Refuz solutionare cerere
17 martie 2020Obligatii fiscale stabilite prin decizia Administratiei Judetene a Finantelor Publice
17 martie 2020
Act administrativ. Conditii de existenta
Index tematic: Contencios Administrativ
Legislatie relevanta:
art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.554/2004 republicata, privind contenciosul administrativ
Rezumatul problemei de drept:
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din legea nr. 554/2004, prin act administrativ se intelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice”
Identificare :
Curtea de Apel Ploiesti , Sectia a II-a Civila, de contencios administrativ si fiscal
Decizia nr. 545 din 04 aprilie.2017
Prin sentinta nr.1003/10.11.2016 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita a fost admisa exceptia inadmisibilitatii invocata din oficiu si respinsa actiunea având ca obiect anulare act administrativ, formulata de reclamanta B.C., in contradictoriu cu pârâta U.V.T..
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea caii de atac promovate, casarea hotarârii recurate si trimiterea cauzei instantei competente in vederea rejudecarii, invocându-se cazurile de casare reglementate de art.488 pct.6 si 8 C.pr.civila.
Prin decizia nr.545/4.04.2017, Curtea de Apel Ploiesti a respins, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta B.C., impotriva sentintei nr.1003/10.11.2016 pronuntata de Tribunalul Dâmbovita, in contradictoriu cu intimata-pârâta U.V.T.
Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut ca prin cererea inregistrata sub nr. 976/120/2016 la Tribunalul Dâmbovita, reclamanta B.C., a chemat in judecata pe pârâta U.V.T., pentru a se dispune: revocarea Hotarârii Consiliului de Administratie din 30.09.2015 privind avizarea continuarii activitatii sale didactice dupa pensionare, in regim de plata cu ora; reevaluarea dosarului reclamantei, cu consecinta prelungirii activitatii sale didactice in calitate de profesor universitar titular al Facultatii de Stiinte si Arte - Pedagogie Muzicala, in cadrul U. V. pentru anul universitar 2015 -2016 , obligarea paratei sa incheie cu reclamanta un contract individual de munca pe perioada determinata pentru un an universitar si cu posibilitatea prelungirii anuale pana la implinirea vârstei de 70 ani; obligarea pârâtei la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat daca ar fi avut loc o reincadrare pe postul de profesor universitar titular, pentru anul universitar 2015-2016; obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecata.
La termenul de judecata din data de 5 mai 2016, reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere aditionala, prin care, raportat la petitul nr. 2 al actiunii introductive, a inteles sa solicite anularea partiala a Hotarârii Consiliului de Administratie al U.V. din 15.09.2015, cu privire la solutionarea nefavorabila a cererii vizând reevaluarea dosarului de prelungire a activitatii didactice in calitate de profesor universitar titular.
Curtea a retinut ca prin Hotarârea Consiliului de Administratie nr.20/15.09.2015 a U.V.T. s-a avizat si s-a inaintat spre dezbatere si aprobare senatului universitar propunerile facultatilor privind cadrele didactice care pot beneficia de prelungirea activitatii in anul universitar 2015-2016, iar prin Hotarârea Consiliului de Administratie nr.23/30.09.2015 a U.V.T. s-a avizat si s-a inaintat spre dezbatere si aprobare Senatului universitar propunerile facultatilor si ale IOSUD privind cadrele didactice asociate in anul universitar 2015-2016 conform anexei nr.5, anexa in care figureaza si prof.dr. B.C. (dupa implinirea vârstei de pensionare).
Asa cum bine a retinut prima instanta, cele doua hotarâri contestate nu reprezinta acte administrative ci, acestea sunt acte pregatitoare a decizie finale pe care urmeaza sa o adopte Senatul Universitar.
Potrivit art. 289 alin (3) din Legea nr.1/2011 „Senatul universitar din universitatile de stat, particulare si confesionale, in baza criteriilor de performanta profesionala si a situatiei financiare, poate decide continuarea activitatii unui cadru didactic sau de cercetare dupa pensionare, in baza unui contract pe perioada determinata de un an, cu posibilitatea de prelungire anuala conform Cartei universitare, fara limita de vârsta. Senatul universitar poate decide conferirea titlului onorific de profesor emerit, pentru excelenta didactica si de cercetare, cadrelor didactice care au atins vârsta de pensionare. Cadrele didactice pensionate pot fi platite in regim de plata cu ora”.
Aceste doua hotarâri reprezinta in fapt avizarea unor propuneri, nefiind acte administrative, in sensul legii. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se intelege „Actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice”.
Ca atare, motivele de recurs nu sunt fondate, din continutul celor doua hotarâri rezultând clar ca in cauza Consiliul de administratie a emis si a avizat propuneri. Acestea nu pot naste, modifica sau stinge raporturi juridice, fiind cenzurate ulterior de senatul universitatii.
Astfel, prima instanta a facut corect trimitere si la decizia nr.1923/2012 a ICCJ, avizele fiind o formalitate procedurala, anterioara emiterii actului administrativ.
Asa fiind, fata de situatia de fapt si de drept dedusa judecatii, Curtea a retinut ca hotarârea recurata a fost data cu aplicarea corecta a normelor de drept material, cuprinzând motivele pe care se intemeiaza, acestea nefiind straine de natura cauzei.
Autorul sintezei,
Judecator Rodica Dubosaru