Actiune oblica Efect

- Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, rep.

^1:

art. 1560-1561


^[1]

Efectul admiterii actiunii in pretentii pe care creditorul o promoveaza in locul debitorului sau este reintregirea patrimoniului debitorului cu suma de bani pe care acesta o are de recuperat de la propriul debitor si nu cel de satisfacere a creantei creditorului reclamant, acesta neputand cere pe calea actiunii oblice ca suma de bani pe care debitorul sau ar trebui sa o primeasca sa ii fie achitata direct lui.

(Sectia I civila, Decizia civila nr. 337 din 23 noiembrie 2016, rezumata de

judecator Florin Suiu)

Prin actiunea civila inregistrata la 29.03.2016, reclamanta SC A... SRL a solicitat obligarea asociatiei parata B.... la plata sumei de 501.180,75 lei si a dobanzii legale; a solicitat ca in cauza sa fie citati si debitorii C... si D..., pentru ca hotararea pronuntata sa le fie opozabila.

In motivare, a invederat ca are calitatea de creditor al debitorilor C... si D..., care ii datoreaza suma de 1.715.454 lei compusa din suma de 1.673.200 lei cu titlu de restituire pret ca urmare a anularii contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1/2006, 21.394,40 lei cu titlu de daune interese si 20.860 lei cu titlu de cheltuieli de judecata acordate prin sentinta civila nr. 752/03.11.2010 de Tribunalul Arad in dosarul nr. x/108/2010, creanta fiind certa, lichida si exigibila.

A aratat ca prin sentinta aratata s-a constatat nulitatea contractului de vanzare- cumparare incheiat intre asociatia vanzatoare si cumparatorii C. si D. autentificat sub nr. 9/2010, astfel ca s-a nascut obligatia asociatiei parate la restituirea catre cumparatori a pretului de 501.180,75 lei incasat conform actului autentic.

Desi, astfel, cumparatorii au dreptul sa incaseze pretul achitat, ceea ce ar duce la readucerea in patrimoniul lor a sumei de 501.180,75 lei, intrucat sunt urmariti silit de societatea reclamanta in dosarul de executare silita deschis de aceasta pentru plata debitului de 1.715.454 lei, sunt constienti ca aceasta operatiune nu le-ar profita, de aici dezinteresul sau reaua-credinta in a chema in judecata terta persoana pentru a obtine restituirea pretului achitat.

A mai aratat ca, urmare a ramanerii definitive a sentintei mentionate, a deschis un dosar de executare silita, insa in cadrul dosarului nu s-a recuperat nici o suma de bani, nu s-a reusit identificarea vreunui bun imobil sau mobil, iar debitorii nu au disponibilitati in banci, astfel ca sunt insolvabili.

A invederat ca pentru inlaturarea efectelor relei-credinte a debitorului, legea recunoaste creditorului dreptul de a i se substitui pentru a exercita drepturile sau actiunile patrimoniale neexercitate de acesta, in cauza fiind indeplinite conditiile pentru admisibilitatea actiunii, astfel: este vorba de drepturi ce se afla in patrimoniul debitorului pe cale a se pierde datorita pasivitatii acestuia;debitorul poate deveni titularul unui drept daca nu ar da dovada de pasivitate si ar exercita actiunea careia i se subroga creditorul; exista un pericol evident de insolvabilitate a debitorului, intrucat acesta nu are nici un bun mobil sau imobil care sa poata fi executat silit in vederea indestularii societatii; este vorba despre o actiune patrimoniala, privitoare la drepturi existente in patrimoniul debitorului; societatea creditor are un interes legitim si serios, pentru ca debitorul este insolvabil sau nu doreste sa devina solvabil; creanta este certa, lichida si exigibila.

Prin sentinta civila nr. 436 din 9 iunie 2016 Tribunalul Arad a respins actiunea oblica in pretentii formulata de reclamanta.

Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca, formuland prezenta actiune oblica, reclamanta a indicat expres dispozitiile ce reglementeaza acest tip de actiune (art. 1560, 1561 Cod civil), a detaliat conditiile de admisibilitate ale actiunii si a procedat la descrierea mecanismului juridic sub aspectul efectelor admiterii actiunii de fata, insa acest mecanism are o finalitate diferita de cea solicitata de reclamanta.

Astfel, reclamanta a solicitat ca, urmare a admiterii actiunii, asociatia parata sa fie obligata sa ii plateasca suma de 501.180,75 lei (si dobanzi legale), desi intre aceste parti nu au existat raporturi juridice care sa justifice un atare drept de creanta. Or, potrivit art.1561 Cod civil, hotararea judecatoreasca de admitere a actiunii oblice profita tuturor creditorilor, fara nici o preferinta in favoarea creditorului care a exercitat actiunea, efectul admiterii acestei actiuni fiind protejarea patrimoniului debitorului, imprejurare care profita tuturor creditorilor in temeiul dreptului lor de gaj general, astfel ca reclamanta ar fi trebuit sa ceara ca debitorii sai C... si D... sa fie obligati la plata sumelor in discutie catre parata asociatie, iar nu catre sine.

A mai retinut instanta ca reclamanta nu poate pretinde ca instanta sa schimbe din oficiu obiectul actiunii (pretentia dedusa judecatii fiind clar exprimata in sensul obligarii la plata catre reclamanta) sau sa incalce dispozitiilor art. 22 alin. (6) C. pr. civ., pronuntand o solutie de admitere in parte, cata vreme aceasta situatie vizeaza situatia in care doar o parte din pretentiile deduse judecatii sunt intemeiate, iar in speta pretentia reclamantei este unica (plata unei sume de bani).

Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta care, in motivare a invederat ca hotararea este in contradictie cu probele administrate si ca instanta nu a intrat in cercetarea fondului, a incalcat principiul disponibilitatii si si-a format o convingere gresita asupra mecanismului actiunii oblice; a reiterat sustinerile privitoare la propria creanta fata de debitorii C... si D..., la obligatia asociatiei parata de restituire a pretul de 501.180,75 lei,la dosarul de executare silita in cadrul caruia nu a fost recuperata nici o suma de bani de la debitorii C... si D..., care sunt insolvabili si la intrunirea in cauza a conditiilor de admisibilitate a actiunii oblice.

Curtea a respins ca nefondat apelul astfel declarat, pentru urmatoarele considerente:

Solicitand ca parata asociatie B.... sa fie obligata sa ii plateasca suma de 501.180,75 lei cu dobanda legala aferenta, reclamanta a invederat ca suma a fost achitata asociatiei de paratii C... si D... cu titlu de pret in temeiul unui contract de vanzare cumparare care a fost constatat ca fiind nul de instantele de judecata; ca paratii persoane fizice sunt debitorii reclamantei care le-a achitat pretul de 1.673.200 lei pentru acelasi imobil, instrainare, de asemenea, anulata de instanta; ca debitorii sunt insolvabili si nu fac demersuri pentru recuperarea de la asociatia parata a sumei de 501.180,75 lei pe care i-au platit-o; ca, fata de aceasta stare de fapt, este indreptatita sa promoveze prezenta actiune oblica impotriva asociatiei, intrucat conditiile cerute de art. 1560-1561 Cod civil sunt intrunite in cauza.

Respingand actiunea, prima instanta nu a contrazis nici starea de fapt si nici consideratiile asupra actiunii oblice expuse de reclamanta (si reiterate in apel), ci a apreciat ca, intemeiata fiind pe normele legale aratate, cererea acesteia, ca parata sa ii plateasca suma de bani primita cu titlu de pret de la paratii C... si D... nu poate fi primita.

Corespunde realitatii ca, reglementand actiunea oblica, art. 1560 alin. (1) Cod civil dispune ca „Creditorul a carui creanta este certa si exigibila poate sa exercite drepturile si actiunile debitorului atunci cand acesta, in prejudiciul creditorului, refuza sau neglijeaza sa le exercite.” insa, stabilind efectele admiterii unei asemenea actiuni, acelasi cod (art. 1561) statueaza ca „Hotararea judecatoreasca de admitere a actiunii oblice profita tuturor creditorilor, fara nici o preferinta in favoarea creditorului care a exercitat actiunea”.

Astfel, efectul admiterii actiunii in pretentii (cazul dedus judecatii) pe care unul dintre creditori o promoveaza in locul debitorului sau nu este cel de satisfacere a creantei acestui creditor, ci reintregirea patrimoniului debitorului cu suma de bani pe care acesta o are de recuperat de la propriul debitor; or, obligarea asociatiei parata la plata direct catre reclamanta a pretului pe care l-a incasat de la paratii debitori ai acesteia ar echivala cu recunoasterea unei preferinte in favoarea creditorului care a exercitat actiunea, ceea ce contravine prevederilor art. 1561 Cod civil sus-citate, astfel ca in mod legal a respins prima instanta actiunea. Chiar daca, asa cum a afirmat, reclamanta ar fi unicul creditor al debitorilor C... si D...., aceasta calitate nu poate fi valorificata in sensul urmarit, respectiv cel de satisfacere a creantei direct, prin pronuntarea hotararii de admitere a actiunii oblice, legea nefacand vreo exceptie sau distinctie in acest sens.

A mai retinut curtea ca, respingand cererea reclamantei, tribunalul a constatat ca pretentia acesteia (de dezdaunare directa) nu poate fi valorificata pe calea urmata, astfel ca in mod corect nu a mai procedat la verificarea prin prisma inscrisurilor de la dosar a sustinerilor privind justificarea actiunii oblice si la intrunirea in persoana si atitudinea partilor si, respectiv, in natura creantei a conditiilor cerute de lege pentru admiterea unei asemenea actiuni, astfel ca sustinerile apelantei referitoare la necercetarea fondului nu sunt de natura a atrage anularea sentintei.

Cu privire la principiul disponibilitatii, a carui incalcare in prima instanta a fost invocata de reclamanta, instanta de apel a observat ca art. 9 alin. (2) C. pr. civ. prevede ca „Obiectul si limitele procesului sunt stabilite prin cererile si apararile partilor”, iar art. 22 alin.

6. din acelasi cod, ca „Judecatorul trebuie sa se pronunte asupra a tot ceea ce s-a cerut, fara insa a depasi limitele investirii, in afara de cazurile in care legea ar dispune altfel”.

Or, in cauza, cadrul procesual a fost stabilit de reclamanta care a indicat in mod expres care sunt pretentiile sale, care este partea de la care solicita dezdaunarea si pentru ce motive de fapt si de drept, iar instanta s-a pronuntat cu respectarea intocmai a acestor limite, in nici un caz sintagma „.in afara de cazurile in care legea ar dispune altfel” neavand in vedere obligatia sau aptitudinea instantei de a initia modificarea cererii reclamantei.