Dreptul la propria imagine

Art. 73 Cod civil

 

Dreptul la propria imagine presupune facultatea unei persoane de a interzice sau de a impiedica sa-i fie reprodusa in orice mod infatisarea fizica, respectiv sa fie utilizata o asemenea reproducere potrivit art.73 Cod civil.

Preluarea unei poze de pe un site de specializare pentru a fii publicata intr-un ziar nu constituie o incalcare a dreptului la imagine, fiindca persoana a acceptat sa-i fie cunoscuta infatisarea fizica de catre publicul larg.

 

(Decizia civila nr. 63/18.01.2016)

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Arges, la data de 22.08.2014, reclamantul B.C.C. a chemat in judecata pe U.I. si SC K.M.A. SRL, solicitand pronuntarea unei hotarari prin care sa fie obligati paratii in solidar la plata sumei de 250.000 lei, cu titlu de pretentii, reprezentand valoarea prejudiciului moral cauzat reclamantului.

De asemenea, s-a solicitat obligarea societatii parate sa publice dispozitivul hotararii care se va pronunta in cauza pe cheltuiala sa.

In motivarea actiunii s-a aratat in esenta ca paratul U.I., in calitate de autor, editor si administrator al ziarului „P.” precum si al publicatiei on line,  a afirmat despre reclamant in calitate de membru al P.M.P. ca a propus unui colaborator al ziarului sa se inscrie in partid in schimbul platii unei taxe de 1.000 euro, atitudine care a avut-o si fata de alte persoane cunoscute in judetul Arges pentru inscrierea in acelasi partid.

O alta afirmatie a ziaristului a fost si in sensul ca reclamantul aspira la conducerea filialei judetene a partidului, iar fata de membrii de partid inscrisi in perioada liderului D.D. a initiat „o adevarata prigoana”.

Paratul intr-un alt articol, intitulat „Exclusiv! PMP se organizeaza la bufet” a afirmat ca in Arges inscrierea in partid se face pentru „o bere si 10 lei”, foloase in raport de care persoanele sunt convinse sa semneze adeziunea de inscriere in formatiunea politica.

 Unuia dintre articole i-a fost atasata fotografia reclamantului postata pe facebook, fara consimtamantul acestuia, fapta de natura sa-i afecteze dreptul la imagine.

Fapta paratilor in legatura cu articolele publicate si incalcarea dreptului la imagine sunt de natura sa aduca un grav prejudiciu moral pentru caracterul lor denigratoriu.

Prin sentinta civila nr.431/27.11.2014, pronuntata de Tribunalul Arges a fost admisa in parte cererea introductiva de instanta, in sensul ca paratii au fost obligati sa-i plateasca in solidar reclamantului suma de 5.000 lei reprezentand contravaloarea daunelor morale, iar SC K.M.A. SRL sa publice dispozitivul sentintei pe cheltuiala sa in ziarul „P.” sub sanctiunea platii daunelor cominatorii de 50 de lei/zi de intarziere.

Pentru a pronunta o astfel de solutie, prima instanta a retinut ca paratii au incalcat reclamantului dreptul la proprie imagine prin folosirea neautorizata a fotografiei acestuia si a publicat articole cu caracter defaimator in sensul ca a incalcat reguli privitoare la inscrierea persoanelor in partide politice, afirmatiile avand un caracter prejudiciabil de natura sa afecteze cariera profesionala si politica a reclamantului.

Impotriva hotararii in termen legal au formulat apel paratii U.I. si SC K.M.A. SRL, pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, in dezvoltarea carora s-a aratat ca instanta de fond a facut o apreciere eronata asupra dispozitiilor art.72-73 din Codul civil, atunci cand a retinut incalcarea dreptului reclamantului la imagine prin publicarea fotografiei acestuia.

Postarea fotografiei reclamantului pe facebook a fost facuta cu scopul de a fi adusa la cunostinta publicului larg, astfel ca nu se poate retine reaua-credinta a apelantilor in legatura cu folosirea imaginii acestuia.

Instanta de fond a facut o apreciere eronata si asupra calitatii procesuale active a reclamantului, intrucat articolele publicate nu se refereau la persoana sa, dar si asupra dreptului de exprimare reglementat de art.10 din C.E.D.O., scopul publicarii informatiilor fiind acela de a aduce la cunostinta publicului activitatea P. M. P. si nu aspecte legate de viata privata si de familie a reclamantului.

Prin intampinare, intimatul a solicitat respingerea apelului ca nefondat si pastrarea solutiei primei instante care a facut o apreciere corecta asupra faptelor paratilor de natura sa incalce demnitatea si dreptul la imagine, dreptul la libera exprimare fiind restrans cu scopul aparaii, protectiei, reputatiei altor persoane.

Prin decizia civila nr.63/18.01.2016, Curtea de Apel Pitesti a admis apelul formulat de parati si a schimbat sentinta, in sensul ca a respins cererea de chemare in judecata, ca nefondata.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare, drept fundamental si complex, in continutul caruia este cuprinsa libertatea de opinie, libertatea de a primi sau de a comunica informatii, idei fara amestecul autoritatilor publice, potrivit art.10 din C.E.D.O.

Libertatea de exprimare presupune indatoriri si responsabilitati, dar si restrangeri sau sanctiuni in cazurile expres prevazute de lege aplicate ca masuri necesare intr-o societate democratica pentru apararea unor valori fundamentale in randul carora este inscrisa protectia reputatiei sau a drepturilor altora.

Libertatea de exprimare a persoanei precum si reputatia sau drepturile altora trebuie sa se afle intr-o stare de echilibru, masura necesara si obligatorie pe care trebuie sa o asigure statul prin aceea ca oricarei persoane trebuie sa-i fie garantata posibilitatea de a se exprima liber si in acelasi timp oricarei persoane trebuie sa-i fie protejata reputatia si alte drepturi fundamentale recunoscute.

Cu referire speciala la presa, manifestarea libertatii de informare a fost apreciata de catre C.E.D.O. in jurisprudenta sa ca fiind incompatibila cu existenta oricarui „sistem de autorizare sau de cenzura prealabila”, ceea ce nu presupune lipsirea responsabilitatii autorului informatiei care exercita dreptul peste limitele sale normale, incalcand drepturile si reputatia apartinand altor persoane.

Vazand limitele modului de manifestare a libertatii de exprimare, recunoscuta paratilor trebuie analizat daca articolele publicate au avut ca scop informarea opiniei publice in legatura cu unele practici ale formatiunii politice din care face parte si reclamantul, respectiv daca aceste informatii au depasit limita scopului recunoscut si au incalcat in acest fel demnitatea acestuia de pe urma.

Pentru a-si justifica pretentiile, reclamantul a sustinut ca cele doua articole aparute in ziarul „Profit” si publicatia on line au facut referire la practica partidului care isi organizeaza sedintele la un „bufet” si pretinde de la persoanele care intentioneaza sa se inscrie in partid plata unei taxe de 1.000 euro „pentru un post bun” sau in schimbul semnaturii formularului de adeziune ofera pentru o bere si 10 lei.

Cu privire la aceleasi pretentii reclamantul a mai motivat ca articolele au facut referire la atitudinea sa ostila fata de membrii inscrisi in partid in perioada unui alt lider.

In jurisprudenta sa, C.E.D.O., analizand modul de manifestare a libertatii de exprimare a sustinut ca presei pentru importanta sa deosebita intr-o societate democratica trebuie sa-i fie oferite garantii importante (cauza Lingens c/Autriche), ei revenindu-i sarcina sa comunice informatii si idei asupra problemelor dezbatute in arena politica de interes public, rolul sau fiind acela de a informa, de a controla si de a relata aspecte in legatura cu toate domeniile de interes public, cuprinzand in aceasta sfera atat responsabilitatile politice, cat si functionarea institutiilor si serviciilor publice.

Pentru a-si indeplini rolul presa are sarcina sa faca o informare obiectiva si echilibrata cu privire la fapte si activitati de interes public, jurnalistii exercitandu-si functia cu buna credinta si in conformitate cu codul lor deontologic, informatiile furnizate fiind exacte si demne de crezare. Cu toate acestea, Curtea Europeana a recunoscut in manifestarea libertatii de exprimare a ziaristilor o posibila doza de exagerare sau chiar de provocare (Bladet Tronso si Stensaas c/ Norvegia), daca judecatile lor de valoare au o baza factuala, respectiv se intemeiaza pe o stare de fapt cunoscuta de catre publicul larg din alte surse de informare.

Informatiile publicate de catre parat in legatura cu practica P.M.P. de a percepe taxe pentru inscrierea membrilor in formatiunea politica, de a organiza sedinte in anumite locuri si de a oferi membrilor inscrisi bunuri cu valoare redusa nu pot fi considerate ca fiind de natura sa atraga raspunderea acestuia pentru depasirea limitei manifestarii libertatii de exprimare, deoarece informatiile au o baza factuala in sensul ca se intemeiaza pe o stare de fapt cunoscuta de publicul larg, iar pentru acest motiv, potrivit jurisprudentei C.E.D.O., paratul nu are obligatia de a demonstra realitatea.

Actionand cu buna credinta, respectiv cu scopul de a informa opinia publica despre o practica a unui partid politic si nu despre atitudinea reclamantului, ziaristului trebuie sa-i fie recunoscuta in manifestarea libertatii sale de exprimare si de o doza de exagerare pentru a stimula interesul public, din articolul publicat rezultand si o doza de ironie cu referire la oferirea membrilor inscrisi a unor bunuri cu valoare nesemnificativa – o bere si 10 lei.

Nici informatia in sensul ca reclamantul are o atitudine „de prigoana” fata de membrii alesi in perioada unui alt lider in partid nu are un caracter defaimator, deoarece nu a aratat in concret modul de manifestare a acestei atitudini pentru a rezulta informarea cu rea credinta a publicului, intrucat potrivit dictionarului explicativ al limbii romane termenul de prigoana poate sa aiba intelesul „de neintelegere”, „masuri represive”, dar si intelesul de „urmarire apriga”, „asuprire”.

Si cu privire la acest articol, paratului in calitate de ziarist trebuie sa-i fie recunoscuta doza de exagerare, publicarea informatiei fiind anterioara unor verificari de fapt, relevanta pentru aceasta apreciere fiind declaratia martorului P.A., membru in cadrul P.M.P., care a relatat atat despre atitudinea reclamantului, cat si despre atitudinea paratului care a manifestat buna-credinta si de regula in aceasta calitate publica informatii credibile.

O alta cerere a reclamantului a fost aceea de a se aprecia asupra incalcarii dreptului la imagine prin publicarea unei fotografii a acestuia.

Potrivit art.73 Cod civil, orice persoana are dreptul la propria imagine, in sensul ca poate sa interzica ori sa impiedice reproducerea in orice mod a infatisarii sale fizice.

Paratul a preluat poza reclamantului de pe profilul facebook ceea ce presupune ca folosirea imaginii fizice nu s-a facut fara voia acestuia dinainte care a acceptat prin postarea pozei sale pe un site de socializare sa fie cunoscuta imaginea sa de publicul larg.

Pentru toate aceste argumente, Curtea a admis apelul in baza art.480 Cod procedura civila si a schimbat sentinta in sensul ca se a respins cererea de chemare in judecata, ca nefondata.