Destituire din functia publica. incetarea raporturilor de munca dispusa prin act emis in perioada incapacitatii temporare de munca Nulitate
30 martie 2020Desfiintarea hotararii prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa
30 martie 2020
Despagubiri materiale in baza Legii 221/2010 - finalizarea procedurii de solutionare a notificarii
Art. 5 legea 221/2009.
Finalizarea procedurii de solutionare a notificarilor formulate in baza Legii 10/2001 si emiterea unor dispozitii de restituire in natura sau de acordare de despagubiri in conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 constituie un impediment legal de a formula actiune directa in despagubiri, intemeiata pe Decizia nr. 523 din 12 mai 2014.
Curtea de Apel Bacau - Sectia I Civila Decizia civila nr. 523 din 12 mai 2014
Prin sentinta civila nr. 1345 din 27 septembrie 2013 a Tribunalului Bacau s-a admis exceptia inadmisibilitatii si s-a respins capatul de cerere vizand daunele morale.
S-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul A.V. - decedat, cu mostenitorii A.V., T.S., P.L., A.L., T.O., B. E., A. O. in contradictoriu cu paratul Statul Roman prin M.F.P. Buc., fiind obligat paratul sa plateasca reclamantilor suma de 84.547 lei cu titlu de daune materiale.
S-a luat act de renuntarea reclamantei T. la cererea vizand contravaloarea terenurilor si s-au respins restul pretentiilor ca neintemeiate, fiind obligat paratul sa plateasca reclamantei
T. suma de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, proportional pretentiilor admise.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca prin cererea initiala reclamantul A.V. a chemat a chemat in judecata paratul Statul Roman prin M.F.P., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea paratului la plata sumei de 100.000 lei, despagubiri materiale si suma de 300.000 lei daune morale.
In motivare, reclamantul a aratat ca a fost condamnat la 18 ani inchisoare dupa un proces simulat, fiind dus in mai multe penitenciare, unde a fost tinut fara mancare si in conditii inumane, fiind batut si amenintat in permanenta. A executat efectiv 5 ani de inchisoare, insa a fost obligat sa se prezinte cu regularitate la Securitate si a fost tot timpul urmarit. A locuit in casa sa in calitate de chirias, iar familia sa a avut de suferit de pe urma condamnarii.
Reclamantul a mai aratat ca i-au fost luate abuziv de catre stat casa cu teren curti- constructii si teren agricol, animalele, utilajele agricole, toate bunurile casnice, astfel cum rezulta din procesul-verbal al executorului judecatoresc incheiat la 23.09.1959.
Urmare a promovarii unui recurs in anulare, reclamantul a fost achitat.
In drept, au fost invocate dispozitiile Legii nr. 221/2009.
La data de 8.06.2011, reclamantii au precizat ca bunurile confiscate si a caror contravaloare o solicita sunt urmatoarele: o casa din paianta, lut si paie, acoperita cu eternita, cu o suprafata de 60 mp, compusa din 2 camere, antreu, chilere si beci, un coser cu 2 despartituri si magazie, un cotet de porci acoperit cu dranita, un grajd cu 3 incaperi si anexa un hambar, invelite cu dranita, un beci din piatra cu bucatarie, doi purcei de cate 20 kg, un butoi de 300 l, o vaca cu un junca, 0,35 ha teren siliste in jurul casei, 3 ha teren arabil in pct. Cuibaresti, sat Barboasa, 1 ha teren arabil pe Muntele.
La termenul din 2.11.2012, reclamanta T.O. a solicitat sa se ia act de renuntarea sa la judecata privind despagubirile pentru teren, intrucat s-au eliberat deja titluri de proprietate pentru acestea.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantii sunt copii defunctului A.V., astfel cum rezulta din actele de stare civila de la filele 25-35 vol. 1.
Prin sentinta nr. 294/1959 a Tribunalului Militar Is. (filele 134-159), tatal reclamantilor a fost condamnat la 18 ani munca silnica, 8 ani degradare civica si confiscarea totala a averii, pentru savarsirea infractiunii de uneltire contra ordinei sociale, prevazute de art. 209 c.pen. Aceasta sentinta a devenit definitiva prin decizia nr. 1666/1959 a Tribunalului Militar a Regiunii a II-a Militara (fila 128) prin care au fost respinse recursurile.
Prin procesul-verbal din 23.09.1959 (filele 10 si 112), in temeiul sentintei de condamnare, s-a dispus confiscarea averii tatalui reclamantilor, respectiv a urmatoarelor bunuri: o casa de locuit compusa din 2 camere si antreu, acoperita cu dranita si avand ca anexa un chiler, un coser cu 2 despartituri si avand la mijloc o magazie, un cotet de porci acoperit cu dranita, un grajd cu 3 incaperi si anexa un hambar, invelite cu dranita, un beci din piatra cu bucatarie deasupra, doi purcei de cate 20 kg, un butoi de 300 l, o vaca cu un junca, 0,35 ha teren siliste in jurul casei, 3 ha teren arabil in pct. C., sat B., 1 ha teren arabil pe M.
Pe fondul cauzei, instanta a apreciat capatul de cerere privind daunele materiale ca fiind partial intemeiat, pentru considerentele ce urmeaza:
Potrivit art. 5 al.1 lit. b din Legea nr. 221/2009 Tribunalul a apreciat ca, reclamantii nu sunt indrituiti la contravaloarea terenurilor, atata timp cat acestea le-au fost restituite in procedura Legii nr. 19/1991.
Cu privire la restul bunurilor, instanta a apreciat ca in prezenta cauza, reclamantii au dovedit atat confiscarea acestora cat si contravaloarea lor. Astfel, prin raportul de expertiza constructii s-a stabilit ca valoarea imobilelor constructii este de 83.831 lei (fara valoarea terenului). Obiectiunile paratului la acest raport au fost respinse de instanta la termenul din
20.09.2013.
Prin raportul de expertiza bunuri mobile s-a stabilit ca valoarea carutei si a plugului este de 715,50 lei. Instanta a respins obiectiunile formulate de parat la acest raport la termenul din 7.09.2012.
Fata de toate aceste considerente, instanta a admis in parte actiunea si a obligat paratul sa plateasca reclamantilor suma de 84547 lei, cu titlu de daune materiale, respingand restul pretentiilor ca neintemeiate si luand act de renuntarea reclamantei T. la pretentiile reprezentand contravaloarea terenurilor
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs paratul Statul Roman prin M.F.P. - D. G. R. F.P. Is - A.J.F.P.Bc.
In motivarea recursului s-a aratat, in esenta ca solutia de admitere partiala a actiunii este netemeinica si, nelegala intrucat conform dispozitiilor art. 6 alin.1 si 2 din Legea 10/2001 in domeniul de reglementare a acestui act normativ nu intra decat terenurile si constructiile (imobile prin natura) precum si utilajele si instalatiile preluate odata cu imobilul.
A aratat recurentul ca din moment ce reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor confiscate, este de presupus ca acesta a facut demersuri si in vederea obtinerii (in natura sau prin echivalent) a constructiilor, utilajelor si instalatiilor care intra sub incidenta art. 6 alin.1 si 2 din Legea nr. 10/2001.
A aratat si ca instanta a ignorat dispozitiile art. 129 cod pr. civila cu privire la rolul sau activ nedepunand diligente la entitatile investite cu solutionarea notificarilor potrivit Legii 10/2001.
A sustinut recurenta ca li s-au respins nejustificat obiectiunile la expertiza, bunurile au fost supraevaluate.
In recurs instanta a solicitat relatii de la Prefectura Judetului Bc. referitoare la formularea de catre A.V. a unei cereri in baza Legii 10/2001 de retrocedare a bunurilor
confiscate institutie ce a raspuns prin adresa nr. LMM/2039 din 6 februarie 2014.
Examinand cauza in raport de motivele invocate si de dispozitiile art. 304
1
cod pr. civila Curtea de Apel retine urmatoarele:
Recurenta a criticat hotararea, in esenta pentru admiterea capatului de cerere vizand daune materiale pentru constructii situate in sat B. com. O. esti si utilaje agricole.
Conform art. 5 alin.1 lit. b din Legea 221/2009 orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 (...) precum si dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instantei prevazute la art. 4 al. 4, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la (...) acordarea de despagubiri reprezentand echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotarare de condamnare sau ca efect al masurii administrative, daca bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obtinut despagubiri prin echivalent in conditiile Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata cu modificarile si completarile ulterioare sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si alte masuri adiacente cu modificarile si completarile ulterioare.
In cauza in recurs instanta a solicitat Prefectului Judetului Bc. relatii referitoare la formularea de catre reclamantul initial (in prezent decedat) a unor cereri in baza Legii 10/2001, iar aceasta institutie a raspuns solicitarii instantei prin adresa LMM/2039 din 6 februarie 2014 in care se arata ca A.V. a formulat notificare inregistrata sub nr. 424 din 13 noiembrie 2004, in baza Legii 10/2001, notificare ce a fost solutionata prin dispozitia nr. 519 din 16 decembrie 2004 emisa de Primarul comunei O. si prin care s-a dispus respingerea cererii de restituire in natura a imobilului situat in satul B., com. O., jud. Bc. si s-a transmis oferta de acordare de despagubiri banesti.
S-a mai precizat in adresa mentionata ca dosarul constituit in baza Legii 10/2001 a numitului A.V. a fost inaintat la A.R.P. Buc. cu procesul verbal nr. 8763 din 29 noiembrie 2005 (pozitia 78).
S-a constatat in raport de cele mentionate ca pentru imobilele constructii A.V. a formulat notificare in baza Legii 10/2001, urmare acesteia fiind emisa dispozitia nr. 519/2004 de catre Primarul com. O., fiind transmisa oferta de acordare de despagubiri banesti la Prefectura jud. Bc. iar dosarul a fost inaintat A.R.P. Buc.
Conform art. 5 al. 5 din Legea 221/2009 acordarea de despagubiri in conditiile prevazute la art. 1 lit. b atrage incetarea de drept a procedurilor de solutionare a notificarilor depuse potrivit Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau Legea nr. 247/2005 cu modificarile si completarile ulterioare.
In raport de cele mentionate s-a apreciat ca finalizarea procedurii de solutionare a notificarilor formulate in baza Legii 10/2001 si emiterea unor dispozitii/decizii de restituire in natura sau de acordare de despagubiri in conditiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 constituie un impediment legal de a formula actiune directa in despagubiri intemeiata pe dispozitiile art. 5 lit. b din Legea 221/2009.
Faptul ca dispozitia sau decizia de solutionare a notificarii nu a fost pusa in executare efectiva prin predarea bunului sau plata efectiva a despagubirilor, tine de faza executarii si nu de faza solutionarii notificarii.
Astfel, in raport de textul legal mentionat si, raportat la obiectul actiunii s-a apreciat ca urmand calea prevazuta de Legea nr. 10/2001 reclamantul nu este indreptatit la o dubla despagubire, una in temeiul actului normativ mentionat iar cealalta conform art. 5 lit. b din Legea 221/2009.
In cauza notificarea, reclamantului a fost solutionata nefiind incidente dispozitiile art. 5 al.5 din Legea 221/2009 care are in vedere procedurile de solutionare a notificarii, solicitantul, obtinand decizie ce urmeaza a fi executata.
S-a precizat ca in acelasi sens sunt si considerentele deciziei civile nr. 6 din 15 aprilie 2013 a I.C.CJ. in care se prevede ca: „numai daca despagubirile acordate in temeiul art. 5 lit.
b din Legea 221/2009 cu modificarile si completarile ulterioare, se refera la aceleasi categorii de bunuri pentru care partea interesata poate obtine reparatii in baza Legii nr. 10/2001 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau a Legii nr. 247/2005 cu modificarile si completarile ulterioare, se justifica reglementarea enuntata anterior, cuprinsa in al. 5 al aceluiasi articol, si al carui scop nu poate fi decat acela de a inlatura posibilitatea derularii unor proceduri paralele, avand aceeasi finalitate. In acelasi sens este si jurisprudenta I.C.C.J. (d.c. 1397/2012 sectia civila, d.c. 710/7 februarie 2012 sectia I civila).
Dispozitiile art. 5 lit. b sunt de stricta interpretare si pot fi invocate ca temei juridic al unei actiuni pentru acordarea de despagubiri prin echivalent pentru bunurile confiscate prin hotararea de condamnare cu caracter politic, numai in situatia in care notificarea formulata in baza Legii nr. 10/2001 nu a fost solutionata pana la data aparitiei Legii nr. 221/2009, conditie care nu este realizata in cauza.
In considerarea celor retinute anterior Curtea de Apel in baza art. 304
1
cod pr. civila a admis recursul, a modificat in parte sentinta recurata in sensul ca a respins si capatul de cerere privind acordarea daunelor materiale si implicit si acordarea cheltuielilor de judecata.