Adeverinta, Mentiunile obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda aceste adeverinte, sporul de grupa
1 aprilie 2020Anulare act administrativ, Conditie esentiala pentru a fi calificate drept acte administrative
1 aprilie 2020
Adoptie, Calificarea refuzului parintilor naturali de a consimti la adoptia copilului
Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului in situatia in care reintegrarea minorului in familia naturala nu este posibil, deoarece parintii naturali nu au mentinut legatura cu minorul, nu au manifestat interes si consecventa in legatura cu dezvoltarea unei relatii de atasament fata de copil si nu au dorit sa-si asume procesul de crestere si educare.
Prin sentinta civila nr. 412/16.10.2014, pronuntata de Tribunalul Dolj - Sectia I Civila in dosarul nr.12717/63/2014, s-a admis actiunea civila formulata de petenta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Dolj in contradictoriu cu intimatii M.I. si M.F.
S-a deschis procedura adoptiei interne pentru minora M.M.-E., fiica lui M.I. si M.F.
A constatat ca minora se afla in plasament la asistentul maternal profesionist P.D.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul M.I., pentru motivele ce la va prezenta in fata instantei.
In sedinta din 28.01.2015, instanta a calificat calea de atac ca fiind apelul.
Intimata reclamanta a depus intampinare, solicitand respingerea apelului.
Analizand sentinta apelata, se constata ca apelul este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art. 31 si 32 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului, prin asigurarea bunastarii materiale, spirituale a acestuia, prin ingrijirea lui si prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale. Copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.
Dar, in anumite situatii, potrivit art. 39 alin. 1 si 2 din acelasi act normativ, copilul care nu poate fi lasat in grija parintilor/parintelui, are dreptul la protectie alternativa, adoptia find ultima dintre aceste masuri de protectie alternativa, alaturi de tutela si de masurile de protectie speciala prevazute de lege. In alegerea uneia dintre aceste solutii autoritatea competenta va tine seama in mod corespunzator si de necesitatea asigurarii unei anumite continuitati in educarea copilului, precum si de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica.
In orice caz, potrivit disp. art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004, principiul interesului superior al copilului, prevaleaza in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, intreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele solutionate de instantele judecatoresti
De asemenea, conform art. 2 alin. 2 din acelasi act normativ, principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal.
Potrivit art. 29 alin. 1 lit. a si c din Legea nr. 273/2004, incuviintarea deschiderii procedurii adoptiei interne se face numai daca: „a) planul individualizat de protectie are ca finalitate adoptia interna;c) parintii copilului sau, dupa caz, tutorele, isi exprima consimtamantul la adoptie, in conditiile legii...”
Dispozitiile art. 29 lit. c din Legea nr. 273/2004 fac insa trimitere la dispozitiile art. 8 din acelasi act normativ, potrivit caruia „(1) Instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintilor firesti sau, dupa caz, al tutorelui de a consimti la adoptia copilului daca se dovedeste, prin orice mijloc de proba, ca acestia refuza in mod abuziv sa isi dea consimtamantul la adoptie si instanta apreciaza ca adoptia este in interesul superior al copilului, tinand seama si de opinia acestuia data in conditiile legii, cu motivarea expresa a hotararii in aceasta privinta.
(2). Se poate considera refuz abuziv de a consimti la adoptie si situatia in care, desi legal citati, parintii firesti sau, dupa caz, tutorele nu se prezinta in mod repetat la termenele fixate pentru exprimarea consimtamantului.”
In speta de fata, atata tatal apelant cat si mama copilului au refuzat, in mod constant, sa consimta la adoptia copilului lor, sustinand ca doresc reintegrarea acestuia in familia fireasca.
Din probele administrate in cauza, Curtea constata insa, fondata concluzia primei instante care a apreciat ca refuzul este facut de ambii parinti cu rea credinta, ca de fapt, nici apelantul si nici mama-intimata in cauza de fata, nu doresc, in realitate, sa se ocupe de copil si ca nu este in interesul superior al copilului sa nu se incuviinteze deschiderea procedurii adoptiei interne.
Pentru aceasta se are in vedere ca mama, imediat dupa nastere, s-a internat cu minora in spital, parasind-o chiar a doua zi.
De la aceasta data, a vizitat copilul sporadic, de mai multe ori, dar fara a respecta un program strict al vizitelor si nu a manifestat interes fata de legatura afectiv-emotionala cu fetita ei, fiind constienta ca nu ii poate satisface nevoile si nu ii poate asigura un mediu familial placut si securizant.
In tot acest timp, a avut un comportament inconsecvent, indecis, afirmand fie ca „...este bine ca fetita sa ramana in sistemul de protectie pana la 18 ani.” (Ripis CSECS nr. 117773/27 august 2014, de care se face vorbire in Raportul de reevaluare a situatiei copilului inregistrat sub nr. 22657/9 sept. 2014), fie ca intentioneaza sa o reintegreze pe fetita in familie „la anul”, „pe viitor”, dupa rezolvarea problemelor locative si financiare, fara insa a produce dovezi din care sa rezulte ca face eforturi in acest sens si ca presteaza activitati care sa ii asigure obtinerea veniturilor necesare subzistentei sale si a minorei.
Chiar a conditionat luarea copilului in familie de primirea unei locuinte in zona centrala a orasului, bani pentru intretinere, loc de casa, materiale de constructie etc. (Raportul nr. 9714/15 iulie 2014 intocmit de DGASPC Dolj, depus la fila nr. 44 si urmatoarele dosar fond; Raportul nr. 1660/24 febr. 2014 depus la fila nr. 128 dosar fond; Raportul nr. 22657/9 sept. 2014 depus la fila nr. 32 si urmatoarele).
De mentionat ca si cererea de reintegrare a copilului, formulata chiar in timpul judecarii prezentei cai de atac este una formala, in conditiile in care mama nu a inteles sa formuleze apel impotriva sentintei civile nr. 412/16 dec. 2014 prin care s-a dispus deschiderea procedurii adoptiei interne.
In ceea ce il priveste pe tatal-apelant, din probele administrate in cauza rezulta ca, dincolo de a fi refuzat sa isi dea consimtamantul la adoptia copilului si de a fi formulat prezenta cerere de apel, acesta a manifestat un dezinteres continuu fata de copil: nu a fost preocupat pentru aducerea in familie a copilului abandonat de mama in spital, nu s-a interesat de acesta, nu l-a vizitat niciodata, nu a prestat nici o activitate legala pentru asigurarea subzistentei sale si a familiei.
Mai mult, in raportul intocmit de DGASPC Dolj nr. 2333/4 martie 2010 (fila nr. 46 fond) se face mentiunea ca: „Tatal M.I. mi-a reprosat ca si prima oara au fost mintiti ca sa-si ia copilul acasa, adica li s-a promis o locuinta. Este vorba de copilul M.N.D., nascut la 1 august 2008 care, si el a fost abandonat de mama M.F”.
Din adresa nr. 34654/22 mai 2014 depusa la fila nr. 110 dosar fond si din Mandatul de executare a pedepsei depus la fila nr. 129 dosar fond, rezulta ca apelantul se afla in prezent in Penitenciarul Pelendava, fiind condamnat la 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.
Este arestat din data de 30 august 2012 si nu se afla la prima abatere, fiind recidivist.
Avand in vedere conditiile materiale si morale pe care le ofera cei doi parinti naturali ai copilului precum si intreaga atitudine extrajudiciara si judiciara a acestora, de la momentul nasterii copilului si pana la proces, dar si in timpul procesului, Curtea concluzioneaza ca refuzul de a consimti la adoptie este unul abuziv, exercitat in detrimentul interesului superior al copilului care are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.
(Decizia nr. 1/4 martie 2015 - Sectia I Civila, rezumat judecator Ligia Epure)