Actul juridic civil. Clasificare

Noțiune

Actul juridic civil reprezintă manifestarea de voință săvârşită cu intenția de a stabili, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

Clasificarea actelor juridice civile

După numărul părților: unilaterale, bilaterale, multilaterale.

După scopul urmărit: acte juridice cu titlu gratuit, acte juridice cu titlu oneros.

După momentul în care îşi produc efectele: acte juridice între vii, acte juridice pentru cauză de moarte.

După modul de fomare: consensuale, solemne, reale.

După efectele pe care le produc: constitutive, translative, declarative.

După importanța actului juridic în raport cu un bun sau cu un patrimoniu: de conservare, de aministrare, de dispoziție.

După rolul recunoscut de lege voinței părților în determinarea conținutului actelor juridice: subiective, sub condiție.

După corelația dintre ele: principale, accesorii.

După posibilitatea încadrării lor juridice în unul din tipurile de acte juridice reglementate expres de lege: tipice (numite), atipice (nenumite).

După modul de încheiere: strict personale, prin reprezentare.

După modul de executare: imediată (dintr-o dată), succesivă.

• După numărul părților:

Actul juridic unilateral reprezintă manifestarea de voință a unei singure părți.

Exemplu: testamentul, renunțarea la succesiune.

Actul juridic bilateral reprezintă manifestarea de voință concordantă, acordul de voințe a două părți cu interese diferite.

Exemplu: contractul.

Actul juridic multilateral reprezintă manifestarea de voință a 3 sau mai multor părți cu interese conxe.

Exemplu: contractul de tranzacție cu cel puțin 3 părți.

• După scopul urmărit la încheierea lor:

Actul juridic cu titlu gratuit este acela prin care una dintre părți urmăreşte să procure celeilalte părți un beneficiu fără a obține în schimb vreun avantaj.

Exemplu: contractul de donație.

Pot fi clasificate la rândul lor în acte juridice dezinteresate şi liberalități.

Actul juridic dezinteresat este cela prin care dispunătorul procură vreun avantaj patrimonial unei persoane,  fără ca prin aceasta să îşi micşoreze patrimoniul.

Exemplu: împrumutul de folosință.

Liberalitatea reprezintă actul juridic prin care dispunătorul măreşte patrimoniul unei persoane prin micşorarea propriului patrimoniu. Nu se pot face liberalități decât prin donație sau prin legat cuprins în testament.

Actul juridic cu titlu oneros este acela prin care fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate.

Exemplu: contractul de vânzare.

Pot fi clasificate la rândul lor în comutative şi aleatorii.

Actul juridic comutativ – la momentul încheierii sale existența drepturilor şi obligațiilor părților este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă.

Exemplu: contractul de depozit remunerat.

Actul juridic aleatoriu este acela care, prin natura lui sau prin voința părțior, oferă cel puțin uneia dintre părți şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor şi incert.

Exemplu: contractul de rentă viageră, contractul de întreținere.

• După momentul în care îşi produc efectele:

Acte juridice între vii – cele care se încheie fără a avea în vedere moartea părților şi ale căror efecte se produc în timpul vieții acestora.

Exemplu: contractul de vânzare, contractul de donație.

Acte juridice pentru cauză de moarte (morţiş causa) – cele care se încheie în considerarea morții autorului lui şi ale cărui efecte se produc după încetarea din viață a acestuia.

Exemplu: testamentul.

Condiții de formă: actele juridice morţiş causa se încheie, ca regulă, în formă solemnă. Actele juridice între vii sunt de regulă consensuale.

• După modul de formare:

Acte juridice consensuale – se încheie valabil prin simpla manifestare de voință a părților, fără să fie necesară îndeplinirea vreunei formalități. Actul juridic consensual reprezintă regulă.

Actul juridic solemn este acela care se încheie valabil numai atunci când manifestarea de voință a părților poate îmbrăca o anumită formă, expres prevăzută de lege.

Exemplu: testamentul olograf.

Actul juridic solemn reprezintă excepția.

Nerespectarea formei stabilite de lege pentru actele solemne, care este o condiție de validitate a acestora, este sancționată cu nulitatea absolută.

Actul juridic real este acela care nu se încheie valabil decât dacă manifestarea de voință a părților este însoțită de remiterea materială a lucrului care face obiectul actului juridic.

Exemplu: contractul de depozit, contractul de împrumut.

Condiții de formă: nerespectarea condițiilor de formă cerute pentru încheierea unui act juridic solemn se sancționează cu nulitatea absolută.

• După efectele pe care le produc:

Actul juridic constitutiv este acela care dă naştere unor drepturi subiective civile care nu au existat anterior; ele se nasc, în principiu, la data încheierii actului, care produce astfel efecte numai pentru viitor.

Exemplu: actul juridic prin care se instituie o ipotecă, un uzufruct.

Actul juridic translativ – acela prin care se transmit drepturi subiective civile din patrimoniul unei persoane în patrimoniul alteia.

Exemplu: contractul de vânzare, contractul de donație, cesiunea de creanță.

Actul juridic declarativ este acela care constată drepturi subiective civile, preexistente, clarificându-le, consolidându-le sau definindu-le.

Exemplu: tranzacția.

Efecte: actele constitutive şi translative îşi produc efectele numai pentru viitor. Actele declarative au efect retroactiv.

• După importanța actului juridic în raport cu un bun sau cu un patrimoniu:

Actul juridic de conservare este acela a cărui încheiere are ca scop păstrarea unui drept subiectiv civil sau preîntâmpinarea piederii unui drept subiectiv civil. Este un act util patrimoniului.

Actul juridic de administrare este acela care are ca scop punerea în valoare a unui bun sau a unui patrimoniu, fără a depăşi limitele unei exploatări normale a acestora.

Actul juridic de dispoziție este acela care are ca scop ieşirea unor bunuri din patrimoniu sau grevarea cu sarcini reale a acestora.

Capacitatea:  actele juridice de conservare pot fi încheiate de persoanele fizice capabile, de către cele cu capacitate de exercițiu restrânsă, dar şi de persoanele fizice lipsite de capacitate de exercițiu.

Actele de administrare pot fi încheiate de persoanele capabile şi de persoanele cu capacitate de exercițiu restrânsă, fără încuviințarea ocrotitorului legat, cu condiția ca acesta să nu-l prejudicieze pe minor; pentru incapabili, se încheie de reprezentantul legal al acestuia, fără să aibă nevoie de încuviințarea instanței de tutelă.

Actele de dispoziție pot fi încheiate de persoane cu capacitate de exercițiu deplină, de minorii cu capacitate de exercițiu restrânsă, dar cu încuviințarea ocrotitorului legal şi a instanței de tutelă, precum şi, când este cazul, cu avizul consiliului de familie.

• După rolul recunoscut de lege voinței părților în determinarea actelor juridice:

Actul juridic subiectiv este acela prin care părțile determină, prin voința lor, conținutul lui, putând deroga de la normele juridice dispozitive, care îl reglementează.

Actul juridic condiție este acela în care manifestarea de voință a părților are doar rolul de a încheia un act juridic al cărui conținut este predeterminat de norme juridice imperative,  de la care părțile nu pot deroga.

• După corelația dintre ele:

Actul juridic principal este acela care are o existență de sine stătătoare, independentă.

Actul juridic accesoriu este cel care depinde de un act juridic principal.

• După posibilitatea încadrării lor juridice în unul din tipurile de acte juridice reglementate expres de lege:

Actul juridic tipic (numit) este acela care corespunde unui anumit tip abstract de act prevăzut de actele normative civile şi care poartă o anumită denumire.

Exemplu: contractul de vânzare, de donație, testamentul.

Actul juridic atipic (nenumit) este acela care nu se încadrează în vreun tip abstract de act prevăzut de lege, fiind încheiat de părți potrivit voinței şi intereselor, conform principiului consensualismului şi al libertății actelor juridice.

Pentru actele juridice atipice se aplică regulile stabilite de părți, iar dacă au lăsat aspecte nereglementate, se aplică regulile speciale privitoare la contractele cu care se aseamănă cel mai mult.

• După modul de încheiere a actelor juridice civile:

Actul juridic strict personal este acela care, prin natura lui sau potrivit legii nu poate fi încheiat prin reprezentare.

Exemplu: căsătoria, testamentul, donația.

Actul juridic prin reprezentare este acela care poate fi încheiat nu numai personal, ci şi prin intermediul unui reprezentant.

Ca regulă, actele juridice se pot încheia prin reprezentare, excepție făcând actele juridice strict personale (intuitu personae).

• După modul lor de executare:

Actul juridic cu executare imediată este acela care are ca obiect una sau mai multe prestații care se execută instantaneu, dintr-o dată.

Actul juridic cu executare succesivă este acela în care obligațiile părților au cel puțin ale uneia dintre ele, se execută în timp, fie printr-o prestație continuă, pe toată durata contractului, fie printr-o serie de prestații repetate la anumite intervale de timp.

Pentru contractele cu executare imediată avem ca sancțiune rezoluțiunea, iar pentru cele cu executare succesivă, rezilierea.

Contractul desființat prin rezoluțiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat, fiecare parte fiind ținută să restituie celeilalte prestațiile primite.

Contractul reziliat încetează doar pentru viitor.