Perimarea cererii de chemare in  judecata.Suspendarea perimarii in conditiile disp. art. 250(3) Cod pr.civila .

Cod pr.civila, art. 250(3)

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 2713 din 8 octombrie 2013.

 

Prin decizia civila nr.2713 pronuntata la data de 8 octombrie 2013, Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul declarat de reclamantul JCM–succesibil al reclamantului defunct JMJ, impotriva sentintei civile nr. 1565 din 5 iunie 2013  pronuntata de Tribunalul  Prahova, in contradictoriu cu paratii SC CT SA,  PB RD,  SC  GLB, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la acelasi tribunal.

La pronuntarea solutiei, instanta de control a retinut in esenta urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 1565 din 05.06.2013 Tribunalul Prahova a admis exceptia perimarii invocata din oficiu si in consecinta a constatat perimata cererea formulata de reclamanta in baza dispozitiilor Legii nr.10/2001.

 A avut in vedere prima instanta ca prin incheierea de sedinta din data de 16.01.2012 Tribunalul Prahova a dispus suspendarea judecatii prezentei cauze in baza disp. art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod pr.civila fata de sustinerile reprezentantului reclamantei decedate, in sensul ca a efectuat demersurile necesare pentru a obtine numele si domiciliile mostenitorilor defunctei, insa fara nici un rezultat.

Prin incheierea de sedinta din data de 27.06.2012 instanta a respins cererea de repunere pe rol a cauzei intrucat nu s-au indicat mostenitorii defunctei JMJ si s-a mentinut suspendarea dispusa prin incheierea de sedinta din data de 16.01.2012.

 Tribunalul a constatat ca, termenul de un an de la ultimul act de procedura efectuat s-a implinit la data de 21.03.2013, conform disp. art. 101 Cod pr.civila, iar cererea de repunere pe rol a cauzei formulata de petentul RD la data de 24.04.2013 este formulata dupa implinirea termenului de perimare.

 Referitor la cererea de interventie in interes personal formulata de numitul JMC , instanta a constatat ca acesta nu a facut dovada calitatii de mostenitor al defunctei JMJ, iar cererea depusa la acest termen de judecata este formulata dupa indeplinirea termenului de perimare.

Conform art. 248 Cod pr. civila, orice cerere de chemare in judecata se perima de drept, chiar impotriva incapabililor, daca a ramas in nelucrare din vina partii timp de cel putin un an.

Intrucat in speta termenul de un an de la ultimul act de procedura efectuat s-a implinit, instanta, in baza art. 252 Cod pr. civila raportat la art. 248 din acelasi cod, a constatat perimarea cererii.

Impotriva sentintei  a  declarat recurs in termen legal reclamantul JCM
, invocand motive de nelegalitate in sensul disp. art.304 pct.9 Cod pr.civila, sustinand in esenta ca in mod gresit instanta de fond a constatat cererea de interventie in interes propriu ca fiind depusa dupa implinirea termenului de perimare si in consecinta a admis exceptia perimarii actiunii invocata din oficiu, constatand perimata cauza.

A aratat recurentul, dezvoltand criticile aduse hotararii primei instante, ca desi nu a avut calitatea de parte in proces la data de 05.06.2013 si-a manifestat vointa sa intervina in proces in calitate de mostenitor al reclamantei, considerand ca justifica un interes in formularea cererii.

Chiar daca aceasta interventie trebuia facuta in termenul de un an de la data suspendarii cauzei pentru introducerea in cauza a mostenitorilor reclamantei decedata pe parcursul procesului, sustine recurentul ca afland despre existenta procesului peste acest termen era in drept sa solicite instantei sa fie repus in termen pentru a demonstra imposibilitatea de a interveni in proces.

Invocand prin analogie si disp. art.285 al.1 care fac trimitere la art. 316 Cod pr.civila, recurentul a aratat ca instanta era datoare sa comunice incheierea de suspendare a judecatii pe numele mostenirii pentru ca partile interesate sa fie in masura sa ceara continuarea judecatii.

Or, in speta aceasta obligatie nu a fost respectata, astfel ca si la acest moment termenul de perimare fata de mostenitori nu s-a implinit.

In fine, recurentul a sustinut ca momentul de plecare al termenului de perimare este legat de culpa partii, insa daca aceasta nu a avut posibilitatea sa actioneze nu i se poate imputa lipsa de diligenta, in cauza fiind incidente disp. art. 250(1) si (3) Cod pr.civila.

In plus, arata recurentul, cum in cauza nu s-a stabilit care sunt mostenitorii defunctei-reclamante si pe rolul notarului public exista o procedura notariala succesorala, este evident ca existenta acestei proceduri constituie un argument suficient si pertinent care dovedeste ca partile nu sunt in culpa pentru lasarea procesului de fata in nelucrare si nu li se poate imputa lipsa de staruinta in judecata.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei la aceeasi instanta pentru continuarea judecatii.

Curtea, analizand sentinta atacata, in raport de criticile formulate, fata de actele si lucrarile dosarului si de normele legale incidente in cauza, a constatat  ca recursul este fondat si a fost admis  in baza disp. art. 312(1), (2), (3) si (5) raportat la disp. art. 304 pct.9  Cod pr.civila cu motivarea de mai jos:

Fata de dispozitiile inscrise in art.248(1) Cod pr.civila, pentru a interveni perimarea se cer a fi indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

  - instanta sa fi fost investita cu o cerere care se judeca in prima instanta sau intr-o cale de atac;

- pricina a ramas in nelucrare timp de un an in materie civila sau sase luni in materie comerciala;

- lasarea in nelucrare a pricinii sa se datoreze culpei partii.

Termenul de perimare incepe sa curga de la data ultimului act de procedura facut in cauza si care nu a mai fost urmat, din culpa partii, de acte de procedura necesare pentru judecarea pricinii.

Intrucat momentul de plecare al termenului de perimare este legat de culpa partii, inseamna ca daca partea nu a avut posibilitatea sa actioneze nu i se poate imputa lipsa de diligenta.

-3-

In speta, prin incheierea din data de 16.01.2012 Tribunalul Prahova investit cu solutionarea actiunii civile in baza Legii nr.10/2001 dispune, in baza disp. art. 243(1) pct.1 Cod pr.civila suspendarea judecatii prin moartea reclamantei si ai carei mostenitori nu se cunosc.

La data de 27.06.2012 aceeasi instanta respinge cererea de repunere pe rol a cauzei formulata de paratul  RD cu motivarea ca nu s-au indicat numele si domiciliile mostenitorilor defunctei reclamante si ca atare nu exista nici un motiv intemeiat pentru repunerea cauzei pe rol astfel incat se mentine masura suspendarii judecatii.

La data de 25.04.2013 acelasi parat formuleaza o noua cerere de repunere pe rol, instanta fixand termen de judecata la 05.06.2013, termen la care se formuleaza o cerere de interventie in interes personal de catre numitul JCM prin care solicita introducerea sa in cauza in calitate de reclamant –mostenitor al defunctei-reclamante JMJ.

In motivarea cererii se sustine ca acesta a aflat despre decesul reclamantei –matusa sa pe linie paterna la data de 04.06.2013 cand s-a prezentat la B N N A in vederea deschiderii procedurii notariale.

S-a mai aratat si faptul ca incercand sa identifice masa succesorala a aflat ca pe rolul instantei de judecata se afla in curs de solutionare prezenta cauza si, fata de aceste imprejurari nu i se poate retine vreo culpa in ceea ce priveste formularea cererii de interventie in termenul de un an de la data suspendarii intrucat nu a avut cunostinta despre existenta dosarului.

In sprijinul cererii de interventie s-au depus acte de stare civila.

Cererea formulata nu a fost primita de instanta cu motivarea ca numitul JCM nu a facut dovada calitatii de mostenitor al defunctei-reclamante si totodata aceasta a fost depusa dupa implinirea termenului de perimare.

Hotararea astfel pronuntata a fost data cu aplicarea gresita a legii, respectiv a disp. art. 248 Cod pr.civila, ceea ce justifica incidenta cazului de recurs inscris in art. 304 pct.9 Cod pr.civila. Asa cum s-a aratat mai sus, perimarea nu opereaza daca lasarea pricinii in nelucrare nu ii este imputabila partii.

Art. 250(3) Cod pr.civila prevede ca perimarea se suspenda pe timpul cat partea este impiedicata de a starui in judecata din pricina unor imprejurari mai presus de vointa sa.

Judecata prezentei cauze a fost suspendata in temeiul art. 243(1) pct.1 Cod pr.civila pentru introducerea in cauza a mostenitorilor.

Chiar daca, in speta titularul cererii de interventie a investit instanta cu acest demers judiciar peste termenul de un an prevazut de lege, atata timp cat, asa cum sustine, a aflat despre existenta procesului de fata cu ocazia dezbaterii procedurii notariale succesorale, nu se poate imputa lipsa de diligenta in formularea respectivei cereri in termenul legal.

In plus, este corecta si sustinerea recurentului cu referire la aplicarea, prin analogie a disp. art. 285 al.1 Cod pr.civila vizand intreruperea termenului de apel prin moartea partii care are interes sa faca apel, in sensul ca incheierea de suspendare a judecatii trebuie sa fie comunicata pe numele mostenirii pentru ca partile interesate, in speta mostenitorii reclamantei decedate sa aiba posibilitatea sa solicite continuarea judecatii.

In situatia data, nefacandu-se o atare comunicare a incheierii care eventual sa fie atacata cu recurs pe toata durata suspendarii fata de disp. art. 244

¹

(1) Cod pr.civila, este evident ca termenul de perimare fata de mostenitorii reclamantei nu s-a implinit.

Pentru considerentele de mai sus, retinand ca in cauza nu s-a dovedit indeplinirea cerintelor art. 248 Cod pr.civila pentru intervenirea perimarii, Curtea  a constatat ca in mod gresit prima instanta a constatat perimata cauza, motiv pentru care a admis recursul formulat de JCM si a casat hotararea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la acelasi tribunal in vederea continuarii judecarii, ocazie cu care se va pune in discutie cererea de interventie in interes propriu formulata de recurent dupa ce, in prealabil se va analiza incidenta disp. art. 250 Cod pr.civila cu referire la cazurile de intrerupere a cursului prescriptiei.

(Judecator Stefan Constanta)