Actiunea in anularea hotararii arbitrale, Caracterul restrictiv al interpretarii motivelor legale

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila republicata: art.608

Potrivit art. 608 alin. (1) C.pr.civ. hotararea arbitrala poate fi desfiintata prin actiune in anulare pentru motivele descrise la literele a - i ale aceluiasi articol, printre care au fost evocate in cauza de catre reclamanta motivele de anulare potrivit carora hotararea arbitrala nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu arata data si locul pronuntarii, ori nu este semnata de arbitrii lit. h) si motivul ca hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.

Din perspectiva motivului invocat de reclamanta sub aspectul prevazut de art. 608 alin. (1) lit.

7. C.pr.civ., Curtea constata ca sentinta arbitrala cuprinde dispozitivul in sensul de comandament juridic prin care dezleaga dreptul dedus judecatii, cuprinde motivele avute in vedere de catre instanta de arbitraj in cuprinsul considerentelor sentintei din care rezulta in mod cuprinzator argumentele de fapt si de drept care au condus instanta de arbitraj la pronuntarea dispozitivului. De asemenea, sentinta a fost data de un singur arbitru conform conventiei de arbitraj, iar sentinta este semnata de arbitrul care a pronuntat sentinta, fiind consemnate data si locul pronuntarii sentintei, in dispozitivul sau.

In ceea ce priveste al doilea motiv al actiunii in anulare circumscris dispozitiilor art. 608 alin. (1) lit. h) C.pr.civ., Curtea constata ca reclamanta desi tinde a imprima hotararii arbitrale incalcarea unor norme de ordine publica sub aspectul validarii unei operatiuni juridice interzisa de normele imperative, in vigoare la data incheierii operatiunii, in fapt aceiasi reclamanta procedeaza la sustinerea unei anumite calificari juridice a operatiunii, in contradictie cu calificarea data de instanta de arbitraj.

Curtea constata ca critica construita pe acest motiv de catre reclamanta reediteaza fondul litigiului arbitral, ceea ce nu este permis prin exercitiul actiunii in anulare in mod direct deoarece cazurile pentru care instanta de judecata poate dispune desfiintarea unei sentinte arbitrale sunt restrictiv prevazute de lege si numai dupa o eventuala constatare a incidentei unuia dintre aceste cazuri, instanta de judecata poate reevalua fondul cauzei, iar nu in mod direct, asa cum pretinde reclamanta.

Interpretarea proprie si nuantarea unei calificari juridice a contractului partilor nu se incadreaza in motivul actiunii in anulare prevazut de art. 608 alin. (1) lit. h) C.pr.civ., deoarece nu vizeaza incalcarea bunelor moravuri, ordinii publice sau dispozitiilor imperative ale vreunei legi.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila,

Sentinta civila nr. 7 din 25 februarie 2015, Conf.univ.dr. M.B.

Prin actiunea in anulare a hotararii arbitrale nr. 97/17.11.2014 pronuntata de Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert Industrie si Agricultura Timis, in dosar nr. 64/2014, s-a respins actiunea formulata de reclamanta Comuna R., impotriva paratelor S.E.A.C.I.D. SRL prin lichidator judiciar provizoriu P.M.I. IPURL Bucuresti, SC E.A.V. SRL si SC K.A.A., fiind obligata reclamanta la plata catre parata 2 la plata cheltuielilor de judecata, constand in un onorariu avocat in suma de 1.500 lei.

Impotriva acestei hotarari a formulat actiune in anulare reclamanta Comuna R. prin Primar, solicitand desfiintarea in totalitate a sentintei arbitrale nr. 97/2014 intrucat hotararea arbitrala nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu arata data si lacul pronuntarii, nu este semnata de arbitri [art. 608 lit. g), C.pr.civ.]; hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii [art. 608 lit.

8. , C.pr.civ.].

Mai solicita ca in urma desfiintarii Sentintei arbitrale sa fie pronuntata o hotarare prin care sa fie admisa actiunea asa cum aceasta a fost formulata (modificata si extinsa), cu cheltuieli de judecata.

In motivare se arata in ceea ce priveste primul capat de cerere ca hotararea este nemotivata.

Motivarea unei hotarari este, de obicei, un silogism sau polisilogism, prin care cel ce pronunta hotararea exhiba, face transparent modul de adoptare a acesteia, o justifica, prin indicarea clara si precisa a premiselor care au stat la baza concluziei trase - hotararea.

Hotararea in cauza, dupa prezentarea nesigura si imprecisa a unei stari de fapt, trece direct la concluzii.

Reclamanta considera ca, pentru transferul efectuat nu si-a dat niciodata, explicit sau implicit, acordul. Argumentul reclamantei a fost respins de catre instanta arbitrala, deoarece, consimtamantul debitorului cedat nu se cere, deoarece nu este parte in contractul de cesiune.

Unul dintre argumentele, reclamantei este faptul ca fondul de comert nu ar putea face obiectul unei transmisiuni, pe motiv ca este un bun mobil incorporal, neputand contine elemente de pasiv.. Argumentul reclamantei a fost respins, deoarece, denumirea unui contrat chiar daca fi gresita, nu poate inlatura calificarea corecta a intentiei si vointei partilor, care rezulta din cuprinsul inscrisului, ca este o cesiune de creanta.

Tribunalul arbitrai recalifica judiciar contractul fara a motiva acest demers, ci doar statuand ca inscrisul este: „o cesiune de creanta”. Aceasta recalificare nu se sprijina pe nici un mijloc de proba, ba dimpotriva, este puternic contrazis de insusi continutul contractului, din care, in repetate randuri transpare, expres si fara echivoc, ca este o cesiune de contract sinalagmatic (atat pe latura activa cat si pe latura pasiva). Prin urmare, Tribunalul arbitral denatureaza, fara a avea vreo justificare legala sau conventionala, esenta contractului analizat si recalifica, flagrant eronat, cesiunea conventionala de contract in cesiune de creanta.

Reclamanta insista in argumentare pe faptul ca cesiunea de contract nu putea fi valabil realizata fara acordul originar sau survenit al partii cedate, acord care nu a existat si nici nu exista nici la ora actuala. Acest argument urmeaza a fi respins, deoarece cesiunea de creanta se incheie valabil prin simplul acord al vointei partilor, fiind un contract consensual. Consimtamantul debitorului cedat nefiind necesar, pentru realizarea acestei operatiuni.

Sofismul acestui pseudo - silogism este evident. Dupa o recalificare flagrant eronata a conventiei analizate, efectele descrise de catre Tribunalul arbitrai (tehnic corecte - daca ne raportam la cesiunea de creanta) sunt eronate (daca ne raportam la cesiunea de contract).

Reclamanta considera ca a avut loc o transmitere a pasivului, ceea ce nu este exact deoarece in realitate ceea ce s-a transmis a fost obiectul acordului initial de furnizare, adica operatiunea juridica care s-a realizat prin intermediul cesiunii de creanta, in speta prestarea de suport tehnic, intretinere, mentenanta, furnizare de spatiu de stocare on-line de date necesare asigurarii copiilor de siguranta ale clientelei cedate.

Reclamanta considera ca a avut loc o transmitere a pasivului, ceea ce nu este exact, deoarece in realitate ceea ce s-a transmis a fost „obiectul acordului initial de furnizare”. Acordul initial de furnizare, este, in mod incontestabil un contract sinalagmatic, contractai sinalagmatic, da nastere la drepturi si obligatii reciproce intre parti. Acordul initial a generat, si are potentialul de a genera si in viitor, drepturi si obligatii intre parti.

Dupa cum s-a detaliat in cuprinsul cererii de modificare a actiune arbitrale, calificare juridica a operatiunii este eronata, actul in cauza neputand fi un „transfer de fond de comert”.

Fondul de comert: este un element de activ, fiind calificat juridic ca un bun mobil, compozit/ incorporai, neputand contine elemente de pasiv. Si definitia legala a fondului de comert statua la fel: „constituie fond de comert ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale si necorporale (marci/firme, embleme, brevete de inventii/ vad comercial), utilizate de un comerciant in vederea desfasurarii activitatii sale”1. in aceeasi directie converge definitia universalitatii de fapt, prevazuta la art. 541 C.civ. : „Constituie o universalitate de fapt ansamblul bunurilor care apartin aceleiasi persoane si au o destinatie comuna stabilita prin vointa acesteia sau prin lege”. in realitate, in cadrul contractului vizat, partile voiesc in mod expres si fara putinta de tagada transferul drepturilor si obligatiilor. „Art. 2. Obiectul contractului si transmiterea de drepturi si obligatii (s.n.) ... Dobanditoarea va prelua corespunzator obligatiile cedentei fata de clientela transmisa... „, Art. 3.5 „... in ce priveste drepturile si obligatiile (s.n.) transmise", precum si in Anexa A privind clientela transmisa, nr. 479/09.02,2011, „art. 2 drepturile si obligatiile (s.n.) transmise: ... se transfera catre dobanditoare catre cedenta toate drepturile si obligatiile (s.n.) cedentei privind clientul mentionat ...” Prin urmare, obiectul contractului vizat nu poate nicidecum fi „fondul de comert”.

Dupa cum s-a aratat, pe baza inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, contractul vizat „camufleaza” o „cesiune de contract”. Indiferent ca vorbim despre dispozitiile Codului civil in cauza sau chiar cele ale Noului Cod civil, sintetizand, cesiunea de contract nu putea fi valabil realizata fara acordul originar sau survenit al partii cedate. Acest acord nu a existat si nu exista nici la ora actuala.

Tribunalul arbitrai nu doar ca nu a tratat in cuprinsul sentintei pronuntate problema cesiunii pasivului (imposibila si sub imperiul noului cod civil - operatiunea „surogat” fiind numita „preluarea datoriei”, diateza fiind in mod evident inversata) sau cea a cesiunii de contract (nevalida in lipsa unui acord conform al partii cedate), dar a nesocotit total probele administrate in cursul judecatii, oferindu-le o interpretare distorsionata.

Neglijand in mod flagrant dispozitiile contractuale, redate in paragrafele anterioare, stabilite chiar de catre partile "Contractului de transfer fond de comert", tribunalul arbitral a pronuntat o sentinta prin care a validat, o operatiune interzisa de catre lege, prin norme imperative. La nivel practic, s-a conferit legitimitate operatiunii intreprinse de catre paratele SEACID si EAV, indiferent daca o privim ca si un transfer al elementele de pasiv ale patrimoniului sau ca si o cesiune de contract, obtinerea consimtamantului fiind mai degraba o recomandare decat o conditie existentiala, astfel cum este prevazuta de lege.

In temeiul art. 613 C.pr.civ. solicita judecarea actiunii in baza probatoriului administrat in dosar in fata tribunalului arbitrai, acest probatoriu, coroborat cu considerentele dezvoltate in fata tribunalului arbitrai, fiind suficient pentru solutionarea cauzei.

Examinand actiunea in anulare astfel cum a fost formulata prin prisma motivelor invocate in drept, art. 608 lit. g) si h) C.pr.civ. si in fapt, respectiv a intampinarii formulate in cauza Curtea constata ca actiunea este nefondata pentru considerentele ce succed.

Potrivit art. 608 alin. (1) C.pr.civ. hotararea arbitrala poate fi desfiintata prin actiune in anulare pentru motivele descrise la literele a) - i) ale aceluiasi articol, printre care au fost evocate in cauza de catre reclamanta motivele de anulare potrivit carora hotararea arbitrala nu cuprinde dispozitivul si motivele, nu arata data si locul pronuntarii, ori nu este semnata de arbitrii [lit. h)] si motivul ca hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.

In cauza a fost atasat dosarul de arbitraj in care s-a pronuntat sentinta arbitrala atacata cu actiunea in anulare, iar din examinarea acestei sentinte din perspectiva motivului invocat de reclamanta sub aspectul prevazut de art. 608 alin. (1) lit. g) C.pr.civ., Curtea constata ca sentinta arbitrala cuprinde dispozitivul in sensul de comandament juridic prin care dezleaga dreptul dedus judecatii, cuprinde motivele avute in vedere de catre instanta de arbitraj in cuprinsul considerentelor sentintei din care rezulta in mod cuprinzator argumentele de fapt si de drept care au condus instanta de arbitraj la pronuntarea dispozitivului. De asemenea, sentinta a fost data de un singur arbitru conform conventiei de arbitraj, iar sentinta este semnata de arbitrul care a pronuntat sentinta, fiind consemnate data si locul pronuntarii sentintei, in dispozitivul sau.

Prin urmare acest motiv al actiunii in anulare este profund neintemeiat.

In ceea ce priveste al doilea motiv al actiunii in anulare circumscris dispozitiilor art. 608 alin. (1) lit. h) C.pr.civ., Curtea constata ca reclamanta desi tinde a imprima hotararii arbitrale incalcarea unor norme de ordine publica sub aspectul validarii unei operatiuni juridice interzisa de normele imperative, in vigoare la data incheierii operatiunii, in fapt aceiasi reclamanta procedeaza la sustinerea unei anumite calificari juridice a operatiunii, in contradictie cu calificarea data de instanta de arbitraj. Pentru a intarii cele sustinute in actiunea in anulare reclamanta sustine ca, contractul de transfer de fond de comert ce a facut obiectul actiunii arbitrale este o operatiune interzisa de lege in mod imperativ, fara a indica insa care sunt in concret normele cu caracter dirimant, sub a caror ordine juridica imperativa a fost incheiata operatiunea in mod nelegal, prin incalcarea acestor norme ceea ce a dus la periclitarea sau incalcarea unei ordini juridice de la care nu se poate deroga.

Mai mult Curtea constata ca critica construita pe acest motiv de catre reclamanta reediteaza fondul litigiului arbitral, ceea ce nu este permis prin e4xercitiul actiunii in anulare in mod direct deoarece cazurile pentru care instanta de judecata poate dispune desfiintarea unei sentinte arbitrale sunt restrictiv prevazute de lege si numai dupa o eventuala constatare a incidentei unuia dintre aceste cazuri, instanta de judecata poate reevalua fondul cauzei, iar nu in mod direct, asa cum pretinde reclamanta.

Interpretarea proprie si nuantarea unei calificari juridice a contractului partilor nu se incadreaza in motivul actiunii in anulare prevazut de art. 608 alin. (1) lit. h) C.pr.civ., deoarece nu vizeaza incalcarea bunelor moravuri, ordinii publice sau dispozitiilor imperative ale vreunei legi.

In consecinta, constatand nefondata a actiunea in anulare a sentintei arbitrale, astfel cum a fost formulata de reclamanta, Curtea va dispune respingerea actiunii. De asemenea se vor respinge cererile pentru cheltuieli de judecata formulate de reclamanta ca neintemeiate, avand in vedere obiectul pronuntarii asupra actiunii formulata de aceasta, precum si de parata de ordinul doi SC E.A.V. SRL ca nedovedite.