Desfacere contract individual de munca, Repunerea partilor in situatia anterioara
1 aprilie 2020Divort, Exercitarea autoritatii parintesti, Norme de competenta internationala distincte
1 aprilie 2020
Desfacerea contractului de munca, Respectarea cerintei preavizului prin emiterea unei notificari
Tribunalul Gorj prin sentinta civila nr.4452 de la 26.09.2013 a respins cererea formulata de reclamanta T.S.M., in contradictoriu cu parata SC P.E.E.H.
HIDROELECTRICA SA Bucuresti, str. Constantin Nacu nr.3 , sector 2.
Pentru ase pronunta astfel instanta de fond a retinut ca reclamanta T..S.M. a fost angajata a SC PEEH Hidroelectrica SA indeplinind functia de economist.
Prin sentinta civila nr.7222 din 20.06.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr.22456/3/2012 s-a dispus admiterea cererii debitoarei SC PEEH Hidroelectrica SA si deschiderea procedurii generale a insolventei.
Prin decizia nr.808 din 06.02.2013 reclamanta a fost concediata in conformitate cu dispozitiile art. 65 alin.1 din Legea 53/2003 si art.86 alineat 6 din legea nr.85/2006, desfiintarea locului de munca dispunandu-se avand in vedere situatia speciala in care se afla societatea parata, respectiv starea de insolventa, fapt ce a determinat aprobarea unei noi structuri organizatorice cu scopul eficientizarii activitatii, reducerii costurilor si iesirii societatii din starea de insolventa.
In acest sens, in cadrul procedurii de insolventa s-a aprobat un plan de organizare unul dintre obiectivele propuse fiind „renegocierea contractului colectiv de munca, restructurarea personalului societatii si a organigramei. Structura de personal si organizarea interna”. Prin decizia nr.57 din 16.01.2013 a SC Hidroelectrica SA s-a aprobat noua structura organizatorica a SH Tg-Jiu, cu un numar total de 261 posturi fata de 286 posturi cat existau anterior, cu consecinta disponibilizarii unui numar de 18 persoane si reducerea a 7 posturi vacante.
Conform dispozitiilor art. 86 alin. 6 din Legea 85/05.04.2006 actualizata privind procedura insolventei „Prin derogare de la prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, dupa data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitoarei se va face de urgenta de catre administratorul judiciar/lichidator, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva. Administratorul judiciar/lichidatorul va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucratoare”.
Reclamanta a sustinut ca nu se impunea concedierea sa, nefiind respectat niciun criteriu la luarea acestei masuri, astfel: desi s-a invocat ca principal motiv al reorganizarii si al desfiintarii anumitor posturi insuficienta fondurilor, prin concedierea reclamantei si a celor doi economisti si mentinerea celor trei posturi de inginer, nu s-a urmarit aceasta finalitate, avand in vedere ca salariile inginerilor erau mult superioare salariului reclamantei si ale economistilor.
Prin urmare, toate criteriile mentionate de reclamanta nu au fost insa avute in vedere, chiar daca ar fi intemeiate, in conditiile in care, raportat la dispozitiile art. 86 alin. 6 din Legea 85/05.04.2006, singura conditie impusa de lege este aceea a acordarii preavizului de 15 zile si nu de 20 zile cat considera aceasta. Nu se poate aplica prin analogie termenul de preaviz de 20 zile prevazut de codul muncii, atat timp cat in Legea nr.85/2006 (care este una speciala si ale carei norme deroga de la legea generala in materie) se prevede in mod expres termenul de 15 zile. Un astfel de termen putea fi luat in calcul doar in situatia in care legea speciala nu prevedea durata preavizului, ceea ce nu este cazul de fata.
Asa cum s-a mentionat mai sus, principalul temei legal al emiterii deciziei de concediere il reprezinta prevederile art. 86 alin. 6 din Legea 85/2006, prevederi care deroga de la normele generale de dreptul muncii si prin care se mentioneaza in mod expres ca angajatorul nu are obligatia respectarii procedurii concedierii colective prevazuta de art.68-72 codul muncii, data fiind situatia speciala in care se afla societatea in cauza. Conditie impusa de lege este aceea a acordarii preavizului de 15 zile, conditie care a fost indeplinita in speta dedusa judecatii, reclamantei fiindu-i comunicata la data de 17.01.2013 notificarea de preaviz la concediere nr.6827 din 16.01.2013 (filele 18-19 din dosar), contractul de munca incetand incepand cu data de 08.02.2013, fiind asadar respectat termenul de preaviz acordat.
In plus, asa cum rezulta din organigrama valabila incepand cu data de 16 ianuarie 2013, postul reclamantei a fost eliminat ca urmare a desfiintarii compartimentului „Contracte”, cele doua posturi de economist din acest compartiment fiind astfel suprimate.
In aceste conditii, instanta a apreciat ca dispozitiile art. 65 alin. 2 din Codul Muncii au fost respectate, desfiintarea postului fiind efectiva si avand o cauza reala si serioasa, determinata de necesitatea reorganizarii societatii parate, data fiind situatia economica dificila in care aceasta se afla.
Tribunalul a apreciat, astfel, ca decizia de concediere a fost legala si temeinica, motiv pentru care a respins actiunea formulata de reclamanta T.S.M. in contradictoriu cu parata S.C. P.E.E.H. Hidroelectrica S.A.
Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta T.S.M.
In motivarea apelului a aratat ca instanta de fond nu s-a pronuntat pe doua exceptii invocate in actiunea astfel cum a fost precizata.
Arata ca decizia este lovita de nulitate intrucat angajatorul, reprezentat de administratorul judiciar, a incalcat dreptul la informare si consultare in caz de concediere colectiva, instituit ca drept fundamental de art.27 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene si in Directiva nr.98/59/CE.
La nivelul Hidroelectrica, in luna februarie 2013, au fost concediate 152 de persoane, din totalul de aproximativ 5000 de salariati.
In baza dispozitiilor Constitutiei Romaniei, ale art.4 si 5 din Noul Cod civil si ale Directivei 98/59/CE, angajatorul avea obligatia imperativa de a initia procedura de informare si consultare cu reprezentantii salariatilor si cu autoritatea publica competenta - Agentia pentru Ocuparea Fortei de Munca-anterior emiterii deciziilor.
In cazul concedierilor ce au avut loc in luna februarie 2013 la nivelul Hidroelectrica, trebuia initiata o procedura de informare asi consultare cu reprezentantii salariatilor, in speta cu Sindicatul Hidroelectrica HIDROSIND. DE asemenea, trebuia asigurata procedura de informare si consultare a autoritatii competente, in speta a Agentiei pentru Ocuparea Fortei de Munca.
Considera ca, intrucat Directiva 98/59/CE nu stabileste termene exacte pentru indeplinirea acestei obligatii (doar termenul minim de cel putin 30 de zile anterioare emiterii deciziilor, prevazut la art.4), in speta erau aplicabile dispozitiile Contractului Colectiv de Munca de la nivelul societatii si ale art.69 Codul muncii.
Prin deciziile de concediere, se recunoaste incalcarea dreptului la informare si consultare, invocandu-se dispozitiile art.86 alin.6 din Legea 85/2006. Salariatilor nu le poate fi opusa aceasta prevedere din legislatia interna, intrucat drepturile lor fundamentale sunt garantate la nivelul Uniunii, in caz de conflict avand prioritate norma europeana.
Decizia de concediere este lovita de nulitate intrucat a fost semnata de o alta persoana decat cea prevazuta de dispozitiile art.49 din Legea 85/2006. Societatea Hidroelectrica se afla la momentul emiterii deciziilor in perioada de observatie. Potrivit art.49 din Legea 85/2006 „pe perioada de observatie, debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti, care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente, dupa cum urmeaza: a) sub supravegherea administratorului judiciar daca debitorul a avut o cerere de reorganizare, in sensul art.28 a(1) h si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
Apreciaza ca in realitate, administratorul judiciar a dispus masura denuntarii unilaterale a unui numar de 151 de contracte individuale de munca, incalcand flagrant conditia impusa de art.86 din legea 85/2006, de crestere la maxim a averii debitorului.
Se impunea ca, pentru respectarea dispozitiilor art.76 Codul muncii, deciziile de concediere sa fie motivate sub aspectul necesitatii desfiintarii fiecarui post in parte, prin raportare la cauza reala si serioasa a desfiintarii postului si la procentul de maximizare a profitului, luand in considerare obligatia angajatorului de a despagubi salariatii concediati cu un numar de 12 pana la 48 de salarii.
Numai in acest mod, instanta de judecata ar fi putut sa cenzureze realitatea masurii aplicate si legalitatea sa. in realitate, prin aceste concedieri, administratorul judiciar nu a dorit altceva decat sa faca presiuni asupra salariatilor, avand in vedere ca acestia, in calitate de creditori ai societatii, s-au opus de la inceput intrarii in insolventa.
Angajatorul avea obligatia sa analizeze posibilitatea reangajarii salariatilor a caror posturi au fost desfiintate la nivelul intregii societati, reorganizarea trebuind sa se faca in raport cu intreg personalul angajat.
In lipsa aplicarii criteriilor, in lipsa dificultatilor economice care sa impuna concedierea coroborat cu cauza imorala a cresterii veniturilor administratorului judiciar din aplicarea masurii, concedierea nu a determinata de o cauza reala si serioasa.
Se impunea ca, pentru respectarea dispozitiilor aart.76 din Codul muncii, deciziile de concediere sa fie motivate sub aspectul necesitatii desfiintarii fiecarui post in parte, prin raportare la cauza reala si serioasa a desfiintarii postului si la procentul de maximizare a profitului, luand in considerare obligatia angajatorului de a despagubi salariatii concediati cu un numar de 12 pana la 48 de salarii.
Din observarea inscrisurilor care au precedat reorganizarea unitatii angajatoare si deciziilor de concediere se poate observa cu usurinta ca nu a fost in vedere nici un fel de criteriu de selectie privind concedierea personalului. SE mai sustine ca lista cu salariatii ce urmau sa fie disponibilizati a fost stabilita de conducerea sucursalei Tg.Jiu impreuna cu liderul de sindicat.
Considera ca dispozitiile art.86 (6) din legea nr.85/2006 prin care se permite administratorului judiciar derogarea de la anumite prevederi din Codul muncii, nu inseamna ca acesta poate sa dispuna desfacerea contractelor de munca dupa bunul plac, fara sa se tina cont de nici un criteriu legal si, in cazul de fata, de un acord esential.
Considera ca motivarea sentintei recurate in prezenta cauza s-a facut dupa metoda copy-paste dupa sentinta nr.4191/05.09.2013 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr.2650/95/2013.
In drept invoca prevederile art.466-480 Noul Cod procedura civila.
Solicita admiterea apelului, anularea sentintei apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
Analizand apelul formulat se constata ca este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Din cuprinsul amplu al deciziei nr. 941/8.02.203, emisa de SC Hidroelectrica SA dupa deschiderea procedurii insolventei in baza hotararii Tribunalului Bucuresti din data de 20.06.2012, rezulta ca indisponibilizarea contestatorului s-a dispus in contextul ansamblului de masuri adoptate de Administratorul judiciar, determinate de necesitati de ordin managerial, pentru o mai eficienta organizare a activitatii, reducerea unor costuri, masuri menite sa duca la redresarea activitatii si iesirea societatii din starea de insolventa.
Ca temei de drept s-au invocat prevederile art.65 alin.(1) din Codul Muncii si art.86 alin.(6) din Legea nr.85/2006.
Prin chiar actul de sesizare a instantei - contestatia inregistrata la data de27.02.2013, contestatorul recunoaste ca s-a dispus incetarea contractului sau individual de munca, in urma concedierii colective din februarie 2013.
Conform inscrisurilor depuse la dosar si in special organigramele si listele disponibilizatilor de la filele 136-139, rezulta ca procesul de reorganizare a societatii s-a desfasurat in lunile ianuarie -februarie 2013, in cursul acestuia fiind concediati 151 salariati.
Prin urmare, a avut loc o concediere colectiva, in conditiile prevazute de art.68 din Codul muncii, si tinand seama ca aceasta a fost ulterioara deschiderii procedurii de insolventa, sunt incidente normele speciale, derogatorii de la prevederile Codului Muncii, prevazute in Legea nr.85/2006.
Astfel, art.86 alin.(6) din actul normativ mentionat, dispune ca dupa deschiderea procedurii insolventei, desfacerea contractelor individuale de munca ale personalului debitoarei se face de urgenta, de catre administratorul judiciar, fara a fi necesara parcurgerea procedurii de concediere colectiva, singura conditie impusa de text fiind aceea a acordarii preavizului de 15 zile lucratoare.
Cerinta preavizului a fost respectata in speta, prin emiterea notificarii nr.6827/16.01.2013, comunicata contestatorului in 17.01.2013, termenul de preaviz incepand sa curga de la data de la aceasta data. principalul temei legal al emiterii deciziei de concediere il reprezinta prevederile art. 86 alin. 6 din Legea 85/2006, prevederi care deroga de la normele generale de dreptul muncii si prin care se mentioneaza in mod expres ca angajatorul nu are obligatia respectarii procedurii concedierii colective prevazuta de art.68-72 Codul muncii, data fiind situatia speciala in care se afla societatea in cauza. Conditie impusa de lege este aceea a acordarii preavizului de 15 zile, conditie care a fost indeplinita in speta dedusa judecatii.
Dupa cum rezulta din continutul deciziei, la luarea masurii concedierii reclamantei au fost avute in vedere, printre altele: hotararea prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolventei impotriva Hidroelectrica SA; situatia speciala in care se afla societatea, insuficienta fondurilor necesare platii datoriilor; raportul cu privire la cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa precum si nota de fundamentare a masurilor ce trebuie adoptate in vederea reorganizarii societatii inclusiv in ceea ce priveste crearea unei structuri organizatorice eficiente si de natura a reduce costurile; masurile dispuse de administratorul judiciar privind aprobarea unei noi structuri organizatorice a societatii; decizia administratorului judiciar prin acre s-aui impus transformari si/sau desfiintari de posturi.
Prin urmare, toate criteriile mentionate de reclamanta nu au fost insa avute in vedere, chiar daca ar fi intemeiate, in conditiile in care, raportat la dispozitiile art. 86 alin. 6 din Legea 85/05.04.2006, singura conditie impusa de lege este aceea a acordarii preavizului de 15 zile
In concluzie, decizia contestata a fost emisa cu respectarea conditiilor prevazute de legea speciala, dispozitiile art.76 din Codul muncii, invocate de apelant reprezentand norma generala, a carei aplicare este inlaturata de incidenta prevederilor derogatorii, cuprinse in Legea insolventei.
Prin urmare apelul declarat de contestator este nefondat si urmeaza sa fie respins, conform art.480 alin. 1 Cod procedura civila.
(Decizia civila nr. 404 de la 13 - Sectia a I -a civila, rezumat judecator Ionela Vilculescu)