Acţiune în anularea hotărârii adunării creditorilor. Afectarea intereselor creditorului fiscal

 

Cuprins pe materii: Insolvenţă

Indice alfabetic: Rolul activ al judecătorului sindic. Cenzurarea hotărârii adunării creditorilor.

Temei de drept: art. 45 al 1 lit. n, art. 48 al 7 din Legea nr. 85/2006

Reaprecierea judecătorului sindic cu privire la hotărârea luată de majoritatea creditorilor, în condiţiile în care nu s-a eludat nici o dispoziţie legală, ar rupe echilibrul existent, nemaifiind asigurat un tratament egal al creditorilor, ducând la luarea unor decizii arbitrarii, cu încălcarea flagrantă a principiului disponibilităţii.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă, Decizia civilă nr. 154/14.03.2018

Instanţa de control judiciar notează că în apel creditoarea formulează critici referitoare la soluţia judecătorului sindic, susţinând că acesta ar fi trebuit să cenzureze hotărârea adunării creditorilor, motivat de faptul că aceasta afectează interesele creditorului fiscal. În acest sens a invocat rolul activ al judecătorului sindic, precum şi dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 85/2014.

Potrivit art. 45 al. 1 lit. n) din Legea nr. 85 din 2014 judecătorul sindic are atribuţii în judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor, iar conform art. 48 al. 7 hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul sindic pentru nelegalitate. Ceea ce solicită apelanta creditoarea contravine dispoziţiilor arătate, nefiind posibilă anularea hotărârii adunării creditorilor pentru motive de oportunitate. De altfel, aceasta a arătat că litera legii a fost respectată, hotărârea fiind adoptată cu majoritatea creditorilor prezenţi la şedinţă sau care au transmis puncte de vedere, dar solicită cenzurarea hotărârii creditorilor.

Curtea apreciază că nu sunt întemeiate susţinerile apelantei referitoare la lipsa rolului activ al instanţei.

Rolul activ descris de art. 22 alin. (2) vizează intervenţia instanţei de judecată în scopul aflării adevărului, pentru determinarea stării de fapt şi de drept din speţă, atunci când este învestită cu situaţii de fapt ori raporturi juridice complexe, iar probele administrate la propunerea părţilor sunt vădit insuficiente sau nici nu au fost propuse.

Intervenţia instanţei în alte împrejurări ar avea drept consecinţa ruperea echilibrului procesual, printr-o atitudine părtinitoare a instanţei, de natură a defavoriza şi prejudicia cealaltă parte în proces.

Dimpotrivă, instanţa are obligaţia, în virtutea art. 22 alin. (2), de a respecta principiul contradictorialităţii şi celelalte principii procesuale, printre care şi cel al egalităţii părţilor, inclusiv în plan probator, precum şi de a veghea la respectarea dispoziţiilor legale.

Mai mult decât atât, la art. 22 al. 1 Cod procedură civilă, se arată că judecătorul soluţionează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. Prin urmare, rolul activ al judecătorului sindic se poate manifesta doar cu respectarea dispoziţiilor legale din domeniul insolvenţei. O reapreciere a judecătorului sindic cu privire la hotărârea luată de majoritatea creditorilor, în condiţiile în care nu s-a eludat nici o dispoziţie legală, ar rupe echilibrul existent, nemaifiind asigurat un tratament egal al creditorilor, ducând la luarea unor decizii arbitrarii, cu încălcarea flagrantă a principiului disponibilităţii. E adevărat că prin instituirea insolvenţei se

urmăreşte acoperirea pasivului debitorului, însă este imperios necesar ca acest lucru să se realizeze cu respectarea regulilor din domeniul insolvenţei.