Actiune in revendicare. Reluarea procedurii dupa solutionarea notificarii in procedura speciala a Legii nr. 10/2001. Electa una via.

 

Justificarea crearii de catre legiuitor, prin textul art. 46 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, a facultatii de a alege intre doua proceduri alternative cu aceeasi finalitate este aceea ca s-a urmarit valorificarea de catre reclamant a aceleia care creeaza premisele obtinerii mai rapide a rezultatului urmarit.

Reiese ca repunerea pe rol a actiunii de drept comun este permisa ori de cate ori notificantul mai are interesul continuarii judecatii.

 

Art. 46 alin. 1 din Legea nr. 10/2001

 

Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la 02.02.1994, reclamantii C.E. si F.I.G. si F.L.D. i-au chemat in judecata pe  S.C.
D
S.A., R.A.
C.U.
si Consiliul Local Constanta pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna restituirea in natura a imobilului situat in Constanta, str. S.M. si evacuarea paratilor din acest imobil.

Prin sentinta civila nr. 1128/03.02.1997, Judecatoria Constanta a admis actiunea si a obligat paratii sa lase reclamantilor, in deplina proprietate si posesie, imobilul format din teren in suprafata de 123, 40 mp si constructiile de pe acesta (cu exceptia partii detinute de societatea comerciala si utilizata ca brutarie). Impotriva acestei hotarari toate partile au formulat apeluri, care au fost respinse prin decizia civila nr. 1471/26.06.1998 a Tribunalului Constanta, iar fata de aceasta decizie s-a formulat recurs in aceeasi modalitate.

Prin incheierea din 23.03.2001, Curtea de Apel Constanta a suspendat judecata recursurilor, dand curs solicitarii reclamantilor de a face aplicarea dispozitiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Separat de acest litigiu s-a derulat procedura fondata pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 si intemeiate pe notificarea inregistrata sub nr. 3791/2001, pentru acelasi imobil (teren si constructie).

Astfel, prin actiunea ce a facut obiectul dosarului civil nr. 2010/118/2008 al Tribunalului Constanta
,
reclamantii i-au chemat in judecata pe paratii A.V.A.S. Bucuresti, S.C
. D
S.A. Constanta, R.A.E.D.P.P. Constanta, Municipiul Constanta prin primar, Consiliul local Constanta si Ministerul Finantelor Publice, pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna restituirea in natura a imobilului, iar in situatia in care restituirea in natura nu este posibila - restituirea prin echivalent.

Prin sentinta civila nr. 901/12.05.2010, Tribunalul Constanta a respins exceptiile vizand lipsa calitatii procesuale a reclamantilor si paratilor S.C.
D
S.A. si A.V.A.S.; admitandu-se in parte actiunea, paratul Municipiul Constanta a fost obligat sa restituie in natura reclamantilor

imobilul in litigiu, mai putin brutaria nationalizata, pentru care paratul A.V.A.S. a fost obligat sa faca propunere de acordare de despagubiri.

Prin decizia civila nr. 300/22.12.2010, Curtea de Apel Constanta a respins apelul A.V.A.S., dar a admis apelurile celorlalti parati, schimband in parte hotararea atacata, in sensul respingerii cererii de restituire in natura a terenului in suprafata de 118,91 mp aferent magazinului alimentar si constructiilor anexe proprietatea S.C.
D
S.A. In consecinta, paratul Municipiul Constanta a fost obligat sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul ce nu poate fi restituit in natura; au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei.

Prin decizia civila nr. 7761/03.11.2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursurile reclamantilor si al A.V.A.S. Bucuresti impotriva deciziei civile nr. 300/22.12.2010 a Curtii de Apel Constanta, astfel ca sentinta civila nr. 901/12.05.2010 a Tribunalului Constanta a devenit irevocabila.

Astfel fiind, pentru acelasi imobil s-a initiat mai intai o actiune in revendicare, suspendata, urmata de solutionarea irevocabila a procedurii legii speciale, punandu-se problema raportului dintre actiunea in curs de judecata (recursul in actiunea in revendicare) si procedura de restituire inceputa in temeiul Legii 10/2001.

Conform art. 47 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 (in forma in vigoare la data de 23.03.2001), prevederile prezentei legi sunt aplicabile si in cazul actiunilor in curs de judecata, persoana indreptatita putand alege calea acestei legi, renuntand la judecarea cauzei sau solicitand suspendarea cauzei.

Dispozitiile citate (care se refera la orice tip de actiune: in revendicare, in anularea actului de instrainare etc.) contin doua prescriptii legale: una cu caracter normativ, in sensul ca dispozitiile Legii 10/2001 sunt aplicabile si cererilor in curs de judecata si una de natura facultativa, care ingaduie fostului proprietar sa aleaga intre cele oferite de noua lege, fie prin renuntarea la judecata, fie prin suspendarea actiunii de drept comun.

Uzitand de prerogativa conferita de art. 47 al.1, persoana care se considera indreptatita la masuri reparatorii poate alege suspendarea cauzei in curs, suspendare care nu se poate dispune nici din oficiu, nici la solicitarea altei persoane decat cea care a notificat; in principiu, suspendarea judecatii ar trebui sa dureze pana la finalizarea procedurii administrative (art. 244 al.2 C. pr. civ., aplicat prin analogie).

Efectele constatarii cazului de redeschidere intemeiat pe finalizarea procedurii trebuie insa aplicate circumstantiat, in functie de ratiunile care au stat la baza suspendarii.

Pornind de la justificarea crearii acestei facultati - alegerea, dintre doua proceduri alternative care ar avea aceeasi

finalitate, restituirea in natura, a aceleia care creeaza  premisele obtinerii mai repede a rezultatului urmarit - si de faptul ca art. 47 al.1 vorbeste despre suspendarea judecatii, incluzand si ideea reluarii judecatii, fara insa a reglementa strict si cazurile cand aceasta este permisa (precum art. 245 C. pr. civ., spre ex.), reiese ca repunerea pe rol actiunii de drept comun este permisa ori de cate ori notificantul mai are interesul continuarii judecatii.

Logica – caci textul legal nu are prevederi exprese – impune un singur caz in care aceasta continuare nu ar fi lipsita de interes, anume atunci cand pretentiile din procesul initial ar fi integral satisfacute in procedura administrativa si/sau judiciara a Legii 10/2001.

Aceasta este si situatia reclamantilor, carora in urma solutionarii de catre instanta a notificarii inregistrate sub nr. 3791/2001, adresate Primariei Constanta, li s-a restituit in natura partea de constructie ocupata de chiriasi si terenul aferent, respingandu-se solicitarea de restituire in natura a fostei brutarii si a terenului aferent, pentru care s-au acordat masuri reparatorii in echivalent.

Stabilirea acestor masuri reparatorii conduce la respingerea recursului reclamantilor de restituire in natura si a magazinului si terenului aferent (pentru care au insa dreptul la despagubiri astfel cum le-a fost recunoscut prin sentinta civila nr. 901/2008 a Tribunalului Constanta) deoarece, desi au exercitat caile de atac legale, acestia nu au observat ca instantele au considerat fosta brutarie (actual magazin) ca fiind in proprietatea legala a unui tert si nu au  contestat expres aceasta solutie din perspectiva rigorilor actiunii in revendicare.

Mai mult, observand ca toate instantele (in actiunea in revendicare si cea de Legea 10/2001) au recunoscut dreptul reclamantilor la masuri reparatorii, se constata ca in mod just nu s-a admis revendicarea si a celeilalte parti a imobilului, cladirea aflandu-se in proprietatea unui tert, iar terenul fiind ocupat de acesta, astfel incat restituirea lui ar fi una pur formala, proprietarul terenului fiind obligat sa respecte dreptul de proprietate al titularului constructiei, astfel incant folosinta terenului ar fi fost definitiv afectata superficiei existente in favoarea proprietarului magazinului.

Se mai impune observatia ca, prin solutionarea notificarii, dreptul la masuri reparatorii al reclamantilor (restituire in natura combinat cu reparatia in echivalent) a fost integral satisfacut; aceasta inseamna - fara a avea relevanta data la care reclamantii vor obtine despagubirile stabilite in baza legii speciale – ca in patrimoniul acestora nu se mai gaseste un drept a carui existenta sa indreptateasca revendicarea.

Cu privire la recursurile celorlalti parati, avand in vedere ca, sub puterea principiului lucrului judecat, in dosarul nr. 2010/118/2008 al Tribunalului Constanta s-a stabilit irevocabil obligatia Municipiului Constanta de a restitui in natura terenul si constructiile existente pe acesta (exact partea din imobil pentru care s-a admis actiunea in revendicare), Curtea urmeaza a le admite, avand in vedere ca o solutie contrara ar reprezenta o dubla reparatie a prejudiciului suferit de reclamanti prin nationalizarea bunului de la autorul lor.

Decizia civila nr. 441/C/05.06.2012

Dosar nr. 3/36/1998

Judecator redactor Gabriel Lefter