Afirmatii virulente facute la televiziune de un candidat la un post de guvernator la adresa unui procuror de la parchetul districtual acuzat de viol:
incalcare

In fapt
- O minora in varsta de 17 ani, prin intermediul mamei sale, a facut plangere impotriva reclamantului, procuror la parchetul districtual, acuzandu-l de viol. Actiunea publica a fost pusa in mi scare la data de 22 aprilie 1998. La 7, 12  si 13 mai 1998, in cadrul unor interviuri la televiziune, domnul Alexander Lebed, candidat la postul de guvernator al regiunii  si personalitate publica foarte cunoscuta, l-a declarat „infractor” pe reclamant, a afirmat ca acesta ar fi trebuit demult sa ajunga la „pu scarie”,  si a promis ca aceasta „javra” o sa ajunga in curand „sa zaca in pu scarie”. Reclamantul a fost revocat din functia din cadrul parchetului. In data de 22 mai 1998, acesta a fost retinut  si arestat preventiv. A doua zi, a fost invinuit de viol asupra unei minore. In noiembrie 1998, rechizitoriul i-a fost comunicat reclamantului, care afirma ca nu a avut acces la versiunea integrala a actului in timp util. In decembrie 1998, a fost condamnat la 3 ani  si 6 luni de inchisoare. Caile de atac nu au avut succes.

In drept
- Art. 6 § 2: a)
Afirmatii facute de domnul Lebed
- Pe langa statutul de candidat la postul de guvernator, domnul Lebed era, la momentul faptelor, general de armata in retragere, o figura importanta in societatea rusa avand diverse functii inalte in stat  si un om politic foarte cunoscut. Curtea nu considera ca acesta a facut afirmatiile in litigiu la televiziune in calitate de persoana particulara. Afirmatiile respective, care includeau printre altele o promisiune privind arestarea reclamantului, puteau fi interpretate ca o confirmare ca, in opinia sa, reclamantul savar sise infractiunea de care era banuit. Mai mult, la cateva zile dupa interviurile in litigiu, domnul Lebed a fost ales in functia de guvernator, iar reclamantul - la vremea respectiva, avand calitatea de suspect - a fost arestat rapid  si acuzat de savar sirea infractiunii de viol asupra unei minore. In acest stadiu incipient, respectiv inaintea punerii sub acuzare a reclamantului in cadrul procedurii impotriva acestuia, era deosebit de important sa nu se faca afirmatii publice care ar fi putut fi interpretate ca o confirmare a faptului ca unii inalti functionari il considerau vinovat pe reclamant. Astfel, avand in vedere contextul circumstantelor deosebite in care domnul Lebed a facut afirmatiile in litigiu in cadrul unor interviuri televizate, era vorba despre declaratii ale unei personalitati publice care au avut ca efect instigarea publicului sa creada in vinovatia reclamantului  si sa prejudece examinarea faptelor, care era o actiune pe care trebuiau sa o faca autoritatile competente. Afirmatiile in litigiu nu intrau in cadrul protectiei impotriva calomnierii din partea unei persoane particulare  si al dreptului de a adresa instantelor o plangere privind drepturile sale cu caracter civil.

Concluzie'.
incalcare (patru voturi la trei).

b)
Exprimarea folosita in documentele parchetului
- Chiar daca exprimarea in litigiu, folosita in cererea  si dispozitia de revocare a reclamantului din functie, a fost mai putin atenta, in circumstantele specifice cauzei aceasta exprimare nu era de natura sa instige publicul sa creada in vinovatia reclamantului sau sa prejudece examinarea faptelor de catre instantele competente.

Concluzie',
neincalcare (unanimitate).

Art. 6 § 1  si 3 lit. d): fie ca acuzatul a primit sau nu rechizitoriul integral, Curtea acorda o importanta decisiva urmatoarelor doua aspecte. In primul rand, chiar  si in cazul primirii unui rechizitoriu fara lista martorilor care vor fi citati, nici dreptul intern  si nici practica judiciara interna nu il impiedicau pe reclamant sa adreseze, in scris sau oral, instantei care examina cauza o cerere pentru convocarea martorilor ale caror depozitii puteau, in opinia sa, sa prezinte importanta pentru stabilirea temeiniciei acuzatiei indreptate impotriva sa. In baza actelor de la dosar, nu s-a stabilit ca, in urma primirii cererii reclamantului pentru convocarea martorilor, instanta nu ar fi reactionat. In al doilea rand, reclamantul nu a explicat care era utilitatea probelor pe care martorii respectivi le-ar fi putut prezenta. Curtea nu poate a sadar decat sa presupuna, avand in vedere preocuparile formulate de aparare in fata instantelor interne, ca reclamantul dorea sa adreseze intrebari anumitor martori pentru a motiva argumentul sau ca politia  si procurorul de caz au facut presiuni asupra mamei victimei pentru a o determina sa faca plangere  si, in urma falsificarii anumitor documente, autoritatile au reu sit sa il aresteze pe reclamant pentru viol. Conform proceselor-verbale depuse la dosar, aceste afirmatii au fost examinate in cadrul  sedintelor, reclamantul s-a confruntat cu un numar de persoane implicate direct in inregistrarea  si examinarea plangerii  si a putut, cu respectarea principiului egalitatii armelor, sa i si apere pozitia.

Concluzie
: neincalcare (unanimitate).