Termen de prescriptie in cazul actiunii prin care conducatorul unitatii administrativ teritoriale promoveaza actiune pentru recuperarea unor creante

Contencios administrativ. Exceptia prescrierii dreptului la actiune.

Decretul 167/1958, O.G. 92/2003

Cererea reclamantei, ce vizeaza obligarea paratei la plata unei sume de bani ce a fost achitata in temeiul unui contract de servicii incheiat cu parata, este suspusa termenului general de prescriptie de trei ani, iar nu termenului de prescriptie de 5 ani reglementat de

O.G. 92/2003, aplicabil creantelor fiscale si se calculeaza de la data la care se pretinde ca partea contractanta a incasat o suma de bani ce nu i se cuvenea.

Curtea de Apel Bacau - Sectia Comerciala, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 1419 din 3 noiembrie 2016

Prin sentinta civila nr. 165/03.03.2016, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosar nr. 2449/86/2015, s-a admis exceptia prescrierii dreptului la actiune, in considerarea careia s-a respins actiunea formulata de reclamanta Comuna S. prin Primar, in contradictoriu cu parata SC. G B SRL.

Impotriva acestei sentinta a declarat recurs reclamanta Comuna S., in temeiul art. 488 alin. 1 pct. 8 si art. 498 Cod procedura civila .

In motivarea recursului se arata ca, in urma auditului financiar asupra contului financiar de executie efectuat la UAT Comuna S., prin Procesul verbal de constatare nr. 2162/28.06.2012 si Decizia nr. 41/18.08.2012 a Curtii de Conturi, s-au constatat o serie de abateri de la legalitate si regularitate, fiind impuse de masuri pentru inlaturarea neregulilor din activitatea financiar contabila si fiscala.

Una din neregulile constatate viza plata unor cheltuieli pentru reparatia unei autobasculante, in valoare de 17.159,99 lei, aceste constatari fiind contestate de reclamanta in procedura administrativa, finalizata cu Decizia nr. 710/08.04.2013, prin respingerea contestatiei.

Recurenta sustine ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca ar fi incident termenul de prescriptie de 3 ani, potrivit prevederilor Decretului 167/1958, intrucat in speta era vorba despre creante bugetare, pentru care este incident termenul de prescriptie de 5 ani, care curge de la data constatarii prejudiciului, iar nu de la data efectuarii platilor pentru reparatii, asa cum s-a stabilit prin sentinta .

Intimata parata SC G.B. SRL a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sustinand ca instanta de fond a stabilit in mod legal atat termenul de prescriptie incident, cat si data de la care incepe sa curga acest termen.

Analizand sentinta recurata, sub aspectul criticilor formulate si in raport de dispozitiile legale incidente, curtea constata nefondat recursul de fata, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse.

Asa cum a aratat recurenta reclamanta, in fapt, prin actele intocmita de Curtea de Conturi s-a constatat ca UAT S. a derulat contractul de servicii nr. 4325 din 16.12.2010, iar in data de 16.12.2010 i s-a furnizat autobasculanta marca Scania, conform procesului verbal de receptie din 25.01.2011. Desi in documentatia tehnica s-a prevazut termen de garantie minim acceptata 6 luni, aceasta obligatie nu a mai fost trecuta si in contract. Se mai retine ca la numai 5(cinci) luni de la data achizitiei s-au angajat cheltuieli cu repararea autobasculantei, cu o unitate prestatoare de servicii, pentru o valoare de 17.159,99 lei. Curtea de Conturi a stabilit ca prin plata cheltuielilor cu reparatiile efectuate in perioada de garantie, cand furnizorul autovehiculului (respectiv societatea parata) avea obligatia sa suporte costurile aferente reparatiilor, s-a produs un prejudiciu bugetului local.

Desi aceste constatari au fost contestate in procedura administrativ-jurisdictionala si au facut ulterior obiectul dosarului 283/32/2013, contestatia a fost respinsa definitiv prin Decizia 710 din 8.04.2010.

In acest context, reclamanta a formulat, la data de 12.05.2015 actiunea ce face obiectul prezentei cauze, prin care solicita instantei sa oblige parata la restituirea sumei de 17.159,99 lei, suma reprezentand prejudiciu suferit de reclamanta pentru nerespectarea obligatiei de asigurare a garantiei produsului care ii revenea paratei, potrivit documentelor ce fac parte integranta din contractul de achizitie publica.

Avand in vedere data incheierii contractului de servicii nr. 4325/16.12.2010 si data emiterii, respectiv a platii facturii pentru reparatii (factura 5431/29.06.2011 achitata cu OP nr. 671/15.06.2011 si nr. 701/14.07.2011), in speta sunt incidente dispozitiile din vechiul Cod civil din 1865, potrivit cu dispozitiile art. 223 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, iar in ce priveste institutia prescriptiei sunt aplicabile dispozitiile Decretul 167/1958, care prevedeau ca termenul de prescriptie este de 3 ani.

Sunt nefondate sustinerile recurente, potrivit carora termenul de prescriptie incident in cauza ar fi cel de 5 ani, prevazut de legislatia fiscala, intrucat in speta, cererea reclamantei viza obligarea paratei la plata unei sume de bani ce a fost achitata in temeiul contractului de servicii nr. 4325/16.12.2010 incheiat cu parata, iar nu stabilirea unei obligatii fiscale . Codul fiscal si Codul de procedura fiscala reglementeaza in mod expres si limitativ impozitele, taxele si contributiile sociale obligatorii ce reprezinta creante supuse normelor speciale fiscale, iar sumele ce fac obiectul litigiului de fata nu se incadreaza in categoria creantelor fiscale. Prin urmare, nu exista temei legal pentru a se retine in speta incidenta termenului de prescriptie de 5 ani, reglementat de art. 91 din OG 92/2003.

In ceea ce priveste momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie, instanta de fond a stabilit in mod corect ca trebuie avuta in vedere data la care reclamanta a efectuat plata pentru reparatiile autovehiculului.

Este evident ca, in masura in care la data de 14.07.2011 reclamanta a platit contravaloarea unor reparatii pentru care - in prezent - sustine ca nu avea o obligatie de plata, de la acel moment incepe sa curga termenul in care legea ii recunostea dreptul de a se indrepta impotriva paratei pentru recuperarea sumei pretinse a fi nedatorata.

Controlul si constatarile ulterioare ale Curtii de Conturi au stabilit caracterul nelegal al platilor efectuate din bugetul local, dar momentul stabilirii acestei nereguli nu are relevanta pentru curgerea termenului de prescriere in ce priveste dreptul reclamantei de a se adresa instantei pentru recuperarea sumei.

In speta este vorba despre o raspundere contractuala ce fundamenteaza actiunea reclamantei, astfel ca termenul de prescriptie se calculeaza de la data la care se pretinde ca partea contractanta a incasat o suma de bani ce nu i se cuvenea.

Decizia nr. 41/07.08.2012 a Curtii de Conturi a constatat paguba adusa bugetului local prin efectuarea unor plati nelegale, dar nu are nici un efect in ce priveste prescrierea dreptului la actiune, raportul juridic dintre Unitatea administrativ teritoriala si Curtea de Conturi fiind total distinct de cel intre comuna si partenerul contractual.

In considerarea argumentelor expuse, constatand caracterul nefondat al criticilor recurentei, in temeiul art. 496 raportat la art. 488 pct. 8 Cod procedura civila, curtea a respins recursul, ca nefondat.