Decizie de impunere pentru impozit pe cladirile si terenul situate in perimetrul unui parc industrial

Contencios administrativ .Impozite si taxe locale..

Art. 250 alin.1 pct.9 si art. 257 lit. 1), art. 286 din Lg. 571/2003 privind Codul fiscal

Prin art. 250 alin.1 pct.9 si art. 257 lit. 1) din Lg.571/2003 privind Codul fiscal, legiuitorul a prevazut o scutire de la plata impozitului pe cladiri si pentru terenuri pentru acele imobile situate in parcuri industriale. Sintagma „potrivit legii ” din ambele texte se refera la regulile de constituire si functionare a parcurilor industriale si nu la indeplinirea unor conditii prevazute in legi speciale pentru acordarea scutirii. In aceste conditii sunt nelegale actele fiscale prin care s-a impus reclamantei plata impozitului.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 639 din 14 februarie 2013

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau sub nr. 2262/110/2011, reclamanta SC M. SA a chemat in judecata pe paratul Primarul Municipiului Botosani pentru anularea dispozitiei nr. 2569/2011 si a deciziei de impunere nr.7580 din 16.02.2011, prin care in mod nelegal a fost obligata la plata sumei de 98.129,60 lei, reprezentand impozit pe teren si cladiri situate in Parcul industrial Botosani, aferente anului 2011.

In motivarea actiunii, reclamanta a sustinut ca Decizia de impunere nr.7580/16.02.2011 este nelegala ,deoarece a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 250 alin.1 pct. 9 si art. 257 lit. 1) din Lg. 571/2003 privind Codul fiscal, care prevad ca nu se datoreaza impozit pentru cladirile si terenurile din parcurile industriale.

Contestatia formulata de SC M. SA a fost solutionata prin dispozitia nr.2569/2011 emisa de Primarul Municipiului Botosani, decizie care, in opinia reclamantei, este rezultatul unei gresite interpretari a legii, impunandu-se a fi anulata.

Prin sentinta civila nr. 1191/06.12.2011, Tribunalul Bacau a respins actiunea reclamantei ca nefondata , in considerarea urmatoarelor argumente:

Reclamanta a sustinut ca beneficiaza de facilitatile prevazute de art. 250 alin. (1) pct. 9 si de art. 257 lit. l) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, in sensul ca nu datoreaza impozit pentru terenul si cladirile situate in Parcul Industrial Botosani, infiintat prin Ordinul MDP 170/2003.

Intrucat, reclamanta nu a solicitat aprobarea Consiliului Local Botosani pentru acordarea scutirilor prevazute de art. 250 alin. (1) pct.9 si de art. 257 lit. J) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, organul fiscal neavand competenta legala de a acorda aceste scutiri, s-a emis Decizia de impunere nr. 7580/8 din 16.02.2011.

Conform dispozitiilor Codului fiscal, scutirea parcurilor industriale de plata impozitului pe cladiri si teren sunt acordate potrivit legii si nu prin efectul legii, asa cum sustine reclamanta.

Scutirile prevazute de art. 250 alin (1) pct. 9 din Legea nr. 571/2003 din Codul fiscal: ("cladirile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii;") si de art. 257 lit. (I): "terenurile parcurilor industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii;", se acorda pe baza hotararilor consiliului local conform art. 7 din O.G. nr. 65/2001 privind constituirea si functionarea parcurilor industriale.

Sintagma "potrivit legii" prevazuta de art. 257, lit. I) din Legea nr. 573/2003 privind Codul fiscal, are in vedere Ordonanta Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea si functionarea parcurilor industriale, conform prevederilor pct. 77 alin (5) din H.G. nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal:

"Pentru incadrarea terenurilor parcurilor industriale, prevazute la art. 257 lit. 1) din Codul fiscal, se vor avea in vedere prevederile Ordonantei Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea si functionarea parcurilor industriale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 490/2002, precum si hotararile Guvernului Romaniei de constitute a parcurilor industriale."

Faptul ca scutirea se acorda pe baza hotararii consiliului local, rezulta si din interpretarea art. 11 alin. 4 din Ordinul nr. 264/2002 privind aprobarea Instructiunilor de acordare si anulare a titlului de pare industrial.

De asemenea. dispozitiile art. 18 din Ordinul nr. 296/2007 privind aprobarea schemei de ajutor de stat regional acordat pentru investitiile realizate in parcuri industriale stabilesc aceeasi procedura de acordare a facilitatilor fiscale constand in scutiri de la plata impozitului pe teren de catre unitatile administrativ teritoriale iar cele ale art. 22 alin. 1 prevad ca scutirea se acorda o singura data pe an, in fiecare an.

Rezulta ca reclamanta trebuia sa formuleze cerere pentru acordarea scutirii de la plata impozitului pe teren prevazuta de art. 237 lit. I din Codul fiscal la inceputul fiecarui an, iar consiliul local sau judetean avea competenta de a aproba acordarea facilitatii, prin hotarare.

Reclamanta nu a facut dovada ca acest ajutor de stat i-a fost acordat, asa incat in mod corect paratul a emis deciziile de impunere pentru plata impozitului pe teren, in calitate de titular ai dreptului de a colecta aceste taxe conform art. 256 alin 2 din Codul fiscal.

Au fost inlaturate apararile reclamantei referitoare la abrogarea expresa a dispozitiilor art. 7 lit. d din OG nr. 65/2001, intrucat prin art. 298 pct. 6 din Codul fiscal au fost abrogate expres dispozitiile art. 7 lit. b si c din OG nr. 65/2001. Or, daca intentia legiuitorului ar fi fost sa abroge si dispozitiile literei d a acestui text normativ ar fi facut-o in mod expres.

Cat priveste apararile referitoare la procedura de aprobare a ajutorului de stat prevazuta de Lg. 143/99 si OUG 117/2006, facilitatea fiscala a fost acordata reclamantei, astfel ca nu ne aflam in prezenta unei decizii de recuperare a ajutorului de stat acordat nelegal,

ci a unei simple decizii de impunere pentru colectarea impozitelor si taxelor locale.

Fata de considerentele aratate instanta de fond a respins actiunea ca neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta SC M. SA, care a sustinut ca solutia fondului este rezultatul unei gresite interpretari si aplicari a legii, intrucat scutirea de impozit pe cladiri si terenuri aflate in parcuri industriale este expres prevazuta de art. 257 lit. (l) Cod fiscal, fara nici o alta conditionare, instanta de fond facand o confuzie intre regimul acestei categorii de scutiri si facilitatile fiscale ce pot fi acordate de autoritatile locale, potrivit art. 286 Cod fiscal.

Intimatul parat Primarul municipiului Botosani a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, intrucat prima instanta a facut o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor legale invocate.

Analizand sentinta recurata sub aspectul criticilor formulate si in raport de dispozitiile legale incidente, curtea constata fondat recursul de fata , pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse:

Decizia de impunere contestata prin demersul introductiv al reclamantei a stabilit ca aceasta datoreaza impozit pe cladirile si terenul aflate in Parcul Industrial Botosani (asupra apartenentei si situarii imobilelor respective nefiind facute discutii in fata instantei de fond si nici in procedura administrativa).

Potrivit art. 250 alin1 pct. 9 din Legea 571/2003 (Cod fiscal),
„Cladirilepentru care nu se datoreaza impozit, prin efectul legii, sunt, dupa cum urmeaza:

9. cladirile din parcurile industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii.”

Potrivit art. 257 lit. (l) din Legea 571/2003, „Impozitul pe teren nu se datoreaza pentru: terenurile parcurilor industriale, stiintifice si tehnologice, potrivit legii”.

Fata de formularea clara si lipsita de orice echivoc a textelor citate, este evident ca legiuitorul a prevazut o scutire de la plata impozitului pe cladiri si pentru terenuri pentru acele imobile situate in parcuri industriale. Sintagma
„potrivit legii”
din ambele texte se refera la regulile de constituire si functionare a parcurilor industriale si nu la indeplinirea unor conditii prevazute in legi speciale pentru acordarea scutirii.

In conditiile in care cladirile si terenurile se afla intr-un parc industrial care a fost constituit si functioneaza in conditiile reglementate de OUG 65/2001, scutirea de la plata impozitului opereaza in temeiul legii , fara a fi supusa altor verificari si conditionari.

Reducerile de impozit ce pot fi acordate prin hotarari ale consiliului local , potrivit art. 7 din OUG 65/2001, ca si facilitati fiscale, sunt diferite de scutirea de impozit prevazuta de Codul Fiscal.

Interpretarea data de instanta de fond textelor de lege mai sus citate este eronata, intrucat daca se accepta aceasta interpretare, scutirea de impozit prevazuta expres de lege, fara nici o exceptie s-ar transforma intr-o facilitate fiscala , constand in reducerea impozitului, la latitudinea consiliului local. Ori, acolo unde legiuitorul a inteles sa lase consiliului local competente de acordare a unor facilitati, a prevazut expres si limitativ acest lucru (art. 286 Cod fiscal).

Argumentele instantei de fond , prin care se califica scutirea de la plata impozitului pe teren si cladiri ca fiind ajutor de stat, sunt contradictorii; chiar daca aceasta scutire legala de la plata impozitelor ar fi calificata ca fiind ajutor de stat, procedura de restituire, competenta si conditiile legale in care s-ar recupera un eventual ajutor de stat sunt total diferite de circumstantele prezentei cauze si nu ar putea justifica masurile dispuse de parat, de obligare a recurentei reclamante la plata unor impozite pentru care legea prevede o scutire expresa si neconditionata.

Asa fiind, este evident ca obligatiile de plata ale societatii in ce priveste impozitul pe cladirile si terenul aflate in Parcul Industrial Botosani au fost stabilite fara temei legal, actele emise de organele fiscale fiind, sub acest aspect nelegale.

Fata de considerentele expuse , retinand incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, curtea a constatat ca, raportat la art. 312 alin.1 Cod procedura civila se impune admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei tribunalului, in sensul admiterii actiunii reclamantei si anularii cele doua decizii contestate in privinta impozitului pe cladirile si terenul aflate in Parcul Industrial Botosani.