispuse la alte puncte si litere, mentinand masurile dispuse la sectiunea II lit. a) a deciziei nr. 1686/2014, in speta cele privitoare la suplimentele salariale. Impotriva sentintei Civile nr. 1676/11.12.2015, UAT Targu Jiu a formulat recurs, care a fost respins prin decizia Curtii de Apel Craiova nr. 1850/23 mai 2016.

In vederea aducerii la indeplinire a sentintei civile nr. 1676/11.12.2015, prin referatul de specialitate nr. 3691/26.01.2016, a fost propus si aprobat ca, incepand cu data de 01.01.2016, in noile salarii de baza sa nu mai fie cuprinse suplimentele salariale, pentru tot personalul din aparatul de specialitate al primarului, noile drepturi salariale fiind stabilite prin dispozitii ale Primarului Municipiului Targu Jiu, dispozitii ce nu au fost contestate. Fata de cele expuse, concluzia ar fi ca sumele incasate in perioada octombrie 2014-decembrie 2015 sunt necuvenite, conform raportul de audit financiar al C.C.G nr.27600/29.06.2016 si a sentintei civile nr. 1676/11.12.2015 pronuntata de Tribunalul Gorj, ramasa definitiva prin decizia Curtii de Apel Craiova nr.l850/23.05.2016, astfel ca, in timpul controlului C.C.G din perioada mai - iunie 2016, control ce a fost finalizat prin intocmirea raportul de audit financiar nr.27600/29.06.2016, a fost emisa dispozitia contestata de recuperare a sumelor incasate necuvenit in perioada 01 octombrie 2014-31 decembrie 2015, iar referatul nr.3691/26.01.2016 de la data la care Tribunalul Gorj calculeaza termenul de 30 de zile nu este decat un referat de stabilire a salariilor functionarilor publici, care sa nu mai cuprinda suplimente salariale.

Fata de cele de mai sus, recurenta a solicitat ca in temeiul art. 496 Cod procedura civila sa se admita recursul, sa se caseze sentinta nr. 1959 a Tribunalului Gorj si in rejudecare, sa se respinga actiunea si sa se mentina dispozitia nr. x ca legala si emisa in termen.

In conformitate cu art. 223. alin. 3, din C.p.c, a solicitat judecata in lipsa.

In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. l pct. 8 coroborat cu art. 496 Cod procedura civila, Legea nr. 188/1999, Legea 53/2003.

La data de 22.02.2017 intimata a depus la dosarul cauzei intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Analizand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs formulate si dispozitiilor legale incidente Curtea a constatat ca recursul nu este fondat.

Astfel, indicand motivul de casare prevazut de dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, recurenta invoca, in esenta, eronata aplicare a dispozitiilor art. 84 si 85 din Legea 188/1999 cu privire la momentul de la care curge termenul pentru emiterea actului administrativ de stabilire a raspunderii materiale a functionarului public.

Potrivit art. 84 din legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raspunderea civila a functionarului public se angajeaza pentru pentru oricare dintre situatiile prevazute la lit. a,b si c, respectiv: a) pentru pagubele produse cu vinovatie

patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza; b) pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent, unor terte persoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile.

Conform art. 85 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, repararea pagubelor aduse autoritatii sau institutiei publice in situatiile prevazute la art. 84 lit. a) si b) se dispune prin emiterea de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, in termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, dupa caz, prin asumarea unui angajament de plata, iar potrivit alin. 3 al aceluiasi articol, dreptul conducatorului autoritatii sau institutiei publice de a emite ordinul sau dispozitia de imputare se prescrie in termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Asupra naturii juridice a termenului de 30 de zile, in mod constant, in doctrina si practica judiciara in materie s-a retinut ca acesta este un termen de decadere care curge de la momentul ” constatarii pagubei”, iar nu de la data determinarii cuantumului sumelor acordate necuvenit functionarului public, in vreme ce termenul de 3 ani este un termen tipic de prescriptie, susceptibil de suspendare si intrerupere in cazurile si conditiile prevazute de lege.

Asadar, in situatia in care raspunderea civila a functionarului public este antrenata pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit, conducerea autoritatii sau institutiei publice are obligatia de a emite dispozitia de imputare in interiorul unui termen de 30 de zile calculat de la data constatarii pagubei.

In speta, momentul constatarii pagubei, in acceptiunea art. 85 alin. 1 din Legea 188/1999, este legat de modul in care aceasta a fost cunoscuta ca urmare a auditului financiar efectuat la institutia parata de catre auditorii financiari externi din cadrul C.C.G., audit finalizat prin emiterea deciziei nr. 1686/29.07.2014, decizie la care se face referire in actul administrativ contestat.

In aceasta privinta, recurentul sustine ca a luat la cunostinta de pagubele produse in timpul auditului financiar efectuat de C.C.G in perioada 04.05.2016-29.06.2016, in timpul acestui acestui control fiind emisa si dispozitia contestata, respectandu-se, astfel, prevederile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

Retinand incidenta acestor dispozitii legale, instanta de fond a stabilit momentul de la care curge termenul de 30 de zile ca fiind data inregistrarii referatului de specialitate 3691/26.01.2016, intocmit in vederea aducerii la indeplinire a sentintei Tribunalului Dolj nr. 1676/11.12.2015.

Legat de acest aspect, Curtea a retinut ca in urma controlului efectuat la institutia recurenta, C.C.G a intocmit procesul-verbal de constatare din data de 27.06.2014 prin care s-a stabilit faptul ca pentru perioada controlata recurentul a acordat in mod nelegal suplimente salariale, recomandandu-se masuri pentru stabilirea intinderii prejudiciului si recuperarea acestuia.

La aceeasi data, 27.06.2014, Primarul mun. Tg Jiu a emis dispozitia 1338/2014 prin care a dispus recuperarea sumelor reprezentand suplimente salariale pentru perioada mai 2011-mai 2014.

Masurile dispuse de C.C.G prin decizia 1686/29.07.2014, ca urmare a constatarii din data de 27.06.2014 au facut obiectul contestatiei recurentei, respinsa prin incheierea 188/03.10.2014 a C.C, iar ulterior au fost contestate in instanta, litigiul fiind solutionat prin sentinta 1676/2015 a Tribunalului Gorj, ramasa definitiva la data de 23.05.2016 prin respingerea recursului.

Aceste hotarari judecatoresti au reprezentat motivul pentru care a fost emisa dispozitia x (contestata in prezenta cauza), dupa cum rezulta din preambulul actului administrativ care vizeaza recuperarea suplimentelor salariale incasate in perioada 01.10.2014-31.12.2015 de catre intimata .

Or, raportat la aceste imprejurari, Curtea a constatat ca recurenta a cunoscut faptul generator al prejudiciului a carei recuperare a dispus-o prin actul administrativ contestat cel mai tarziu la data intocmirii si comunicarii procesului verbal de constatare nr. 24645/27.06.2014, in baza caruia a fost intocmita decizia nr. 1686/2014, acte in cuprinsul carora se retine, dincolo de orice dubiu, faptul ca acordarea suplimentelor salariale in discutie s-a facut cu nesocotirea dispozitiilor legale.

Acesta este momentul de la care curge termenul de 30 de zile prevazut de art. 85 alin. 1 din Legea 188/1999, din acest moment fiind cunoscut de catre institutia publica recurenta faptul ca plata sumele reprezentand suplimente salariale sunt incasate fara temei legal de functionarul public.

De altfel, acesta este motivul emiterii deciziei de imputare nr. 1338/27.06.2014 pentru recuperarea aceluiasi gen de drepturi banesti, a caror plata fara temei legal este cunoscuta de recurenta de la aceasta data, independent de contestarea ulterioara a actelor C.C si pronuntarea unor hotarari judecatoresti care nu fac decat sa confirme caracterul necuvenit al suplimentelor salariale acordate atat anterior cat si ulterior auditului financiar efectuat.

Altfel, spus, chiar daca prejudiciul mentionat in dispozitia contestata in prezenta cauza vizeaza o perioada ulterioara celei la care face referire procesul verbal de constatare al C.C.G, recurenta era in masura sa cunoasca de la acel moment faptul ca prin acordarea in continuare a suplimentelor salariale va produce si in viitor un prejudiciu, intrucat este vorba in speta de incalcarea acelorasi dispozitii legale retinute de catre C.C cu ocazia controlului din anul 2014. Din acest motiv nu se poate sustine nici lipsa caracterului cert al prejudiciului, in speta fiind vorba despre un prejudiciu viitor, dar cert ca producere.

Aceasta concluzie este confirmata chiar de raportul de audit financiar nr. 27600/29.06.2016 al C.C.G, invocat de recurenta, raport intocmit ulterior emiterii actului administrativ contestat in cauza si care reia practic, constatarile actelor de audit anterioare cu privire la caracterul necuvenit al drepturilor salariale acordate functionarilor publici ai institutiei incepand cu luna mai 2011.

Cat priveste contestarea actelor intocmite de C.C.G. cu ocazia auditului din anul 2014, in acord cu cele constatate de prima instanta, Curtea a apreciat ca nu se poate retine sustinerea privind curgerea termenului de 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a solutionat contestatia impotriva deciziei nr.1686/2014 si a incheierii 188/2014, procedura reglementata de art.204-210 din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice C.C fiind o procedura facultativa pusa la dispozitia conducatorului entitatii verificate pentru contestarea masurilor dispuse dar care nu schimba momentul la care entitatea verificata era in masura sa cunoasca paguba.

In raport de considerentele expuse, in temeiul art.496 Cpc, Curtea va respinge recursul declarat in cauza ca neintemeiat.
(Decizia nr. 932 din 23.03.2017- Curtea de Apel Craiova, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, rezumat judecator Emilia Stanga)