Abuzul in serviciu definit in reglementarile penale succesive

-art.297 alin.1 cod penal;

-art.248 C.penal 1969 rap.la art.13

²

din Legea 78/2000;

-art.5 cod penal;

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia penala nr.545/27.04.2016

Curtea nu a identificat pe de o parte in ce consta efectiv una dintre cele doua urmari alternative stabilite de legiuitor ca fiind vatamarea adusa prin infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice - care este una de rezultat iar nu de pericol si de aceea, existenta si certitudinea pagubei trebuie sa fie una concreta si evaluabila, iar pe de alta parte, nu rezulta care anume atributie de serviciu dintre cele inscrise in fisa postului ocupat de inculpat, conform inscrisului aflat in dosarul de urmarire penala a fost indeplinita defectuos sau nu a fost indeplinita, cu buna stiinta si avand rezultatul producerii unei tulburari insemnate bunului mers al unei institutii ori o paguba a patrimoniului acesteia.

(

Prin sentinta penala nr. 636 din 17.12.2015 a tribunalului, in baza art.5 C.penal, s-a constatat ca legea penala mai favorabila inculpatului O.T.G., este codul penal din 1969 si Legea 78/2000 in varianta anterioara modificarilor aduse prin Legea 255/2013 si in baza art. 16 alin. 1 lit. b cod

proc.pen. a fost achitat inculpatul pentru comiterea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 248 C.penal 1969 rap. la art. 13 din Legea 78/2000, fapta nefiind prevazuta de legea penala.

Prin aceeasi sentinta in baza art.254 alin.1 C.penal 1969 rap. la art.7 din Legea 78/2000, cu aplic.art.74 alin.1 lit. a, alin.2, art.76 alin.1 lit.c C.penal 1969, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pentru comiterea infractiunii de luare de mita(fapta din 18.09.2013)dispunandu-se suspendarea executarii acesteia, conform art.81 si urm.cod penal anterior.

Impotriva sentintei, in termen legal au exercitat apeluri atat Parchetul de pe langa tribunal cat si inculpatul O.T.G.

1. In apelul sau parchetul a sustinut pe de o parte ca solutia de achitare a inculpatului pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prev. si ped. de art. 248 C. pen. de la 1969 rap. la art.13
   
   ²
   
   din Legea nr.78/2000 este gresita iar pe de alta ca pedeapsa aplicata pentru infractiunea de luare de mita prevazuta de art.254 alin.1 C.penal 1969 rap. la art.7 din Legea 78/2000, a fost individualizata cu nerespectarea criteriilor legale atat in privinta cuantumului cat si a modalitatii de executare.

Astfel, dupa ce a reluat sintetic argumentele folosite de judecatorul fondului pentru a justifica solutia achitarii partiale, apelantul-parchet a considerat nelegala aceasta solutie cu motivarea ca cele doua infractiuni pentru care inculpatul a fost trimis in judecata nu pot fi analizate separat deoarece una dintre infractiuni(abuzul in serviciu contra intereselor publice) serveste ca mijloc pentru realizarea celeilalte (luarea de mita) care constituie scopul activitatii infractionale a inculpatului.

Apelantul-parchet a cerut instantei de control judiciar sa constate ca inculpatul, avand functia de agent de politie, desi a vazut cu ocazia controlului desfasurat la societatea X ca persoanele care munceau acolo nu erau incadrate legal in munca, nu a luat nicio masura de exploatare a acestor informatii obtinute in teren fie prin raportare la seful Sectiei 4 Politie de care apartinea fie direct, la Inspectoratul Teritorial de Munca care are competenta sanctionarii angajatorului ce primeste la munca pana la 5 persoane fara a le incheia contracte de munca asa incat in aceasta din urma varianta s-a produs o tulburare a bunului mers al respectivului inspectorat data fiind si amploarea fenomenului cunoscut sub denumirea „munca la negru„ si ar consta in contravaloarea amenzilor ce ar fi putut fi aplicate pentru inexistenta contractelor de incadrare in munca a persoanelor care lucrau efectiv in ziua de 18 septembrie 2013 in respectiva societate fara a avea forme legale.

In acelasi timp, apelantul-parchet a mai sustinut ca pedeapsa aplicata inculpatului pentru infractiunea de luare de mita este netemeinica deoarece nu s-a tinut cont de conduita procesuala de nerecunoastere a acesteia iar lipsa antecedentelor penale este o conditie la angajarea ca agent de politie iar nu o circumstanta cu efect atenuant astfel ca se impunea stabilirea unei pedepse mai aspre ca durata si modalitate de executare.

2. In apelul sau inculpatul O.T.G. a ca este gresita solutia de condamnare a sa pentru infractiunea de luare de mita deoarece dovezile sunt contradictorii in conditiile in care la testarea comportamentului simulat, martorii D.I. si D.V. s-a dovedit a fi facut depozitii corecte si sincere asa incat, in lipsa altor probe, vinovatia sa nu a fost deplin si cert dovedita ceea ce impunea achitarea sa de sub orice invinuire

Curtea, verificand sentinta apelata in raport criticile celor 2 apelanti, de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale care sunt incidente in cauza precum si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.417 alin.2 cod proc.pen., a constatat ca nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

In mod corect prima instanta a stabilit raspunderea penala a inculpatului O.T.G. pentru una dintre cele doua infractiuni ce compun acuzatia penala, aceea de luare de mita prevazuta de art. 254 alin. 1 C.penal 1969 rap. la art.7 din Legea 78/2000 retinand in fapt ca in calitate de agent de politie, in ziua de 18 septembrie 2013 a primit de la D.V.I. suma de 100 lei cu titlu de mita pentru ca in schimbul acesteia sa nu raporteze ca la Centrul de colectare a fierului vechi apartinand SC X SRL nu existau documentele de legala functionare si totodata sa nu urmareasca daca a doua zi, la 19 septembrie 2013, reprezentantii societatii au dat efectiv curs invitatiei de a se prezenta la organele politiei.

O prima observatie este aceea ca circumstantele de fapt ce compun invinuirea de mai sus sunt consemnate identic si in dispozitia de trimitere in judecata pentru infractiunea de luare de mita iar pentru cea de a doua infractiune, aceea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C.penal 1969 rap. la art. 13 din Legea 78/2000 actul de inculpare retine in fapt ca acelasi inculpat actionand in scopul obtinerii pentru sine de foloase materiale necuvenite, a incalcat deliberat atat atributiile din fisa postului cat si Normele interne de functionare a M.A.I. in sensul de a nu fi sanctionat contraventia de neasigurare a pazei societatii controlate si de a nu fi raportat faptul inexistentei contractelor de incadrare in munca a persoanelor care lucrau efectiv in ziua de 18 septembrie 2013 in respectiva societate fara a avea forme legale.

O a doua observatie a instantei de control judiciar este aceea ca probele administrate in cauza nu genereaza vreun dubiu referitor la vinovatia inculpatului O.T.G.pentru fapta de luare de mita, asa cum acesta a sustinut prin apelul exercitat fiindca procesul-verbal de interceptare autorizata a convorbirii telefonice purtate in seara zilei de 18 septembrie 2013 la ora 20.06.09. intre X si Y consemneaza faptul oferirii de catre cel din urma a sumei de 100 lei agentului de politie pentru a nu mai efectua controlul, in termenii”de la Sectia 4 unul gras, nu-l stiu, a mai venit o data” si”daca mi-a luat astazi un milion, maine il duc cum vreau eu”;”ti-a luat banii?”; ”da, frate”(filele 23 dosar urm.pen.)

In egala masura, acest dialog care fara putinta de tagada se refera la inculpatul din cauza de fata, este completat in mod suficient de lamuritor de declaratia data de mituitor, audiat ca suspect si de cea data de D.A.I. care, anchetat la randul sau ca suspect pentru infractiunea de dare de mita (filele 38-40) a marturisit ca gestiona in fapt dar in afara unui cadru legal, sumele obtinute din colectarea de fier vechi si la cererea lui „Mustata” adica D.V.I. i-a dat inculpatului suma de 100 lei dupa care ambii” au plecat la biroul de pe centura”.

Aceasta persoana l-a recunoscut in plansa fotografica pe inculpat ca fiind politistul venit in control sa ceara documentele de functionare a societatii. Aceste declaratii precum si cele date la 10 septembrie 2015 si 18 octombrie 2015 analizate punctual de judecatorul fondului au fost verificate in prima instanta sub aspectul realitatii circumstantelor de fapt descrise, prin Rapoartele de constatare criminalistica nr.169477/14.oct.2015 si nr.169595/17 nov.2015-ambele ale Serviciul Criminalistic stabilindu-se ca raspunsurile afirmative ale celor doua persoane intrebate daca au mituit pe agentul de politie O.T.G., nu au provocat modificari specifice comportamentului simulat.

De aceea, numai negarea declarativa a vinovatiei neinsotita de minime dovezi care sa probeze o alta stare de fapt decat cea rezultata din mijloacele de proba sus aratate carora li se adauga si declaratia martorului S.R.C., nu este suficienta pentru a solicita si obtine achitarea pentru infractiunea de luare de mita in conditiile in care inculpatul a recunoscut ca la data de 18 septembrie 2013 a exercitat activitati de control la cele doua puncte de lucru ale societatii SC X SRL astfel cum rezulta si din inscrisul aflat la fila 51 dosar urm.pen. denumit”dispozitiv de ordine” in care este mentionat in schimbul 2 cu grad, nume si prenume, itinerarul de patrulare urmat de inculpat si orele executarii serviciului precum si semnatura sa.

Drept consecinta, raspunderea penala a inculpatului O.T.G. pentru comiterea infractiunii de luare de mita dar si legea penala aplicabila conform dispozitiilor art.5 cod penal, ca lege mai favorabila, au fost corect stabilite de judecatorul fondului asa incat apelul inculpatului prin care s-a solicitat achitarea a fost respins ca nefondat in conformitate cu art.421 pct.1 lit.b cod proc.pen.

Aceeasi dezlegare a fost data de instanta de control judiciar si apelului exercitat de parchetul de pe langa tribunal sub aspectul ambelor critici formulate impotriva solutiei de achitare pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta de art. 248 C.penal 1969 rap. la art. 13 din Legea 78/2000 si respectiv vizand individualizarea pedepsei.

In acord cu judecatorul fondului Curtea nu a identificat pe de o parte in ce consta efectiv una dintre cele doua urmari alternative stabilite de legiuitor ca fiind vatamarea adusa prin infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice - care este una de rezultat iar nu de pericol si de aceea, existenta si certitudinea pagubei trebuie sa fie una concreta si evaluabila, iar pe de alta parte, nu rezulta care anume atributie de serviciu dintre cele inscrise in fisa postului ocupat de inculpat, conform inscrisului aflat la filele 72-76 dosar urm.pen. a fost indeplinita defectuos sau nu a fost indeplinita, cu buna stiinta si avand rezultatul producerii unei tulburari insemnate bunului mers al unei institutii ori o paguba a patrimoniului acesteia.

Apelantul-parchet a sustinut ca, intre aceste ipoteze legale, cea in care s-a aflat inculpatul priveste omisiunea de a exploata informatiile obtinute in teren cu ocazia controlului din 18 septembrie 2013 fie prin raportare la seful Sectiei 4 Politie de care apartinea fie direct, la Inspectoratul Teritorial de Munca care are competenta sanctionarii societatii ce primeste la munca pana la 5 persoane fara a le incheia contracte individuale de munca .

Sub un prim aspect, constatarea pretinsei fapte contraventionale vizand incalcarea prevederilor din codul muncii referitoare la lipsa contractelor legale de munca ale unor persoane ce prestau activitati la societatea in discutie, nu este de competenta organelor politiei, fapt incontestabil rezultat din dispozitiile legale incidente si confirmat in prima instanta de martorul T. D.-seful sectiei 4 Politie Ploiesti.

Sub un alt aspect, nici atributia de culegere de informatii de la surse ocazionale privind persoanele aflate in atentie si referitoare la cei care se pregatesc sau intentioneaza sa comita fapte antisociale, pe care le valorifica direct sau prin formatiuni specializate-asa cum aceasta este mentionata in fisa postului inculpatului nu poate fi invocata ca nesocotita sau indeplinita necorespunzator ori defectuos astfel cum norma incriminatoare prevede deoarece nu exista proba ca societatea comerciala supusa controlului ca persoana juridica sau prin reprezentantii sai, persoane fizice, ar fi facut obiectul vreunei investigatii judiciare sau se afla in atentia organelor judiciare.

La lipsa indicarii in concret a atributiei de serviciu incalcate-ca element material esential al laturii obiective-se adauga lipsa urmarii imediate constand in vatamarea efectiv produsa in oricare dintre cele doua variante alternative ale textului incriminator deoarece nu s-a dovedit nici tulburarea insemnata a bunului mers al unei institutii(Inspectoratului Teritorial de Munca) nici vreo paguba adusa patrimoniului acesteia, sustinerea apelantului-parchet ca prejudiciul s-ar materializa in cuantumul amenzilor ce ar fi fost aplicate de inspectorii acestei institutii daca ar fi cunoscut abaterile savarsite dar neraportate de inculpat fiind nejustificata, ipotetica si iluzorie iar nu efectiva si concreta si fara legatura directa de cauzalitate cu conduita sa pretins culpabila.

Nici afirmatia ca teoretic orice infractiune de luare de mita comisa de un functionar se afla intotdeauna in concurs real de fapte penale cu cea de abuz in serviciu contra intereselor publice nu este fondata fiindca intre ipotezele prevazute de art.254 cod penal anterior, aplicabil in cauza, primirea mitei putea avea drept scop chiar indeplinirea actului referitor la indatoririle de serviciu, nu doar neindeplinirea sau intarzierea indeplinirii lui.

Un ultim aspect vizeaza critica referitoare la stabilirea pedepsei atat in privinta cuantumului cat si a modalitatii de individualizare.

Curtea a constatat ca in mod corect prima instanta a tinut seama de circumstantele de fapt ale activitatii infractionale, de persoana si conduita infractorului, de cuantumul sumei primite drept mita si in mod judicios a coborat sub minimul special legal sanctiunea de drept penal aplicata care atat prin durata cat si prin modalitatea de executare aleasa este apta sa raspunda exigentelor de represiune si coercitie dar si functiei de reeducare si prevenire a comiterii pe viitor a unor alte fapte cu caracter antisocial.

Drept urmare, pentru considerentele expuse Curtea a respins ca nefondat si apelul declarat de parchet.

(Judecator Simona Petruta Buzoianu)

Nota.

Potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr.405/15.06.2016 publicate in Monitorul Oficial al Romaniei nr.517 din 8 iulie 2016-Partea I, dispozitiile art. 246 din Codul penal din 1969 si ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constitutionale in masura in care prin sintagma „indeplineste in mod defectuos” din cuprinsul acestora se intelege „indeplineste prin incalcarea legii”.