Actiune in constatarea perioadei lucrate grupa a II-a de munca

Legislatie relevanta
:
Ordinul 50/1990

Rezumat
:
Tipul de activitate desfasurat de reclamant, tamplar, nu se regaseste la pct. 30 din anexa 2 a Ordinului 50/1990.

Pe de alta parte, nu exista un drept recunoscut de lege unui salariat doar prin desfasurarea activitatii in conditii nocive (zgomot, caldura, vibratii, gaze, fumuri etc.), pentru care a primit un spor salarial, sau prin regasirea in anexa legii a tipului de activitate pe care l-a desfasurat, pentru ca acesta sa poata pretinde o recunoastere directa a beneficiului lucrului in grupa superioara de munca, constituirea dreptului efectuandu-se in cadrul unei proceduri in care se prevedea indeplinirea unor atributii specifice de catre partenerii sociali (angajator/sindicatele ca reprezentanti ai salariatilor) si verificari concrete cu sprijinul unor institutii ale statului (medicale, de protectie a muncii).

In prezent, nu exista temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a incadra activitati desfasurate anterior datei de 1 aprilie 2001 in grupe superioare de munca, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior datei mentionate, prin adeverinte eliberate conform Ordinului ministrului muncii, familiei si egalitatii de sanse nr. 590/2008 ori prin inscrieri in carnetul de munca, conform Decretului nr. 92/1976, numai in baza documentelor verificabile, aflate in evidentele angajatorilor.

 Avand in vedere ca pentru angajatii din grupele superioare de munca angajatorul a fost obligat sa achite cote de contributii suplimentare, s-ar incalca si principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite.

 

     Decizia civila nr. 460/26.09.2017 a Curtii de Apel Galati

 

Prin sentinta civila nr. 409/19.04.2017 Tribunalul Galati a admis actiunea formulata de reclamantul  MV, in contradictoriu cu parata S. D. SA Galati.

A constatat ca in perioada 15.02.1990-01.09.1997 reclamantul a prestat activitate in grupa a II-a munca, in procent de 100 % la parata SC D SA Galati si a obligat-o pe parata la emiterea unei adeverinte din care sa rezulte ca reclamantul a prestat activitate profesionala in grupa a II-a de munca, timp de lucru in procent de 100 % in perioada 15.02.1990-01.09.1997.

A respins capatul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ca fiind nefondat.  

Tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin cererea inregistrata sub nr. 2588/121/2016, reclamantul MV a solicitat in contradictoriu cu parata SC D SA sa se constate ca in perioada 15.02.1990-01.09.1997 a prestat activitati profesionale in grupa a II-a de munca in procent de 100%, obligarea paratei la eliberarea unei adeverinte in acest sens, precum si plata cheltuielilor de judecata.

Motivandu-si in fapt cererea, reclamantul a aratat ca din data de 15.02.1990 a fost angajat in functia de tamplar in cadrul paratei si pana in anul 2002, cand prin transfer in  interes de serviciu, a continuat activitatea in aceeasi functie de tamplar la o alta societate, respectiv MI SRL Galati.

A sustinut ca in perioadele  25.09.1974-27.07.1978 si 05.11.1984-15.02.1990 a lucrat la INF N. Galati – (actualmente CNFR N si U.R.) – iar, ulterior, SC D. a luat fiinta in anul 1991 potrivit HG nr. 19/1991 si a procesului-verbal incheiat la data de 02.07.1991 privind impartirea patrimoniului N. SA Galati – (Fosta INF N. Galati)- desprinzandu-se din intreprinderea INFR N.

A specificat  ca in conformitate cu mentiunile de la paginile 5 si 6 din carnetul de munca, in perioada 25.09.1974-27.07.1978 si 05.11.1984-15.02.1990 a lucrat in functia de tamplar, activitate care se incadreaza in grupa a II-a de munca, potrivit art. 19 anexa 2 din Ordinul nr 50/1990 si art. 141 din Ordinul nr. 125/1990, in procent de 100% , total 9 ani,1 luna si 3 zile.

Reclamantul a subliniat ca din  01.09.1997 si pana la data de 01.04.2001, potrivit acelorasi mentiuni facute in carnetul de munca, a beneficiat de spor pentru conditii grele in procent de 10 %, spor ce se acorda ca urmare a desfasurarii activitatii in conditii de munca corespunzatoare grupei a II-a de munca, cu precizarea ca in perioada 15.02.1990 si pana la 01.09.1997, desi a lucrat la acelasi angajator in aceleasi conditii de munca, nu i s-a mentionat sporul pentru conditii grele de munca din grupa a II-a de munca.

A invederat ca Decretul-Lege nr. 68/1990 si Ordinul nr. 50/1990, reglementa incadrarea in grupele I si II de munca pentru perioada anterioara datei de 18.03.1969, precum si pentru perioada lucrata dupa aceasta data.

A invocat faptul ca in conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990 si art. 40 lit. h din Codul muncii, societatii parate ii revine obligatia de a elibera adeverinte care atesta calitatea de salariat, inclusiv in ceea ce priveste conditiile de munca.

 A mai precizat in acelasi sens ca potrivit art. 2 din Procedura privind modul de intocmire si eliberare a adeverintelor prin care se atesta activitatea desfasurata in locurile de munca incadrate in grupele I si a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, pentru stabilirea si modificarea drepturilor de pensie in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si de alte drepturi si asigurari sociale, cu modificarile si completarile anterioare, aprobata prin Ordinul Ministrului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse nr. 590/2008, publicat in Monitorul Oficial nr. 665/24.05.2008, adeverintele privind grupele de munca se elibereaza conform modelului prevazut in anexa care face parte integranta din procedura numai pe baza documentelor verificabile aflate in evidentele angajatorilor sau ale detinatorilor de arhive.

A mai invocat Decizia nr. 87/1999 a Curtii Constitutionale care a statuat ca ”nu exista nicio ratiune pentru care sa se mentina un tratament discriminatoriu pentru persoanele care au activat in aceleasi functii, cu privire la beneficiul grupei superioare de munca; in caz contrar s-ar crea o situatie discriminatorie, in contradictie cu principiul egalitatii de tratament, consfintit prin prevederile Codului Muncii, precum si in raport cu prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului”.

In drept, a invocat disp. art. 30 alin 1, coroborat cu art. 192 si art. 194 din N.C.pr.civ, art. 38 si 40 alin. 2 lit. h, art. 266-267 si art. 269-270 din Codul muncii, prevederile Ordinului nr. 50/1990 modificat si completat prin Ordinele nr. 100/1990 si 125/1990 ale Ministerului Muncii si Ocrotirii Sociale.

Parata SC D. SA a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

A aratat ca in conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1990 intrata in vigoare in luna aprilie a aceluiasi an, grupele de munca s-au acordat incepand cu data de 16 martie 1969.

A mentionat ca la primul CCM negociat in anul 1991, s-au intocmit si primele contracte individuale de munca, iar in cel al reclamantului nu apare incadrarea in grupa a II-a de munca si nici un alt spor decat cel de vechime –anexat, aceeasi situatie s-a mentinut pana la sfarsitul lunii august 1997, in toata aceasta perioada reclamantul lucrand in cadrul sectorului „Atelier”.

A sustinut ca incepand cu 01.09.1997 a fost trecut in compartimentul „Amarare” pe aceeasi functie de tamplar cu un spor de 10% pentru conditii grele acordat la salariul de incadrare, conform deciziei nr. 5634/02.09.1997 si a grilei cu salarii din CCM 2007-2008, precum si tabelului cu grupele de munca si sporurile ce se acorda salariatilor, iar la 01.10.1998 este trecut la  sectorul „Administrativ” pe aceeasi functie si cu mentinerea sporului salarial.

Se mai specifica faptul ca aceasta situatie s-a mentinut pana la 01.04.2001, cand nu s-au acordat nici grupele de munca si nici sporurile pentru conditii grele, respectiv a beneficiat de un spor de 10 % la salariul de baza pentru conditii grele, desi nu mai lucra in cadrul atelierului de reparatii si nici in proportie de cel putin 50% din timpul efectiv lucrat, in conditii grele.

S-a aratat ca in baza evidentelor societatii, reclamantului i s-a eliberat adeverinta nr. 01/908/15.06.2016 cu sporurile permanente de care a beneficiat in perioada 01.04.1991-01.04.2001, necesara intocmirii dosarului de pensie.

A mentionat ca in conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1990 (anexa 2 poz. 30) –activitatea de exploatare portuara – grupa a 2-a de munca se acorda pentru muncitori si maistri de la exploatarea, intretinerea si repararea instalatiilor tehnologice, macaralelor turn si podurilor descarcatoare pentru transportat produsele chimice, metalurgice, carbunelui, cerealelor si cimentului.

A precizat ca acordarea grupei de munca de munca se facea in baza unui tabel nominal intocmit si in conformitate cu prevederile Decretului–lege nr. 68/1990 art. 19, in acest sens, anexand tabelul nominal intocmit in conformitate cu prevederile legale mentionate anterior pentru salariatii din cadrul „Atelierului”.

A aratat ca reclamantul, fiind tamplar, nu se regaseste in niciunul din tabelele pentru acordarea grupei de munca si nici nu a solicitat acest lucru, ca si ceilalti salariati in aceeasi situatie.

In drept, a invocat art. 205 NPC, Legea nr. 50/1990, Decretul –Lege nr. 68/1990.

Analizand si coroborand materialul probator administrat in cauza, instanta a retinut urmatoarele:

Potrivit copiei carnetului de munca, pozitiile 34-55, reclamantul MV a fost angajatul societatii parate SC D SA  Galati, in functia de tamplar in perioada 15.02.1990-01.09.1997.   

Potrivit dispozitiilor pct. 1, 2 si 3 din Ordinul nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupele I si a II-a de munca in vederea pensionarii, in grupa I de munca se incadreaza locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cuprinse in anexa nr.1, iar in grupa a II-a de munca se incadreaza locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cuprinse in anexa nr. 2.

De asemenea, beneficiaza de incadrarea in grupele I si a II-a de munca, potrivit celor mentionate, fara limitarea numarului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni, personal de intretinere si reparatii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2.

Astfel, in conformitate cu prevederile  pct. 121 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990 „tratarea termica a lemnului in vederea curbarii, curbarea pieselor din lemn si uscarea pieselor curbate, se incadreaza in grupa a II-a de munca”.

In cauza, s-a retinut ca, desi reclamantul a lucrat in conditiile prevazute de lege pentru a beneficia de grupa a II-a munca, angajatorul nu a facut aceasta mentiune in carnetul sau de munca.

Mai mult, din depozitia martorului P.T. a rezultat ca in perioada 1990-1997 acesta a desfasurat activitate de lacatus mecanic in cadrul paratei la sectorul atelier reparatii mecanice, in aceasta perioada fiind coleg cu reclamantul care desfasura activitati de tamplar in acelasi atelier  si ca a beneficiat de incadrarea in grupa a II-a de munca in procent de 100% .

In dovedirea celor declarate, martorul a depus in  copie extras din carnetul de munca care atesta faptul ca parata l-a incadrat in grupa a II-a de munca.

De asemenea, in conformitate cu prevederile art. 40 lit. h) din Codul muncii, societatii parate ii revine obligatia de a elibera adeverinte care atesta calitatea de salariat, inclusiv in ceea ce priveste conditiile de munca.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata D. SA solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a solutiei instantei de fond si, in rejudecare, respingerea actiunii ca neintemeiate, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

In motivare, a aratat ca instanta a interpretat netemeinic si chiar nelegal dispozitiile Ordinului 50/1991 si nu s-a pronuntat asupra motivelor de fapt si de drept aratate in intampinare. Nici in contractul colectiv de munca din anul 1991, si nici in contractul individual de munca, reclamantul nu apare ca fiind incadrat in grupa a doua de munca. Reclamantul a indeplinit functia de tamplar si, incepand cu anul 1997, a beneficiat de un spor de 10% la salariul de baza pentru conditii grele. In conformitate cu prevederile Ordinului 50/1990, anexa 2 pozitia 30, pentru activitatea de exploatare portuara, in grupa a doua de munca se incadreaza muncitorii si maistrii de la exploatarea intretinerea si repararea instalatiilor tehnologice, macaralelor turn si podurilor descarcatoare pentru transportat produse chimice, metalurgice, carbune, cereale, ciment. Reclamantul nu se regaseste in niciunul din tabelele pentru acordarea grupei de munca si nu exista niciun document care sa ateste ca activitatea pe care a prestat-o reclamantul s-a incadrat in grupa a doua de munca.

In drept, a invocat art. 466 si urm. cod de procedura civila.

Intimatul a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, intrucat nu s-au formulat critici la adresa continutului si rationamentului instantei. Motivele invocate reprezinta reluarea aspectelor de la instanta de fond.

In drept, a invocat articolul 205 Cod Procedura Civila.

Apelul este intemeiat.

Locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupele I si II de munca, in vederea pensionarii, au fost stabilite prin anexele 1 si 2 la Ordinele 50/1990 si 125/1990.

In cererea de chemare in judecata, reclamantul nu a indicat la care punct din anexa 2 se incadreaza activitatea pe care a desfasurat-o. S-a facut referire doar la recunoasterea grupei de munca de catre angajatorul CNFR N. SA, in baza anexei 2 pct. 19.

In forma initiala a ordinului, la pct. 19 era reglementata activitatea de exploatare portuara (docheri, precum si incarcatori-descarcatori din cadrul Intreprinderii "..,…" Constanta; docheri-mecanizatori, conducatori de utilaje portuare, masinisti, macaragii; muncitori si maistri de la exploatarea, intretinerea si repararea utilajelor tehnologice, macaralelor turn si podurilor descarcatoare pentru transportul produselor chimice, metalurgice, carbunelui, cerealelor si cimentului; primitori-predatori produse fluide, chimice si petrochimice, la rampele si danele din port) - cu exceptia activitatilor prevazute la grupa I. In forma consolidata a Ordinului, aceasta activitate se regaseste la pct. 30. Dat fiind si domeniul de activitate al societatii, Curtea constata ca analiza se va face raportat la activitatea portuara, considerentele instantei de fond referitoare la pct. 121 din anexa 2, industria prelucrarii lemnului, neavand legatura cu cauza.

Sub un prim aspect, tipul de activitate desfasurat de reclamant, tamplar, nu se regaseste la pct. 30 din anexa 2 a Ordinului 50/1990.

Pe de alta parte, nu exista un drept recunoscut de lege unui salariat doar prin desfasurarea activitatii in conditii nocive (zgomot,caldura, vibratii, gaze, fumuri etc.), pentru care a primit un spor salarial, sau prin regasirea in anexa legii a tipului de activitate pe care l-a desfasurat, pentru ca acesta sa poata pretinde o recunoastere directa a beneficiului lucrului in grupa superioara de munca, constituirea dreptului efectuandu-se in cadrul unei proceduri in care se prevedea indeplinirea unor atributii specifice de catre partenerii sociali (angajator/sindicatele ca reprezentanti ai salariatilor) si verificari concrete cu sprijinul unor institutii ale statului (medicale, de protectie a muncii).

In prezent, nu exista temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a incadra activitati desfasurate anterior datei de 1 aprilie 2001 in grupe superioare de munca, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior datei mentionate, prin adeverinte eliberate conform Ordinului ministrului muncii, familiei si egalitatii de sanse nr. 590/2008 ori prin inscrieri in carnetul de munca, conform Decretului nr. 92/1976, numai in baza documentelor verificabile, aflate in evidentele angajatorilor.

 Avand in vedere ca pentru angajatii din grupele superioare de munca angajatorul a fost obligat sa achite cote de contributii suplimentare, s-ar incalca si principiul contributivitatii, conform caruia fondurile de asigurari sociale se constituie pe baza contributiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurari sociale cuvenindu-se pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite.

Apararile intimatului care vizeaza conditiile de lucru si imprejurarea ca pentru aceleasi situatii alti angajatori au incadrat activitatea in grupa a II-a de munca nu conduc la solutia constituirii retroactive a unor drepturi.

Motivele de apel fiind intemeiate, in baza art. 480 alin. 1 Cod de procedura civila, instanta va admite apelul, va schimba in tot sentinta, in sensul respingerii actiunii ca nefondate.