Admisibilitatea cererii de incadrare in conditii speciale sau deosebite de munca dupa 01.04.2001

Art.3 alin.3 din HG nr.1025/2013

Legea nr.226/2006, privind incadrarea unor locuri de munca in conditii speciale

 

Inscrierea activitatii in lista celor nominalizate ca fiind desfasurate in conditii deosebite sau speciale de munca nu presupune o recunoastere de drept a fiecarui loc de munca in care a fost desfasurata o asemenea activitate, ci este necesara validarea incadrarii in urma procedurii administrative reglementata de HG nr.1025/2013, privind suplimentarea bugetului Ministerului Culturii pe anul 2013 pentru plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale si Legea nr.226/2006, privind incadrarea unor locuri de munca in conditii speciale, finalizata cu obtinerea avizului de nominalizare.

In cazul pasivitatii angajatorului de a declansa procedura de incadrare in conditii speciale sau deosebite de munca potrivit art.3 alin.3 din HG nr.1025/2013, sindicatele reprezentative, reprezentantii angajatilor in cadrul comitetului de securitate si sanatate in munca ori responsabilul cu protectia muncii aveau obligatia sa sesizeze inspectoratele teritoriale de munca pentru a verifica locurile de munca in termenul limita prevazut de lege.

In lipsa avizului de incadrare, salariatul nu are deschisa actiunea in constatare a activitatii desfasurata in conditii deosebite si speciale de munca, intrucat instantele de judecata nu se pot substitui autoritatilor cu atributii in procedura administrativa, ceea ce ar echivala cu un exces de putere.

(Decizia civila nr. 2903/12.12.2016)

 

Constata ca, prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Arges, la data de 10.07.2015, reclamantii D.I., M.S., S.M., P.F., G.C. au chemat in judecata parata C.N.C.F. „CFR” S.A.- S.R.C.F. Craiova,

solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa li se recunoasca grupa I de munca incepand cu data de 01.04.2001 si pana in prezent, obligarea paratei la inscrierea mentiunilor corespunzatoare in carnetul de munca si in REVISAL, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca sunt inca salariatii paratei, in functia de „electromecanic”. De la data angajarii si pana la 01.04.2001 au beneficiat de recunoasterea grupei I de munca, cu toate consecintele ce decurgeau din acest fapt. Dupa data de 01.04.2001 nu le-a mai fost recunoscuta incadrarea in aceasta grupa de munca desi conditiile de lucru au ramas neschimbate.

Parata a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata, sustinand ca inainte de 01.04.2001 reclamantii au beneficiat de incadrarea in grupa I de munca conform reglementarilor specifice caii ferate. Pentru incadrarea persoanelor in locuri de munca in conditii speciale era necesar sa fie intrunite cumulativ mai multe conditii, metodologia fiind cea prevazuta de art. 3 alin. 1 din HG 1025/2003. Astfel, C.N.C.F. CFR S.A. - SCREIR CF Craiova nu a parcurs metodologia de reevaluare a locurilor de munca in vederea incadrarii in conditii speciale iar ITM Dolj nu a acordat avizul pentru incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite, intrucat SRCF Craiova nu intruneste criteriile cumulate din HG 261/2001.

Prin sentinta nr. 1779/28.06.2016, Tribunalul Arges a respins actiunea formulata de reclamanti, retinand urmatoarele:

Reclamantii sunt salariatii societatii parate, in functia de „electromecanic” si au beneficiat de incadrarea activitatii lor in grupa I de munca pana la data de 01.04.2001, astfel cum a recunoscut chiar si parata.

Insa la data de 01.04.2001 a intrat in vigoare Legea nr. 19/2000, privind pensiile publice, lege care prin articolele 19 si 20 clasifica locurile de munca in conditii deosebite si in conditii speciale, renuntandu-se la notiunea de grupa de munca.

Totodata, incepand cu data intrarii in vigoare a acestei noi legi, Ordinul MM nr.50/1990, precum si celelalte acte normative subsecvente acestuia si-au incetat aplicabilitatea, Legea nr. 19/2000 prevazand expres ca metodologia si criteriile de incadrare a locurilor de munca in conditii deosebite sau speciale se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

De asemenea, art.20 alin.2 din Legea nr. 19/2000 prevede ca alte locuri de munca in conditii speciale pot fi stabilite numai prin lege.

In baza dispozitiilor Legii nr.19/2000, a fost adoptata H.G. nr. 1025/2003 privind metodologia si criteriile de incadrare a persoanelor in locuri de munca in conditii speciale, precum si HG nr. 261/2001, inlocuita de HG nr. 246/2007, privind metodologia si criteriile de incadrare a persoanelor in locuri de munca in conditii deosebite.

Potrivit acestor acte normative, pentru incadrarea persoanelor in locurile de munca in conditii speciale sau deosebite era necesar sa fie indeplinite cumulativ mai multe criterii, iar metodologia de incadrare a locurilor de munca in conditii speciale sau deosebite includea mai multe etape, ce trebuiau parcurse in ordinea cronologica indicata expres in aceste acte.

De asemenea, incadrarea persoanelor in locurile de munca in conditii speciale sau deosebite se putea face numai cu avizul Comisiei special infiintate, respectiv cu avizul Inspectoratului Teritorial de Munca.

In speta, locurile de munca ale reclamantilor nu au fost avizate in conditii speciale de munca.

Concluzionand, tribunalul a retinut din intreaga reglementare a problematicii incadrarii locurilor de munca in conditii speciale sau deosebite ca instantele de judecata nu au competente in stabilirea acelor activitati ce se avizeaza in astfel de conditii de munca.

Altfel spus, instantele de judecata asigura respectarea ordinii de drept, a libertatilor fundamentale, a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor, aplicarea legii si garantarea suprematiei acesteia, actionand numai in limitele acesteia.

In speta, chestiunea incadrarii locurilor de munca in conditii speciale tine exclusiv de marja de apreciere a legiuitorului, nefiind vorba de libertati fundamentale ale omului, ci reprezentand o expresie a puterii legiuitorului de a stabili conditiile de exercitare si limitele unor drepturi.

In concret, legiuitorul este cel care stabileste caror activitati acorda beneficiul conditiilor speciale de munca si care sunt criteriile si metodologia identificarii in concret a acestor locuri de munca.

Iar adoptarea metodologiei prin hotarare de Guvern, publicata in Monitorul Oficial, coroborat cu acordarea in cadrul acesteia de competente inclusiv salariatilor, prin sindicatele reprezentative sau prin reprezentantii angajatilor, respecta exigentele impuse de un stat de drept.

De asemenea, metodologia si criteriile de incadrare a persoanelor in locuri de munca in conditii speciale sau deosebite au la baza conditiile efective de munca ale activitatilor avizate, astfel cum rezulta cu claritate din actele normative din domeniu.

In plus, angajatorii au obligatia legala de a lua toate masurile necesare protectiei sanatatii salariatilor, context in care este normal ca nu toate locurile de munca ce anterior puteau fi incadrate in grupe superioare de munca sa se regaseasca in conditii speciale sau deosebite de munca, angajatorii luand masuri ca nivelul noxelor sa fie mai scazut sau ca salariatii sa aiba echipamente de protectie adecvate.

A rezultat, deci, ca activitatile desfasurate de reclamanti nu implica astfel de conditii speciale de munca, dupa criteriile stabilite de legiuitor.

Impotriva acestei hotarari au formulat apel in termen legal reclamantii criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, astfel:

In mod gresit a fost respinsa actiunea, instanta apreciind nelegal ca li s-a retras dreptul de a beneficia  de grupa speciala de munca de care beneficiasera reclamantii anterior datei de 01.04.2001, concluzia instantei de fond in sensul ca instantele de judecata nu au competente in stabilirea acelor activitati ce se avizeaza in conditii de munca speciala sau deosebite,  fiind gresita.

Locul de munca al reclamantilor a fost identificat ca fiind loc de munca in care sunt prezenti factori de risc, de accidentare si imbolnavire profesionala, ceea ce denota ca este indeplinit criteriul prevazut de art.2 alin.1 lit.c din HG nr.1025/2003.

S-a constatat ca activitatea se desfasoara in conditii de munca similare conditiilor speciale, pe intreaga durata a programului de lucru, fiind indeplinit si criteriul prevazut de art.2 alin.1 lit.b din acelasi act normativ.

Cum activitatea reclamantilor, anterior datei de 01.04.2001 a fost incadrata in grupa I de munca si cum potrivit raportului de expertiza din punct de vedere al sanatatii si securitatii in munca a capacitatii de munca si starii de sanatate sunt efecte confirmate de medicina muncii, instanta trebuia sa constate indeplinite criteriile pentru incadrarea acestei activitati in conditii speciale.

Imprejurarea ca angajatorul nu si-a indeplinit obligatia de a finaliza procedura de incadrare a locurilor de munca in conditii speciale, respectiv procedura de obtinere a avizului prevazut de HG nr.1025/2003, nu poate fi imputata apelantilor – reclamanti si nu poate conduce la nerecunoasterea conditiilor speciale de munca ale acestora.

De asemenea, potrivit anexei nr.1 pct.7 din legea nr.226/2006 se incadreaza in conditii speciale activitatea desfasurata de personalul din siguranta circulatiei care indeplineste functia de mecanic de locomotiva si automotor, mecanic ajutor si mecanic instructor.

In anexa nr.2 pct.7 la Legea nr.263/2010 se regaseste lista locurilor de munca incadrate in conditii speciale, mentionandu-se ca se incadreaza activitatea desfasurata de personalul din siguranta circulatiei si in Ordinul nr. 1256/2013 in anexa nr.2 se mentioneaza functia reclamantilor.

Intimata, prin intampinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Prin decizia civila nr. 2903/12.12.2016, Curtea de Apel Pitesti – Sectia civila a respins, ca nefondat, apelul civil declarat de reclamanti, retinand urmatoarele:

Conform art.20 din Legea nr.19/2000 locurile de munca in conditii speciale sunt cele prevazute in alin.1 al acestui text de lege enumerate, precum si cele care potrivit alin.2 pot fi stabilite numai prin lege ( in acest sens fiind adoptata Legea nr. 226/2006). Metodologia si criteriile de incadrare a persoanelor in locuri de munca in conditii speciale s-au stabilit prin HG nr.1025/2003 si prin Legea nr.226/2006.

Conditiile speciale de munca au fost definite in art.1 lit.a din HG nr.1025/2003, respectiv in art.3 alin.1 lit.h din legea nr.263/2010; in esenta pentru incadrarea persoanelor in locuri de munca in conditii speciale se impuneau a fi indeplinite cumulativ criteriile prevazute in art.2 alin.1 din HG nr.1025/2003.

Criticile apelantilor privind aprecierea ca gresita a statuarii instantei de fond in sensul ca instantele de judecata nu au competente in stabilirea acelor activitati ce se avizeaza in conditii speciale de munca, sunt neintemeiate fata de decizia pronuntata in recurs in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Astfel, prin decizia nr.12/2016, ICCJ a examinat posibilitatea constatarii pe cale judiciara sau a obligarii angajatorului la incadrarea activitatii desfasurate in conditii deosebite sau speciale de munca dupa 01.04.2001 si a decis ca „
i
n interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 20 alin. (2) si (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) si art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind incadrarea unor locuri de munca in conditii speciale, raportate la prevederile art. 2-6, art. 9, 13 si 16 din Hotararea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia si criteriile de incadrare a persoanelor in locuri de munca in conditii speciale, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, in ceea ce priveste conditiile speciale, acest tip de actiuni nu sunt deschise, atunci cand nu sunt intrunite conditiile cumulative privind inscrierea activitatii si a unitatii angajatoare in anexele nr. 1 si 2 la Legea nr. 226/2006 si, respectiv, in anexele nr. 2 si 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare”.

In speta, s-a facut dovada ca angajatorul nu a parcurs metodologia de evaluare a locurilor de munca in conditii speciale conform HG nr.1025/2003, sustinand ca aceasta reevaluare s-a efectuat in 2001 conform HG nr.261/2001, iar ITM Dolj nu a acordat avizul pentru incadrarea locurilor de munca in conditii deosebite pentru neindeplinirea criteriilor legale, in sensul ca nu au fost inregistrate boli profesionale pe raza acesteia.

Asadar, angajatorul nu a mai intocmit documentatia privind reevaluarea locurilor de munca in vederea incadrarii in conditii speciale in conformitate cu HG nr.1025/2003.

I.C.C.J. a statuat prin decizia susmentionata pronuntata in recurs in interesul legii ca, chiar daca activitatea se regaseste in lista celor nominalizate ca fiind desfasurata in conditii deosebite/speciale, aceasta nu echivaleaza cu recunoasterea de jure a fiecarui loc de munca in care se desfasoara o atare activitate ca apartinand categoriei conditiilor deosebite/speciale de munca, o astfel de recunoastere operand doar in urma validarii incadrarii prin procedura administrativa prevazuta de HG nr.1025/2003, Legea nr.226/2006, finalizata cu obtinerea avizului, respectiv nominalizarea unitatii in anexa legii.

Prin urmare, daca unitatea nu a obtinut avizul de incadrare si ca urmare a acestei situatii nu s-a exercitat de catre persoana interesata calea de atac administrativa prevazuta de lege, respectiv nu a fost inscrisa in anexa nr.2 la Legea nr.226/2006, un salariat al acestei unitati nu are deschisa o actiune la instanta de drept comun pentru a obtine, prin eludarea caii speciale, beneficiul ce urma a fi acordat in procedura administrativa prin emiterea avizului pentru acel loc de munca sau inscrierea unitatii cu locul de munca respectiv in anexa legii.

In ipoteza pasivitatii angajatorului de a declansa procedura de incadrare in conditii deosebite, potrivit art.3 alin.3 din HG nr.1025/2003, sindicatele reprezentative, reprezentantii angajatilor in cadrul Comitetului de securitate si sanatate in munca ori responsabilul cu protectia muncii aveau posibilitatea de a sesiza inspectoratele teritoriale de munca pentru verificarea locurilor de munca in interiorul termenului limita prevazut de metodologie in acest sens.

Cum aceste dispozitii speciale, derogatorii de la regimul juridic de drept comun in materia litigiilor de munca, instanta specializata in aceasta materie nu se poate substitui autoritatilor special reglementate cu atributii in procedura administrativa si nu poate adauga la lege, pe calea interpretarii, prin crearea unei situatii juridice noi, neavuta in vedere de catre legiuitor la momentul legiferarii, eludand procedura ce intra in competenta acestor autoritati, pentru a recunoaste apartenenta unor locuri de munca la categoria celor aflate in alte conditii decat cele normale, intrucat aceasta ar echivala cu o depasire a atributiilor puterii judecatoresti prin imixtiunea in sfera puterii executive care se exercita prin autoritatile publice implicate in metodologie.

Ca atare, nerespectarea demersurilor ce se refera la procedura de evaluare si clasificare a acestor locuri de munca nu poate fi suplinita, pe cale jurisdictionala, de un litigiu promovat in contradictoriu cu angajatorul si calificat ca un conflict de munca. Aceasta pentru ca, prin natura mecanismului instituit, constituirea dreptului salariatului are loc exclusiv in procedura administrativa anterior descrisa, care, in lipsa unei dispozitii legale, nu poate fi substituita de catre instanta cu o procedura judiciara.

Probele administrate in fata instantei, chiar daca, in principiu, confirma existenta unor conditii de munca daunatoare, pentru care s-au achitat sporuri salariale de compensare a lucrului in aceste conditii, nu pot fi valorificate in favoarea salariatului pe calea dreptului comun, intrucat aceasta constatare reprezinta doar o cerinta, alaturi de alte conditii care, cumulat, fac dovada ceruta de lege pentru acordarea de catre autoritatea competenta a avizului.

Regimul juridic actual instituit prin Legea nr.263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, nu mai prevede o procedura de emitere de noi avize, respectiv de completare a listei cu noi inscrieri, ci doar de reevaluare a locurilor de munca din unitatile deja inscrise, pentru a verifica daca conditiile ce au atras incadrarea initiala mai subzista.

Daca etapa de acordare a avizului nu a fost finalizata prin emiterea unui aviz susceptibil a fi reinnoit, nu sunt indeplinite nici conditiile prevazute de Hotararea Guvernului nr.246/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, si Hotararea Guvernului nr.1014/2015, pentru demararea procedurii de reevaluare a locului de munca, avand in vedere mentiunea expresa potrivit careia procedura de reevaluare se aplica exclusiv unitatilor ce detin avizul de incadrare.

In consecinta, excedeaza abilitarii instantei de drept comun a statua asupra incadrarii/reevaluarii locului de munca, intrucat legiuitorul nu a deschis, in aceasta situatie, calea dreptului comun, abilitand instanta de judecata sa preia atributiile organului administrativ din respectiva procedura (in ceea ce priveste constatarea tehnico-stiintifica si medicala si avizarea locului de munca ca fiind incadrabil in conditii deosebite/speciale).

In cazul de fata nu exista nicio prevedere legala sau constitutionala care sa confere instantelor judecatoresti competenta de a inlatura normele juridice instituite prin lege care vizeaza procedura administrativa data in competenta organelor specializate ale statului si termenele de desfasurare, intrucat printr-o asemenea practica s-ar incalca principiul separatiei puterilor, consacrat in art. 1 alin.4 din Constitutia Romaniei.

Cum decizia evocata este obligatorie pentru instante, potrivit dispozitiilor art.517 alin.4 Cod procedura civila, se constata ca solutia instantei de fond de respingere a actiunii pentru considerentul ca instantele judecatoresti nu au abilitarea de a statua asupra incadrarii si evaluarii locului de munca al reclamantilor in conditii speciale fata de lipsa procedurii administrative, respectiv a avizului, apelul a fost apreciat ca nefondat si, in temeiul dispozitiilor art.480 Cod procedura civila, a fost respins.