Suspendarea de catre instanta judecatoreasca a executarii unui act administrativ. Intrunirea cumulativa a cerintelor cazului bine justificat si a pagubei iminente.

Art.14-15 din Legea nr.554/2004

Recomandarea nr.R (89) 8 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989 referitoare la protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa

 

Sub aspectul fondului litigiului, potrivit art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004 raportat la art.14 din acelasi act normativ, persoana vatamata printr-un act administrativ poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii acestuia in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente.

Aceasta posibilitate, recunoscuta partilor si instantei, este avuta in vedere si de Recomandarea nr.R (89) 8 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989 referitoare la protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa, la care trimite instanta de fond, si care recunoaste posibilitatea adoptarii acestora in situatii speciale, cand actul administrativ este de natura sa produca pagube grave, dificil de reparat si cand exista un argument juridic aparent valabil referitor la nelegalitatea respectivului act.

Pe de alta parte, se impune a fi facuta precizarea ca actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, care se bazeaza pe prezumtiile de autenticitate si veridicitate si care determina principiul executarii din oficiu si de aceea revine reclamantei sarcina inlaturarii actiunii acestei prezumtii.

Cu alte cuvinte a nu executa actele administrative care sunt emise in baza legii echivaleaza cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput si de aceea, masura reprezinta o situatie de exceptie la care se poate apela atunci cand sunt indeplinite conditiile impuse de Legea nr.554/2004.

Este vorba de intrunirea cumulativa a cerintelor cazului bine justificat si a pagubei iminente, asa cum sunt ele definite de dispozitiile art.2 lit. s) si t), respectiv:  paguba iminenta - prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public; cazuri bine justificate - imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.

In ceea ce priveste cazul bine justificat trebuie subliniat ca instanta investita cu solutionarea unei cereri de suspendare nu poate efectua decat verificari sumare, la nivel de aparenta, cu privire la nelegalitatea actului administrativ, fara a dezlega fondul pricinii. Or, in cauza, in limita unei astfel de analize nu este identificata o nelegalitate evidenta a hotararii de consiliu judetean de natura sa impuna aprecierea indeplinirii acestei conditii si nici existenta unei vatamari a reclamantei prin pretinsele  nesocotiri a dispozitiilor legale.

 (Decizia nr. 1195/R-CONT/3 iunie 2015)

 

Prin incheierea din 4 noiembrie 2014, Tribunalul Arges a admis cererea formulata de reclamanta SC BT SRL, in contradictoriu cu paratii Consiliul Judetean Bihor si Autoritatea Judeteana de Transport Bihor si a dispus suspendarea executarii H.C.J. Bihor nr.132/2014, in ceea ce priveste grupa de trasee 020, pana la solutionarea definitiva a cauzei.

Pentru a hotari astfel instanta a retinut ca, prin H.C.J. 224/2012 au fost configurate, printre altele, doua trasee: Salonta – Oradea si Oradea – Ianosda, cu 8 statii comune pentru ca prin H.C.J. nr.132/2014 (contestata in prezenta cauza) s-au stabilit 9 statii comune, adaugandu-se in plus statia din comuna Madaras, respectiv Madaras Ram.

In ceea ce priveste cazul bine justificat s-a apreciat ca, desi prin Ordinul M.I.R.A. nr.353/2007, se prevede posibilitatea prelungirii, respectiv modificarii traseelor, nu este permis ca astfel acestea sa se suprapuna peste cele existente.

Or, in cauza, retine instanta ca nu se poate determina cu precizie daca prelungirea traseului existent s-a facut cu respectarea dispozitiilor art.17 lit.a) din Ordin si daca s-a avut in vedere dreptul de exclusivitate al reclamantei. Pe de alta parte, se apreciaza de tribunal ca nu este suficient dovedita respectarea principiului transparentei decizionale in ceea ce priveste actul administrativ atacat, cata vreme nu reiese modalitatea in care s-a stabilit necesitatea introducerii unei noi statii pe traseul 091.

Fata si de Recomandarea nr.R/89/8/13.09.1989 a Consiliului de Ministri din cadrul Consiliului Europei, trebuie sa se tina cont de drepturile si interesele persoanelor particulare atunci cand executarea unei decizii administrative este de natura sa provoace acestora grave prejudicii, fiind deci justificata adoptarea unor masuri provizorii.

In cauza, existenta unei pagube iminente in patrimoniul reclamantei este dovedita prin aceea ca aceasta a dobandit, in temeiul unor contracte de leasing, autoturisme destinate transportului de persoane, iar micsorarea veniturilor obtinute ar face imposibila suportarea ratelor lunare, cu consecinte negative atat in plan economic, cat si social.

Masura suspendarii s-a apreciat ca nu afecteaza principiul caracterului executoriu al actului administrativ ci, dimpotriva, il confirma, pentru ca partea apeleaza la interventia justitiei pentru a nu executa actul pana la finalizarea procedurilor jurisdictionale.

Impotriva acestei incheieri a formulat recurs paratul Consiliul Judetean Bihor, invocand dispozitiile art.488 pct.8 Cod procedura civila si sustinand urmatoarele:

- prin  hotararea organului deliberativ a fost aprobata actualizarea regulamentului, caietului de sarcini si a programului de transport public de persoane prin curse regulate pentru perioada 01.05.2013-30.06.2019, cu respectarea actelor normative incidente in cauza. In mod gresit s-a apreciat ca au fost incalcate dispozitiile Legii nr.52/2003, in conditiile in care proiectul actului administrativ a fost adus la cunostinta publica la 6 iunie 2014 si supus spre aprobare la 25 iunie 2014.

Chiar daca nu a fost respectat termenul de 30 de zile lucratoare, operatorii de transport au avut la dispozitie mai mult de 5 luni pentru a-si inainta propunerile, iar reclamanta nu a depus nicio sugestie de actualizare a programului de transport.

- in procedura judiciara a suspendarii de executare a unui act administrativ, instanta nu face decat o verificare sumara a aparentei dreptului, iar cerintele textului de lege trebuie dovedite, nefiind suficienta simpla afirmare a acestora;

- in ceea ce priveste paguba iminenta nu se poate retine ca ea a fost dovedita de vreme ce contractul de leasing invocat de reclamanta s-a incheiat la 22 mai 2012, iar programul de transport aprobat prin H.C.J. nr.294/2012 priveste perioada 2013-2019, ceea ce impune aprecierea ca dobandirea bunului nu a fost determinata de acest program;

- mai mult, reclamanta trebuie sa opereze traseul 098 cu doua microbuze de capacitate maxima 10 locuri si nicidecum cu un autobuz de natura celui achizitionat prin contractul de leasing, bun care nu este necesar executarii sarcinilor din aceasta procedura de atribuire.

In cauza a formulat intampinare reclamanta SC BT SRL prin care s-a sustinut netemeinicia criticilor formulate, iar cu ocazia acordarii cuvantului in fond s-a invocat si exceptia lipsei de obiect a caii de atac.

Parata-intimata Autoritatea Judeteana de Transport Bihor a sustinut admiterea recursului, dar si a exceptiei lipsei calitatii sale procesual pasive, iar intervenienta SC TP SRL a apreciat si ea ca este fondata calea de atac.

Examinand criticile formulate se constata ca ele sunt fondate pentru cele ce se vor arata mai jos.

Cu prioritate, in conditiile art.248 din Codul de procedura civila urmeaza a fi verificate exceptiile a caror incidenta in cauza poate face inutila cercetarea fondului.

In ceea ce priveste exceptia lipsei de obiect a recursului aceasta a fost justificata de catre intimata-reclamanta prin aceea ca solutionand in fond cauza, Tribunalul Arges a admis actiunea si a anulat actul administrativ contestat. Se pretinde astfel ca devin incidente dispozitiile art.15 alin.4 din Legea nr.554/2004.

Potrivit textului -
In ipoteza admiterii actiunii de fond, masura suspendarii, dispusa in conditiile art. 14, se prelungeste de drept pana la solutionarea definitiva si irevocabila a cauzei, chiar daca reclamantul nu a solicitat suspendarea executarii actului administrativ in temeiul alin. (1).

O prima observatie care se impune este aceea ca obiectul unei cai de atac este reprezentat de hotararea a carei cenzura se solicita. Or, incheierea pronuntata de tribunal la 4 noiembrie 2014 nu a fost reformata sau retractata pentru a se pretinde ca nu mai este in fiinta.

Sub un al doilea aspect trebuie retinut ca obiectul prezentului recurs este tocmai hotararea de suspendare ale carei efecte se doreste a fi extinse, asa incat reclamanta nu se poate pretinde beneficiara unei masuri definitive de intrerupere provizorie a executarii.

Exceptia nu poate fi primita si pentru ca aspectul invocat este unul ce priveste executarea, faza ulterioara hotararii, cand se poate verifica daca sunt indeplinite cerintele textului de lege precitat, cu observarea si a faptului ca cererea de suspendare formulata de catre intimata-reclamanta s-a intemeiat pe dispozitiile art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004.

In ceea ce priveste exceptia invocata de catre Autoritatea Judeteana de Transport Bihor urmeaza a se retine, pe de o parte, faptul ca aceasta nu a formulat recurs, dar si ca, potrivit precizarii reclamantei, a inteles sa renunte la judecata in raport de aceasta autoritate.

Sub aspectul fondului litigiului, potrivit art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004 raportat la art.14 din acelasi act normativ, persoana vatamata printr-un act administrativ poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii acestuia in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente.

Aceasta posibilitate, recunoscuta partilor si instantei, este avuta in vedere si de Recomandarea nr.R (89) 8 adoptata de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989 referitoare la protectia jurisdictionala provizorie in materie administrativa, la care trimite instanta de fond, si care recunoaste posibilitatea adoptarii acestora in situatii speciale, cand actul administrativ este de natura sa produca pagube grave, dificil de reparat si cand exista un argument juridic aparent valabil referitor la nelegalitatea respectivului act.

Pe de alta parte, se impune a fi facuta precizarea ca actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, care se bazeaza pe prezumtiile de autenticitate si veridicitate si care determina principiul executarii din oficiu si de aceea revine reclamantei sarcina inlaturarii actiunii acestei prezumtii.

Cu alte cuvinte a nu executa actele administrative care sunt emise in baza legii echivaleaza cu a nu executa legea, ceea ce este de neconceput si de aceea, masura reprezinta o situatie de exceptie la care se poate apela atunci cand sunt indeplinite conditiile impuse de Legea nr.554/2004.

Este vorba de intrunirea cumulativa a cerintelor cazului bine justificat si a pagubei iminente, asa cum sunt ele definite de dispozitiile art.2 lit. s) si t), respectiv:  
paguba iminenta - prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public; cazuri bine justificate - imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ
.

In ceea ce priveste cazul bine justificat trebuie subliniat ca instanta investita cu solutionarea unei cereri de suspendare nu poate efectua decat verificari sumare, la nivel de aparenta, cu privire la nelegalitatea actului administrativ, fara a dezlega fondul pricinii. Or, in cauza, in limita unei astfel de analize nu este identificata o nelegalitate evidenta a hotararii de consiliu judetean de natura sa impuna aprecierea indeplinirii acestei conditii si nici existenta unei vatamari a reclamantei prin pretinsele  nesocotiri a dispozitiilor legale.

Este real ca potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.52/2003 anuntul referitor la elaborarea proiectelor de acte normative trebuie adus la cunostinta publicul cu cel putin 30 de zile lucratoare inainte de supunerea lui spre avizare, aceasta pentru a da posibilitatea persoanelor interesate sa formuleze propuneri, sugestii si sa exprime opinii cu privire la proiectul de act normativ, iar in conditiile alin.9 autoritatea este obligata sa
decida organizarea unei intalniri in care sa se dezbata public proiectul de act normativ, daca acest lucru a fost cerut in scris de catre o asociatie legal constituita sau de catre o alta autoritate publica
.

Din sustinerile reclamantei nu rezulta ca a solicitat realizarea unei dezbateri publice, ci numai ca la 24 februarie 2014 si la 18 iunie 2014 a cerut efectuarea unor modificari la traseele 114 si 098. Rezulta asadar ca se confirma sustinerea recurentei potrivit careia operatorul de transport a avut cunostinta, cel putin din 24 februarie 2014, de posibilitatea modificarii programului de transport, dar si ca a facut propuneri. Aceste propuneri nu i-au fost refuzate in considerarea nerespectarii termenelor prevazute de art.7 din Legea nr.52/2003 pentru a putea pretinde astfel o vatamare, iar modul lor de solutionare constituie un aspect ce excedeaza prezentei judecati.

In aceste conditii se apreciaza ca, la o sumara verificare a sustinerilor privind nerespectarea Legii nr.52/2003, nu se poate retine o vatamare a reclamantei, aspect care de altfel nu a fost invocat nici cu ocazia plangerii prealabile din 22 iulie 2014.

Un aspect de fond il reprezinta si calificarea noii reconfigurari a statiilor din traseele 091 si 098 ca fiind o prelungire sau o modificare si ca atare incidenta dispozitiilor art.17 alin.1 lit.a) sau e) din Ordinul M.I.R.A nr.353/2007, prin prisma legalitatii sau oportunitatii masurii adoptate si care nu poate fi verificata in prezenta procedura.

In ceea ce priveste cerinta pagubei iminente se retine in principal faptul ca, in raport de concluzia de mai sus, a absentei cazului bine justificat, este inutila verificarea existentei sau nu a unui prejudiciu de natura celui la care se refera textul de lege precitat.

Dincolo de acest aspect se apreciaza ca reclamanta a sustinut existenta pagubei prin aceea ca are loc o marire a numarului de kilometri de pe traseul ce se impune sa il execute, dar si o scadere a numarului de calatori.

Asa cum se sustine si de catre recurenta, pretentia operatorului de transport a ramas la nivelul unei afirmatii, fara nicio corespondenta cu intinderea prejudiciului ce s-ar crea astfel si consecintele lui practice, concrete in activitatea economica a acestuia.

Concluzionand in sensul ca in cauza nu s-a dovedit indeplinirea cerintei cazului bine justificat si apreciind ca absenta acestei conditii este de natura sa determine concluzia netemeiniciei cererii de suspendare, urmeaza sa se retina caracterul fondat al criticilor formulate.

Prin urmare, Curtea a admis recursul si, in baza art.496 Cod procedura civila, a casat incheierea, iar pe fond a respins cererea.