Actul de trimitere in judecata. Temeiurile  restituirii cauzei la parchet.

 

Art. 346 alin. 2 Cod de procedura penala

 

Faptul ca in actul de trimitere in judecata nu s-a dispus in vreun fel in legatura cu un inculpat nu poate constitui temei al restituirii cauzei la parchet, in sensul dispozitiilor art. 346 alin. 2 Cod de procedura penala.

 

 (Incheierea penala nr. 1/C/CC/CP/06 ianuarie 2015)

 

Prin rechizitoriul nr. 120/D/P/2014 intocmit la data de 24 octombrie 2014 de D.I.IC.O.T. – Biroul Teritorial Valcea a fost trimisa in judecata inculpata PM pentru savarsirea infractiunii de trafic international de droguri, prevazuta de art. 3 alin. 1 si 2 din Legea nr. 143/2000, retinandu-se, in esenta, ca in timp ce se afla in Spania a inmanat numitului SCC, dupa ambalarea intr-un prezervativ, cantitatea de 688 pastile extasy, droguri de mare risc, pentru a fi expediate in Romania prin intermediul firmei de transport SC A.

Cu solutionarea cauzei a fost sesizat Tribunalul Valcea iar judecatorul de camera preliminara prin incheierea din 17 decembrie 2014 pronuntata in dosarul nr. 3844/90/2014 a constatat ca sesizarea este legala, intrunind conditii de legalitate si administrarea probelor si efectuarea actelor de urmarire penala. In consecinta, a dispus inceperea judecarii cauzei, in conformitate cu dispozitiile art. 346 alin. 4 din Codul de procedura penala.

Spre a dispune astfel, judecatorul de camera preliminara a retinut:

      
„Potrivit  dispozitiilor  art. 342 Cod  procedura penala,  obiectul  procedurii  camerei  preliminare  il  constituie  verificarea, dupa trimiterea  in  judecata a  competentei  si  legalitatii sesizarii  instantei, precum  si  verificarea legalitatii  administrarii  probelor  si a  efectuarii  actelor de  catre  organele de  urmarire penala.

Prin  reglementarea  acestei  proceduri,  legiuitorul a  urmarit  rezolvarea  chestiunilor  ce  tin  de  legalitatea  trimiterii  in  judecata  si de  legalitatea  administrarii  probelor, asigurandu-se  premisele  pentru  solutionarea  cu  celeritate a  cauzei  in  fond.

Procedand  la  verificarea  competentei, se  constata, in  raport  de  infractiunea  dedusa  judecatii  si  persoana  inculpatei, ca  tribunalul este  instanta  competenta material  si  teritorial  sa  judece  prezenta  cauza.

Verificarea  legalitatii  sesizarii instantei, presupune  ca  judecatorul de  camera  preliminara  verifica  daca  rechizitoriul a  fost  intocmit  de  un  procuror  din cadrul  parchetului  competent, daca  actul de sesizare  cuprinde  mentiunile  prev. de  art. 328 Cod  procedura  penala,   daca  sunt  descrise  toate  faptele  pentru  care  s-a  dispus  trimiterea  in judecata,  daca  procurorul a  dispus  cu  privire  la  toate  faptele si daca rechizitoriul a   fost  verificat  sub aspectul  legalitatii  si  temeiniciei.

Analizand  regularitatea  actului de sesizare, privind-o  pe  inculpata  din  prezenta  cauza, se  constata ca  instanta  este  legal sesizata.

Rechizitoriul  indeplineste  conditiile de  fond  si  forma  impuse de  Codul de  procedura penala, necontinand  elemente  de  neregularitate  care  sa  impuna  remedierea  acestora de  catre  procuror.

Verificand  legalitatea  administrarii  probelor, se  constata  respectarea  conditiilor  impuse de  dispozitiile  Codului de  procedura penala.

Observand critica  formulata de  inculpata  prin  prisma  dispozitiilor  art. 342  din  Codul de  procedura penala, se  constata ca  aceasta  este  neintemeiata.

Judecatorul de   camera  preliminara  constata ca  potrivit  art. 371  Cod  procedura  penala, judecata  se  margineste  la faptele  si  la  persoanele  aratate  in actul de sesizare a  instantei.

Din  interpretarea  acestei  dispozitii  legale,   rezulta  ca  instanta  de  judecata este  valabil sesizata, intrucat rechizitoriul   se  refera  la  fapta  si  la  persoana  pentru  care  s-a  efectuat  urmarirea  penala.

Solicitarea  aparatorului  ales  al  inculpatei de  a se trimite  dosarul  la  procuror  pentru a  fi  cercetat  si numitul  TV   este  gresita, intrucat  solutiile  adoptate  in  cursul  urmaririi  penale  sunt  atributul exclusiv  al  procurorului.

Chiar  daca  procurorul  nu a  dat  o  solutie   de  netrimitere in judecata sau de   clasare, trebuie  avut  in vedere  ca  acest  dosar  a  fost  instrumentat de  catre  DIICOT, de  catre  un  procuror  anchetator.

In   aceasta  procedura,  judecatorul de  camera  preliminara  nu  este  nici  organ de  ancheta  si  nici  instanta de  judecata.

Pe  cale de  consecinta,  refacerea  actelor  de  urmarire  penala, asa  cum  s-a  solicitat de  catre  inculpata  prin  aparatorul  ales, nu se  justifica.

In  concluzie, nu este  necesara  refacerea  actului de  sesizare,  din  acesta  rezultand  cu  claritate  obiectul  si  limitele  judecatii.

Pentru  argumentele  expuse, cererea   formulata de  inculpata  PM  urmeaza sa   fie respinsa  ca  neintemeiata.

  De asemenea,   urmeaza a se  constata  legalitatea  sesizarii  instantei  cu  rechizitoriul  emis  in  dosarul nr. 120 D/P/2014 al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism Biroul Teritorial Valcea, privind pe inculpata PM, trimisa in judecata  pentru savarsirea infractiunii de trafic international de droguri de mare risc prev. si ped. de art. 3 alin. 1, al. 2 din Legea nr.143/2000 modificata, precum si legalitatea  administrarii  probelor  si a  efectuarii  actelor de  urmarire  penala”.

Impotriva solutiei de incepere a judecatii cauzei a formulat contestatie inculpata Pirjolescu Maria, criticand-o pentru nelegalitate sub aspectul gresitei sesizari a instantei in sensul ca actul de trimitere in judecata nu este intocmit in conformitate cu legea, nefiind mentionata activitatea infractionala ce i se imputa. In plus, prin actul de trimitere in judecata nu s-a dispus, in vreun fel, in legatura cu numitul TCV, participant la savarsirea infractiunii imputate; prin urmare, a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru neregularitatea intocmirii actului de trimitere in judecata.

Examinand incheierea pronuntata, prin prisma motivelor de contestatie formulate precum si a dispozitiilor legale, pertinente in speta (art. 342 – 347 Cod procedura penala) se constata ca este nefondata contestatia, iar pe cale de consecinta va fi respinsa.

Astfel, judecatorul de camera preliminara din cadrul Tribunalului Valcea a facut o corecta aplicare la speta a dispozitiilor prevazute de art. 342 Cod procedura penala privind obiectul procedurii de camera preliminara, verificand sub acest aspect legalitatea sesizarii instantei, a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala.

Sub acest aspect, s-a constatat cu temei ca rechizitoriul intocmit de parchet cuprinde elementele mentionate in art. 328 Cod procedura penala referitoare la cuprinsul acestuia.

Potrivit textului de lege anterior citat, rechizitoriul se limiteaza la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si cuprinde in mod corespunzator datele referitoare la fapta retinuta in sarcina inculpatului si incadrarea juridica a acesteia, probele si mijloacele de proba pe care se intemeiaza invinuirea.

Revenind la speta, se constata ca actul de trimitere in judecata a inculpatei contestatoare PM descrie in mod detaliat fapta imputata acesteia, respectiv comiterea infractiunii de introducere in Romania, fara drept, de droguri de mare risc, sub incadrarea juridica prevazuta de art. 3 alin. 1 si 2 din Legea nr. 143/2000.

Este neintemeiata sustinerea contestatoarei referitoare la faptul ca in rechizitoriu nu este descrisa activitatea sa infractionala, rezultand, dimpotriva, ca in acesta este mentionata infractiunea pentru care a fost trimisa in judecata, in toate elementele sale constitutive.

Din actul de trimitere in judecata rezulta ca dupa ce inculpata contestatoare a avut mai multe discutii cu fiul sau, PAP, in legatura cu procurarea de droguri de mare risc si expedierea lor in Romania, din Spania, unde se aflau cei doi, la data de 11 iulie 2014 a impachetat cele 688 pastile extasy pe care le-a inmanat pentru expediere in Romania numitului SCC. Sub acest aspect, la pagina 6 a rechizitoriului se mentioneaza: „
In continuare, in seara zilei de 11 iulie 2014 inculpata dupa ce a impachetat coletul in modalitatea indicata i l-a inmanat numitului SCC, care cu autoturismul condus de persoana poreclita „D” s-au deplasat la punctul de lucru apartinand SC AT, SCC expediind coletul folosind o identitate fictiva ca expeditor
”.

Tot astfel, la pagina 4 din rechizitoriu se mentioneaza: „
In acest sens inculpatul mentionat (PAP – s.n.) a stabilit cu mama sa, inculpata PM, ca aceasta sa ambaleze cantitatea de droguri mentionata si sa o expedieze in municipiul Rm. Valcea prin intermediul societatii de transport cu care urma sa se deplaseze inculpatul TVC in Romania. Inculpatul PAP a inmanat in mod direct cantitatea de pastile mentionata mamei sale in ziua plecarii sale in Romania cu avionul”. „Ulterior plecarii inculpatului PAP din Spania, mama sa inculpata PM a procedat la introducerea cantitatii de pastile intr-un prezervativ si ulterior intr-o cutie de detergent procedand la resigilarea cutiei de detergent”
.

Rezulta asadar ca in actul de trimitere in judecata este descrisa in detaliu fapta pentru care inculpata contestatoare a fost trimisa in judecata, urmand ca instanta de fond sa stabileasca daca aceasta a fost savarsita si sa procedeze in consecinta.

Este de asemenea nefondata cea de-a doua critica formulata de catre inculpata contestatoare, in sensul ca prin actul de trimitere in judecata nu s-a dispus in vreun fel cu privire la numitul TCV despre care se sustine ca este participant la savarsirea faptei.

Intr-adevar, in actul de trimitere in judecata parchetul nu s-a pronuntat in legatura cu sus numitul, dar aceasta omisiune nu poate constitui temei al restituirii cauzei la parchet in sensul dispozitiilor art. 346 alin. 3 din Codul de procedura penala, solutie care este admisibila doar in urmatoarele situatii: rechizitoriul este neregulamentar intocmit iar neregularitatea nu poate fi remediata si daca aceasta atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecatii; instanta a exclus toate probele administrate in cursul urmaririi penale; procurorul solicita el insusi restituirea cauzei. Niciuna dintre aceste situatii nu se regaseste in speta, astfel ca solicitarea de restituire a cauzei la parchet excede dispozitiilor legale anterior mentionate.

In concluzie, se constata ca solutia pronuntata prin incheierea contestata este legala si temeinica, motiv pentru care Curtea a respins ca nefondata, contestatia formulata de inculpata PM, in temeiul dispozitiilor art. 347 raportat la art. 345 Cod procedura penala.