Imposibilitatea refuzarii acordarii subventiei cuvenite persoanelor care angajeaza anumite categorii de someri

Cuprins pe materii
:
Dreptul securitatii sociale. Stimularea ocuparii fortei de munca. Subventie acordata angajatorilor care angajeaza anumite categorii de someri.

Legislatie relevanta
:
art. 85 Legea nr. 76/2002.

Rezumat
:

Curtea constata ca intre cele doua societati, F. and A. S.R.L. si intimata-reclamanta F. S.R.L., exista o serie de legaturi, precum sediul social principal identic (in cazul F. and A. S.R.L. sediul a fost schimbat ulterior), similaritati intre sediile secundare si punctele de lucru, coincidenta intre data inchirierii sediului pentru noua societate si data deciziilor de concediere colectiva pentru angajatii primei societati sau preluarea in bloc a angajatilor primei societati de catre cea de a doua societate.

Faptul ca aceste legaturi reprezinta indicii ce ar putea duce la concluzia existentei relei-credinte din partea reclamantei nu este insa suficient, deoarece societatea respecta in totalitate conditiile stabilite de lege pentru acordarea subventiei cuvenite persoanelor care angajeaza anumite categorii de someri, prevazuta de art. 85 Legea nr. 76/2002.

Instantele de judecata nu se pot substitui organelor legislative si adauga conditii noi fata de cele prevazute de textele de lege, deoarece ar depasi atributiile puterii judecatoresti.

In cazul in care recurenta-parata suspecteaza ca reclamanta deturneaza dispozitiile legale de la finalitatea lor si utilizeaza cu rea-credinta anumite lacune legislative in scopul de a dobandi in mod injust avantaje financiare, solutia corecta este aceea a adoptarii de modificari legislative care sa puna capat acestor practici.

Pana in momentul existentei unui cadru legislativ care sa limiteze practicile injuste de tipul celor identificate de recurenta, cererea reclamantei de acordare a subventiei este fondata, astfel ca dispozitia de respingere a solicitarii este nelegala.

 

                                                                    Decizia nr. 128 din 20.01.2015

a Curtii de Apel Galati

 

Prin sentinta nr. 1363/Fca/17.09.2014, pronuntata de Tribunalul B. in dosarul nr. 1648/113/2014, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta F. S.R.L. B., prin reprezentant legal, in contradictoriu cu parata A.J.O.F.M. B., prin reprezentant legal, s-a dispus anularea dispozitiei nr. ..../24.03.2014 emisa de parata si emiterea unei dispozitii de aprobare a solicitarii reclamantei si a fost obligata parata sa plateasca cheltuieli de judecata de 1000 lei catre reclamanta.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs, in termen legal, parata A.J.O.F.M. B. prin reprezentant legal, criticand-o ca fiind nelegala.

In motivare, recurenta a aratat ca reclamanta are intentia de fraudare a bugetului de somaj, existand o serie de legaturi evidente intre societatea falimentara F. And A. S.R.L. si noua societate. Reclamanta si vechea societate au sedii sociale asemanatoare, iar noua societate a preluat in bloc angajatii vechii societati.

F. And A. S.R.L. este in faliment, recurenta fiind inscrisa la masa credala cu suma de 382.199,14 lei, reprezentand subventie necuvenita.

Dispozitiile Legii nr. 76/2002 trebuie interpretate nu numai in litera lor, ci si in spiritul legii, cu respectarea imperativului protejarii bugetului de somaj.

In drept, a invocat disp. art. 483-487, 488 pct. 8 Cod procedura civila.

In sustinere, a solicitat administrarea probei cu inscrisuri.

Legal citata, intimata s-a prezentat, insa nu a formulat intampinare. A solicitat si cheltuieli de judecata.

Instanta de recurs a incuviintat si a administrat in cauza proba cu inscrisuri.

Analizand intreg materialul probator administrat in cauza, Curtea de Apel apreciaza ca recursul este nefondat si se impune a fi respins, avand in vedere urmatoarele considerente:

In ce priveste motivul de recurs aplicabil, Curtea constata ca analiza criticilor invocate face posibila incadrarea lor in motivul de recurs prev. de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila, referitor la incalcarea prin hotarare a normelor de drept material.

Curtea constata ca intre cele doua societati, F. And A. S.R.L. si intimata-reclamanta F. S.R.L., exista o serie de legaturi, precum sediul social principal identic (in cazul F. And A. S.R.L. sediul a fost schimbat ulterior), similaritati intre sediile secundare si punctele de lucru, coincidenta intre data inchirierii sediului pentru noua societate si data deciziilor de concediere colectiva pentru angajatii primei societati sau preluarea in bloc a angajatilor primei societati de catre cea de a doua societate.

Faptul ca aceste legaturi reprezinta indicii ce ar putea duce la concluzia existentei relei-credinte din partea reclamantei nu este insa suficient, deoarece societatea respecta in totalitate conditiile stabilite de lege pentru acordarea subventiei prevazute de art. 85 Legea nr. 76/2002.

Instantele de judecata nu se pot substitui organelor legislative si adauga conditii noi fata de cele prevazute de textele de lege, deoarece ar depasi atributiile puterii judecatoresti.

In cazul in care recurenta-parata suspecteaza ca reclamanta deturneaza dispozitiile legale de la finalitatea lor si utilizeaza cu rea-credinta anumite lacune legislative in scopul de a dobandi in mod injust avantaje financiare, solutia corecta este aceea a adoptarii de modificari legislative care sa puna capat acestor practici.

Pana in momentul existentei unui cadru legislativ care sa limiteze practicile injuste de tipul celor identificate de recurenta, cererea reclamantei de acordare a subventiei este fondata, astfel ca dispozitia de respingere a solicitarii este nelegala.

Recursul este calea de atac prin intermediul careia partile sau Ministerul Public solicita, in conditiile si pentru motivele determinate limitativ de lege, desfiintarea unei hotarari judecatoresti pronuntate fara drept de apel sau in apel.

Examinand prezenta cauza prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Curtea apreciaza ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala, care nu se impune a fi reformata.

Avand in vedere cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

In baza art. 451 alin. 2 rap. la art. 451 alin. 1 Cod procedura civila, instanta va obliga recurenta cazuta in pretentii sa plateasca intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs (500 lei onorariu avocat).

Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecata acordate, instanta retine ca acestea reprezinta despagubirea pe care partea cazuta in pretentii este obligata sa o suporte pentru acoperirea prejudiciului cauzat partii castigatoare prin declansarea culpabila a caii de atac. Aceste despagubiri se acorda numai in conditiile in care prejudiciul dovedit de partea castigatoare are un caracter cert, real si rezonabil.

In aprecierea rezonabilitatii cheltuielilor efectuate de parte in vederea respingerii caii de atac, instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de criterii generale, precum valoarea obiectului litigiului, munca prestata efectiv de aparatorul partii, caracterul vadit nefondat al actiunii sau gradul de culpa pe care partea adversa il are in pierderea procesului.

Examinand caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecata solicitate de intimata, reprezentand onorariu de avocat in suma de 5000 lei, instanta retine ca onorariul este excesiv fata de munca efectiv prestata de cei doi aparatori si fata de natura solutiei pronuntate si ca un onorariu in cuantum de 500 lei reflecta cel mai bine proportionalitatea care trebuie sa existe valoarea onorariului si factorii enuntati mai sus.