Actul sexual cu un minor. Diferente intre vechea reglementare si noua reglementare.

 

Cod penal in vigoare, art. 198

Cod penal anterior si art. 220

Noul Cod penal redefineste actul sexual cu un minor in acord cu noua definitie a violului, constand in raportul sexual, actul sexual oral sau anal sau orice act de penetrare vaginala sau anala comise cu un minor cu varsta intre 13 si 15 ani, spre deosebire de Codul penal anterior care incrimina actul sexual de orice natura cu o persoana care nu a implinit 15 ani. Se constata, astfel, ca noua lege sanctioneaza ca act sexual cu un minor, prin dispozitiile art.220 Cod penal, numai actele sexuale care se realizeaza prin penetrare si nu actele sexuale de orice natura cum le definea vechea reglementare (art.198 Cod penal anterior), in care erau incluse si cele care se realizau in alte modalitati decat penetrarea.

             
            

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 152 din 3 martie 2014.

 

Prin sentinta penala nr. 2755 din data de 20 decembrie 2013 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, in baza art. 198 alin. 3 Cod penal rap. la art. 320

¹

alin.7 Cod procedura penala, a fost condamnat inculpatul
D. A.
, nascut la data de 17.04.1956, la pedeapsa 2 ani si 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de act sexual cu un minor, fapta din 02.10.2013.

S-a facut aplicarea art. 71 si 64 lit. a, teza a-II-a si lit.  b Cod penal.

In baza art. 65 alin. (2) Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b), e) Cod penal, pe o durata de 2 ani dupa executarea pedepsei.

 In temeiul art. 192 alin. 1 Cod penal rap. la art. 320

¹

alin.7 Cod procedura penala, a fost condamnat acelasi inculpat, la pedeapsa de 6 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu, fapta din 02.10.2013.

S-a facut aplicarea art. 71 si 64 lit. a, teza a-II-a si lit.  b Cod penal.

Conform art. 34, alin.1, lit.b Cod penal raportat la art.33, lit.a Cod penal, s-au contopit pedepsele de 2 ani inchisoare si 6 luni inchisoare si respectiv 6 luni inchisoare, aplicate pentru cele doua infractiuni stabilite mai sus, inculpata urmand sa execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani si 6 luni inchisoare si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 lit. a) teza a II-a si lit. b). e) Cod penal, pe o durata de 2 ani dupa executarea pedepsei.

Potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b  pe durata executarii pedepsei principale.

In baza art. 350 alin.1 Cod procedura penala, mentine starea de arest preventiv a inculpatului D. A..

In baza art. 357 alin.2 lit. a) Cod procedura penala coroborat cu art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata prin prezenta perioada retinerii din data de 03.10.2013 si a arestarii preventive din data de 04.10.2013 la zi.

In baza art. 191 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in cuantum de 1200 lei.

Pentru a hotari astfel instanta de fond a retinut ca, prin rechizitoriul nr. 11440/P/2013 din data de 23.10.2013, al Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti, s-a pus in miscare actiunea penala si s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului D. A., sub aspectul savarsirii infractiunii de act sexual cu un minor prevazuta de art. 198 alin. 3 din Codul penal si violare de domiciliu prevazute de art. 192 alin. 1 din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. (a) din Codul penal.

In cuprinsul actului de sesizare al instantei, s-a retinut urmatoarea situatie de fapt:

La data de 02.10.2013, in jurul orei 10:30, inculpatul a intretinut acte sexuale cu minora N.G.D. (in varsta de 11 ani) oferindu-i si dandu-i sume de bani.

S-a mai retinut de asemenea, ca in data de 02.10.2013, in jurul orei 10:30, inculpatul a patruns fara drept in locuinta partii vatamate C.V. din comuna Bucov, pe usa de acces inchisa dar neasigurata, fapta a intrunit elementele constitutive ale infractiunilor de violare de domiciliu, prevazut de art. 192 alin. 1 din Codul penal.

Situatia de fapt a fost expusa pe baza urmatoarelor mijloace de proba: proces verbal de sesizare din oficiu; declaratia partii vatamate; certificat de nastere a partii vatamate; plangere prealabila si declaratia partii vatamate C.V.; proces-verbal de cercetare la fata locului  si planse foto; declaratiile inculpatului, declaratiile martorilor; procese-verbale de evaluare psihologica preliminara; adresa DGASPC Ploiesti concluzii preliminarii.

 Inainte de inceperea cercetarii judecatoresti instanta a adus la cunostinta inculpatului posibilitatea pe care o are de a  solicita ca solutionarea cauzei sa se faca in procedura simplificata in baza probelor care au fost administrate in faza de urmarire penala, in masura in care acesta isi insuseste aceste probe si recunoaste fapta astfel cum a fost descrisa in actul de sesizare.

  Inculpatul prin aparator a aratat la termenul din 19.12.2013, ca intelege sa se prevaleze de disp. art. 320 ind.1 Cod procedura penala si judecata sa aiba loc in procedura simplificata, invederand instantei ca isi insuseste probele administrate in faza de urmarire penala si le cunoaste, nemaisolicitand administrarea altor probe noi, cu exceptia inscrisurilor in circumstantiere.

 Inainte de a-i fi luata o declaratie, dand eficienta dispozitiilor art. 322 Cod procedura penala, instanta a explicat inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce prin actul de sesizare al instantei., declaratia  inculpatului fiind consemnata in scris si atasata la dosarul cauzei.

Instanta, avand in vedere dispozitiile art. 320 ind.1 Cod procedura penala alin.4 referitoare la imprejurarea ca pana la inceperea cercetarii judecatoresti, daca se considera lamurita, iar inculpatul recunoaste in totalitate si neconditionat faptele retinute in sarcina sa si nu mai solicita probe noi fiind de acord cu cele administrate in cursul urmaririi penale pe care le cunoaste si  le insuseste,  a admis cererea formulata de catre acesta, procedand la solutionarea cauzei in procedura simplificata.

  Analizand materialul probator administrat in cauza pe parcursul urmaririi penale, dat fiind ca inculpatul a inteles sa se prevaleze de procedura simplificata instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

 In dimineata zilei de 02.10.2013, in jurul orelor 10:30, inculpatul D.A. s-a deplasat la blocul nr. 936 din sat P, comuna B, judetul Prahova, bloc situat vis-a-vis de locuinta sa. Vazand-o pe partea vatamata, minora N.G.D. (nascuta la data de 08.12.2001), i-a facut semn acesteia sa intre in locuinta cu nr.100 proprietatea partii vatamate C.V., intrucat cunostea ca acesta din urma nu locuieste in permanenta acolo si are obiceiul sa lase usa inchisa dar neasigurata.

Dupa ce inculpatul a intrat in locuinta impreuna cu partea vatamata, i-a solicitat acestei „sa faca ce a mai facut si alta data", promitandu-i acesteia bani.

In continuare inculpatul si-a expus organul genital, a luat mana partii vatamate si a indemnat-o pe acesta sa-l masturbeze pana in momentul in care inculpatul a obtinut satisfactie sexuala.

In momentul in care partea vatamata a intentionat sa paraseasca incaperea, inculpatul i-a oferit acesteia suma de 5 lei, spunandu-i acesteia ca nu trebuie sa afle nimeni de ceea ce s-a intamplat acolo.

Cu ocazia audierii partii vatamate, aceasta a relatat ca in cursul verii anului 2013, s-a intalnit cu „nea Aurica", ocazie cu care acesta a indemnat-o la acte sexuale de genul celor descrise mai sus, oferindu-i suma de 5 lei.

In cauza, a fost audiata martora T.F. care locuieste in acelasi bloc cu partea vatamata, la apartamentul cu nr. 109 si care prin depozitia ei a relatat ca la data de 02.10.2013, in jurul orei 10°°, a iesit din locuinta sa vazandu-i pe inculpatul si partea vatamata in dreptul apartamentului cu nr. 100 iar dupa circa 20 minute cand s-a reintors, gandindu-se ca inculpatul este in locuinta cu nr. 100 a ascultat prin usa auzind ca inculpatul se adresa partii vatamate folosind un vocabular vulgar, indemnand-o pe acesta sa grabeasca ritmul pentru a obtine satisfactia sexuale. Martora a mai declarat ca a deschis usa locuintei si i-a vazut pe cei doi, invinuitul statea in picioare si avea slitul pantalonilor desfacut iar partea vatamata era asezata pe niste bagaje, capul acesteia fiind in dreptul mijlocului inculpatului.

Martora V.L., ce locuieste la apartamentul cu nr. 101, a declarat ca a iesit pe holul blocului fiind alertata de tipetele martorei T F si a surprins momentul in care inculpatul parasea apartamentul cu nr. 100, incheindu-se la slit.

La data de 03.10.2013, la sediul DGASPC Prahova, partea vatamata a fost evaluata psihologic preliminar de catre psiholog B. A., care a concluzionat ca minora face diferenta dintre bine si rau, are tendinte manipulatoare, avand discernamant.

Fiind audiat, inculpatul a avut o atitudine sincera, recunoscand si regretand comiterea faptelor, aratand ca o cunoaste pe partea vatamata careia i se adresa cu apelativul D., ca acesta are aproximativ 12 ani, oferind detalii despre modul in care a comis fapta, recunoscand totodata ca anterior in vara lui 2013 a mai avut o experienta de genul celei din data de 02.10.2013.

Privitor la infractiunea de violare de domiciliu inculpatul a aratat ca o cunoaste pe partea vatamata C. V., stie ca acesta nu locuieste in permanenta la acea adresa si ca are obiceiul sa lase usa inchisa si neasigurata, precizand ca la data si ora respectiva se dusese la acesta pentru a-si lua recipientele in care anterior ii dusese mancare partii vatamate.

Partea vatamata, in declaratia sa a aratat ca locuieste temporar la adresa respectiva, ca a lasat usa inchisa si neasigurata deoarece nu are bunuri de valoare si ca fiica sa locuieste in acelasi bloc, aratand totodata ca nu a permis nimanui si nici inculpatului sa intre in lipsa sa in locuinta.

In fata instantei, inculpatul a recunoscut faptele asa cum au fost descrise in actul de sesizare fiind de acord cu probele ce au fost administrate in faza de urmarire penala pe care si le-a insusit.

Astfel declaratia inculpatului care  a recunoscut fapta retinuta in sarcina sa, astfel cum a fost descrisa in actul de sesizare  s-a coroborat cu celelalte mijloace de proba, respectiv cu declaratiile de martori si cu declaratiile partii vatamate.

1.
In drept
, fapta inculpatului  D.A., care in data de 02.10.2013, in jurul orelor 1030, a intretinut acte sexuale cu minora N.G.D. (in varsta de 11 ani) oferindu-i si dandu-i sume de bani, a intrunit elementele constitutive ale infractiunii de act sexual cu un minor prevazuta de art. 198 alin. 3 din Codul penal.

In ceea ce priveste latura obiectiva, instanta a retinut ca probele administrate in cursul urmaririi penale, au evidentiat realizarea elementului material specific infractiunii prevazute de art.  198 alin 3 Cod penal. Elementul material al laturii obiective a infractiunii de act sexual cu un minor s-a realizat prin intretinerea de inculpat de acte sexuale cu o persoana de sex opus care nu a implinit varsta de 15 ani cu consimtamantul acesteia. Urmarind sa ocroteasca libertatea sexuala a minorilor, chiar impotriva vointei lor, legiuitorul a considerat ca acest consimtamant nu este valabil.

Savarsirea acestei infractiuni are ca urmare imediata incalcarea libertatii vietii sexuale a victimei, iar legatura de cauzalitate rezulta
ex re
, din insasi savarsirea faptei prevazute in norma incriminatoare.

  Sub aspectul laturii subiective s-a constatat ca inculpatul a savarsit fapta cu intentie directa, modalitate prevazuta de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod penal, dat fiind faptul ca inculpatul a actionat cunoscand varsta frageda a minorei.

2. In drept, fapta inculpatului , care in data de 02.10.2013, in jurul orei 10:30, a patruns fara drept in locuinta partii vatamate C. V. pe usa de acces inchisa dar neasigurata a intrunit elementele constitutive ale infractiunilor de violare de domiciliu, prevazut de art. 192 alin. 1 din Codul penal.

 In ceea ce priveste  latura obiectiva, instanta a retinut ca probele administrate in cursul urmaririi penale, au evidentializat realizarea elementului material specific infractiunii prevazute de art.  192 alin 1 Cod penal constand in patrunderea fara drept, in orice mod, in locuinta unei persoane, fara consimtamantul acesteia. Savarsirea acestei infractiuni are ca urmare imediata periclitarea relatiilor sociale referitoare la protectia inviolabilitatii domiciliului si implicit a vietii private a persoanei, iar legatura de cauzalitate rezulta ex re, din insasi savarsirea faptei prevazute in norma incriminatoare.

 Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a actionat cu forma de vinovatie prevazuta de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen. - intentie directa, acesta avand reprezentarea faptei sale si a consecintelor acesteia, prevazand rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul inceperii savarsirii actiunii ce constituie elementul material, si urmarind producerea acestui rezultat. Vinovatia inculpatului a rezultat din  ansamblul probator administrat in cauza, conform art. 69 Cod procedura penala.

La individualizarea sanctiunii ce i-a fost aplicata, instanta a avut in vedere dispozitiile art. 72 alin. 1 si art. 52

Cod Penal. In conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanta a avut in vedere, gradul de pericol social concret al faptelor savarsite, persoana inculpatului, imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala si limitele de pedeapsa stabilite de lege pentru infractiunea ce a facut obiectul judecatii. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat in raport de modul si mijloacele de savarsire a faptei, scopul urmarit, imprejurarile concrete in care s-a comis fapta, urmarea produsa, precum si persoana si conduita inculpatului.

In conformitate cu aceste criterii, instanta a apreciat ca fapta inculpatului prezinta un pericol social  relativ ridicat, avand in vedere varsta partii vatamate, iar raportat la celelalte circumstante instanta a avut in vedere in procesul de individualizare al pedepsei atitudinea procesuala adoptata de catre inculpat pe parcursul urmaririi penale si cea manifestata de catre acesta in societate pana la comiterea faptei, situatia fiind raportata la lipsa antecedentelor penale, asa cum a reiesit din fisa de cazier judiciar.

 Fata de imprejurarea ca inculpatul inainte de inceperea cercetarii judecatoresti a solicitat  judecarea in procedura simplificata, intelegand sa  pledeze pentru recunoasterea  vinovatiei asumandu-si  in totalitate fapta retinuta in sarcina sa prin actul de sesizare al instantei, vazand dispozitiile art. 320 ind.1 alin.7 Cod procedura penala, a apreciat ca inculpatul poate beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege.

         La individualizarea modalitatii de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanta a tinut seama, in principal de antecedenta penala a acestuia, de posibilitatea realizarii scopului pedepsei, apreciind ca numai prin executarea in regim de detentie a pedepsei se vor realiza scopurile punitiv, preventiv si educativ ale pedepsei.

In ceea ce priveste
pedeapsa accesorie
,  instanta  a avut in vedere dispozitiile deciziei nr. 74/2007, pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii, potrivit caruia prevederile art. 71 alin. 2 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpreteaza in sensul ca interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza I – c Cod penal nu se va face in mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, in functie de criteriile stabilite in art. 71 alin. 3 Cod penal.

Astfel, instanta a retinut ca natura faptei savarsite si ansamblul circumstantelor personale ale inculpatului au dus la concluzia existentei unei nedemnitati in exercitarea drepturilor de natura electorala prevazute de art. 64 lit. a, teza a doua si b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, motiv pentru care exercitiul acestora a fost pe perioada executarii pedepsei,

In consecinta a interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 71 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a si b Cod penal cu exceptia dreptului de a alege, pe durata executarii pedepsei.

Pe parcursul urmaririi penale si in fata instantei inculpatul a fost cercetat in stare de arest preventiv si avand in vedere ca  nu s-au schimbat temeiurile analizate cu ocazia luarii masurii arestarii preventive si nici nu au intervenit altele noi care ar fi de natura a atrage revocarea sau inlocuirea masurii arestarii preventive, instanta dand eficienta disp. art. 350 alin. 1 Cod procedura penala a dispus
mentinerea starii de arest
a inculpatului, acesta fiind evident ca se bucura de prezumtia de nevinovatie pe tot parcursul procesului penal pana la solutionarea definitiva a cauzei, caci principiul astfel cum este statuat de lege este corolar al principiilor ce guverneaza statul de drept, in consecinta vazand si dispozitiile art. 357 alin. 2 lit. a Cod procedura penal  rap. la art. 88 Cod penal, instanta  
a dedus
din pedeapsa aplicata perioada retinerii din data de 03.10.2013 si a arestarii preventive din data de 04.10.2013 la zi.

In baza art.191alin.1 Cod procedura penala a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare  catre stat in cuantum de 1200 lei.

Impotriva sentintei penale nr. 2755 din data de 20 decembrie 2013 pronuntata de Judecatoria Ploiesti a declarat apel inculpatul, criticand-o in principal pentru netemeinicie sub aspectul modalitatii de executare a pedepsei, solicitand aplicarea unei alte modalitati de executare, respectiv suspendarea sub supraveghere.

Ulterior, in cadrul dezbaterilor, avand in vedere intrarea in vigoare a Noului Cod penal, s-a solicitat schimbarea incadrarii juridice a infractiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 Cod penal anterior cu aplic. art. 320

¹

Cod procedura penala anterior si de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. 3 Cod penal anterior cu aplic. art. 320

¹

Cod procedura penala anterior in infractiunile de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal si art. 396 alin. 10 cu referire la art. 35 alin. 1 si 2 Cod procedura penala  si de corupere sexuala a minorilor prev. de art. 221 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal si art. 396 alin. 10 cu referire la art. 375 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, ca efect al aplicarii legii mai favorabile.

Curtea, examinand atat motivele de apel invocate, actele si lucrarile dosarului, cat si din oficiu sub toate aspectele, conform art. 417 alin.2 Noul Cod procedura penala, constata ca prima instanta a retinut in mod corect si complet situatia de fapt si a stabilit vinovatia inculpatului pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate in cauza, dand faptelor comise de acesta incadrarea juridica corespunzatoare in raport de legea in vigoare la data judecarii in fond a cauzei.

In acest sens, Curtea retine ca judecata a avut loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, ca urmare a declaratiei inculpatului de recunoastere in totalitate a  faptelor retinute in actul de sesizare a instantei, declaratie data conform dispozitiilor art. 320

¹

alin.2 Cod procedura penala anterior, si in urma careia acesta a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, conform alineatului 7 al aceluiasi articol.

Asadar, retinand ca pronuntarea hotararii de condamnare se intemeiaza pe probe sigure, certe si decisive, care nu lasa loc niciunui dubiu in privinta vinovatiei  inculpatului D.A., instanta de control judiciar constata ca prima instanta a solutionat corect actiunea penala dedusa judecatii in raport de dispozitiile penale in vigoare la momentul judecarii in fond a cauzei.

Insa, avand in vedere ca de la pronuntarea hotararii atacate si pana la solutionarea acestei cai ordinare de atac a avut loc o succesiune de legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat in vigoare Noul Cod Penal (Legea nr.286/2009 privind Codul penal), care, prin dispozitiile art.5 NCP, impune identificarea si aplicarea legii penale mai favorabile cauzelor ce nu au fost definitiv judecate, Curtea, procedand in speta la aceasta analiza, constata ca in privinta infractiunii de act sexual cu un minor Noul Cod penal redefineste actul sexual cu un minor in acord cu noua definitie a violului, constand in raportul sexual, actul sexual oral sau anal sau orice act de penetrare vaginala sau anala comise cu un minor cu varsta intre 13 si 15 ani, spre deosebire de Codul penal anterior care incrimina actul sexual de orice natura cu o persoana care nu a implinit 15 ani. Se constata, astfel, ca noua lege sanctioneaza ca act sexual cu un minor, prin dispozitiile art.220 Cod penal, numai actele sexuale care se realizeaza prin penetrare si nu actele sexuale de orice natura cum le definea vechea reglementare (art.198 Cod penal anterior), in care erau incluse si cele care se realizau in alte modalitati decat penetrarea. Cu toate acestea, Curtea constata ca legiuitorul nu a operat o dezincriminare a actelor de natura sexuala altele decat cele realizate prin penetrare comise impotriva unui minor ci ele au fost incluse in continutul infractiunii de corupere sexuala a minorilor, prevazuta de art.221 Cod penal.  
Prin acest text de lege se incrimineaza comiterea unui act de natura sexuala altul decat cel prevazut de art.220 Cod penal, asupra unui minor care nu a implinit varsta de 13 ani, precum si determinarea minorului sa efectueze ori sa suporte un astfel de act.

In raport de aceasta modificare de ordin legislativ, Curtea considera ca fapta pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si condamnat in prima instanta, constand in comiterea unui act de natura sexuala, respectiv obtinerea unei excitatii sexuale in modalitatea masturbarii de catre partea vatamata, minora in varsta de 11 ani, determinat de oferirea unei sume de bani, incriminata in Codul penal anterior ca act sexual cu un minor prin disp. art.198 alin.3, constituie in prezent infractiunea de corupere sexuala a minorilor si se incadreaza in prevederile art.221 alin.1 Cod penal (intrat in vigoare la data de 01.02.2014, inainte de judecarea definitiva a cauzei).

Procedand in continuare la o analiza comparativa a infractiunii de act sexual cu un minor din Codul penal anterior cu infractiunea de corupere sexuala a minorilor di Noul Cod penal, atat din punct de vedere al regimului sanctionator cat si al conditiilor constitutive si de tragere la raspundere penala, in raport de dispozitiile art.5 Cod penal, Curtea constata ca noua incriminare constituie legea penala mai favorabila atat sub aspectul conditiilor constitutive si de tragere la raspundere cat si al cuantumului pedepselor, prin art.198 alin.3 Cod penal anterior fiind sanctionate actele sexuale de orice natura
cu o persoana care nu a implinit varsta de 18 ani
cu o pedeapsa cuprinsa
intre 3 si 12 ani inchisoare
, fata de legea noua care, prin dispozitiile art.221 alin.1 Cod penal, sanctioneaza numai actele de natura sexuala, altele decat cele prev. in art.220 Cod penal (care nu s-au realizat prin penetrare) comise
impotriva unui minor care nu a implinit varsta de 13 ani
cu o pedeapsa cuprinsa
intre unu si 5 ani inchisoare
.    

Analizand in mod similar dispozitiile din cele doua legi penale referitoare la infractiunea de violare de domiciliu, Curtea constata ca prin noua lege s-a modificat atat continutul constitutiv al infractiunii si conditiile de tragere la raspundere penala, prin restrangerea variantelor agravante prevazute de legea veche (nu mai este sanctionata fapta comisa de doua sau mai multe persoane impreuna), cat si regimul sanctionator, fiind coborate la jumatate limitele de pedeapsa.

 Astfel, fapta retinuta in cazul inculpatului se sanctiona in legea veche (art.192 alin.1 Cod penal anterior) cu pedeapsa inchisorii de la 6 luni la 4 ani inchisoare fata de legea noua (art.224 alin.1 Cod penal) care o sanctioneaza cu pedeapsa inchisorii de la 3 luni la 2 ani.

    Ca atare, legea penala mai favorabila este in mod incontestabil legea noua ce urmeaza a fi retinuta si aplicata in cauza.

    Asa fiind, in aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea, in baza art.421



alin.1 pct.2 lit.b Cod procedura penala, a admis apelul declarat inculpatul D.A. impotriva sentintei penale nr.
2755
din data de 20.12.2013 pronuntata de Judecatoria Ploiesti, pe care a desfiintat-o in parte sentinta si, pronuntand o noua hotarare:

A descontopit pedeapsa rezultanta de 2 ani si 6 luni inchisoare si 2 ai interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b si e Cod penal anterior in componentele sale de 6 luni inchisoare si de 2 ani si 6 luni inchisoare si 2 ai interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a si lit.b si e Cod penal anterior, pe care le-a repus in individualitatea lor.

In baza art. 386 Cod procedura penala a schimbat incadrarea juridica din infractiunile de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.1 Cod penal anterior cu aplic. art.320

¹

alin.7 Cod procedura penala anterior si de act sexual cu un minor prev. de art.198 alin.3 Cod penal anterior cu aplic. art.320

¹

alin.7 Cod procedura penala anterior in infractiunile de violare de domiciliu prev. de art.224 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal si art. 396 alin. 10 cu referire la art. 375 alin. 1 si 2 Cod procedura penala si de corupere sexuala a minorilor prev. de art. 221 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 5 Cod penal si art. 396 alin. 10 cu referire la art. 375 alin. 1 si 2 Cod procedura penala, texte de lege in baza carora l-a condamnat pe inculpat la pedepsele de 6 luni inchisoare si respectiv de 2
ani inchisoare
.

Fiind vorba de o infractiune contra libertatii si integritatii sexuale care prezinta un grad de pericol social generic ridicat, comisa fata de o minora cu varsta de numai 11 ani, in imprejurari care sporesc gravitatea faptei, respectiv prin savarsirea unei alte infractiuni care aduce atingere domiciliului si oferirea de bani unei persoane vulnerabile din punct de vedere fizic si psihic pentru a o determina sa accepte actul respectiv, aplicarea unor pedepse in cuantumul mentionat  raspunde principiului proportionalitatii  intre faptele comise si raspunderea penala, de natura a asigura formarea unei atitudini corecte a inculpatului fata de lege si valorile sociale ocrotite de aceasta.

In acelasi timp, tinand cont de relatiile de vecinatate care au existat si exista intre parti, de consecintele ce s-ar putea produce numai prin simpla prezenta a inculpatului in comunitatea respectiva, in special sub aspectul psihologic al victimei la vederea acestuia dupa un interval relativ scurt de la comiterea faptei, Curtea a considerat ca singura modalitate adecvata de executare a pedepsei este aceea prin privare de libertate, modalitate necesara si pentru realizarea functiei de constrangere a pedepsei.

Fiind in prezenta unui concurs de infractiuni, institutie de drept autonoma, si in apelul inculpatului, cand opereaza principiul neagravarii situatiei in propria cale de atac, Curtea, constatand ca prima instanta nu a sporit pedeapsa in raport de aceasta cauza facultativa (la acel moment) de agravare a pedepsei, a apreciat ca legea penala mai favorabila cu privire la tratamentul sanctionator al concursului este in speta legea veche si nu legea noua care prevede aplicarea obligatorie a unui spor de 1/3 din suma celorlalte pedepse.

Asa fiind, in speta s-au contopi pedepsele in raport de prevederile art.34 lit.b Cod penal anterior.  

                                                    
                                     

( Judecator  Daniel Dinu)