Achizitii publice. Cerere de interventie in interes propriu.

 

Art. 255 alin. (2) din OUG nr.34/2006

Art. 281 alin. (1) din OUG nr.34/2006

 

Necontestat, prezentei plangeri ii sunt aplicabile dispozitiile speciale ale ordonantei, care, la art. 281 alin. (1) din OUG nr.34/2006, prevede ca deciziile Consiliului privind solutionarea contestatiei pot fi atacate de catre autoritatea contractanta si/sau de catre orice persoana vatamata, in sensul art. 255 alin. (2), cu plangere la instanta judecatoreasca.

Or, potrivit art. 255 alin. (2) din acelasi act normativ, prin persoana vatamata se intelege orice operator economic care: a) are sau a avut un interes legitim in legatura cu respectiva procedura de atribuire; b) a suferit, sufera sau risca sa sufere un prejudiciu ca o consecinta a unui act al autoritatii contractante, de natura sa produca efecte juridice, ori ca urmare a nesolutionarii in termenul legal a unei cereri privind respectiva procedura de atribuire.

Urmarind continutul expres si scopul dispozitiilor legale speciale citate, coroborat si cu celelalte prevederi din ordonanta, Curtea constata ca, in materia achizitiilor publice, conform legii speciale, derogandu-se de la un principiu al contenciosului administrativ, nu se impune contestatorului actelor dintr-o procedura de licitatie publica sa stabileasca prin contestatia sa cadrul procesual subiectiv complet, prin chemarea in judecata si a beneficiarului actelor autoritatii contractante (care este ofertantul declarat castigator), stabilindu-se, in schimb, prin art. 271 alin. (2), obligatia autoritatii contractante de a instiinta ceilalti participanti la procedura asupra formularii si continutului contestatiei, inclusiv pentru a da posibilitatea celorlalti participanti la procedura sa intervina in fata Consiliului pentru apararea drepturilor si intereselor proprii, in masura in care apreciaza ca aceasta interventie este oportuna.

Adoptand aceasta conceptie derogatorie de la dreptul comun asupra cadrului procesual subiectiv al contestatiei, ca o continuare, prin art. 281 alin. (1), legea speciala confera posibilitatea oricarui participant la procedura, care este persoana vatamata, in sensul art. 255 alin. (2), chiar daca nu a fost parte la judecarea contestatiei in fata Consiliului, sa exercite calea de atac a plangerii impotriva deciziei organului cu atributii administrativ-jurisdictionale.

 

(Decizia nr.  107/R-CONT/25 ianuarie 2016)

 

Prin cererea inregistrata la data de 13.01.2016, S. SRL a formulat plangere impotriva Deciziei nr.2197/Cl/2283. 2296 din data de 22.12.2015 pronuntata de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor (CNSC), solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta in cauza sa se dispuna admiterea plangerii, desfiintarea deciziei, respingerea contestatiei paratei C SRL si mentinerea Raportului procedurii nr. 12831/13.11.2015 emis de Autoritatea contractanta, reluarea procedurii achizitiei publice, prin incheierea contractului de achizitie publica cu societatea reclamanta si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea plangerii se arata ca in data de 01.09.2015 a avut loc deschiderea ofertelor, incheindu-se Procesul-verbal nr. 9643/01.09.2015, urmata de etapa evaluarii ofertelor, ocazie cu care autoritatea contractanta a intocmit Raportul preliminar nr. 10162/11.09.2015, in baza caruia oferta prezentata de C a fost respinsa, iar prin Adresa nr. 10167/11.09.2015, autoritatea contractanta a comunicat acesteia ca oferta i-a fost respinsa.

Impotriva adresei susmentionate, parata C a formulat contestatie la CNSC, care a fost admisa prin Decizia nr.742/C 10/1806 din 15.10.2015 si prin care s-a dispus anularea deciziei de respingere a ofertei acestei societati, anularea Raportul preliminar nr. 10162/11.09.2015, continuarea procedurii si stabilirea unui nou termen pentru licitatia electronica.

Se precizeaza ca in urma deciziei CNSC, Transelectrica a efectuat o noua evaluare a ofertelor si a inclus si oferta C intre ofertele admisibile (3 in total), intocmindu-se in acest sens Raportul preliminar nr. 11970/26.10.2015, iar in baza acestui nou Raport de evaluare a ofertelor, s-au trimis invitatiile de participare pentru faza licitatiei electronice catre cele 3 societati ale caror oferte au fost declarate admisibile, respectiv catre societatea petenta (prin Adresa nr.l 1975/26.10.2015), catre parata C (prin Adresa nr.11973/26.10.2015) si catre societatea S SRL.

Petenta sustine ca decizia nr. 2197/C1/2283,2296/22.12.2015 a C.N.S.C. este netemeinica si nelegala, pentru urmatoarele motive:

- nu a fost indeplinita de contestatoarea C conditia prealabila a depunerii, in original, la autoritatea contractanta a garantiei de buna conduita odata cu depunerea contestatiei.

In Decizia CNSC s-a confirmat ca C nu a depus originalul garantiei de buna conduita la autoritatea contractanta, ci a fost trimis prin fax. Conform art. 271

¹

alin.(3) din O.U.G. nr.34/2006, garantia de buna conduita se depune in original la sediul autoritatii contractante si in copie la CNSC odata cu depunerea contestatiei. Depunerea in original a documentului care contine garantia de buna conduita este un mijloc procedural de protectie al autoritatii contractante impotriva abuzului de drept comis de un eventual contestator (art. 271

¹

alin.(l) din O.U.G. nr.34/2006), iar necesitatea depunerii originalului la autoritatea contractanta este justificata tocmai pentru a putea fi pusa in executare si incasata de aceasta, deoarece suma obtinuta din executarea garantiei este un venit al autoritatii contractante, conform art. 271

²

alin.(6) din O.U.G. nr.34/2006. Nedepunerea garantiei de buna conduita in original la autoritatea contractanta odata cu depunerea contestatiei reprezinta un fine de neprimire,

iar CNSC nu putea proceda la solutionarea contestatiei, deoarece nu fusese indeplinita o conditie prealabila obligatorie, care o impiedica sa analizeze contestatia pe fond.

- contestatia C trebuia respinsa ca tardiva, pentru ca a fost depusa dupa expirarea termenului de 10 zile prevazut in art.256

²

alin.(l) lit.a) din O.U.G. nr.34/2006.

In acest sens, se sustine ca, desi a fost introdusa impotriva Adresei nr.12834/13.11.2015 a Transelectrica, contestatia C are ca obiect decizia autoritatii contractante de a considera admisibila oferta petentei in etapa de evaluare a ofertelor. Decizia autoritatii contractante, prin care s-a evaluat capacitatea tehnica a ofertantilor si au fost declarate admisibile ofertele pentru etapa finala, este Raportul preliminar nr. 11970/26.10.2015, iar acest act nu a fost contestat. Raportul procedurii nr. 12831/13.11.2015 contine stabilirea ofertei castigatoare din licitatia electronica, vizeaza exclusiv preturile oferite cu ocazia fazei electronice si nu contine decizia de evaluare a capacitatilor tehnice si financiare ale ofertantilor.

Petenta precizeaza ca C a luat la cunostinta de decizia autoritatii contractante privind admiterea ofertei petentei in data de 26.10.2015 prin Adresa nr.11973/26.10.2015, emisa de autoritatea contractanta, cand parata a luat la cunostinta ca oferta sa a fost admisa si a fost invitata sa participe la faza licitatiei electronice, iar in data de 27.10.2015, parata a luat cunostinta de cei 3 ofertati admisi in faza de licitatie electronica, prin afisarea informatiei pe SEAP si, de asemenea, a luat cunostinta de datele tehnice din oferta societatii petente cu ocazia solutionarii primei sale contestatii la Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor.

Se sustine ca de la 27.10.2015 a inceput sa curga termenul de 10 zile in care putea sa conteste decizia de a declara admisibila oferta petentei din perspectiva continutului tehnic al ofertei, iar contestatia prin care C a criticat decizia Autoritatii contractante a fost introdusa in data de 17.11.2015, asa cum rezulta din partea introductiva a Deciziei CNSC 2197/22.12.2015.

- CNSC a acordat mai mult decat s-a cerut in contestatia C

SRL, deoarece a anulat actele subsecvente Raportului procedurii.

In acest sens, se sustine ca in pct.2 al Contestatiei din 17.11.2015, C SRL a solicitat anularea Raportului procedurii din 13.11.2015 si a „tuturor comunicarilor aferente”, nu a cerut anularea actelor subsecvente acestui Raport al procedurii, astfel incat CNSC a incalcat principiul disponibilitatii, acordand mai mult decat s-a cerut, pronuntand o decizie care contravine art.297 din O.U.G. nr.34/2006 raportat la art.22 alin.(6) C.proc.civ.

- era inadmisibila reevaluarea ofertelor petentei si societatii S SRL din moment ce nu s-a contestat decizia autoritatii contractante prin care au fost declarate admisibile ofertele respective.

Se sustine ca nu s-a contestat Raportul preliminar din 26.10.2015, in care au fost reevaluate ofertele in urma Deciziei CNSC din 15.10.2015 si nici nu mai putea fi contestat, deoarece expirase termenul in care putea fi introdusa contestatia impotriva deciziei de a declara admisibila oferta petentei.

- au fost indeplinite cerintele privind capacitatea tehnica prevazute in documentatia de atribuire.

La 14.01.2016 SC S SRL a formulat cerere de interventie principala, solicitand admiterea acesteia, desfiintarea deciziei nr. 2197/C1/2283,2296/22.12.2015, pronuntata de C.N.S.C. si respingerea contestatiei paratei SC C SRL.

Se sustine ca sanctiunea aplicata de catre autoritatea contractanta este nelegala, vadit disproportionata in raport cu desfasurarea reala si concreta a faptelor, avand in vedere ca intervenienta si-a indeplinit obligatiile stabilite prin caietul de sarcini in 5 zile lucratoare, fapt ce nu a afectat unitatea contractanta.

Se solicita a se avea in vedere ca intervenienta a fost declarata castigatoarea licitatiei, iar masura respingerii „ca neconforma” este nelegala si netemeinica.

La 20.01.2016, C SRL a depus la dosar intampinare la plangerea principala si la cererea de interventie principala, solicitand respingerea plangerii formulata de petenta ca netemeinica si nelegala si respingerea cererii de interventie principala ca inadmisibila si, in subsidiar, ca netemeinica, cu plata cheltuielilor de judecata.

In aparare, parata sustine ca obiectul contestatiei initiale nr. 290/15.09.2015 a fost reprezentat de motivul respingerii ofertei sale, acesta fiind singurul act comunicat de autoritatea contractanta in temeiul O.U.G. nr. 34/2006. Contestatia a fost admisa, iar achizitorul, prin punerea in aplicare a Deciziei C.N.S.C. nr. 1742/C10/1806, a invitat parata la licitatia electronica prin adresa nr. 11973/26.10.2015, fara sa mentioneze date cu privire la ofertantii care au mai fost declarati admisi.

Intrucat O.U.G. nr. 34/2006 prin art. 256

²

alin. 1 recunoaste dreptul fiecarei parti vatamate de a ataca un act care i-a fost adus la cunostinta de catre autoritatea contractanta, doar in urma finalizarii licitatiei electronice s-ar fi putut contesta rezultatul procedurii, care vizeaza inclusiv admisibilitatea ofertelor depuse de catre ceilalti operatori economici. Orice contestatie anterioara acestei etape ar fi fost lipsita de obiect, intrucat parata nu luase la cunostinta de niciun act al autoritatii contractante care sa ii afecteze in mod concret candidatura, in conformitate cu art. 255 si urm. din ordonanta.

Se sustine ca fisa de date mentioneaza ca procedura aleasa este „licitatie deschisa, offline” - sectiunea IV. 1.1.a) si IV. 1.1. b) - ceea ce inseamna ca toate comunicarile sunt postale/ pe fax si nu „online”. Platforma SEAP nu se poate substitui ca si subiect de drept achizitorului, orice comunicare in mod obligatoriu trebuie sa fie emitenta de la CNTEE Transelectrica SA ST Pitesti, pentru a putea fi considerata in mod legal, un act al autoritatii contractante in sensul prevederilor art. 59, art. 60 alin.2) din O.U.G. nr. 34/2006, coroborata cu mentiunile fisei de date, referitoare la modul de prezentare a ofertei (sectiunea IV.4.3.).

In plus, autoritatea contractanta este tinuta sa respecte in mod unitar si cumulativ toate principiile promovate de O.U.G. nr. 34/2006, nu doar a unuia dintre ele, acesta fiind si scopul achizitiilor publice, de a asigura un cadru competitional in raport de calitate-pret, competitie care sa se desfasoare in rigorile unor principii ce trebuie sa asigure respectarea „tratamentului egal” si „nediscriminarea” intre participanti.

Intimata sustine ca in mod eronat petenta a afirmat ca nu a depus garantia de buna conduita, in original, atasata la contestatia nr. 423/17.11.2015, insusi Consiliul sustinand in decizia sa nr. 2197/C 1/2283,2296 din 22.12.2015, ca aceasta a constituit garantia de buna conduita cu polita de asigurare seria *** emisa de C SA. Polita de garantie de buna conduita a fost depusa odata cu contestatia pe numarul de fax 0248/607209 in data de 17.11.2015 si in aceeasi zi, prin curierat, in original, conform AWB, nr.***, transmisa si catre CNTEE T SA – ST Pitesti.

Raportul procedurii invocat de petenta, nr. 12831/13.11.2015 care contine stabilirea ofertei castigatoare, nu a fost comunicat prin fax, postal sau prin curierat, astfel ca nu a putut contesta un act care nu i s-a adus la cunostinta.

Intimata sustine ca a contestat adresa cu nr. 12834/13.11.2015, prin care i-a fost adus la cunostinta rezultatul procedurii, deci abia in data de 13.11.2015 a luat la cunostinta, conform legii, de actul emis de autoritatea contractanta sub aspectul admisibilitatii ofertei depuse de SC S SRL.

IV.La 20.01.2016 Intimata Compania Nationala de Transport al Energiei Electrice Transelectrica SA- Sucursala de Transport Pitesti a formulat intampinare, sustinand ca actiunea petentei este netemeinica si nelegala, intrucat aceasta a solicitat instantei admiterea plangerii, desfiintarea deciziei nr. 2197/C1/2283,2296/2015, emisa de Consiliul National de Solutionare a Contestatiilor, respingerea contestatiei paratei C SRL si mentinerea Raportului procedurii nr. 12831/13.11.2015 emis de Autoritatea contractanta, reluarea procedurii achizitiei publice, prin incheierea contractului de achizitie publica cu societatea reclamanta si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

Se precizeaza ca potrivit deciziei emisa de C.N.S.C., contestatia formulata de intimata C SRL impotriva Raportului procedurii nr. 12834/13.11.2015 a fost inregistrata la C.N.S.C. sub nr. 22316 la data de 17.11.2015, deci in termenul prevazut de art. 256

²

alin. 1 lit. a).

Prin contestatia nr. 423/17.11.2015, formulata de intimata C SRL, aceasta a solicitat potrivit pct. 2 si 3, anularea Raportului procedurii, a tuturor comunicarilor aferente, precum si obligarea autoritatii contractante la reevaluarea ofertelor, deci si a actelor subsecvente, pe cale de consecinta, prin decizia nr. 2197/C1/2283,2296/2015 C.N.S.C. nu a incalcat principiul disponibilitatii.

Pe fondul cauzei, intimata solicita respingerea Contestatiei depusa de SC S SRL privind procedura de Licitatie deschisa cu faza finala de licitati electronica in vederea achizitiei de prestari Servicii specializate de paza si interventie la obiectivele ST Pitesti – Cod CPV 79713000-5, ca netemeinica si nelegala si mentinerea deciziei nr. 2197/C1/2283,2296/2015, emisa de C.N.S.C.

Analizand plangerea, prin prisma criticilor invocate si in raport de probatoriul administrat in cauza, Curtea  a constatat ca aceasta nu poate fi primita, pentru urmatoarele considerente:

a)
In ce priveste critica privind gresita solutionare a exceptiei inadmisibilitatii pentru nedepunerea garantiei de buna conduita Curtea retine ca in mod corect Consiliu a solutionat exceptia lipsei garantiei de buna conduita.

Desi dispozitiile art.271

¹

alin (3) din OUG nr.34/2006 stipuleaza ca dovada constituirii garantiei se depune odata cu contestatia, aceste dispozitii nu inlatura posibilitatea acoperirii prin depunerea ulterioara a dovezii mentionate. Astfel spus, dispozitiile legale mentionate nu instituie garantia decaderii in situatia neindeplinirii intr-un anumit termen, sanctiunile procedurale trebuind sa fie expres prevazute de lege, nefiind posibila o aplicare prin analogie a altor texte legale.

In plus vointa legiuitorului a fost aceea de a crea un instrument juridic prin care autoritatea contractanta sa poata fi protejata de riscul unui eventual comportament necorespunzator, si nu de a impiedica exercitarea controlului de legalitate prin solutionarea plangerii pe fond (in acelasi sens: C.A.Timisoara, dec. nr.6837 din 10 septembrie 2014; C.A.Oradea, dec. civ. nr.3052/CA din 13 octombrie 2014).

In speta, astfel cum rezulta din probele administrate ofertantul SC C SRL a depus garantia de buna conduita cu polita de asigurare seria M nr.00000160 emisa de City Insurance SA, care a fost depusa odata cu contestatia pe numarul de fax 0248/607209 si a fost comunicata, in aceeasi zi, prin curierat, in original, conform AWB nr.79191384 catre autoritatea contractanta.

b)
In ce priveste critica privind gresita solutionare a exceptiei tardivitatii contestatiei Curtea constata ca este de asemenea neintemeiata.

Directiva privind achizitiile publice nu se opune unei reglementari nationale care prevede ca orice cale de atac impotriva unei decizii a autoritatii contractante trebuie formulata intr-un termen prevazut in acest scop si ca orice neregularitate a procedurii de atribuire invocata in sprijinul acestei cai de atac trebuie invocata in acelasi termen, sub sanctiunea decaderii, astfel incat, dupa implinirea acestui termen, nu mai este posibil sa se conteste o astfel de decizie sau sa se invoce o astfel de neregularitate, in masura in care termenul respectiv este rezonabil (CJCE, Hotararea din 12 decembrie 2002,
Universale-Bau si altii
, C-470/99, Rec., p. I-11617, punctul 79 si Hotararea din 27 februarie 2003,
Santex
, C-327/00, Rec., p. I-1877, punctul 50).   

Aceasta pozitie se intemeiaza pe considerentul ca indeplinirea completa a obiectivului urmarit de Directiva privind achizitiile ar fi compromisa daca ar fi posibil pentru candidati si ofertanti sa invoce, in orice moment al procedurii de atribuire, incalcari ale normelor de atribuire a contractelor, obligand astfel autoritatea contractanta sa reia intreaga procedura pentru a indrepta aceste incalcari (Hotararea Universale-Bau si altii, citata anterior, punctul 75).

Pentru a realiza obiectivul de celeritate avut in vedere de Directiva privind achizitiile statele membre au dreptul sa stabileasca termene de introducere a unei cai de atac in scopul obligarii operatorilor sa conteste in termene scurte masurile pregatitoare sau deciziile intermediare luate in cadrul procedurii de atribuire a unui contract (a se vedea in acest sens Hotararea
Universale-Bau si altii,
citata anterior, punctele 75-79, Hotararea din 12 februarie 2004,
Grossmann Air Service
, C-230/02, Rec., p. I1829, punctele 30 si 36-39).

 In plus, obiectivul de celeritate urmarit de Directiva 89/665 trebuie sa fie realizat in conformitate cu cerintele de securitate juridica din dreptul intern. In acest scop, statele membre au obligatia de a stabili o norma privind termenul suficient de precisa, clara si previzibila, astfel incat particularii sa isi poata cunoaste drepturile si obligatiile (a se vedea in acest sens CJCE ,Hotararea din 30 mai 1991,
Comisia/Germania
, C-361/88, Rec., p. I-2567, punctul 24, si Hotararea din 7 noiembrie 1996,
Comisia/Luxemburg
, C-221/94, Rec., p. I-5669, punctul 22).

De asemenea trebuie aratat ca faptul ca un candidat sau un ofertant afla ca oferta sau candidatura sa a fost respinsa nu il indreptateste sa formuleze efectiv o actiune. Astfel de informatii sunt insuficiente pentru a permite unui candidat sau unui ofertant sa afirme ca exista eventual o ilegalitate care poate face obiectul unei actiuni. Numai dupa ce a fost informat despre motivele pentru care a fost respins la procedura de atribuire a unui contract, candidatul sau ofertantul vizat are posibilitatea sa isi formeze o convingere clara in legatura cu existenta unei eventuale incalcari a dispozitiilor aplicabile si cu oportunitatea formularii unei actiuni (CJCE, Hotararea din 28 ianuarie 2010,  
Uniplex Ltd impotriva NHS Business Services Authority
, cauza C-406/2008, punctele 30-31).   

In consecinta, obiectivul stabilit la articolul 1 alineatul (1) din Directiva privind achizitiile, de a garanta existenta unor cai de atac eficiente impotriva incalcarilor dispozitiilor aplicabile in materia atribuirii contractelor de achizitii publice, nu poate fi atins decat daca termenele impuse pentru a introduce aceste actiuni incep sa curga numai de la data la care reclamantul a luat cunostinta sau ar fi trebuit sa ia cunostinta de pretinsa incalcare a dispozitiilor mentionate (a se vedea in acest sens Hotararea
Universale-Bau si alti
i, citata anterior, punctul 78).

In plus, trebuie subliniat ca in cadrul dispozitiilor nationale de transpunere a unei directive, instantele nationale sunt obligate, in masura posibilului, sa interpreteze aceste dispozitii nationale in lumina textului si a finalitatii directivei in cauza pentru a atinge rezultatul urmarit de aceasta (a se vedea Hotararea din 10 aprilie 1984,
von Colson si Kamann
, 14/83, Rec., p. 1891, punctul 26, precum si Hotararea din 5 octombrie 2004,
Pfeiffer si altii
, C-397/01 C-403/01, Rec., p. I-8835, punctul 113).

In considerarea acestor cerinte impuse prind Directiva achizitiilor legiuitorul national a reglementat prin art.256

²

din OUG nr.34/2006 termene clare si precise pentru formularea contestatiei  impotriva unui act prejudiciabil al autoritatii contractante, astfel cum este definit de art.255 alin (3) din OUG nr.34/2006.

Curtea admite, avand in vedere jurisprudenta CJCE, ca termenul de formularea a contestatiei nu incepe sa curga de la data  primirii instiintarii despre rezultatul procedurii conform art.206 din OUG nr.34/2006, ci de la data cand sunt comunicate motivele care au stat la baza respingerii unei oferte conform art.207 din OUG nr.34/2006.

In speta, in mod corect a apreciat Consiliu ca  termenul de formulare a contestatiei a inceput sa curga cel mai devreme de la data comunicarii adresei nr.12834/13.11.2015, intrucat prin aceasta adresa s-a comunicat ca oferta  formulata de ofertanta SC C SRL a fost acceptata si clasata pe locul II, fiind indicata de asemenea si oferta castigatoare.

Aceasta ofertanta a formulat contestatie la data de 17.11.2015 (f.397-vol.III) cu respectarea termenului legal de contestare.

Nu poate fi primita apararea reclamatei conform careia termenul de contestatie ar fi inceput sa curga de la data raportului preliminar nr.11970/26.10.2015 avand in vedere ca prin adresa nr.11973/26.10.2015 ofertantei SC C SRL i s-a comunicat doar ca oferta a fost admisa si ca este invitata sa participe la etapa finala de licitatie electronica, in conformitate cu cele mentionate in fisa de date si in documentatia de atribuire. In plus, astfel cum rezulta din analiza acestei adresei, aceste ofertante nu i s-a adus la cunostiinta de autoritatea contractanta ce alte oferte au fost declarate admise, astfel ca SC C SRL nu putea exercita, in acceptiunea jurisprudentei mai sus citate, o cale de atac efectiva prin care sa puna in discutie oferta tehnica a petentei .

De asemenea sustinerea petentei conform careia chiar prin decizia contestata s-ar fi retinut ca ofertanta SC C SRL ar fi cunoscut  numele celorlalti ofertanti admisi in faza finala este nereala intrucat la pagina 11 din decizia contestata nu se prezinta pozitia CNSC , ci doar punctul de vedere al autoritatii contractante, inregistrata la CNSC  sub nr.23614/7.12.2015.

In plus, este real ca autoritatea contractanta are obligatia de a incarca in SEAP numele ofertantilor ale caror oferte sunt admisibile, astfel cum prevad dispozitiile art.21 din HG nr.1660/2006 , insa astfel cum rezulta din inscrisul de la dosar, necontestat de partea adversa, ofertantii la licitatie nu pot vedea cea  mai buna oferta si nici numarul de participanti inscrisi la licitatie.

Or, in conditiile in care la data comunicarii din data de 26.10.2015, SC C SRL nu cunostea numele celorlalti participanti la licitatie, ale caror oferte au fost declarate admisibile, acesta nu avea posibilitatea de a exercita o cale de atac efectiva cel mai devreme de la data de 13.11.2015.

c)
In ce priveste critica conform careia CNSC a acordat mai mult decat s-a cerut CurtEa retine de asemenea caracterul neintemeiat al acesteia.

Potrivit art.278 alin (2) din OUG nr.34/2006 consiliul examineaza din punctul de vedere al legalitatii si temeiniciei actul atacat si poate pronunta o decizie prin care il anuleaza in parte sau in tot, obliga autoritatea contractanta sa emita un act sau dispune orice alta masura necesara pentru remedierea actelor ce afecteaza procedura de atribuire. Prin urmare, din analiza dispozitiei legale mai sus mentionate rezulta ca CNSC este abilitat sa dispuna orice masura necesara pentru remedierea actelor care afecteaza procedura de atribuire.

In consecinta, nu se poate afirma ca intr-o asemenea ipoteza este incalcat principiul disponibilitatii prevazut de art.22 alin (6) C.proc.civ., in conditiile in care aceasta norma vizeaza, pe de o parte, modul de solutionare a unei cererii de catre instanta de judecata, iar nu de catre un organ administrativ cu atributii jurisdictionale, iar, pe de alta parte, acest principiu este aplicabil in procedura achizitiilor doar daca nu exista o reglementare derogatorie, astfel cum se precizeaza in art.297 din OUG nr.34/2006.

Este real ca prin contestatia inregistrata sub nr.423/17.11.2015 s-a solicitat de catre contestatoarea SC C SRL ca CNSC sa admita contestatia, sa anuleze rezultatul procedurii nr.12384/13.11.2015 si a tuturor comunicarilor aferente, sa oblige autoritatea contractanta sa reevalueze si sa respinga ofertele depuse de SC S SRL si SC S SRL si sa reia procedura cu invitarea contestatoarei.

De asemenea este de constata ca prin decizia CNSC nr.2197/C1/2283, 2296 din 22.12.2015 s-a admis, in parte contestatia, s-a anulat raportul procedurii si actele subsecvente si a fost obligata autoritatea contractanta la reevaluarea ofertei depusa de SC S SRL cu respectarea prevederilor legale, a documentatiei de atribuire si celor cuprinse in motivarea deciziei CNSC.

Raportat la motivele admiterii contestatiei, Curtea retine ca decizia CNSC a fost emisa cu respectarea competentelor stabilite de art. 278 alin (2) din OUG nr.34/2006.

d)
In ce priveste critica conform careia era inadmisibila reevaluarea ofertelor Curtea retine ca este de asemenea nefondata.

In prealabil trebuie subliniat ca nici nu intra in competenta instantei sau a Consiliului sa interzica autoritatii contractante reevaluarea totala legala a calificarii ofertantului si a conformitatii ofertei sale, intrucat ar insemna sa interzica autoritatii sa isi indeplineasca obligatiile pe care i le atribuie legislatia pe linie de achizitii publice si pentru care ea raspunde (ar insemna ca autoritatea sa nu poata respinge o oferta inacceptabila sau neconforma pe motivele intemeiate si legale pe care le cunoaste doar sub pretextul ca ele nu au fost examinate de instanta/Consiliu, care ar ajunge sa i se substituie astfel in atributii autoritatii).

Revine autoritatii contractante responsabilitatea pentru admiterea si declararea castigatoare a unei oferte, context in care tot ea este tinuta sa verifice admisibilitatea si conformitatea ei sub orice fel de detaliu, in caz contrar riscand a declara admisibila/castigatoare o oferta care nu indeplineste conditiile impuse (inacceptabila sau neconforma), situatie care atrage raspunderea juridica a autoritatii pentru rezultatul nelegal (cat si a functionarilor sai vinovati).

Este de notorietate ca orice decizie a comisiei de evaluare si, in final, a autoritatii contractante, privind admiterea sau respingerea unei oferte, trebuie fundamentata pe o evaluare legala si temeinica a ofertei, sub toate aspectele acesteia. Pe de alta parte, daca nu ar fi pe deplin convinsa de admisibilitatea ofertei sau, chiar, stiind ca oferta nu este admisibila, autoritatea nu ar reanaliza-o in amanunt, ci s-ar margini sa se bazeze pe o veche evaluare, atunci nu numai ca nu si-ar respecta propriile obligatii si ar comite o neglijenta in serviciu, ci ar putea fi suspectata/acuzata de favorizarea ofertantului respectiv, cu eventuale implicatii in planul dreptului penal.

Prin urmare, indiferent de ce considera contestatoarea, la reevaluarea ofertelor autoritatea trebuie sa reverifice in integrum si cu maxima atentie ofertele, astfel incat sa se asigure ca nu i-a scapat neverificat niciun element dintre cele prestabilite. Orice alt comportament, manifestat de autoritate din motive de ignoranta, de nestiinta sau de rea-intentie, incalca atat principiul legalitatii actelor administratiei publice, cat si principiul precautiei administratiei publice, exprimat prin sintagma „este de preferat sa se evite o paguba, decat sa se produca un castig”.

Declararea drept admisibila a unei oferte in contextul in care ea nu indeplineste toate conditiile pentru a fi considerata admisibila conduce, evident, si la incalcarea preve derilor privind principiul tratamentului egal in procedura achizitiilor publice (art. 2 alin. 2 din OUG  nr. 34/2006).

Deficientele unei oferte nu pot fi indiferente autoritatii contractante in etapa de reevaluare, unde chiar si cea mai mica suspiciune trebuie inlaturata si inlocuita cu o certitudine, altfel consecinta semnarii contractului cu o firma a carei oferta este necorespunzatoare fiind deosebit de grava. Nu de putine ori Consiliul ori instantele de judecata  au punctat ca orice hotarare a autoritatii privind admiterea sau respingerea unei oferte trebuie fundamentata pe o evaluare temeinica a ofertei, sub toate aspectele acesteia, si pe probe concludente, iar nu pe documente neclare, contradictorii sau insuficiente.

Pentru a fi impartiala, evaluarea trebuie sa fie completa si temeinica, iar nu sa lase loc supozitiilor de favorizare a unei anumite oferte sau, dimpotriva, de dezavantajare a ei

Sub o alta perspectiva, concluzia care transpare din lecturarea dispozitiilor art. 256

¹

si art. 256

³

din OUG  nr. 34/2006 este aceea ca autoritatea contractanta are optiunea fireasca de a isi corecta propriile acte daca este sesizata in privinta netemeiniciei/nelegalitatii lor fie printr-o notificare, fie direct printr-o contestatie. Mai mult, desi nu reiese din normele invocate mai sus, autoritatea contractanta are optiunea de a isi anula un act, sau chiar intreaga procedura, si din oficiu, in absenta notificarii sau contestatiei vreunei persoane vatamate, in ipoteza in care, in derularea procedurii, constata ca a incalcat prevederi legale a caror nerespectare este sanctionata cu invalidarea actelor/procedurii de atribuire (dovada in acest sens fiind dispozitiile art. 209 din OUG nr. 34/2006).

Privita prin prisma imperativului restabilirii legalitatii actelor sau procedurii in ansamblu, optiunea remedierii apare ca fiind una fireasca, iar datorita facilitatii ei este preferabila aceleia a anularii actelor/procedurii pe calea contencioasa a purtarii unui proces la Consiliu sau/si la instanta de judecata. Contrar argumentatiei contestatoarei, in materia achizitiilor publice optiunea autoritatii de a isi revizui si remedia propriile acte (cum ar fi raportul procedurii), chiar si din oficiu, exista oricand pana la momentul finalizarii achizitiei prin semnarea contractului. Asadar, si din aceasta perspectiva, in speta, autoritatea era indrituita sa isi revizuiasca actele atacate si sa procedeze la reexaminarea legalitatii situatiei consemnate in acestea.

Chiar daca principiul legalitatii, din motive care nu necesita explicatii aici, nu apare enumerat intre principiile de la art. 2 alin. 2 din ordonanta, nu inseamna ca el nu ar fi aplicabil si cu ocazia derularii procedurilor de atribuire a contractelor de achizitie publica, mai ales in contextul obligatiei de asumare a raspunderii de catre autoritatea contractanta [art. 2 alin. 2 lit. g) Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2006].

In ce priveste critica conform careia nu se mai putea realiza o reevaluare a ofertelor formulate, Curtea retine, pentru argumentele mentionate anterior, ca SC C SRL nu a putut exercita o cale de atac efectiva impotriva raportului preliminar al procedurii din data de 26.10.2015, in conditiile in care la data comunicarii din data de 26.10.2015, SC C SRL nu cunostea numele celorlalti participanti la licitatie, ale caror oferte au fost declarate admisibile.

e)
In ce priveste critica privind faptul ca in mod gresit Consiliu a apreciat ca petenta nu si-a justificat capacitatea tehnica Curtea retine de asemenea ca este neintemeiata
.

Trebuie amintit ca, conform unei jurisprudente constante a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, articolul 47 alineatul (2) si articolul 48 alineatul (3) din Directiva 2004/18 recunosc dreptul oricarui operator economic de a pune in evidenta, pentru un contract determinat, capacitatile altor entitati, „indiferent de natura juridica a relatiilor dintre acesta si respectivele entitati”, cu conditia sa se dovedeasca autoritatii contractante ca ofertantul va dispune de mijloacele acestor entitati care sunt necesare executarii contractului (a se vedea in acest sens Hotararea
Swm Costruzioni 2 si Mannocchi Luigino,
C 94/12, EU:C:2013:646, punctele 29 si 33).

  O asemenea interpretare, astfel cum a statuat deja Curtea, este conforma cu obiectivul deschiderii achizitiilor publice spre o concurenta cat mai extinsa posibil pe care il urmaresc directivele in materie, nu numai in interesul operatorilor economici, ci si al autoritatilor contractante. In plus, aceasta este totodata de natura sa faciliteze accesul intreprinderilor mici si mijlocii la contractele de achizitii publice, obiectiv spre care deopotriva tinde Directiva 2004/18, asa cum se arata in considerentul (32) al acesteia (Hotararea
Swm Costruzioni 2 si Mannocchi Luigino
, C 94/12, EU:C:2013:646, punctul 34 si jurisprudenta citata).

 Or, atunci cand, pentru a si demonstra capacitatile financiare si economice, precum si tehnice si/sau profesionale in scopul de a fi admisa sa participe la o procedura de licitatie, o societate mentioneaza capacitatile organismelor sau ale intreprinderilor de care este direct sau indirect legata, indiferent de natura juridica a acestor relatii, ii incumba sa faca dovada ca dispune „efectiv” de mijloacele acestor organisme sau intreprinderi, care nu ii apartin in mod exclusiv si care sunt necesare executarii contractului (a se vedea in acest sens Hotararea
Holst Italia
, C 176/98, EU:C:1999:593, punctul 29 si jurisprudenta citata).

In speta, astfel cum rezulta din probatoriul administrat, in fisa de date a achizitiei, partea III.2.3 „Capacitatea tehnica si profesionala”, sectiunea a 7-a s-a prevazut ca ofertantii vor prezenta avizele emise de IGP pentru dispeceratele din judetul  pe teritoriul carora se afla obiectivele ST Pitesti”. O asemenea cerinta impunea ofertantilor sa prezinte dovezi, respectiv documente tip emise de IGPR, prin care erau avizate favorabil societatile de paza ce functionau in judetele Valcea, Arges si Olt, adica fie ofertantii, fie subcontractantii sa detine dispecerate localizate in judetele mai sus mentionate.

Aceasta cerinta a fost reconfirmata de autoritatea contractanta prin raspunsul la cerea de clarificare nr.4, in care s-a precizat ca „autoritatea contractanta isi mentine solicitarea formulata in documentatia de atribuire referitoare la dispeceratele de monitorizare”.

Cerinta mai sus mentionata  precum si raspunsul la clarificare nu a fost contestat, in termen legal, de niciunul dintre ofertanti, astfel ca acestia aveau obligatia de a intocmi documentatia tehnice cu respectarea acestei cerinte impusa in fisa de date a achizitiei.

In mod corect CNSC a apreciat ca petenta SC S SRL  nu s-a conformat obligatiei stabilita prin fisa de date a achizitiei, in conditiile in care a nominalizat ca subcontractant pentru a asigura serviciile de interventie pe raza judetului Olt pe SC A SRL, fara sa prezinte pentru acest subcontractant avizul emis de IGPR pentru dispecerat situat in judetul Olt. Sustinerea petentei ca ar fi dovedit indeplinirea acestei cerinte prin depunerea  avizului emis de IGPR nr.992.202/12.05.2014 nu poate fi retinuta in conditiile in care acesta vizeaza dispeceratul de monitorizare a sistemelor de alarma organizat in municipiul Craiova , judet Dolj, iar nu vizeaza organizarea unui dispecerat in judetul Olt, astfel cum s-a impus prin fisa de date a achizitiei.

Avand in vedere ca nu este indeplinita una din cerintele caietului de sarcini, Curtea constata ca in mod corect a apreciat CNSC ca oferta formulata de SC S SRL este inacceptabila raportat la dispozitiile art.36 alin (2)  lit.a) din HG nr.925/2006, astfel ca nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate de petenta.

f)
In ce priveste cererea  de interventie in interes propriu formulata de SC S SRL Curtea retine ca este inadmisibila.

Necontestat, prezentei plangeri ii sunt aplicabile dispozitiile speciale ale ordonantei, care, la art. 281 alin. (1) din OUG nr.34/2006, prevede ca deciziile Consiliului privind solutionarea contestatiei pot fi atacate de catre autoritatea contractanta si/sau de catre orice persoana vatamata, in sensul art. 255 alin. (2), cu plangere la instanta judecatoreasca.

Or, potrivit art. 255 alin. (2) din acelasi act norMativ, prin persoana vatamata se intelege orice operator economic care: a) are sau a avut un interes legitim in legatura cu respectiva procedura de atribuire; b) a suferit, sufera sau risca sa sufere un prejudiciu ca o consecinta a unui act al autoritatii contractante, de natura sa produca efecte juridice, ori ca urmare a nesolutionarii in termenul legal a unei cereri privind respectiva procedura de atribuire.

Urmarind continutul expres si scopul dispozitiilor legale speciale citate, coroborat si cu celelalte prevederi din ordonanta, Curtea constata ca, in materia achizitiilor publice, conform legii speciale, derogandu-se de la un principiu al contenciosului administrativ, nu se impune contestatorului actelor dintr-o procedura de licitatie publica sa stabileasca prin contestatia sa cadrul procesual subiectiv complet, prin chemarea in judecata si a beneficiarului actelor autoritatii contractante (care este ofertantul declarat castigator), stabilindu-se, in schimb, prin art. 271 alin. (2), obligatia autoritatii contractante de a instiinta ceilalti participanti la procedura asupra formularii si continutului contestatiei, inclusiv pentru a da posibilitatea celorlalti participanti la procedura sa intervina in fata Consiliului pentru apararea drepturilor si intereselor proprii, in masura in care apreciaza ca aceasta interventie este oportuna.

Adoptand aceasta conceptie derogatorie de la dreptul comun asupra cadrului procesual subiectiv al contestatiei, ca o continuare, prin art. 281 alin. (1), legea speciala confera posibilitatea oricarui participant la procedura, care este persoana vatamata, in sensul art. 255 alin. (2), chiar daca nu a fost parte la judecarea contestatiei in fata Consiliului, sa exercite calea de atac a plangerii impotriva deciziei organului cu atributii administrativ-jurisdictionale.

Intervenienta a participat la procedura de achizitie publica iar oferta sa a fost declarata ca neconforma, fiind confirmat acest rezultat prin adresa nr.12832/13.11.2015 (f.368-vol.III). De asemenea din analiza probatoriului rezulta ca aceasta intervenienta a formulat contestatie la data de 17.11.2015, care a fost respinsa prin decizia nr.2197/C1/2283, 2296 din 22 decembrie 2015 a Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor.

Intr-o asemenea ipoteza intervenienta avea obligatie de a formula plangere impotriva deciziei CNSC conform art.281 alin (1) din OUG nr.34/2006. Imprejurarea ca intervenienta nu a inteles sa exercite calea de atac a plangerii,  determina decaderea acesteia din dreptul de mai contesta modalitatea de derulare a procedurii, astfel ca formularea unei cereri de interventie in respectivul litigiu este inadmisibila.

Pentru considerentele expuse Curtea a respins plangerea ca neintemeiata si cererea de interventie ca inadmisibila.