CAUZA BALASOIU IMPOTRIVA ROMANIEI (nr. 2)
30 martie 2020CAUZA CARABULEA IMPOTRIVA ROMANIEI (Cererea nr. 45661/99) Hotararea din 13 iulie 2010
30 martie 2020
CAUZA BREZEANU IMPOTRIVA ROMANIEI
(Cererea nr. 10097/05)
Hotararea din 21 iulie 2009
Hotararea devine definitiva in conditiile prevazute la art. 44 § 2 din conventie. Aceasta poate suferi modificari de forma.
In cauza Brezeanu impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din: Josep Casadevall,
presedinte,
Corneliu Birsan, Bostjan M. Zupancic, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis Lopez Guerra, Ann Power,
judecatori
, si Santiago Quesada,
grefier de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 30 iunie 2009,
pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:
Procedura
- La originea cauzei se afla cererea nr. 10097/05 indreptata impotriva Romaniei prin care un resortisant al acestui stat, doamna Mariana Brezoianu („reclamanta”), a sesizat Curtea la 3 martie 2005 in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale („conventia”).
- Guvernul roman („Guvernul”) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
[108]
[109]
[110]
instanta a amanat dezbaterile pentru ca reclamanta sa plateasca taxele judiciare de timbru a caror valoare a fost stabilita la 17 835 000 ROL (adica aproximativ 440 EUR). Reclamanta a fost instiintata in scris ca trebuia sa achite aceasta suma. Prin hotararea din 18 mai 2004, actiunea sa a fost anulata pentru neplata taxelor judiciare de timbru, in conformitate cu Legea nr. 146/1997. Reiese din dosar ca, la 14 iulie 2004, o copie a dispozitivului hotararii i-a fost comunicata reclamantei.
- Prin trimiterea nr. 2719/15/A din 5 octombrie 2004, instanta a trimis reclamantei
- copie a hotararii, pentru a introduce apel.
- Reclamanta a introdus recurs impotriva acestei hotarari, invocand ca avea dreptul sa perceapa contravaloarea imobilului. In plus, aceasta a invocat faptul ca urma sa plateasca ulterior taxele judiciare de timbru, dupa ce tertii urmau sa achite creanta solicitata. Prin decizia din 18 februarie 2005, Tribunalul Bacau a decis sa suspende procedura in temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ. datorita neprezentarii partilor la sedinta de judecata. Prin hotararea definitiva din 27 mai 2005, Tribunalul Bacau a respins ca nefondat recursul reclamantei, pentru neplata taxelor judiciare de timbru pentru actiunea introdusa la 26 februarie 2004. Instanta a considerat ca plata taxelor judiciare era o conditie obligatorie pentru ca o instanta sa fie legal abilitata sa examineze o actiune. Acesta a adaugat ca o plata ulterioara nu putea fi admisa decat daca se efectua inainte de pronuntarea sentintei pe fond.
- La momentul la care reclamanta a introdus actiunea care viza recuperarea creantei sale, aceasta era pensionata si primea, ca unic venit, o pensie a carei valoare lunara era de
- 700 000 ROL (aproximativ 40 EUR).
II. Dreptul
si
practica interne relevante
- Dispozitiile legale relevante sunt descrise in hotararea
Weissman si altii impotriva Romaniei
[nr. 63945/00, pct. 20-21, CEDO 2006-... (fragmente)], si in hotararea
Iorga impotriva Romaniei
(nr. 4227/02, pct. 22-25, 25 ianuarie 2007). - Legea nr. 146/1997 a fost modificata prin Legea nr. 195 din 26 mai 2004, intrata in vigoare la 29 mai 2004, care prevede ca acordarea de scutiri, reduceri sau reesalonari pentru plata taxelor judiciare de timbru este de acum inainte de competenta instantelor.
In drept,
I. Cu
privire la pretinsa incalcare a art. 6 §
1
din conventie
- Reclamanta pretinde ca a fost privata de dreptul de a avea acces la instanta, ca urmare a respingerii recursului sau pentru neplata taxelor judiciare de timbru. Aceasta invoca art. 6 § 1 din conventie, ale carui dispozitii relevante sunt redactate dupa cum urmeaza:
„Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public [...] a cauzei sale, de catre o instanta [...], care va hotari [...] asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil [...]”
- Guvernul considera ca prezenta cauza este diferita de cauzele
Weissman si altii impotriva Romaniei
si
Iorga impotriva Romaniei,
tinand seama de faptul ca, in speta, reclamanta nu a solicitat sa fie scutita de plata acestor taxe judiciare. Conform Guvernului, o astfel de cerere a fost facuta pentru prima data in cadrul unui recurs introdus impotriva unei hotarari de anulare a actiunii sale din cauza neplatii taxelor judiciare de timbru. Acesta ia act de faptul ca, in dreptul roman, recursul este limitat la erori de drept si ca nicio cerere noua nu poate fi introdusa cu aceasta ocazie. - Curtea ia act de faptul ca argumentul Guvernului este mai apropiat de o exceptie intemeiata pe neepuizarea cailor de atac interne. Curtea considera ca aceasta exceptie este strans legata de esenta capatului de cerere pe care reclamanta il intemeiaza pe art. 6, astfel incat este necesar sa fie unita cu fondul (a se vedea,
Iorga impotriva Romaniei,
citata anterior, pct. 29). De asemenea, Curtea constata ca acest capat de cerere nu este in mod vadit nefondat in sensul art. 35 § 3 din conventie si ca nu prezinta nici un alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarat admisibil.
- Argumentele partilor
- Guvernul isi reitereaza argumentele prezentate in cauze similare anterioare (a se vedea, printre altele,
Weissman si altii impotriva Romaniei,
citata anterior, pct. 28-29, si
Iorga impotriva Romaniei,
citata anterior, pct. 31-32). - De asemenea, Guvernul considera ca prezenta cauza este diferita de cauzele citate anterior, tinand seama, in primul rand, ca, in speta, Ministerul Finantelor nu era parte la procedura astfel cum s-a intamplat in cauzele citate anterior.
[111]
[112]
[113]
caracterul proportional al limitarii dreptului de a avea acces la instanta in prezenta cauza (a se vedea,
Larco si altii impotriva Romaniei, nr. 30200/03,
pct. 58, 11 octombrie 2007,
Iorga impotriva Romaniei,
citata anterior, pct. 41).
- Curtea s-a pronuntat in repetate randuri in cauze care au ridicat probleme similare celor din prezenta speta si a constatat incalcarea art. 6 § 1 din conventie
(Weissman si altii impotriva Romaniei,
citata anterior, pct. 32-44, si
Iorga impotriva Romaniei
citata anterior, pct. 34-52). Dupa ce a examinat toate elementele prezentate, Curtea considera ca Guvernul nu a prezentat niciun fapt si niciun argument care sa poata conduce la o concluzie diferita in prezenta speta. - De fapt, Curtea ia act de faptul ca, in speta, taxele datorate se ridicau la 17 835 000 ROL (adica aproximativ 440 EUR). Aceasta suma era in mod evident foarte mare in raport cu situatia concreta a reclamantei, care primea o pensie de aproximativ 40 EUR, care reprezenta unicul sau venit. Prin urmare, Curtea apreciaza ca valoarea taxei reprezenta o obligatie excesiva pentru reclamanta si ca este greu de imaginat cum ar fi putut acesta sa isi procure prin mijloace proprii suma impusa.
- In ceea ce priveste modalitatile procedurale prevazute de dreptul intern referitor la impozitare si scutirea de la plata taxelor judiciare, Curtea ia act de faptul ca, desi sistemul national a prevazut, pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente, posibilitatea de a obtine o scutire de la plata taxelor judiciare de timbru, aceasta l-a considerat deja nesatisfacator din perspectiva cerintelor de la art. 6 § 1 din conventie
[Weissman si altii impotriva Romaniei
(dec.), nr. 63945/00, 28 septembrie 2004 si
Iorga impotriva Romaniei,
citata anterior, pct. 47-49]. Astfel, Curtea a constatat ca, potrivit Legii nr. 146/1997, valoarea taxelor juridice de timbru era stabilita fara a tine seama de situatia speciala a persoane in cauza sau a veniturilor sale si ca cererea de scutire era de competenta autoritatilor administrative (Ministerul Finantelor sau Consiliul Local), fara ca un eventual refuz de scutire sa poata face obiectul unei contestatii in fata instantei. Aceasta lege se aplica si la momentul in care reclamanta si-a introdus actiunea. - Pe de alta parte, Curtea a examinat argumentul Guvernului privind faptul ca Ministerul Finantelor nu este parte la procedura. Totusi, aceasta ia act de faptul ca, conform jurisprudentei citate, neregulile constatate la nivelul sistemului national vizau eficienta cailor de atac interne pentru a obtine reducerea sau reesalonarea taxelor judiciare de timbru, chestiune independenta de calitatea paratelor.
- In sfarsit, Curtea constata ca Legea nr. 146/1997 a fost modificata prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004 care prevede ca acordarea de scutiri, reduceri sau reesalonari pentru plata taxelor judiciare de timbru este, in urma adoptarii acestei legi, de competenta instantelor. In masura in care Guvernul afirma ca, chiar inainte de intrarea in vigoare a acestei legi, posibilitatea acordarii de scutiri era, in judetul Bacau, de competenta instantelor, Curtea ia act de faptul ca nu a prezentat exemple din jurisprudenta in acest sens. In plus, legea citata anterior a intrat in vigoare abia la 29 mai 2004, astfel incat posibilitatea unei reduceri sau reesalonari nu exista la momentul in care reclamantei i-a fost respinsa actiunea pentru neplata taxelor judiciare de timbru prin hotararea din 18 mai 2004.
- Pe de alta parte, chiar daca presupunem ca reclamanta a depus cererea de scutire la Judecatoria Bacau si nu in cadrul recursului, Curtea considera ca o astfel de circumstanta nu putea influenta rezultatul actiunii. De fapt, Guvernul nu a demonstrat ca o astfel de cerere ar fi avut sanse de reusita. Pe de alta parte, aceasta a concluzionat recent ca introducerea unui recurs impotriva hotararii pronuntate in prima instanta de anulare a actiunii pentru neplata taxelor judiciare de timbru nu era o cale de atac eficienta in sensul art. 35 § 1 din conventie (a se vedea
Rusen impotriva Romaniei,
nr. 38151/05, pct. 23, 8 ianuarie 2009). - In aceste conditii, Curtea nu identifica motive care sa justifice o indepartare de jurisprudenta citata anterior. In plus, aceasta constata ca, la momentul respectiv, cadrul legislativ intern nu oferea reclamantei un recurs adecvat si efectiv care sa fie epuizat pentru a obtine scutirea sau reducerea taxelor judiciare de timbru si, prin urmare, respinge exceptia ridicata de Guvern in baza neepuizarii cailor interne de atac si constata ca a fost incalcat art. 6 § 1 din conventie.
- Cu PRIVIRE LA PRETINSA INCALCARE A ART. 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 LA CONVENTIE
- Reclamanta denunta o incalcare art. 1 din Protocolul nr. 1 la conventie, invocand faptul ca i-a fost imposibil sa isi recupereze creanta.
- Curtea considera ca acest capat de cerere este legat de cel examinat anterior si, prin urmare, trebuie sa fie declarat admisibil. Cu toate acestea, tinand seama de concluziile sale pe terenul art. 6 § 1 din conventie, Curtea nu poate specula cu privire la rezultatul actiunii in cazul in care cerintele referitoare la dreptul de a avea acces la o instanta ar fi fost respectate in fata instantelor interne.
- Prin urmare, aceasta considera ca nu este necesar sa se pronunte cu privire la temeinicia capatului de cerere intemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la conventie (a se vedea,
Iorga,
citata anterior, pct. 60 si
Ylasia Grigore Yasilescu impotriva Romaniei,
nr. 60868/00, pct. 50 si 51, 8 iunie 2006).
- Cu PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN CONVENTIE
- Art. 41 din conventie prevede:
„In cazul in care Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”
- Reclamanta solicita 200 milioane euro, cu titlu de prejudiciu material, si nu solicita nicio reparatie cu titlu de prejudiciu moral.
- Guvernul reitereaza exceptia ridicata cu privire la admisibilitatea cauzei si solicita Curtii sa respinga cererea reclamantei tinand seama de faptul ca nicio instanta nu a stabilit valoarea creantei in litigiu. Acesta se refera la cauzele
Iorga impotriva Romaniei
(citata anterior, pct. 64) si
Glod impotriva Romaniei
(nr. 41134/98, pct. 50, 16 septembrie 2003) si considera ca nu se poate specula, de catre Curte, cu privire la rezultatul procedurii interne. - Curtea ia act de faptul ca, in speta, singura baza care trebuie retinuta pentru acordarea unei reparatii echitabile consta in faptul ca reclamanta nu a beneficiat de dreptul de a avea acces la instanta pentru recuperarea creantei sale, incalcand art. 6 din conventie.
- Pe baza elementelor de care dispune, aceasta considera ca reclamanta nu a demonstrat ca prejudiciul material pretins este, in mod efectiv, rezultatul anularii actiunilor pentru neplata taxelor judiciare de timbru [a se vedea,
mutatis mutandis, Kudia impotriva Poloniei
(GC), nr. 30210/96, pct. 164, CEDO 2000-XI,
Dactylidi impotriva Greciei,
nr. 52903/99, pct. 57, 27 martie 2003 si
Iorga,
citata anterior, pct. 64]. In orice caz, Curtea nu poate specula cu privire la rezultatul procedurii interne in cazul in care nu ar fi fost incalcat dreptul de a avea acces la instanta. Prin urmare, nimic nu justifica acordarea unei despagubiri reclamantei cu acest titlu. - Curtea reaminteste propria jurisprudenta consacrata conform careia, atunci cand un reclamant este victima unei incalcari a art. 6 din conventie, acesta trebuie plasat intr-o situatie similara celei in care s-ar afla in cazul in care nu ar fi fost incalcate cerintele acestei dispozitii
[Sejdovic impotriva Italiei
(GC), nr. 56581/00, pct. 126, CEDO 2006...,
Lungoci impotriva Romaniei,
nr. 62710/00, pct. 55 si 56, 26 ianuarie 2006,
Perlala impotriva Greciei,
nr. 17721/04, pct. 35, 22 februarie 2007,
Sfrijan impotriva Romaniei,
nr. 20366/04, pct. 48, 22 noiembrie 2007]. - In speta, Curtea reaminteste ca art. 322 pct. 9 C. proc. civ. permite revizuirea unui proces pe plan intern in cazul in care Curtea a constatat incalcarea drepturilor unui reclamant (cf. hotararea
Sfrijan,
citata anterior, pct. 48). - Avand in vedere aceste circumstante, Curtea considera ca masura de reparatie cea mai potrivita pentru reclamanta ar fi redeschiderea, la cererea acestuia, a procedurii in timp util si cu respectarea cerintelor art. 6 § 1 din conventie (a se vedea
Sfrijan,
citata anterior, pct. 48).
- Reclamanta nu a formulat nicio cerere cu acest titlu.
Pentru aceste motive, Curtea, in unanimitate,
- Declara cererea admisibila;
- Hotaraste ca a fost incalcat art. 6 § 1 din conventie;
- Hotaraste ca nu este necesar sa examineze capatul de cerere intemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1;
- Hotaraste ca statul parat trebuie sa asigure, in termen de sase luni de la data ramanerii definitive a hotararii, in temeiul art. 44 § 2 din conventie, in urma cererii introduse de reclamanta in fata instantelor competente, revizuirea hotararii din 18 mai 2004 a Judecatoriei Bacau in temeiul art. 322 alin. (9) C. proc. civ.
Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris, la 21 iulie 2009, in temeiul art. 77 § 2 si 3 din regulament.
Santiago Quesada Josep Casadevall
Grefier Presedinte