Restituire suma nedatorata, Inaplicabilitatea Deciziei Curtii de Conturi asupra clauzelor contractului colectiv de munca

• Legea nr. 53/2003 - Codul muncii - , rep.: art. 256
• Legea nr. 62/2011- dialogul social: art. 132, art. 138 alin. (5) art. 142, art. 148, art.

151 si art. 152

intrucat reclamanta nu a solicitat lipsirea de efecte a actelor de negociere colectiva in temeiul carora au fost acordate paratei drepturile salariale in discutie, rezulta ca plata drepturilor salariale a caror restituire se solicita au fost acordate sub aparenta de legalitate a unor contracte colective de munca a carora valabilitate nu a fost pusa in discutie intr-un litigiu de dreptul muncii pentru a se putea ajunge la concluzia ca sporurile salariale a caror restituire s-a solicitat ar putea fi calificate drept sume nedatorate, in intelesul dat de art. 256 alin. (1) din Codul muncii. In ce priveste efectul Deciziei nr. 45/2016 a Camerei de Conturi a Judetului Caras Severin, acest act administrativ, a carui legalitate a fost constatata de instantele judecatoresti, stabileste obligatii de diligenta pentru entitatea verificata, insa nu are forta juridica a unui titlu executoriu in raporturile de drept privat dintre angajator si salariati, unde verificarea existentei ori neexistentei unei cauze juridice pentru plata drepturilor salariale este apanajul exclusiv al instantelor specializate, de dreptul muncii.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 718 din 05 august 2019, rezumata de Judecator Camelia Lucaciuc)

Prin sentinta civila nr. 153 din 8.02.2019, Tribunalul Caras-Severin a respins exceptia ramanerii fara obiect a actiunii, invocata de parata, a respins actiunea formulata de reclamanta S.C. A... S.R.L., in contradictoriu cu parata B... si totodata, a obligat pe reclamanta sa-i plateasca paratei suma de 550 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

In sedinta publica din data de 25 ianuarie 2019, parata a invocat exceptia ramanerii fara obiect a actiunii, avand in vedere dispozitiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 78/2018, si a mentionat ca renunta la celelalte exceptii invocate prin intampinare.

Avand in vedere art. 248 din Noul Cod de procedura civila, instanta s-a pronuntat cu prioritate asupra exceptiei ramanerii fara obiect a actiunii, invocata de parata in sedinta publica din data de 25 ianuarie 2019, exceptie pe care a respins-o ca fiind neintemeiata pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 78/2018 se aproba exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala incasate in temeiul unor acte administrative s au clauze ale contractelor/acordurilor colective de munca in vigoare la data platii acestor drepturi, sume considerate a fi incasate nelegal si pe care personalul prevazut la art. 1 trebuie sa le restituie drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi sau alte structuri/institutii cu atributii de control a unor prejudicii.

Tribunalul a retinut ca dispozitiile legale mentionate mai sus se aplica, potrivit art. 1 din actul normativ mentionat mai sus, personalului ale carui venituri de natura salariala au fost stabilite in baza actelor normative privind salarizarea personalului platit din fonduri publice aplicabile anterior intrarii in vigoare a prezentei legi. Ori, in speta dedusa judecatii, nu sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 78/2018, intrucat salarizarea paratei nu s-a facut in baza actelor normative privind salarizarea personalului platit din fonduri publice.

Analizand fondul cauzei in raport de sustinerile reclamantei si de apararile paratei, dar si de dispozitiile legale incidente, Tribunalul a retinut ca reclamanta S.C. A... S.R.L. a efectuat plati, constand in spor de confidentialitate in cuantum de 15% din salariul de baza, de secretizare in cuantum de 15% din salariul de baza, de salubritate in cuantum de 20% din salariul de baza, de risc/stres in cuantum de 10% din salariul de baza, de calculator in cuantum de 10% din salariul de baza catre personalul salariat al acesteia. Aceste plati au fost acordate in temeiul Contractelor colective de munca nr. ... /19.08.2013 si nr. [,..]/22.02.2016, precum si a actelor aditionale aferente, contracte inregistrate la I.T.M. Caras- Severin sub nr. [,..]/22.08.2013 si nr. [,..]/22.02.2016, incheiate cu salariatii societatii, care, ulterior, au fost constatate ca nelegale de catre Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Caras-Severin prin Decizia nr. 45/2016 in urma actiunii de verificare „Controlul situatiei, evolutiei si modulului de administrare a patrimoniului public si privat al U.A.T. de catre R.A. de interes local si S.C. cu capital integral sau majoritar al UA.T la A... S.R.L. pentru perioada 1.10.2013-31.12.2015.

Conformandu-se deciziei mai sus amintite, care este executorie, reclamanta a procedat la formularea prezentei cereri deduse judecatii in vederea recuperarii sumei incasata in mod necuvenit de parata.

In vederea stabilirii intinderii prejudiciului constatat a solicitat societatii specializate „C...” S.R.L. sa intocmeasca un raport de verificare.

Drept urmare, SC. „C...” S.R.L. a intocmit la data de 30.03.2017 Raportul de verificare, prin care a stabilit ca prejudiciul produs de catre salariata parata in perioada controlata, conform masurilor dispuse prin Decizia nr. 45/2016 a Curtii de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Caras-Severin, este de 5 418,52 lei total.

Intrucat drepturile banesti au fost acordate in baza Contractului Colectiv de Munca la nivel de unitate, Tribunalul a considerat necesar a se examina legalitatea efectelor juridice ale acestor contracte colective de munca, in special a clauzelor de acordare a unor sporuri suplimentare catre personalul societatii reclamante.

Chiar daca anterior inregistrarii contractelor colective de munca, inspectoratele teritoriale de munca verifica legalitatea clauzelor contractului, aceasta inregistrare nu poate inlatura o constatare ulterioara de catre instanta judecatoreasca a legalitatii/nelegalitatii unor clauze ale contractului.

O asemenea constatare poate avea loc nu numai intr-un litigiu ce are ca obiect o actiune in anulare a acestui contract, dar si in alte cauze in care este analizata legalitatea efectelor juridice produse de un asemenea contract.

Prin urmare, in ce priveste posibilitatea lipsirii de efecte juridice a contractului colectiv de munca in lipsa anularii acestuia de catre instanta, Tribunalul retine ca legea permite examinarea pe mai multe cai a legalitatii efectelor juridice produse de un asemenea contract, fara ca vreuna din aceste modalitati sa se excluda.

Astfel, in ce priveste salarizarea personalului societatii reclamante, Tribunalul retine ca potrivit art. 160 din Codul muncii republicat salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri, iar potrivit art. 162 alin. (1) si (2) din acelasi act normativ nivelurile salariale minime se stabilesc prin contractele colective de munca aplicabile, iar salariul individual se stabileste prin negocieri individuale intre angajator si salariat.

In acest context, au fost acordate paratei sporuri in temeiul Contractelor colective de munca nr. [..,]/19.08.2013 si nr. [,..]/22.02.2016, precum si a actelor aditionale aferente, contracte inregistrate la I.T.M. Caras-Severin sub nr. ... /22.08.2013 si nr. [,..]/22.02.2016, incheiate cu salariatii societatii.

De altfel, potrivit art. 132 alin. (1) din Codul muncii republicat, clauzele contractelor colective de munca pot stabili drepturi si obligatii numai in limitele si in conditiile prevazute de lege. Ori, in speta dedusa judecatii, sporurile au fost acordate, in urma negocierilor, in temeiul contractelor colective mentionate mai sus si a actelor aditionale la acestea, legea neprevazand anumite limite cata vreme salariul individual se stabileste prin negocieri individuale intre angajator si salariat.

Mai mult, conform art. 132 alin. (4) din Codul muncii republicat contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de munca aplicabile.

Potrivit art. 256 alin. (1) din Codul muncii republicat coroborate cu prevederile art. 1 341 C. civ., salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie. Insa, parata a beneficiat de aceste drepturi in mod legal, in temeiul Contractelor colective de munca nr. [,..]/19.08.2013 si nr. [,..]/22.02.2016, precum si a actelor aditionale aferente, contracte inregistrate la I.T.M. Caras-Severin sub nr. [,..]/22.08.2013 si nr. [,..]/22.02.2016.

Impotriva sentintei primei instante a declarat apel reclamanta, solicitand admiterea acestuia, anularea hotararii si, evocand fondul, obligarea paratei la plata sumei de 5.418,52 lei (spor necuvenit pentru perioada: 2013-2015 in cuantum de: 5.175 lei + foloase nerealizate in cuantum de: 243 lei), prejudiciu cauzat societatii angajatoare A... S.R.L, constatat prin „Decizia nr. [,..]/2016” si „Raportul de Control nr. .../09.11.2016” si anexele acestuia, emise de catre Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Caras-Severin si stabilit prin „Raportul de verificare la data de 30.03.2017" intocmit de societatea „C...” S.R.L, urmare a masurilor stabilite de Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Caras-Severin, prin Decizia nr. 45/2016 - Punctul 1;

In subsidiar, a solicitat admiterea apelului, anularea sentintei apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante, in conformitate cu prevederile art. 480 Cod procedura civila.

Referitor la exceptia ramanerii fara obiect a actiunii invocate de catre parata, reclamanta-apelanta solicita instantei de control judiciar sa mentina hotararea instantei de fond si sa o respinga intrucat Legea nr. 78/2018, vizeaza personalul ale carui venituri de natura salariala au fost stabilite in baza actelor normative privind salarizarea personalului platit integral din fonduri publice aplicabile anterior intrarii in vigoare a prezentei legi. Or, personalul societatii A... S.R.L. nu se incadreaza in categoria personalului prevazut de art. 1 din Legea nr. 78/2018 si, prin urmare, prevederile acestei legi nu ii pot fi opozabile.

Pe fond, solicita instantei de apel sa constate ca prin contractele colective de munca nr. [.. ,]/19.08.2013 si [.. ,]/22.02.2016 si a actelor aditionale a acestora incheiate intre conducerea A... S.R.L. si salariatii acesteia (parti semnatare a negocierilor si a contractelor) s-au acordat sporuri nelegale.

Prin Decizia nr. [,..]/2016, emisa de Curtea de Conturi, s-a constatat ca prin contractele colective de munca se pot stabili drepturi si obligatii numai in limitele si in conditiile prevazute de lege. Or, A... S.R.L. a acordat salariatilor o serie de sporuri angajatilor sai in baza contractelor colective de munca si a actelor aditionale la acestea, fara ca sporurile sa fie prevazute de lege.

Natura salariala a obligatiilor banesti solicitate este indiscutabila, chiar daca ele izvorasc din clauze ale contractelor colective de munca, cu atat mai mult cu cat acestea au natura unor sporuri calculate din salariul de baza si tinand cont ca s-au acordat corespunzator muncii prestate, proportional cu aceasta si in mod regulat.

In opinia apelantei, in cauza sunt intrunite conditiile cumulative pentru restituirea sumelor de bani incasate necuvenit, respectiv: A... S.R.L. a dovedit calitatea de angajat a paratei in baza unui contract individual de munca la momentul savarsirii faptei, faptul ca acesta a incasat sporuri necuvenite, a demonstrat faptul ca, prejudiciul produs este unul real, cert, efectiv, determinat, dovedit prin inscrisuri. Prejudiciul a fost stabilit, urmare a masurilor dispuse de Curtea de Conturi, prin Raportul de verificare din 30.03.2017, raport intocmit de societatea specializata „C...” S.R.L. Resita si nu a fost contestat de catre parata. Prejudiciul a avut o consecinta negativa asupra patrimoniului angajatorului. Arata ca prejudiciul nu a fost reparat de angajata, desi a fost notificata in legatura cu acesta.

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 33 alin. (3) ultima teza si a art. 64 din Legea nr. 94/1992, masura impusa prin decizia Curtii de Conturi privind recuperarea prejudiciului produs, deschide calea recuperarii sumelor de la tertii beneficiari.(.)

Prin decizia emisa de Curtea de Conturi, s-a constatat, asa cum a concluzionat si instanta, ca prin contractele colective de munca se pot stabili drepturi si obligatii numai in limitele si in conditiile prevazute de lege.

Reclamanta A... S.R.L. a acordat salariatilor o serie de sporuri angajatilor lor in baza contractelor colective de munca si a actelor aditionale la acestea, fara ca sporurile sa fie prevazute de lege.

Asa cum a retinut si instanta, inregistrarea contractului colectiv de munca si a actelor aditionale la ITM Caras-Severin nu echivaleaza cu legalitatea acestuia, ci confirma doar existenta lui deoarece Inspectoratul Teritorial de Munca nu este obligat sa verifice, la inregistrare, legalitatea acestuia.

In concluzie, avand in vedere prevederile art. 132 alin. (1) si (4) si ale art. art. 142 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social coroborate cu prevederile art. 160 Codul muncii; constatarile Curtii de Conturi, respectiv Decizia nr. [,..]/2016 a Curtii de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Caras-Severin si Raportul de verificare al societatii „C...” S.R.L, prin care s-a stabilit prejudiciul produs de salariata D...; obligativitatea punerii in executare, de catre societate, a masurii impuse prin decizia Curtii de Conturi privind recuperarea prejudiciului produs si a recuperarii sumelor de la tertii beneficiari; faptul ca inregistrarea contractelor colective de munca nu poate inlatura o constatare ulterioara a nelegalitatii unor clauze a contractelor; aplicabilitatea prevederilor art. 254 Codul muncii in cauza; prejudiciul produs patrimoniului angajatorului de catre salariata este in legatura cu munca sa, demonstrand raportul de cauzalitate intre fapta angajatului si prejudiciul efectiv suferit de angajator, apelanta solicita instantei sa constate ca actiunea formulata de institutie este intemeiata.

In drept, a invocat dispozitiile art. 480 Cod procedura civila.

Legal citata, intimata nu a formulat intampinare.

Examinand apelul declarat de reclamanta, prin prisma motivelor invocate, precum si a actelor de procedura efectuate in fata instantei de fond, cu aplicarea corespunzatoare a prevederilor 466 si urmatoarele C. pr. civ., Curtea retine urmatoarele:

Parata B... este salariata reclamantei, angajata cu contract individual de munca, iar reclamanta A... SRL este o persoana juridica romana, constituita in forma de societate cu raspundere limitata conform Legii nr. 31/1990 privind societatile, al carei obiect principal de activitate este indicat in actul constitutiv ca fiind inchirierea si subinchirierea bunurilor imobiliare proprii sau inchiriate.

Ca urmare a misiunii de audit desfasurate in perioada 05.10.2016-09.11.2016 asupra modului de administrare a patrimoniului public si privat al U.A.T. de catre societatile comerciale cu capital integral sau majoritar al unitatii administrativ teritoriale, Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Caras-Severin a emis Decizia nr. ... din 7 decembrie 2016, prin care a dispus o serie de masuri, una dintre acestea avand ca obiect recuperarea de la salariati a sumelor acordate necuvenit prin contractele colective de munca in care nu au fost indicate nivelurile procentuale ale sporurilor aplicate la salariul de baza, retinandu-se totodata ca sporurile acordate nu sunt prevazute in acte normative pentru aceasta categorie de angajati, iar angajatorul nu a intocmit bugetul de venituri si cheltuieli astfel incat pentru nivelul cheltuielilor de personal nu a fost stabilit un indicator al acestor cheltuieli.

Aceasta decizie a fost contestata de entitatea verificata, in speta SC A... SA, insa prin Sentinta civila nr. 953 din 07.07.2017, pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. [,..]/115/2017, s-a stabilit ca masurile adoptate sunt temeinice si legale, recursul societatii fiind, de asemenea, respins ca nefondat prin Decizia nr. 84 din 12 ianuarie 2018 a Curtii de Apel Timisoara.

Conformandu-se dispozitiilor date de Camera de Conturi Caras-Severin, prin decizia mai sus amintita, entitatea verificata a introdus prezenta cerere de chemare in judecata, prin care a solicitat restituirea sumelor pretins necuvenite direct de la salariata B..., actiunea in raspundere patrimoniala fiind intemeiata initial pe prevederile 254 alin. (1) din Codul muncii.

La fel ca si prima instanta de fond, Curtea retine ca temeiul juridic indicat in cererea de chemare in judecata si reiterat in continutul apelului este eronat, deoarece in cauza nu sunt indeplinite exigentele raspunderii patrimoniale bazate pe fapta ilicita si culpabila a salariatului in legatura cu indeplinirea atributiilor de serviciu, reclamanta invocand plata unor sume nedatorate, situatie de fapt care se circumscrie dispozitiilor art. 256 alin. (1) din Codul muncii. Prin urmare, reincadrata in mod corect de instanta de fond, in virtutea atributiilor prevazute de art. 22 alin. (4) din Codul de procedura civila, cererea de chemare in judecata se impune a fi analizata in raport cu prevederile art. 256 alin. (1) din Codul muncii, text care are urmatorul continut: „salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie”.

Cum textul art. 256 alin. (1) din Codul muncii, citat mai sus, reprezinta o aplicatie in dreptul muncii a institutiei platii nedatorate, preluata din normele art. 1341 si urm. din Codul civil, urmeaza ca, pentru a se putea naste obligatia de restituire, plata trebuie sa fi fost facuta in lipsa un titlu in baza caruia salariatul sa pretinda respectiva prestatie. Nu este insa si cazul reclamantei din speta de fata, care, asa cum rezulta cu prisosinta din probele administrate in cauza, a achitat sumele a caror restituire o solicita acum prin actiune, in temeiul Contractelor colective de munca nr. [,..]/19.08.2013 si nr. [,..]/22.02.2016, precum si a actelor aditionale aferente, inregistrate la I.T.M. Caras-Severin sub nr. [,..]/22.08.2013 si nr. [,..]/22.02.2016.

Cercetand in amanunt raportul de control al Camerei de Conturi Caras-Severin, concretizat in continutul Deciziei nr. 45/2016, dar si considerentele Deciziei nr. 84 din 12 ianuarie 2018 a Curtii de Apel Timisoara, prin care s-a exercitat controlul judiciar asupra acestui act administrativ, instanta de dreptul muncii retine ca principalul argument al caracterului nelegal al drepturilor salariale acordate de entitatea verificata a pornit de la incalcarea prevederilor art. 132 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011, text potrivit caruia „clauzele contractelor colective de munca pot stabili drepturi si obligatii numai in limitele si in conditiile prevazute de lege”.

Intr-adevar, potrivit prevederilor art. 142 alin. (1) din Legea dialogului social, „clauzele cuprinse in contractele colective de munca care sunt negociate cu incalcarea prevederilor art. 132 sunt lovite de nulitate”. Insa, pentru ca lipsirea de efecte a acestor acte de negociere sa devina efectiva si eficienta, este necesar ca partea interesata sa si solicite acest lucru in mod expres in fata autoritatilor judiciare, deoarece alin. (2) al aceluiasi articol dispune in mod clar ca „nulitatea clauzelor contractuale se constata de catre instantele judecatoresti competente, la cererea partii interesate, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie”.

In speta de fata, reclamanta nu a solicitat lipsirea de efecte a actelor de negociere colectiva in temeiul carora au fost acordate paratei drepturile salariale in discutie, aspect de natura a determina instanta de control judiciar sa concluzioneze, similar Tribunalului, ca plata drepturilor salariale a caror restituire se solicita prin prezenta actiune au fost acordate sub aparenta de legalitate a unor contracte colective de munca a carora valabilitate nu a fost pusa in discutie intr-un litigiu de dreptul muncii pentru a se putea ajunge la concluzia ca sporurile salariale a caror restituire s-a solicitat ar putea fi calificate drept sume nedatorate, in intelesul dat de art. 256 alin. (1) din Codul muncii.

In ce priveste efectul Deciziei nr. [,..]/2016 a Camerei de Conturi a Judetului Caras Severin, Curtea observa ca acest act administrativ, a carui legalitate a fost constatata de instantele judecatoresti, stabileste obligatii de diligenta pentru entitatea verificata, insa nu are forta juridica a unui titlu executoriu in raporturile de drept privat dintre angajator si salariati, unde verificarea existentei ori neexistentei unei cauze juridice pentru plata drepturilor salariale este apanajul exclusiv al instantelor specializate, de dreptul muncii.

Concluzia de mai sus este confirmata si de rationamentul Instantei Supreme care, prin Decizia nr. 17/2016, in procedura prevazuta de art. 519 si urm. C. pr. civ, a statuat ca „In interpretarea prevederilor art. 1, art. 21 si art. 26 lit. h) raportat la prevederile art. 64 din Legea nr. 94/1992, a prevederilor art. 132, art. 138 alin. (5) art. 142, art. 148, art. 151 si art. 152 din Legea nr. 62/2011 si a prevederilor art. 229 alin. (4), art. 254 si art. 268 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, republicat, o decizie a Curtii de Conturi, emisa in exercitarea atributiilor sale de control, prin care s-a stabilit ca anumite drepturi prevazute in contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unei institutii publice finantate integral din venituri proprii au fost acordate nelegal, raportat la prevederile legale privind salarizarea in institutiile publice, nu lipseste de efecte clauzele contractului colectiv de munca prin care acele drepturi au fost stabilite, a caror nulitate nu a fost constatata de catre instantele judecatoresti, in conditiile legii”.

Ori daca, pentru institutiile publice finantate din venituri proprii, nulitatea contractelor colective de munca prin care s-au acordat drepturi in afara legii trebuie constatata de instantele de judecata, cu atat mai mult o astfel de procedura judiciara ar trebui urmata in cazul reclamantei care, asa cum rezulta cu evidenta din probele administrate, este o simpla societate comerciala, in care drepturile salariale se stabilesc prin negociere, nefiind supuse rigorilor la care se refera art. 138 din Legea dialogului social.

In fine, o precizare se impune in legatura cu modul de salarizare la nivelul reclamantei, Curtea observand ca din Decizia nr. [,..]/2016 a Camerei de Conturi Caras-Severin rezulta ca personalul contractual ce activa in cadrul societatii auditate, gestioneaza fonduri proprii si, ca atare, nu era salarizat din fonduri bugetare (f.2 a Deciziei). Aceasta mentiune cuprinsa in actul de control, a fost avuta in vedere si de instantele de control in contencios administrativ, cand au stabilit prin Decizia civila nr. 84/2018 ca motivul de recurs privitor la incidenta Legii nr. 124/2014 privind unele masuri referitoare la venituri de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice, este neintemeiat, caci salariatii reclamantei nu sunt platiti din astfel de fonduri.

Prin urmare, in stransa legatura cu dezlegarile in drept oferite de instanta suprema prin Decizia nr. 17/2016, urmeaza ca, gestionand fonduri proprii si stabilind prin negociere salariile angajatilor, pentru succesul unei actiuni in raspundere patrimoniala, intemeiata pe prevederile art. 256 alin. (1) C. pr. civ, reclamanta trebuia sa initieze in prealabil o actiune in nulitatea contractelor colective de munca la care s-a facut referire mai sus, aceasta chestiune neputand fi pusa in discutie de instanta,din oficiu.

Pentru toate aceste motive, in temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ, Curtea a respins ca neintemeiat apelul reclamantei.