Conditia actului de reinvestire a carui actiune se prescrie pentru valabilitatea intreruperii prescriptiei extinctive.

 

Cursul prescriptiei extinctive se intrerupe prin reinvestirea dreptului a carui actiune se prescrie de catre debitorul obligatiei in folosul caruia curge termenul.

Actul de recunoastere trebuie sa rezulte din manifestarea de vointa a persoanei in folosul caruia curge prescriptia extinctiva si sa priveasca dreptul supus sanctiunii civile, astfel ca o chitanta eliberatorie emisa de catre debitor nu poate sa produca un asemenea efect chiar daca prin intermediul sau este confirmata plata.

 

(Decizia civila nr. 637/23.03.2016)

 

Prin actiunea inregistrata la data de 14.01.2015, reclamanta R.N.P. – Romsilva – D.S.Arges a chemat in judecata pe paratul C.I.C., solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 7379,51 lei, reprezentand contravaloare prejudiciu cauzat prin delicte silvice.

In motivarea actiunii s-a aratat ca paratul a fost angajat al O.S. Cotmeana, ocupand functia de padurar ca titular al Cantonului Silvic nr.5 Vedita. In urma inspectiei de fond efectuate de organele de control, nr.1213/01.04.2010, acesta a inregistrat o paguba in gestiune, pe care a recunoscut-o, semnand angajamentul de plata nr.1216/01.04.2010. A invederat reclamanta ca din paguba totala de 9561,72 lei s-a recuperat suma de 2182,21 lei, ramanand de recuperat suma de 7379,51 lei. A sustinut reclamanta ca paratul raspunde patrimonial pentru paguba produsa, potrivit dispozitiilor art.48 alin.1 din OUG nr.59/2000, art.6 alin.1 din OUG nr.65/2006 si art.25 alin.1 din Legea nr.22/1969.

Prin intampinare, paratul a solicitat respingerea actiunii, in principal, ca prescrisa, iar in subsidiar, ca neintemeiata.

In motivarea intampinarii s-a aratat ca in cursul lunii martie 2010 s-a efectuat un control de fond in cantonul nr.5 Vedita, ocazie cu care organele de control au identificat  un numar de 60 cioate, urmare a taierii ilegale de arbori, cu un volum de 65,347 m.c, cu o valoare cu TVA de 24.246,70 lei, intocmindu-se in acest sens actul de control de fond nr.1213/01.04.2010.

In ceea ce-l priveste pe parat, acestuia i-a fost imputata contravaloarea a 32 de cioate, cu un volum de 22,75 m.c, in valoare totala de 9561,72 lei, suma care potrivit situatiei prezentate de reclamanta are urmatoarea componenta: dosar infractiune – 7126,13 lei (valorificat 2182,2 lei) si delicte silvice padurar – 2435,59 lei.

A mai aratat paratul ca impotriva sa reclamanta a formulat si o plangere penala sub aspectul savarsirii infractiunii de taiere ilegala de arbori, respectiv tentativa la delapidare, formandu-se dosarul penal nr.2024/P/2010 al Parchetului de pe langa Judecatoria Pitesti.

Prin Ordonanta cu acelasi numar din data de 09.03.2012, organele de cercetare penala au dispus, in ceea ce priveste infractiunea de taiere ilegala de arbori, scoaterea paratului de sub urmarire penala in temeiul dispozitiilor art.10 lit.c Cod procedura penala, iar in ceea ce priveste fapta de tentativa de delapidare i-a fost aplicata o sanctiune administrativa.

Referitor la suma de 2435,59 lei solicitata de reclamanta cu titlu de delicte silvice, paratul a invocat cu prioritate exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in raport de disp. art.283 lit.c din C.muncii, avand in vedere ca reclamanta a cunoscut paguba si persoana vinovata de producerea acesteia la data de 09.04.2010, data inaintarii referatului organului de inspectie catre Ocolul Silvic Cotmeana, iar actiunea in raspundere patrimoniala a fost inregistrata abia la data de 14.01.2015.

Tot cu privire la aceasta suma, paratul a sustinut ca reclamanta nu a facut dovada faptei ilicite savarsite si a vinovatiei acestuia.

In ceea ce priveste suma de 7126,13 lei, reprezentand contravaloarea a patru arbori specia stejar, paratul a invocat prescriptia dreptului material la actiune al reclamantei pentru aceleasi considerente mai sus-expuse.

Pe de alta parte, s-a aratat ca reclamanta nu descrie prin cererea de chemare in judecata fapta cu caracter ilicit presupus a fi savarsita de parat in legatura cu indatoririle de serviciu si nici in ce a constat vinovatia acestuia in legatura cu producerea prejudiciului in cuantum de 7126,13 lei.

La termenul din data de 01.10.2015, instanta a pus in discutie exceptia prescriptiei dreptului material la actiune al reclamantei invocata de parat prin intampinare.

Prin sentinta civila nr.2077 din 15 octombrie 2015, Tribunalul Arges a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parat si in consecinta a respins,ca prescrisa, actiunea formulata de reclamanta.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond, analizand cu prioritate exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parat, in temeiul art.248 alin.1 Cod procedura civila, a retinut urmatoarele:

Astfel, prezenta actiune a fost formulata de catre reclamanta la data de 14.01.2015.

Potrivit dispozitiilor art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii „Cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator”.

In consecinta, in cauza se impune a se stabili data nasterii dreptului la actiune al reclamantei, instanta facand aplicarea in cauza a dispozitiilor Decretului nr.167/1958, in temeiul art.223 rap. la art.201 din Legea nr.71/2011.

Conform art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.

In cauza de fata prejudiciul pretins de reclamanta, ce se solicita a fi reparat, consta in paguba inregistrata de parat in gestiune in calitate de angajat al Ocolului Silvic Cotmeana, respectiv padurar - titular al cantonului Silvic nr.5 Vedita, paguba constata in urma efectuarii unei inspectii de fond in cantonul nr.5 Vedita in cursul lunii martie 2010.

Reclamanta a cunoscut paguba inregistrata de parat in gestiune in calitate de angajat al Ocolului Silvic Cotmeana cel mai tarziu la data de 07.04.2010, data inregistrarii la Directia Silvica Arges a referatului prin care organele de control aduceau la cunostinta rezultatele inspectiei de fond efectuate in cantonul paratului.

O dovada a faptului ca reclamanta a cunoscut paguba pretinsa in cauza de fata, cat si pe cel care raspunde de ea inca din luna aprilie 2010, este angajamentul de plata semnat de parat la data de 01.04.2010 cu privire la suma de 9561,72 lei.

Prin raspunsul la intampinare reclamanta a sustinut ca la data de 25.02.2012 paratul ar fi efectuat o plata partiala a prejudiciului, respectiv suma de 291,08 lei, astfel ca termenul de prescriptie ar trebui calculat de la aceasta data.

Referitor la aceasta sustinere, instanta a retinut ca nu este intemeiata.

Este adevarat ca potrivit art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1958 prescriptia se intrerupe prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia, insa in cauza de fata reclamanta nu a facut nicio dovada a unei asemenea recunoasteri din partea paratului, respectiv a unei plati partiale a prejudiciului la data de 25.02.2015.

Astfel, conform sustinerilor reclamantei din actiune, din paguba totala de 9561,72 lei imputata paratului, s-a recuperat suma de 2182,21 lei, ramanand de recuperat suma de 7379,51 lei.

Din inscrisul depus de reclamanta la fila 20 de la dosarul cauzei rezulta ca suma recuperata de 2182,21 lei se compune din 1891,13 lei incasata la 01.09.2011 si suma de 291,08 lei incasata la 25.02.2012.

Reclamanta nu a depus la dosarul cauzei nicio chitanta din care sa rezulte ca la data de 25.02.2012 paratul ar fi efectuat plata sumei de 291,08 lei in contul pagubei imputate.

De altfel, la termenul din data de 01.10.2015 reprezentantul reclamantei a invederat, la solicitarea instantei, ca suma de 2182,21 lei (1891,13 lei + 291,08 lei) despre care se face vorbire in actiune ca s-ar fi recuperat, este rezultatul valorificarii materialului lemnos confiscat, prin vanzare catre populatie, iar nu o suma achitata de parat.

Prin urmare, nu a fost retinut de instanta in speta cazul de intrerupere a prescriptiei prevazut de art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1958, invocat de reclamanta.

In raport de aceste considerente, constatand ca actiunea a fost formulata cu depasirea termenului de trei ani de la data nasterii dreptului la actiune, termen prevazut de art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, instanta a admis exceptia invocata de parat, cu consecinta respingerii actiunii reclamantei ca prescrisa.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, reclamanta R.N.P. – Romsilva prin Directia Silvica Arges, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie astfel:

In mod gresit instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune. S-a aratat de catre apelanta ca la data de 25.02.2012 intimatul a efectuat plata sumei de 291,08 lei reprezentand contravaloare delicte silvice, aspect ce reiese din Jurnalul de debit al intimatului din 12.01.2015, si in raport cu aceasta data incepe sa curga termenul de prescriptie al dreptului material la actiune.

A apreciat apelanta ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.2518 alin.3 Cod civil, potrivit carora „repararea prejudiciului adus mediului inconjurator se prescrie in termen de 10 ani”.

S-a mentionat si faptul ca paguba cauzata de catre intimat institutiei apelante datorita neglijentei de care a dat dovada in exercitarea atributiilor de serviciu, este recunoscuta in totalitate de catre acesta prin semnarea actelor de inspectie de fond si a angajamentelor de plata.

Pentru aceste motive, se solicita admiterea apelului asa cum a fost formulat.

Intimatul-parat a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Prin raspunsul la intampinare, apelanta a reluat sustinerile din apel.

Prin decizia nr. 637/23.03.2016, Curtea de apel Pitesti, Sectia I civila,  a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta R.N.P.- Romsilva, prin D.S.Arges,

retinand urmatoarele

Prin cererea de fata s-a solicitat obligarea paratului, fost salariat al reclamantei, la plata sumei de 7379,51 lei, reprezentand contravaloare prejudiciu cauzat prin delicte silvice.

Asa cum a retinut si prima instanta, aspect necontestat de apelanta-reclamanta, termenul de prescriptie a inceput sa curga, potrivit dispozitiilor art. 8 alin.1 din Decretul nr.167/1958, aplicabil in speta fata de data savarsirii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.

Potrivit referatului inregistrat sub nr. 2598/07.04.2010 de D.S.Arges, in baza controlului efectuat in cantonul paratului (padurar), s-a constatat existenta nejustificata a 60 de cioate cu un volum de 65,367 m.p., cu o valoare de 24246,7 lei, din care 9561,72 lei, in sarcina padurarului Circiu Ilie, ce isi asumase angajament de plata din 01.04.2010.

Prin urmare, termenul de prescriptie de 3 ani reglementat de dispozitiile art. 268 alin.1 lit.c din C. muncii a inceput sa curga de la data de 07.04.2010.

Sustinerea apelantei in sensul ca termenul de prescriptie s-a intrerupt printr-o plata partiala efectuata de catre parat in data de 25.02.2012, (ce ar reprezenta o recunoastere a debitului), nu poate fi retinuta.

Astfel, intr-adevar, potrivit art. 16 din Decretul 167/1958, prescriptia se intrerupe: a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia, b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act incepator de executare.

In sustinerea platii ce ar fi fost efectuate de catre parat si care in viziunea apelantei a intrerupt termenul de prescriptie, s-a invocat un inscris intitulat „Jurnal C.C. in perioada 01.01.2010-31.12.2014, inscris generat la data de 12.01.2015, de catre O.S. Cotmeana, in care se mentioneaza la pozitia 5 „ DVI 25.02.2012 incasat debit C. 291,08 lei”.

Acest inscris emana insa de la D.S. Arges – O.S. Cotmeana, neexistand vreo chitanta sau un alt inscris care sa ateste ca plata a fost efectuata chiar de catre reclamant.

Mai mult, asa cum a retinut si prima instanta, la ultimul termen de judecata in fata instantei de fond, reprezentantul reclamantei a aratat ca suma de 291 lei, invocata ca fiind platita de catre parat, a fost de fapt rezultatul valorificarii materialului lemnos confiscat, prin vanzare catre populatie, nefiind o suma achitata de parat.

Prin urmare, nefacandu-se dovada ca a existat o plata partiala efectuata de catre parat si nu o recuperare a debitului prin valorificarea materialului lemnos sau in alta modalitate, nu poate fi vorba de o recunoastere a dreptului si deci nici de intreruperea termenului de prescriptie, cum invoca apelanta.

Totodata, in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile Codului civil cu privire la prescriptie, fata de dispozitiile art. 201 din Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Codului civil, conform caruia prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a Codului civil sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.

In fine, nici formularea unei plangeri penale impotriva paratului, finalizata cu scoaterea de sub urmarire penala, nu reprezinta un caz de intrerupere a termenului de prescriptie, neintrand sub incidenta niciunui caz din cele prevazute la art. 16 din Decretul 167/1958.

Avand in vedere considerentele expuse, constatand ca sunt neintemeiate criticile aduse sentintei, in baza art.480 Cod procedura civila, apelul a fost respins ca nefondat.